comentarii

pentu viata vesnica


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
andoflorin: viata dupa moarte - de dorinteodor la: 04/01/2006 20:39:05
(la: viata dupa moarte)
andoflorine, mintuirea iti asigura un loc in rai de-a dreapta tatalui si viata vesnica. totusi, pentru mine care iubesc atit de mult viata "paminteana" cu toate cele pamintesti, aceasta perspectiva ma ingrozeste. oferta cu mintuirea, deci, se respinge. mai caut si alte oferte. dorinteodor
Viata dupa moarte.... - de Bozzy la: 08/01/2006 19:01:18
(la: Viata dupa moarte)
Privire goala in monitor inert. Subiectul emisiunii "Mos Craciun". Vedete, persoane impotante, istorii din copilarie. Pe retina, imi derulez jocul parintilor mei. Mos Craciun.

El exista, el vine si aduce daruri copiilor. Ce zi frumosa, pina in clipa in care am aflat adevarul.
Tropait bezmetic, de copil rasfatat, plinsete si urlete. Intr-adevar, ceva se rupe din tine, ca si prima iubire pierduta.

Si cind ma gindesc, ca si copii mei la rindul lor, vor avea aceeasi suferinta: Mos Craciun, Prima Iubire, si asa mai departe.

Dar sa dea Domnul, sa aiba parte de ele. Probabil este destinul, probabil este suferinta, deceptia, si poate intrebarea de geniu finala :"Care este alchimia de ma doare atunci ...cind sufar ?".

Nu este alchimie, este starea care-i ii asociem cuvintul "suferinta".

Si cu asta basta. Ea exista, deci rebuie avuta...prin toti porii. No ?! Este de aici.

Alt program de TV, imagini anoste, muzica noastra si scalimbaieturile tipice, ale unei societati fara valori.

Alt program, si altul, toate in cird cu multa suferinta; inundatii, incendii, crime, lovituri de stat.

Ah, Doamne, cum ar fi, ca in fiecare dimineata, stirile la un oarecari TWC. Par example ProWC:
Astazi in spitalul Caritas s-au nascut alti 10 copii. Toti sunt sanatosi, au cel putin 2.50 Kg, si sunt plini de viata.

In spitalul Municipal, au fost operati 2 oameni de inima. Sunt in regula, si asteapta cele n zile de refacere.

Nimic din toate astea. Probabil sunt un idealist, si stim cu totii unde duc aceste ...idealuri.

Generic de film ce pare interesant:

"Face-ti asa cum Va spun, si ve-ti avea parte de viata vesnica alaturi de Mine "

Doar o invatatura a lui Isus catre noi pamintenii.

Hmm. Dau din cap. Este clar. Nu ne mai intoarcem. Este povestea cu Mos Craciun.

L-ai vazut pe Isus ca s-a intors ?
Nu. Nici eu.

Viata vesnica linga...El. Este clar si limpede.

Boon. Este insa la fel clar ca aceea Biblie, cine a scris-o nu a facut rau. Este cartea noastra de capatii, si am dovezi foarte clare ca are tot, absolut tot .... Hai sa nu mai vorbesc despre asta.

Sicer, ca multi altii, nu am citit-o. Am citit insa despre ceva minuni, care se intimpla alaturi de ...noi oamenii.

Hm. Tema de moarte ? Tema de viermi ? Tema de gindaci ?
Dar asta insemna viata. Oricare din simturile care imi sunt amintite, insemna traire.

Ceea ce-mi blocheaza gindirea este lipsa simturilor. Evaporarea fluidului ce-mi da suflare, gindire, miscare, si sa nu uitam Descartes; cuget.

Ma intorc la nimicurile invatate din clasa a V-a. Gimnaziul. Hm. In alta era, cu aceste cunostinte, eram considerat eretic. Puteam sa devin, cine stie, poate erou.

Esti redus la o reactie de simplu sau dublu schimb, apar reactiile de reducere, si oxido-reducere.

Si uite ce simplu este, si imediat dam in fizica.
Plecam iarasi de la cinetica, aceea a particulei mici, ne indreptam spre Newton, mai ajungem si la Volta, si ce vreti voi, dar hopaaaa. Ne intilnim cu D-nul Einstein, si discutam despre nivele energetice, si salturi, ca de slatimbanci de pe un strat pe altul.

Hm, oare domniile voastre, a vazut vreun salt de pe nivelul energetic Gindac, pe nivelul energetic OM ?

Nu. Nici eu. Ce pacat. Mai aveam o sansa.
Asa sunt precum copilul care a fost pacalit ceva vreme cu Mos Craciun, si care a descoperit ca totul a fost inutil. Si totusi UTIL.

A fost ceva frumos si idilic, cind stiam ca exista un Mos Craciu. Era ca un desen animat de WaltDisney. Apoi, am devenit eu MosCraciun, pentru copii mei.

Dumnezeu.

Invatatura orientala spune "este ceea ce vezi, si ceea ce nu vezi. Este ceea ce simti, si ceea ce nu simti. Este totul si nimic".

Daca as fii Dumnezeu, cred ca as fii foarte impovarat, si girbovit, de toate problemele; pretul apei calde, locul parcarilor, vecinul de alaturi care asculta manele, s.a.m.d.

"Baiatule ", imi spune tatal ,care cu o luciditate si demnitate si-a acceptat sfirsitul: "Pe Dumnezeu, nu-l intereseaza daca esti bun, sau daca esti rau. Procreezi, esti bun, nu procreezi, nu mai esti bun. Punct".

Asa este. Este legea vietii, si restul este nimic.

"'neata Doamne-Doamne !"
...................
"Stii, tot ce pot sa zic, privind prin prostia mea, este ca-Ti multumesc pentru ceea ce Mi-ai dat. Ma uit cu uimire, la miini, la picioare, la fata. Nu am cuvinte. Daca mi-ai da plastilina, si indeminare.....si nu as putea sa fac asa ceva frumos. "
.....................
"Da, este adevarat, M-ai facut un pic narcisiac, si indr-adevar senzualitatea care am descoperit-o, in dar de la Tine, a fost de exceptie. Dar pot sa Te intreb ceva ?"
.......................

"OK, eu ca eu.....dar Mozart ?"
..................................


"Ce pacat ! A fost asa de putin. Prea putin Doamne !"
#99039 (raspuns la: #31469) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
viata...dupa moarte?(2) - de Motzoc la: 06/09/2006 19:43:48
(la: viata...dupa moarte?)
Ioan 11:11-14: Isus compara moartea cu un somn.

