pepiniera

(1)

"În prefaţa redactată de Nae Ionescu romanului lui Mihail Sebastian De două mii de ani, ilustrul magistru îşi propunea să demonstreze fără putinţă de tăgadă că evreul trebuie să sufere pentru că este… evreu. Ca să nu păcătuiască printr-o obscenă dialelă, corifeul trăirismului ortodox se vede dator să-şi întindă alocuţiunea până acolo unde cititorului să-i fie limpede ce se înţelege prin a fi evreu. Iehuda patet nu pentru că anume sumbre circumstanţe l-au adus în situaţia să sufere, ci pentru că, esenţialmente, substanţial, evreul este bolnav. Calitatea de a fi evreu, evreitatea adică, ar fi idestructibil, din illo tempore - eventual, împreunată cu cel mai costisitor dintre beteşuguri: trufia. Trufia de a se fi înscris în istorie drept popor ales conjugată cu trufia nerecunoaşterii unui mântuitor pe care el însuşi îl anunţă şi îl aşteaptă face din acest neam unul care este îndreptăţit să agonizeze până la sfârşitul lumii. Iată şi judecata reputatului maître: dacă poporul ales l-ar recunoaşte pe Mesia, atunci riscă să înceteze a mai fi poporul ales, întrucât mesajul christic este universal, el nu se adresează unei anume pepiniere. Ca atare, poporul în discuţie se mai poate considera pe el însuşi ales numai în măsura în care îşi aşteaptă mai departe şi cu încăpăţânare mântuitorul anticipat de scrierile sfinte. Dar Mesia a sosit, continuă Nae Ionescu, însă evreul nu-l poate vedea, căci trufia mai sus amintită i-a tulburat privirea.

“Mesia a venit, Iosef Hechter, şi tu nu L-ai cunoscut.” “Îl cunoşteau vecinii toţi/ tu nu l-ai cunoscut” - pare a parafraza sacerdotul filosofiei interbelice, după care adaugă în forţă (şi patetic): “Iosef Hechter, nu simţi că te cuprinde frigul şi întunericul?” Dincolo de acest opulent material didactic pentru un Freud dispus să-şi verifice teza paricidului pe teoriile resentimentare ale unei ideologii religioase ce parazitează vechile scrieri evreieşti, avem în discursul lui Nae Ionescu câteva năstruşnice presupoziţii de ordin general.

Mona Mamulea

Revista RESPIRO

======

Iosef Hecter = Mihail Sebastian

anita47

=====

(2)

"Nu am citit deloc senin prefaţa lui Nae Ionescu la romanul lui M. Sebastian De două mii de ani. Dar aceasta nu pentru că sunt evreu de origine ci pentru că această prefaţă sfidează spiritul de toleranţă democratică din raţiuni ideologice ortodoxiste. Şi am fost la fel de indignat când am întâlnit într-un articol al aceluiaşi Nae Ionescu din "Cuvântul" injurii împotriva lui Samuil Micu, considerat doar "un călugăr papistaş", negându-i, deşi a fost cofondator al Şcolii Ardelene, chiar calitatea de român numai pentru că a fost de confesiune greco-catolică. Şi nu l-a declarat acelaşi Nae Ionescu neromân pe I.C. Brătianu ("dar român n-a fost"), totuşi unul dintre fondatorii României moderne, numai pentru faptul că a adaptat, la noi, modelul civilizaţiei occidentale?"