Biblia compara moartea cu somnul in peste 50 de versete;
....Cei adormiti in Isus vor invia la cea de-a doua Sa venire;

...Fiintele omenesti nu au nemurirea, numai Dumnezeu o are;

Biblia foloseste de 1600 de ori cuvantul “suflet” dar nu spune niciodata “suflet nemuritor”;

...Mortii nu-L lauda pe Dumnezeu

...Cel care moare nu-si mai aduce aminte de Dumnezeu

...Mortii nu stiu nimic;

Apoc. 22:12: Atunci cand Isus vine, El aduce cu Sine rasplata Sa, care este viata vesnica;

si avem exemplul invierii lui Lazar?ce le-a spus Isus?,,lazar doarme..."





Bygot-[ce-ai scris este adevarat].viata dupa moarte - de oltcit la: 06/09/2006 22:02:00
(la: viata...dupa moarte?)
viata...dupa moarte?(2)
#143607, de Bygot la Wed, 06/09/2006 - 19:43


Ioan 11:11-14: Isus compara moartea cu un somn.

Biblia compara moartea cu somnul in peste 50 de versete;
....Cei adormiti in Isus vor invia la cea de-a doua Sa venire;

...Fiintele omenesti nu au nemurirea, numai Dumnezeu o are;

Biblia foloseste de 1600 de ori cuvantul “suflet” dar nu spune niciodata “suflet nemuritor”;

...Mortii nu-L lauda pe Dumnezeu

...Cel care moare nu-si mai aduce aminte de Dumnezeu

...Mortii nu stiu nimic;

Apoc. 22:12: Atunci cand Isus vine, El aduce cu Sine rasplata Sa, care este viata vesnica;

si avem exemplul invierii lui Lazar?ce le-a spus Isus?,,lazar doarme..."
#143688 (raspuns la: #143607) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
viata...dupa moarte - de Jianu Neridan la: 14/09/2006 00:04:28
(la: viata...dupa moarte?)
crestin
In zilele noastre interesul pentru ocultism si astrologie este de-a dreptul exploziv.Sa fim insa atenti ce facem.Spiritismul -pentru ca in final de el este vorba-este inselator si periculos.Sa vedem cine se ascunde in spatele cortinei!Nu este greu sa descoperim adevarata sursa a acestor idei.
Iata, Dumnezeu le-a spus lui Adam si Eva sa nu manance din pomul cunoasterii binelui si raului, Geneza cap.3: "in ziua in care veti manca din el veti muri". Satana i-a spus Evei:"Hotarat nu veti muri ...", ori moartea si-a inceput lucrarea chiar in acel moment in ei.
Satana este tatal minciunii Ev. dupa Ioan cap.8 vs44.
Sfanta Scriptura ne avertizeaza cu privire la eforturile lui Satana de a insela pe oameni, prefacandu-se chiar in "inger de lumina" vezi 2Corinteni 11.14.
In Levitic 20:27 Dumnezeu interzice oamenilor sa consulte mediile spiritiste sub amenintarea pedepsei cu moartea.
In Deuteronom 18:10-12 Dumnezeu interzice pana si locuirea in tara a unor persoane care se ocupa cu invocarea spiritelor.
Sa intelegem modul in care ne-a creeat Dumnezeu.
In Geneza 2:7 se spune: "Domnul Dumnezeu a facut pe om din tarana pamantului, i-a suflat in nari suflare de viata si omul s-a facut astfel un suflet viu."Deci omul este: tarana+suflare de viata=suflet.vezi Eclesiast 12:7.
Omul este muritor.Sufletul este muritor.La moarte Dumnezeu isi retrage suflarea de viata iar tarana se intoarce in pamant si va ramane asa pana la Judecata cand Domnul Isus Hristos va invia si va da pe cei drepti pentru viata vesnica iar pe cei rai intr-un foc vesnic, dar nu vesnic ca durata ci ca efect.
Dar sa ne intoarcem la alte dovezi.Biblia vorbeste de 1642 de ori de suflet dar niciodata nu gasim expresia de suflet nemuritor.
Dumnezeu a promis nemurirea ca un dar oferit celor neprihaniti la a doua venire a lui Isus.Cuvantul nemuritor este folosit o singura data in Biblie in 1Timotei 6:15-16 si face referire la Dumnezeu.
Eclesiastul 9:5 afirma deschis " cei morti nu stiu nimic".
Moartea este comparata cu un somn de 50 de ori in Biblie vezi invierea lui Lazar din Ev. d Ioan cap.11 .
Cand Domnul Hristos era pe cruce, El i-a spus talharului de-a dreapta:
"Adevarat iti spun astazi, vei fi cu mine in rai".Unii au pus virgula inainte de astazi sugerand prin aceasta ca Domnul in acea zi l-a luat pe talhar in rai.Dar 1.Domnul nu s-a ridicat la cer in acea zi.vezi Ev.Ioan 20:11-18.
Iar scrierea pana in secolul XIV nu cunostea decat majuscule, textul suna asa ADAVARATITISPUNASTAZIVEIFICUMINEINRAI.
Moartea nu inseamna sfarsitul.Dumnezeu a promis copiilor Sai in 1Tesaloniceni 4:13-15 ca va veni o zi cand la venirea Mantuitorului, mormintele se vor deschide, iar noi ii vom vedea pe cei iubiti iesind plini de viata si de sanatate.
Dupa cum spune si crezul de 2000 de ani crestinii Il asteapta pe Isus sa revina.
VESNICIE - de Areal la: 27/02/2009 08:56:16
(la: DICTIONAR DE CUGETARI)
"Dupa cum o existenta de noua luni petrecute in pantecele mamei ne pregateste nu pentru ea insasi, ci pentru o existenta ulterioara, intr-o lume careia ii suntem incredintati de indata ce suntem capabili sa respiram si sa supravietuim independenti, tot asa si intervalul dintre pruncie si batranete ne este dat ca o pregatire pentru viata "de dincolo." Ne indreptam spre o noua nastere si spre circumstante cu totul diferite de ceea ce experimentam azi. Ziua de care te temi cel mai mult si pe care o numesti "ceasul din urma" nu este altceva decat ziua de nastere pentru eternitate." - Seneca (sfetnicul lui Nero)

Tot ceea ce nu este vesnic este deja invechit.