Cele de mai sus au fost declarate de catre Zigu Ornea intr-un interviu acordat lui Daniel Cristea-Enache ,aparut pe:
atelier.liternet.ro
=====

Au venit la mine la usa diversi mesageri care au vrut sa ma convinga sa ader la cate-o secta sau alta si m-am surprins punandu-le intrebari care i-au pus in mare dificultate, chiar au plecat cam cu coada intre picioare.Am fost rea, poate, cu ei, dar eu vreau sa aflu de la cat mai multi oameni ce cred ei despre urmatoarele lucruri:

Nu este necesara scrierea unei noi carti care sa intruneasca tot ce s-a descoperit pana acum de catre omenire cu privire la univers si relatia noastra cu aceasta lume din jurul nostru si sa se alcatuiasca un nou mod de a-i uni pe oameni intr-o singura religie, aceea care sa le spuna tuturor ca trebuie sa fim uniti in a cuceri acest necunoscut din jurul nostru si nu sa ne certam care religie e mai buna si mai adevarata?

Nu e posibil oare ca ,in ordinea lucrurilor, asa cum, pornind de la minerale care nu inteleg superioritatea plantelor, urmeaza plantele care nu inteleg superioritatea animalelor, dupa care urmeaza animalele care nu inteleg complicatiile si proiectele oamenilor, e foarte normal si posibil sa existe entitati mult superioare noua pe care noi nici macar nu le putem percepe?Fie ca acele fiinte superioare noua au plecat pe alte planete, fie ca sunt facute dintr-o materie necunoscuta noua si de " nepipait"de catre noi, cu mijloacele pe care le avem, fie ca, de fapt suntem inglobati in acele hiperfiinte asa cum sunt celulele din organismul nostru?

Si aceste fiinte e posibil sa fie Dumnezeii nostri.
Sa lasam varianta " Dumnezeii ne inglobeaza" la o parte deocamdata, pentru ca ar fi prea complicat, desi pot construi un sistem conceptual bazat pe ideeea asta.(poate voi reveni si la asta)
Dar daca varianta reala este aceea cu Dumnezeii "nevazuti ", dar care ne vad pe noi si care poate fac experimente cu noi introducand un fel de software in noi de la nastere lasandu-l spre experimentare pe percursul vietii noastre ,atunci acei Dumnezei "nevazuti"(spun la plural pentru ca e greu sa crezi ca exista numai un Dumnezeu, parca e prea simplificat, eu cred ca trebuie sa fie un popor de Dumnezei) ne "vad" si sunt interesati de evolutia noastra, poate ca sunt tot atat de interesati de noi cum suntem noi interesati de anumite specii care ne-ar putea ajuta , prin clonare, sa luptam cu anumite boli.Si, deci, desi ne iubesc, ei experimenteaza pe noi anumite proiecte si programe care nu sunt reusite si le reiau, le recombina...Ar fi frumos daca scopul lor ar fi elaborarea unui superprototip uman sau hiperuman care sa intruneasca toate calitatile posibile si sa fie pregatit sa infrunte toate situatiile posibile, asa cum ai sta bine unui hiperprogram sofisticat si generos conceput...Poate de-asta e totul atat de ciudat...de-asta sunt atat de multe nedreptati care fac din credinta in Dumnezeul cel bun si atotputernic un mod foarte subred de a explica ceea ce se-ntampla... Pentru ca soarta noastra e in mana unor fiinte bineintentionate dar nu neaparat grijulii cu ce se-ntampla cu generatiile pregatitoare...ele fiind cu ochii atintiti spre prototipurile de care am vorbit...care , cine stie, cunt de fapt niste componente ale lor pe care si le imbunatatesc in pepiniera umana....

E enorm de mult de discutat, dar as fi fericita sa gasesc parteneri de discutie pe aceasta tema.Sper ca m-am facut inteleasa, din pacate am foarte putin timp la indemana acum, va trebui sa scriu pe hartie ceea ce gandesc, sa-i dau mai multa coerenta.M-am gandit la asta cand dau de mancare pasarilor din oras (vin multe pe un acoperis de sub fereastra mea) care depind de noi ca sa traiasca.In sensul ca daca noi aruncam ceva bine, azi arunca unul, maine altul...ele par sa fie in grija lui Dumnezeu, dar pentru ele noi suntem un fel de Dumnezei...Si,desi avem o mila imensa pentru ele, exista programe de salvare a speciilor, etc, mai si uitam ca exista uneori, cand suntem prinsi cu alte planuri si evenimente personale...Asa o fi si relatia noastra cu urmatoarele creaturi in ordinea evolutiei....

Cum sa facem noi sa transmitem un mesaj lui Dumnezeu? Daca ne-am uni toti oamenii de pe pamant sa ne rugam intr-un anumit moment?

Unde este el devreme ce noi suntem atat de divizati, de manipulati, iar unii isi fac de cap tragand numai foloasele lor proprii? Oare daca ar fi pace si armonie n-ar mai fi evolutie spirituala? De asa natura se intampla lucrurile incat am inceput sa cred ca suferinta este absolut necesara si exista oameni intelepti care dirijeaza sau incearca sa dirijeze lumea incat sa existe permanent cateva conflicte pentru a nu se stinge suferinta niciodata cu scopul expres de a da o sansa fericirii sa existe prin contrast!


Astept sa vad daca e cineva interesat de acest subiect filozofico religios.
Poate ca stiti mai multe decat mine si ma puteti ajuta, sau, poate dezvoltam impreuna o noua teorie.Discutiile au sanse mari sa fie constructive!

Draga domnule Dr. Samarascu,

Progresul unei societati este o suma a progreselor individuale a celor care o compun. Daca in Romania o mare parte dintre cei care progreseaza individual vor continua sa plece pentru a se putea realiza (dar si pentru scopuri mult mai urgente, cum ar fi pentru a-si hrani copiii si a le plati educatia) in alte tari, atunci vor progresa tarile in care ei pleaca, iar Romania va stagna si va ajunge (in extremis vorbind si peste multi ani) o combinatie intre o pepiniera de talente pentru tarile mai bogate, o armata de culegatori de capsuni din care se vor naste cand si cand tinere talente, dar mai ales noi culegatori de capsuni... si un azil de batrani care vor trai din economiile pe care le-au facut asudand la cules capsuni.

Ca sa progresam, ar trebui ca noi cei din afara sa dam inapoi o parte din ce-am primit, dar in mod organizat - sa-i invatam pe cei din Romania sa "prinda peste" nu sa le trimitem conservele noastre expirate, hainele pe care nu le mai purtam si gandurile noastre pline de frustrare in legatura cu cine stie ce. Trebuie sa colaboram cu ei, cu dragoste dar si cu fermitatea experientei pe care ne-au dat-o anii de existenta in societati mai structurate.

De d-l Bacanu nu eu m-am separat... fenomenul a fost mai degraba invers. Dar am scris despre asta, cred ca tot aici in "cafenea"...

La ambasada erau si din "mafie" cum o numiti dv., si din afara ei. Insa acolo reprezentam tara. Misiunea asta am indeplinit-o. Si am legat si prietenii de-o viata cu unii dintre cei care, ca si mine, nu erau "din mafie". A pune intreaga diplomatie romaneasca sau pe toti politicienii romani in aceeasi oala e prima mare greseala care se poate face in perceperea Romaniei asa cum este ea azi...

L-am cunoscut personal pe Mihai Botez. Un om extraordinar. Am publicat de altfel si un interviu cu el in 1990, in Romania libera...pacat ca s-a stins atat de timpuriu!

Intrebarea daca sunt multumit este cea mai grea. Uneori sunt multumit ca am ramas si acum nemultumit. Nemultumirea este un motor de progres. Comentam cu cineva chiar asta-seara intr-o discutie la resedinta ambasadorului roman in SUA, data in onoarea Comisiei Wiesel pentru studiul Holocaustului in Romania... in ziua in care cineva se vede "cu sacii-n caruta"...chiar si intr-o relatie conjugala sau de prietenie... lucrurile sunt aproape pierdute.