Milioane de oameni tanjesc dupa nemurire, Chiar daca unii dintre ei nu stiu ce sa faca cu o dupa amiaza ploioasa de Sambata.

In preocuparile lor politice cu Dreapta si cu Stanga, lumea a si uitat ca mai exista un Sus si un Jos.

Adunarea generala a Bisericii noastre s-a desfasurat ca in cer: nu i-am intalnit acolo pe multi despre care credeam ca vor fi prezenti.

Fii sigur ca lucrurile pentru care traiesti sunt vrednice sa si mori pentru ele.

Viata vesnica nu incepe in momentul mortii, ci in cel al credintei.

Daca cineva ar incerca sa scrie in limba ebraica o carte in care sa dovedeasca faptul ca omul traieste doar o singura viata, aici pe pamant, el n-ar putea. In ebraica, cuvantul pentru viata este "haim", o forma de plural. In ebraica este posibil sa spui doar: "Eu am vieti." A spune : "Eu am o viata, este imposibil." Religia evreilor este impregnata cu conceptia vesniciei.

Cel ce se asteapta sa ajunga in cer,
ar trebui sa-si faca putin timp ca sa studieze drumul intr-acolo.

Lumea asta de aici este ca pridvorul lumii ce va sa vina; pregateste-te in pridvor ca sa poti intra cum se cuvine in sala de mese.

"Inainte de a fi ceea ce suntem,
Am fost aceea ce vom fi;
Caci moartea nu-i o nimicire,
Ci-i noaptea inspre-o noua zi."
-Costache Ioanid

Pribegia este un fel de stabilire in eternitate.

#411196 (raspuns la: #410831) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Credinta intre Dumnezeu si om - de monika b. la: 30/09/2003 07:31:17
(la: Exista sfintenie fara Dumnezeu?)
Undeva in Biblie scrie ca pentru a castiga viata vesnica langa Iisus trebuie ca fiecare dintre noi sa duca in spate o cruce.Uitandu-ma in jurul meu vad ca are o foarte mare dreptate:fiecare om are greutati,probleme,suferinte si cate o mare dezamagire.Tocmai in acest punct se vede credinta,sa putem indura orice suferinta cu fruntea sus si incredere in Dumnezeu si mai ales sa intelegem ca viata nu este altceva decat un mare test al Divinitatii.Cam asta ar fi esenta credintei din punctul meu de vedere,deci nu prea vad unde ar putea exista sanctitate fara Dumnezeu-El Insusi este Cel Sfant.
Interesant subiect - de papadie67 la: 24/10/2003 01:17:28
(la: Diaspora.. sa fie chiar 2 tabere ???)
JCC, marturisesc ca m-am surprins trezindu-ma din atzipeala indusa de spanaci cu oua si alte-adormitoare subiecte culinare bogate sau sarace-n omega-oxidanti si alte-americane sfaturi pt viata vesnica...

{ci sa ma ierti, io sunt ruman cam greu de cap, la fel ca tata care-a mancat shorici, pastrama (cand avea si cat incapea), smantana cu borcanu' (idem), sarmale grase, slaninuri, peshte, mici...ma rog, cum apuca! Si totul indoit cu vin (un kil sau doua, dupa posibilitati) sau bere dupa pohta inimii si-a buzunarului putinta, sau ce se mai gasea, cand se gasea. N-a muncit campul si n-a avut "treadmill" acasa. Vorbea Romana (bine!), germana si franceza. Bacu' si l-a luat prin '36, in elina si latina, printre altele. A murit in somn, acasa, deoarece s-o fi saturat saracu' sa traiasca. Fumase Marasesti, cam un pachet pe zi, si-apoi (o, ce oroare!) Carpati cu filtru, timp de vreo 55 de ani, pana prin 2000. N-a fost bolnav decat vreo shaptesh-cinci de zile, la sfarsit.
Avea 87 de ani cand s-a hotarat s-o lase moarta, ca nu mai avea rost...)

Am inchis paranteza si brusc excitat de subiectul ce-ai deschis, ma grabesc sa-i raspund cu remarca urmatoare:

da, este normal sa fim divizati ("trivizati" ?) ca neam intre cei care-au "trecut Dunarea-nnot" pana' n '89, cei care-au plecat dupa '90 cu palma-n c-r si cei care-au "fugit/plecat" inainte si dupa '90 cu misiuni sau/si cu burse de "stat", platite fara de stiinta de-aceia - multi, ce-au "stat de capra" fara stiinta lor, insa din banii lor, pentru ficiori si duducutze de politicieni banditi, ce-acum, "ajunsi" prin Occident, dau cu nerusinare "lectii" dispretuitelor, "tampite" capre de la care-au supt, dealtfel prin viol sadea.
Vezi tu, JCC, nu-i suficient sa ai o inima curata, asa cum cred c-o ai, din cate scrii...mai trebuie sa stii si cum sa scrii, sau cat de des sa scrii, sau cat ne doare despre ce ne scrii, asa cum ai facut-o-aici, acum! Chapeau!

Numai bine
pentru Destin..... - de Biscuiti la: 08/07/2004 17:22:26
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
"Tocmai prin aceasta alegere sufletul nostru devine nemuritor"???!!!

.......daca noi, oamenii , creatiile cele mai dragi Lui (.."asa de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe Unicul Lui Fiu, pentru ca orice crede in El , sa nu piara si sa aiba viata vesnica"), am alege sa Ii ascultam indemnurile , povetele, sa Il respectam, sa Il iubim si , CEL MAI IMPORTANT LUCRU, SA CREDEM DIN TOT SUFLETUL SI CU TOATA CONVINGEREA, CA FIUL LUI CEL PREAIUBIT,("...in care Imi gasesc toata placerea"), A VENIT PE PAMANT, S-A INTRUPAT SI S-A JERTFIT pentru ca noi, , crezand in El si in jertfa Domnului Isus, sa devenim nemuritori; nemurirea fiecarui suflet tine de aceasta acceptare neconditionata a Adevarului divin(si aceasta se intampla doar daca ochii si urechile inimii iti sunt deschise!!!!!!!!).


"Nu va ganditi la viata sau moartea sufletului numai dupa ce a avut loc moartea trupeasca"!!!???