Nu vreau sa va dau raspunsuri mafaldice. Tragand o linie totusi, gandul meu este ca fiecare trebuie sa dam cate putin. Permiteti-mi sa va intreb - e prima data cred, cand adresez, la randul meu, o intrebare aici (nu neaparat dv.):

Stimate cititoare si stimati cititori ai textelor din prietenoasa Cafenea a lui Daniel Racovitan, dv. sunteti dispusi sa dati ceva?

Traind de vreo 5 si jumatate prin UK am constatat ca matematica si fizica predate in liceu sint superioare celor predate in UK in colegii. Matematica si fizica predata prin colegiile britanice sint in functie de profilul tehnic ales, mai bine zis inveti doar o mica parte de matematica si fizica aplicata la domeniul respectiv. La fel se in timpla si prin universitati. Pt. moment sistemul de invatamint din UK incearca sa renunte la catalogarea nivelelor "O", "C", "B" si respectiv "A" adoptind sistemul francez numit "Baccalaureate" si care este cel mai ridicat din lume. In fapt "Baccalaureate"-ul pt. nivelul liceelor este omniprezent in toata Europa de est continuind cu Rusia, China, Japonia. Am uitat sa precizez faptul ca nu am fost asa de stralucit in liceu la matematica si fizica, dar aici in UK sint la mare rang si unde mai pun in universitati.
Este drept ca prin scoala romaneasca sa mai facut ceva balast ca materii, dar in privinta matematicii si fizicii jos palaria sintem deasupra sistemului britanic cu mult. Singurul avantaj pe care il au britanicii este faptul ca sint familiarizati cu tehnica de ultima ora, importata din tari ca USA, Germania, Franta. Mi-a fost dat sa vad in Uk tot felul de tehnicieni cu diplome de universitati, programatori, indivizi care prin Romania se mai defineste ca fiind "Balast Uman". Invata totul mecanic punind in practica munca pe care o fac. Tari ca USA si Franta isi trag creierele formate in Est in mare parte si nu in Vest, cu alte cuvinte pepiniera creierelor = brain forestry se formeaza in este si nu in vest. Ca un cuvint final tin sa mentionez ca multi informaticieni din UK sint balast uman in comparatie cu cei din est si asta pt. ca nu prea stiu matematica.....

Nu ca sa-i atrag Cecilia. Dar poate il nimeresc pe vreunul in moalele capului, ca oricum il iau pentru saramura si nu pentru acvariu. Nu, nu il cunosc pentru ca nu exista; asta nu-l impiedica sa fie mai putin merituos de iubirea mea - nici Martin Eden nu a existat, nici Georges, nici multi altii, dar eu i-am iubit pe toti. Iarta-ma Cecile, iubirea nu-i numai acel tot despre care vorbesti, este si o nebunie, un ceva din toate astea sau nimic, un foc de paie, ceva care te mistuie intr-o clipa sau te fierbe la foc domol ani la rand... Sa nu vorbim acum despre ce este iubirea... Findca ea poate fi orice. Nu stiu sigur, poate e doar o banuiala. Eu sunt genul de femeie care verific dupa, in stil mineresc, am vaga banuiala ca faci parte dintre gazdele acestui site: de aceea cand vorbesti aici despre asa zisii "scriitori" un oaspete ar putea sa creada ca asta-i o pepiniera de surogate - ceea ce nu este adevarat, si e cu atat mai pacat! eu am descoperit personal aici cativa scriitori autentici... Cecilia, incearca sa citesti toate posturile si vei vedea ca beshtelela mea este foarte pertinenta, in comparatie. La buna vedere!



Posted by Sandra Mae

Dai dovadă de multă corectitudine politică, ceea ce-ţi va fi foarte util dacă nimereşti vecini de bloc din pepiniera de cosmonauţi.
Şi educaţia singură nu va rezolva problemele economice ale ţării, dacă nu-i în stare şi să-şi folosească absolvenţii, nu numai să le asigure instruire pentru Canada.