.......sunt printre noi o multime de oameni care nu cred ca Dumnezeu iti da si bucurii si necazuri, ci ei considera ca doar eu-l lor este cel care reuseste in toate......acestia sunt acei morti(spiritual).Ganditi-va ce usor ar fi sa privim viata dintr-un anumit unghi, avand un sistem de referinta mai mult decat solid:existenta , cu-adevarat benefica pentru noi, a Lui.Sunt momente in care , indiferent cat te-ai zbate, nu reusesti.Te doare, te macina acest lucru(priveste in interior, fii fair-play!), dar nu ai ce face.Dar daca ai gandi altfel,lasand toata aceasta framantare si parere de rau in seama Lui, ar fi infinit de usor.Trebuie doar sa accepti ca ceea ce ti-ai dorit tu si ti-ai propus, nu era pentru tine, poate ca acel lucru ti-ar fi adus o bucurie trecatoare , care , mai apoi, te-ar fi tras in jos (spiritual),Gandeste ca nici un lucru nu este intamplator si ca toate sunt alese de Dumnezeu , astfel incat sa iti castige sufletul pentru viata, pentru nemurire.......
#17509 (raspuns la: #17484) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Zer0_degree_c@yahoo.com va zice mai multe despre Satan - de (anonim) la: 03/08/2004 12:23:47
(la: Vremuri tulburi)
Am auzit si am vazut si eu o multime de semne satanice. Copii nu va faceti griji. Multe se vor intampla in lume pana ce va veni sfarsitul. Va spun copii pt. ca sunt trecut prin chestii de genul acesta. Am avut si vizite ale “domnishorului nostrum iubit”, nenea draq.
Semne satanice?! Va spun eu sa va lasati de chestii de astea caci incetul cu incetul veti deveni obsedati de semne. Serios! La ce ne trebuie noua sa stim care sunt semne satanice si care nu? Semne sunt peste tot. Din cele mai vechi timpuri, oamenii au cautat sa distinga binele de rau. Astfel noi oamenii am facut semnele acestea. Nu sunt semnele draq-ului. Sunt semne date de noi pt. a distinge aceste doua chestiuni: binele si raul. Nici Dumnezeu nu are un semn al sau sau o pecete sau cine stie ce alt ceva, asa cum scrie in Sfanta Scriptura.
Aceste numere, nume, animale (leu, vitel vultur, om, etc. plini de aripi si de ochi) nu sunt decat semnificatii. Nu exista in sensul literal al cuvintelor.
Ganditi-va mai bine ca Dumnezeu este dragoste suprema, mila eterna etc. Dumnezeu este simpitudine. El nu e compicat asa cum vedem noi. Cu semne cu nume cu alea, alea. Vreti un nume pt. Dumnezeu?! DRAGOSTE: Ioan 3:16 "Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul lui Fiu pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica".
Daca tot mai cautati chestii de genul asta, ducetiva mai la mormoni sau la masoni si veti gasi semne si ritualuri de va saturati. Sau vizitati www.luciferlink.org si veti gasi semne pe undeva la “photos”. Dar nu uitati! Numele Domnului este DRAGOSTE. Si al rivalului Sau este URA. Atat trebuie sa stiti despre chestii de genul asta. Srieti-mi!
Similitudini, - de DESTIN la: 06/08/2004 03:33:46
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)


Zamolxis invata ca"nici el si nici adeptii sai,nici unul din urmasii acestora nu vor muri,ci vor merge intr-un loc anume,unde vor trai pururi si vor avea parte de toate bunataturile lumii" (Fontes ,II ,19 )

Isus Cristos invata "cel ce crede in mine ,chiar de va muri va trai.Eu le dau viata vesnica si nu vor pieri niciodata […] dar cei rai vor merge la osinda vesnica iar dreptii la viata vesnica" (Ev.Matei ,25,46)




Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Omul este o fiinta religioasa. - de DESTIN la: 11/08/2004 04:44:23
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Omul este o fiinta religioasa.

Cineva spunea odata ca sufletul omului este crestin.

In acest sens, omul nu se margineste doar sa poarte in suflet un soi de speranta.

Unii spun ca poti pierde speranta, targuindu-te cu viata, dar cred ca gresesc, pentru ca speranta e irationala.
Ea e o parte a sentimentului religios si se naste, exista si prinde radacini in om in pofida logicii, a ratiunii, in acord cu un soi de absurd.

Acesta este motivul pentru care acel "credo ad absurdum" ("cred pina la absurd") al lui Tertullian e citat atat de des.

Pentru ca, daca ar fi un cat de mic sambure de ratiune logica, nu ar mai exista credinta.

Credinta e sadita in noi, in atitudinea noastra fata de lume si oameni, in mod apriori fata de cunoasterea acestora.

Cred cu toata fiinta mea un lucru:

ca sufletul omenesc este fara moarte, indivizibil si indestructibil...

Cred fara rezerve in viata vesnica a sufletului si in invierea lui Hristos, cel care a izbavit omul de pacate si ne-a dat speranta vietii vesnice...

Ce e cu adevarat important, este ca numim moartea o noua nastere...


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Pt. RSI - de Paianjenul la: 07/09/2004 09:49:39
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
"Iti garantez ca nici n-ai sa auzi asa ceva, atita vreme cit cei care se angajaza in aceasta dezbatere sint crestini care cred ca Isus a avut si natura divina... "

- Admit ca este cazul sa-mi revizuiesc afirmatia... in sensul ca, numai natura umana a lui Isus Hristos putea sa fie afectata de fenomenul mortii... deci strict "tehnic" vorbind, chestia cu deicidul este sau invalida, sau cel mult interpretabila.

Pornind deci de la premisa ca Isus Hristos

a existat ca persoana istorica

si ca

a avut natura duala - umana si divina

si ca

a fost autenticul Mesia,

evreilor contemporani lui li se poate reprosa doar cecitatea spirituala care i-a impiedicat sa-l recunoasca (,) ca atare. Ultragiati de veleitatile lui de Mesia (pretentia cuiva de a fi Dumnezeu era considerata hula), au instigat pe ocupantii romani sa-l execute, dar executia trebuia sa fie neaparat prin crucificare! (Se considera ca cei executati prin decapitare, lapidare, etc. mai puteau avea speranta in inviere si apoi in viata vesnica in Imparatia lui Dumnezeu... pe cind cei executati prin "atirnare pe lemn" erau considerati blestemati... fara nici o alta sansa de viata vesnica dupa inviere... Ambitia lor era deci sa-l vada executat prin "atirnare pe lemn", ca sa fie "siguri" ca un "impostor" care s-a "incumetat" sa se pretinda deopotriva cu Dumnezeu, murea de moartea pe care o "merita"....)...

Intemeiati pe aceeasi premisa (mai sus mentionata), se poate afirma ca, in ultima instanta (si indirect), toata rasa umana este la fel de culpabila, ca si cei direct responsabili de condamnarea lui la moarte. Cum frumos o "demasca" Costache Ioanid:


Nu-i singur Iuda vinovat
de singele ce se dadu.
Nici marii preoti, nici Pilat,
ci lumea-ntreaga prin pacat!
Si eu, si tu...

Nu drumul greu spre Golgota,
nici biciul, cind Isus cazu.
Si daca crucea grea era,
povara noastra si mai grea!
Si eu, si tu...

Nu patru cuie L-au patruns,
cind El pe cruce se-asternu.
Ci noi, cu sufletul ascuns,
cu mii de patimi L-am strapuns!
Si eu, si tu...
Nu doar batrinii carturari,
nu doar marii preoti,nu!
Si noi am ris cu ochi murdari,
si noi sintem cei doi tilhari!
Si eu,si tu...

Si nu ostasilor prin sorti
camasa alba Si-o dadu.
Ci tuturor! Dar tu n-o porti!
Si fara ea, toti suntem morti!
Si eu, si tu...

Nu doar in stinci, sub lilieci,
nu doar sub lespede zacu.
Ci L-am ascuns ca pentru veci
sub piatra unor forme reci,
Si eu, si tu...

Si-acum Isus cel condamnat
azi El te-ntreaba: "Da, sau nu?
Esti tu sau nu esti vinovat?"
Eu am spus da! Si-am fost iertat.
Dar tu? Dar tu?...





#21202 (raspuns la: #21170) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Paianjenul #21210 - de Muresh la: 07/09/2004 20:08:53
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
Multumesc pt. raspuns .
Intelegi , sper , ca nu ma contrazic cu tine , intentia mea e sa invat .

Scrii ca :
" cel spânzurat este blestemat înaintea lui Dumnezeu".
"spinzurat = blestemat".
"fara nici o alta sansa de viata vesnica dupa inviere... "

1. Prima mea intrebare se refera la ultimul citat . E , intradevar scris undeva ca nu exista nici o "sansa de viata vesnica dupa inviere " ?.

Doar scopul reincarnarii (inainte de inviere care va survine cu venirea lui Mesia (asa e ?)) este de a "repara" pacatele dintr-o viata anterioara (si sincer nu stiu daca ceace am scris acum e conform cu religia mozaica (sau numai) cu crestinismul)) .

2. Dealtfel nici dumneata nu scrii ca sentinta de "spânzurare de un lemn" a fost rostita de marele preot referitor , SPECIFIC , la Iisus .
"spinzurare - printre alte forme de executie".

M
#21245 (raspuns la: #21210) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Paianjenul #21310 - de Muresh la: 08/09/2004 10:49:36
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
OK , transmitem pe aceeasi frecventa .
Chestia principala din postarea mea : Chiar atat de aspru sa fi fost Caiafa intentionand sa-l depriveze pe Iisus de viata vesnica ?. Ar fi fost asta o cruzime inutila si nu mi se pare logic .
#21327 (raspuns la: #21310) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dinisor - de carapiscum la: 15/09/2004 06:37:59
(la: Ateu convins!)
Nu vreau sa ma arat sentimental sau sa dau dovada de un umanitarism fortat, insa stiu perfect/inteleg prin ce treci. Si cred ca intuiesc destul de bine cam cum decurge relatia voastra, de vreme ce eu insumi am trecut prin ceva asemanator in relatia mea cu propriul tata. Sper sa nu te superi daca am sa vin aici cu exemple din experienta proprie.

Spre deosebire de mama mea, care provine dintr-o familie ce a frecventat biserica (ortodoxa) si care tinea cu strasnicie pravilele crestine strabune, tatal meu provine dintr-o familie care a fost exact contrariul primei: oameni simpli si needucati, invatati doar cu munca rudimentara a campului si intotdeauna cu grija vietii de maine, nu numai ca n-au inteles niciodata rostul bisericii si implicit al lui Dumnezeu in viata lor, dar au si dus un fel de campanie sustinuta impotriva oricaror idei despre divinitate luand in ras cam orice legat de aceasta. Prin urmare tatal meu a fost fidel intocmai celor invatate in copilarie si mai tarziu in tinerete, impunand in mod tacit aceeasi nepasare fata de cele sfinte inclusiv mamei mele- nu trebuie uitat insa ca in perioada despre care vorbesc acum sentimentul anti-religios era la moda, comunismul ateu ducand lupta impotriva bisericii pana la limitele imposibilului.

Au trecut anii, repede ca furtuna, ani din care nu-mi pot aminti decat necazuri, greutati, neajunsuri, piedici, injuraturi, blesteme, vaiete, simtamantul neputintei si al robiei sufletesti impuse cu forta...si o singura "Inviere" la care am fost impreuna cu mama mea dupa multi ani de lipsa totala. Am ajuns la varsta intrebarilor mai mult decat la cea a raspunsurilor si, printr-un concurs de imprejurari care avea sa-mi schimbe mai tarziu intreaga viata, am pasit pt. prima data pe drumul spre biserica, singur si neindrumat de nimeni. Care a fost "bobarnacul"? Incerc sa spun pe scurt: o profesoara de limba romana si franceza, care ne preda limba straina la liceul in care am intrat, infruntand obiceiul prin care majoritatea profesorilor la cursuri denigrau biserica si ne invatau sistemul de gandire evolutionist stiintifico-fantastic, ne-a propus la una din ore (celor care eram interesati) sa mergem la una din bisericile ortodoxe ale orasului, loc in care se intalneau de ceva vreme cateva sute de copii si tineri. Asa ca eu cu inca vreo trei colegi de clasa am mers intr-o sambata seara la acea intalnire si dupa vecernie am ramas sa ascultam predica. Aceasta a fost pt. mine prima intalnire reala cu Dumnezeu, prima dintr-un lung sir ce avea sa urmeze. Ca o paranteza, pt. ca acesta este un aspect important, din ceilalti colegi ai mei unul mi-a devenit cumatru (am amintit despre el intr-un alt loc in cafenea), altul s-a lasat de "sportul" asta devenind sergent in politie (sa-l vezi cum umbla ca un cocos pintenat...), si ultimul a devenit un critic si un aspru judecator al faptelor crestinilor pe motiv ca viata ii fusese pusa la incercare de niste greutati ce-l lovisera (dupa ce dusese stilul de viata hollywoodian). Despre ultimul pot spune ca de cate ori ma intalneam cu el, de tot atatea ori se plangea de viata lui, vorbea cu un fel de constiinta a propriului martiraj social, si-i ataca pe preoti (chiar si pe Dumnezeu) fiindca nu-l scapa de necazuri. Nici eu insumi n-am scapat acestor atacuri virulente. Orice i-as fi spus considera din start ca fiind venit din partea unuia "habotnic". Ori asta ma durea f. tare fiindca, f. sincer trebuie sa spun asta, daca as fi fost bine situat i-as fi dat in fiecare zi cate un peste sa manance, n-as fi incercat numai sa-l invat sa pescuiasca. Insa si eu insumi se intampla sa n-am nici macar coada uscata a unui peste pt. mine insumi. Culmea e ca lui i se parea ca eu o duc regeste fata de el. I se parea, fiindca in realitate nici nu beam ca el, nici nu mergeam la "curve" (cum se lauda el), nici nu cheltuiam pe prostii putinii bani de care dispuneam.

Sa revin insa la tatal meu. Putini si dintre prietenii sau cunoscutii mei apropiati stiu faptul ca inca de la inceputul crearii acestui lant acasa-biserica-acasa am intampinat din partea propriului tata o opozitie extrema, opozitie ce s-a soldat nu in putine randuri cu bataile de rigoare suferite pt. ca i-am incalcat porunca de a nu mai merge la biserica. Imi amintesc acum ca si cum ar fi aievea, seara in care intors de la vecernia de sambata impreuna cu sora mea (pe care nici nu mai stiu cum am facut-o sa vina cu mine) am fost luati pe sus inca de la usa. Si in timp ce el se rafuia cu sora-mea, eu am zbughit-o pe usa afara, descult si dezbracat ca un cersetor de rand (norocul meu ca era vara), m-am ascuns printre blocuri o vreme ca sa vad ce mai urmeaza, apoi m-am suit intr-un troleibuz si m-am oprit in fata usii surorii lui care statea in partea opusa a orasului. Povestea e lunga, nu vreau sa o mai continui aici.

In orice caz, vazand el in timp ca nu mai vreau sa-l ascult si ca ii voi incalca hotararea de a nu mai merge la biserica, n-a avut incotro si pana la urma nu facea decat sa ma certe, dar nu ma mai oprea. Cu toate acestea, in sufletul meu n-am fost si nu sunt linistit nici in ziua de azi. Poate te intrebi de ce. Fiindca simt in sinea mea acea mustrare de constiinta pt. faptul ca n-am reusit sa-l fac sa inteleaga ceea ce intelesesem eu referitor la Dumnezeu. Nimic de zis, "biruinta" asupra sistemului lui de gandire si logica s-a petrecut atunci cand in sfarsit a inceput sa-si mai faca seara cate o cruce (dupa ce toata ziua pomenise numai de sfinti si de cruci si de dumnezei) si a culminat cu spovedirea lui- probabil prima si ultima. Spun ultima pt. ca nici acum nu crede in asa ceva. Asadar continui sa simt o frustrare adanca in ce priveste persoana tatalui meu, pe care totusi nu-l condamn pt. ce a facut, dar simt aceasta frustrare cu atat mai tare cu cat relatia dintre noi s-a deteriorat mult ducand la o ruptura sufleteasca. Intrebarile ce mi le pun tot timpul: AM FACUT TOT CE SE PUTEA PT. EL? Sunt eu mai putin vinovat fata de el? Nu cumva, undeva, candva, in loc sa-i deschid o portita eu i-am trantit-o in nas?

In fine, anii trec la fel de repede, viata merge inainte indiferent ca vrem sau nu noi. Ce am invatat pana acum la sanul bisericii mama e ca: nimic nu e intamplator in viata asta, totul are o ordine si o disciplina interioara sau exterioara; nimeni nu-ti scrie in frunte destinul (cum gresit se afirma: "ce ti-e scris, in frunte ti-e pus"- poate doar momentul mortii, in nici un caz felul cum mori); fara Dumnezeu suntem suferinzi chiar de am fi cei mai sanatosi oameni (fizic vorbind) si cei mai saraci chiar de am avea milioanele de dolari la tescherea; un om fara constiinta sufletului spiritual n-are cum sa inteleaga existenta unei fiinte spirituale mai presus de fire si de intelegere; un om fara constiinta pacatului nu poate avea un echilibru interior care sa-l faca sa interactioneze pozitiv cu cei din jur; un om care nu-ti accepta explicatiile poate fi usor strabatut de fiorul sfant atunci cand nu o minune, ci un cutremur ii va zgudui viata; cine hraneste spiritual pe cineva, chiar daca "mancarea" asta va fi mult timp aruncata la gunoi de cel/cea caruia ii este destinata, trebuie mai intai sa se inarmeze cu multa rabdare si sa faca asta din dragoste, nu numai din convingerea ca acesta e un lucru bun; cine daruieste aceasta dragoste crestina nu trebuie sa se astepte la multumiri si sa stie ca mai devreme sau mai tarziu samanta pe care o arunca poate sa dea rod- nadejdea poate sa dea rod bun, deznadejdea niciodata. Sunt multe lucrurile pe care le-am invatat, dar totusi atat de putine in comparatie cu cat de adanc este sacul plin cu aceasta invatatura... Si totusi, chiar de n-as sti nimic din stiinta lumii sau a bisericii, in sinea mea exista acel "ceva" fiintial care isi cere legatura cu eternul, cu viata vesnica. Pt. ca, in ultima instanta, a trai doar cu gandul ca viata dureaza doar pe pamant si dincolo suntem desfiintati este optiunea acelora care nu stiu sa iubeasca cu adevarat. Iubirea este nemuritoare, trece dincolo de mormant, e vie si lucratoare ca picatura de apa ce loveste stanca de granit. Asadar pe unii ca acestia trebuie mai intai sa-i invatam sa iubeasca, abia dupa aceea sa le vorbim despre dogmatica crestina.

Si un ultim aspect: impietrirea inimii nu este semnul ateismului din om, ci al lipsei lui Dumnezeu din viata acestuia. Poti fi un "slab" crestin, fara o viata dusa pe principiile evanghelice, dar asta nu inseamna sa fii ateu. Dar poti fi un bun teoretician modern care cunoaste numele si miscarea tuturor stelelor si prin aceasta ti se pare ca Dumnezeu este desfiintat nemaiaflandu-si rostul intre conceptiile tale- asta te poate face sa lupti impotriva Lui. Asadar ateu inseamna sa fii/te pui impotriva Lui. Pt. unul ca acesta exista alternativa "Saul pe drumul Damascului". Si, apropo, menirea vietii tale nu e sa-i mantuiesti pe altii, ci pe tine insati. Fa aceasta si celelalte se vor adauga de la sine.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
Denysa - de carapiscum la: 23/09/2004 05:08:54
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Pt. mine personal Eminescu a fost, inainte de a fi numit geniu, cel mai mare teolog al timpurilor sale, unul aproape desavarsit, care s-a incumetat sa puna in versuri ceea ce este aproape inexprimabil in cuvinte- originea lumii/inceputurile ei, infinitatea lui Dumnezeu si atributele Sale...

Imi permit sa fac un mic comentariu pe marginea catorva versuri din aceasta poezie.

"Pe cand nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici samburul luminii de viata datator,
Nu era azi, nici mane, nici ieri, nici totdeuna,"...

Va sa zica spatiul si timpul nu existau, materia inca nu primise forma fiindca "era din randul celor ce n-au fost niciodata". "Pe-atunci", adica intr-un moment nestiut de nimeni fiindca, normal, nu exista nimeni, "era El singur"- Dumnezeu (zeu). Acest "zeu" suprem "statut-au inainte de-a fi zeii"- asadar toti zeii de dupa El sunt simple nascociri ale mintii umane. Vine apoi cu indemnul de a-I aduce toti cantari in inimile noastre fiindca "El este-al omenimei isvor de mantuire". Cata simtire interioara trebuie sa fi avut el personal ca sa poata scrie asa niste versuri, atat de adevarate si de "personale"... SI nu se sfieste sa si-o exteriorizeze intr-un fel de elan de bucurie ce surprinde placut, mai ales ca obisnuieste sa faca apologia mortii aproape pretutindeni in scrierile sale.

Strofa a treia continua ideile de mai inainte, cu amendamentul ca acum vorbeste explicit despre sine, despre cum a luat el fiinta si cum "inima i-a fost umpluta de farmecele milei". Va sa zica este fermecat de mila divina, asa dupa cum putem interpreta ca el insusi este un om milos. "In vuietul de vanturi auzit-am al lui mers"... O fi vorba aici de "glasul Domnului" din Psalmii lui David? In Psalmi gasim nenumarate expresii referitoare la fenomene naturale prin care Dumnezeu se face cunoscut oamenilor. Tot in aceasta strofa "cerseste inc-un adaos: / Sa-ngaduie intrarea-i in vecinicul repaos!" Prin urmare EL se roaga, el personal "cerseste" sa intre in vesnicie la odihna vesnica, exact cum fac bunii crestini care asteapta sa intre in bucuria mantuirii.

Urmatoarele 3 strofe vorbesc despre zbuciumul si chinul sau interior, cu un fel de ura fata de propria persoana, sau mai bine zis fata de propriul destin uman. Pt. cineva neinitiat, cererile pe care le exprima el intr-un stil dramatic sunt intr-un anume fel de neconceput, parca nedemne de insasi conditia de om si de crestin. Dar IERTAREA de care dispune el si pe care vrea s-o imparta tuturor, chiar dusmanilor sai cei mai temuti, este expresia vie a lucrarii iubirii de semeni, ca ultim gest inainte si chiar dupa moarte. De unde toata aceasta pornire spre autodistrugere? Raspunsul il da chiar el: ""Poate-oi uita durerea-mi si voi putea sa mor". Se prea poate ca el sa fi simtit ca nu va putea muri pana ce nu va face acest ultim gest de smerenie si de mila crestina. Dar e f. probabil ca sa fi stiut ca iubirea si iertarea ADUC PACEA SUFLETEASCA DORITA atat de mult de noi toti, si in mod special de el. De fapt toate aceste versuri ale sale pot fi intelese deplin numai prin prisma si in contextul religios din care si-au luat fiinta, de buna seama.

Ultima strofa vine cu un fel de conciliere/impacare (cu sine si cu Dumnezeu), daca o putem numi asa, prin faptul ca multumeste pt. norocul de-a trai ce i-a fost daruit. Dincolo de mesajul anterior care poate lesne sa ne induca in eroare, versul al doilea din ultima strofa pune intr-o noua lumina si da la iveala intelesurile nebanuite ale acestei rugi. Asadar nu vrea sa se autodistruga, altfel ce rost ar mai avea sa zica: "Ca tu mi-ai dat in lume norocul sa traiesc."? EL MULTUMESTE PT. TOATE, deopotriva bune si rele. Mai mult decat atat da dovada si de un neasemanat spirit crestin zicand ca nu cere daruri care l-ar putea face nedemn, ci "ura si blestemuri" prin care el s-ar putea "lamuri ca aurul in foc". "Genunchi si frunte nu plec" nu inseamna refuz de a I se inchina Domnului, ci refuzul in a primi bunatati pe care nu le-ar merita sau care l-ar face sa cada in ispite- bineinteles, asta se subintelege, nu se zice in mod direct.

Contemplatia sa sfarseste intr-un ton aparent sumbru, insa in realitate unul plin de semnificatii teologice: "Sa simt ca de suflarea-ti suflarea mi se curma / Si-n stingerea eterna dispar fara de urma!" Pare a fi o aluzie la cuvintele Ap. Pavel care vorbeste despre a doua venire si invierea mortilor ce vor avea loc "la glasul Domnului si la trambita arhanghelului". Stingerea de care vorbeste se refera la distrugerea lumii acesteia pt. eternitate iar "disparitia fara de urma" poate fi privita ca o rupere a oricaror relatii/legaturi cu materia.

Ca o concluzie finala personala, suferinta si chinurile indurate l-au facut sa perceapa lucruri care in mod normal putini le percep fiind extrasenzoriale. De ce s-a numit poezia "Rugaciunea unui dac"? In primul rand pt. ca este o rugaciune. In al doilea rand as raspunde tot cu o intrebare: de ce nu a numit-o "Rugaciunea unui roman"? In opinia mea, chiar daca in poezie nu gasim nici o referire la vreun aspect legat de trecutul nostru istoric, inclin sa cred ca s-a numit pe sine dac, ca urmas al celor ce credeau in nemurirea sufletului, viata vesnica si un singur zeu suprem. Privita asa poezia capata inca un inteles tainic si anume bucuria prin care aceia isi dadeau viata cu zambetul pe buze fiindca aveau acel sentiment pre-crestin, aceasta bucurie de plecare spre eternitate o regasim in mod vadit la Eminescu. De aceea s-a numit pe sine "dac" si nu roman, om, crestin sau altfel.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#23126 (raspuns la: #22764) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ca urmas al celor ce credeau in nemurirea sufletului,carapiscum - de Denysa la: 23/09/2004 22:42:13
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Minunat comentari,realist in adancul poeziei...multumesc.

Dau mai jos un citat din ce tu ai scris,precizand ca si eu am gandit ca Eminescu se simtea...dac.


"In opinia mea, chiar daca in poezie nu gasim nici o referire la vreun aspect legat de trecutul nostru istoric, inclin sa cred ca s-a numit pe sine dac, ca urmas al celor ce credeau in nemurirea sufletului, viata vesnica si un singur zeu suprem."

Cat priveste premonitia la Eminescu, ea a existat ...am sa raspund lui DESTIN la acel vers...

Bye!
#23231 (raspuns la: #23126) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dumnezeu sa fie slavit ca mai sunt oameni care raspund chemarii - de (anonim) la: 02/10/2004 23:47:56
(la: L-am gasit pe Dumnezeu, stii ce FANTASTIC e?)
Ma bucur mult de tot ca Biblia are putere de transformare in viata ta Ella.
Aceasta carte care este CArtea Cartilor, nu inseala,nu duce in eroare, nu aduce cosmaruri, ci aduce o viata noua. Domnul Isus spunea> Cercetati Scripturile caci in Ele veti avea viata vesnica. Aceasta viata este in Fiul Sau, Isus Hristos.
Pe toti care cititi acest mesaj, v/as ruga sa cititi aceasta carte, daca nu aveti o Biblie, va rog sa ma sunati si am sa va trimit una,indifierent unde v/ati afla in tara. Stiu ca aceasta carte detine adevaratele comori. Nici nu stiti cat de mult ati pierdut pana acum ca nu ati luat acest Cuvant divin, fara greseala si plin de binecuvantari. Va rog sa ma contactati daca aveti nevoie de o Biblie la numarul 0744557454 cu Sorin
Dumnezeu sa va Binecuvanteze !
#24041 (raspuns la: #23869) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru Adela - de Hypatia la: 07/10/2004 10:17:18
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Ma simt datoare si cred ca am dreptul sa-ti raspund si eu, acum ca mi-am mai odihnit sufletul de amaraciunea pricinuita de citirea mesajelor tale.
1. Mai intai, te asigur ca insasi postarea mesajelor tale in aceasta conferinta si faptul ca ti s-a raspuns, este dovada de netagaduit ca traim intr-o lume pluralista. Tu insati ai exprimat un punct de vedere total diferit de cel exprimat de Carapiscum. Deci pluralism.
2. Ceea ce cred eu ca te-a suparat, este faptul ca punctul tau de vedere nu este acceptat unanim! Caci afla ca sunt multi oameni care "vad" lumea si pe om exact la fel ca tine, doar ca nu se exprima toti.
3. Dar si negarea divinitatii, razboiul in sine cu Hristos si Biserica Sa, este tot o forma de religiozitate. Gandeste-te cine e mai absurd: un crestin care dezvolta relatia sa cu Dumnezeul in care crede din toata inima, sau ateul care dezvolta un razboi in toata regula cu "Cineva" despre care crede ca nu exista?
4. De 2000 de ani, crestinii au invatat ca religia lor e doar un punct de vedere si-i ingaduie fara probleme pe ceilalti, in ciuda faptului ca nu le accepta punctul lor de vedere. Toleranta, ingaduirea, nu-i tot una cu acceptarea ideilor avansate. Si sa stii ca si pana la Hristos, au fost prigoniri religioase. Vezi istoria Egiptului antic. Poate vei spune ca acolo religiosul s-a amestecat cu politicul, dar in toata istoria omenirii asa a fost. Iar vinovatii nu sunt credinciosii de rand, ci oamenii politici care trag un sistem religios dupa ei, doar fiindca au puterea sa o faca. Cel mai bun exemplu este recenta barbarie din Osetia de Nord. Despre asta se poate discuta la nesfarsit, dar poate in alta conferinta.
Aici se discuta despre sufletul nemuritor!
5. Ultimul lucru pe care vreau sa ti-l spun este de ordin pur psihologic: atunci cand interlocutorul nostru are argumente mai puternice ca ale noastre, avem doua solutii:
a. sa ne recunoastem nepriceperea, invingerea, sa cerem timp pentru documentare- mi s-a intamplat asta cu niste oameni tineri, destul de bine pregatiti, dar "cruzi" inca, si totusi au cerut acest timp de gandire-
b.sa ne plangem ca suntem apostrofati, ca ni se vorbeste de sus, ca tonul e prea ridicat, ca celalalt nu-i asa de crestin precum se declara etc.
Am convingerea ca romanul e "verde" in esenta sa, ca a mostenit de la daci barbatia si intelepciunea necesara rezolvarii unor astfel de probleme.
Constat insa, ca fibra romanului s-a mai alterat, fie datorita celor 50 de ani de comunism-deci se de ateism-, fie lipsei de discernamant care vine la randu-i din lipsa de educatie in societatea traditionala romaneasca, cu valorile ei, cu credintele ei.
Invit la meditatie pe aceasta tema. Ne plangem pe toate drumurile -adica in mai multe conferinte- ca romanul nu corespunde cu ceea ce ne-ar face noua cinste sa fim. PAREREA MEA e ca nu ne vom redresa in veci daca nu vom pune inceput bun devenirii noatre spirituale. De aici trebuie inceput: constientizarea identitatii noastre spirituale si a drumului de urmat in perspectiva eshatologica. Daca ma preocupa asta si la sfarsitul vietii pamantesti voi constata ca nu exista viata vesnica, nu am ce regreta: am fost un om moral, cu principii care m-au tinut deaupra mizeriilor lumii. Dar daca abandonam devenirea spirituala intru Hristos si la sfarsitul vietii pamantesti voi constata ca sufletul meu ajunge inaintea lui Hristos spre a fi judecat, ce voi raspunde? Cu ce ne vom salva?
Dumnezeu sa ne intelepteasca!
Hypatia
#24380 (raspuns la: #23848) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...