“Postpostmodernismul(insemnand un postmodernism dus la extrem) se regaseste deocamdata intr-un numar redus de lucrari artistice si filosofice, ca un curent de nisa.”

cand i se poate atribui unui curent oarecare atributul “de nisa”?
“de nisa” inseamna ‘tampon’ ,‘pepiniera de idei’, ambele, sau nimic din toate astea?

Se prea poate, chiar, ca eseul meu sa fie atat de subred incat sa ai dreptate.
daca-i zici ‘eseu’ nu-i foarte stabil.
Si-ti zice careva care cunoste ceva din canoanele genului si care stie cat e de greu sa scrii unul.
Ar fi trebuit sa parcurgi cateva etape obligatorii si anume:
- analiza subiectului
- cautarea si clasarea ideilor
- elaborarea planului de idei (introducere, cuprins, concluzie)
- redactarea compozitiei

analiza subiectului e importanta fiindca te-ajuta sa eviti genealizarile si abaterile de la subiect.
Ideea e ca, plecand de la un punct de vedere general (un citat, sa zicem), trebuie sa construiesti un numar restrans de intrebari care invita cititorul sa ‘degajeze’ o problematica, care-l va orienta in demersul ulterior. Vei comenta acele idei analizand diferite puncte de vedere si vei construi un punct de vedere personal, pe baza acestora.
Unele subiecte, data fiind complexitatea lor, cer o organizare complexa in trei parti: analiza tezei, nuantarea acesteia (daca esti de acord cu ea) sau respingerea ei si-n final formularea unui punct de vedere mai general, care sa cuprinda ideile exprimate in cele doua parti anterioare si care, in plus, sa deschida calea spre alte perspective.
Atat introducerea cat si concluzia suporta si ele anumite reguli.
La fel de importante sunt legaturile dintre paragrafele ce constituie fiecare din partile amintite.
Exista o armata de ‘articulatori’ si tot felul de procedee argumentative - trebuie sa stii cum sa introduci (si cand) un argument, sa precizezi cauza, sa inserezi o explicatie …etc.

Precizez ca n-a fost in intentia mea sa te umilesc (atunci as fi pus pixul rosu pe foaia ta, in direct) dar m-a descumpanit atitudinea fata de comentariul lui yuki, care ti-a semnalat doar ca ‘generalizarea’ e doar o mica parte dintr-un eseu, nu eseul insusi.
Modul in care a reactionat yuki e o dovada ca n-ai elaborat cum se cuvine eseul si ai omis lucruri importante in economia acestuia, pe care ea le-a simtit si carora le-a dat, pe buna dreptate, glas.

Laudele nu ne fac decat sa perseveram, doar criticile ne trimit spre perfectiune.
n-are importanta latura emotionala a mesajului lui Yuki.
Ar trebui ca tii cont de el si sa-l iei in calcul atunci cand ai de gand sa mai scrii ceva, daca, fireste, iti pasa de ce si cum ajunge la oameni ce ai tu in cap.

Recurenta lui ‘noi’ intr-un astfel de eseu e act de mare curaj.
‘noi’ are multe valori si-i greu de tinut sub control.
Cand discursul e subred, oricare ar fi rolul initial al lui ‘noi’, cititorul e tentat sa-l respinga.
Si eu am simtit nevoia sa ma disociez de acel ‘noi’…prea emfatic, prea de …majesté.
In plus se confunda grav ‘noi’ decretzeii cu ‘noi’ generatia mtv, se pierde-n felul asta valoarea titlului iar pozitia autorului e … nu-i.

Sa ne descoperim printr-o minune legenda personala
viva coelho.
Zi-o zic (de data asta) fara rautate.

...atunci si pretzurile vor scadea. La achizitia de boi.
Cine mai achizitioeaza boi in ziua de azi, cand organizatiile mari poseda pepiniere proprii? Si puterea exemplului, care converteste orice catar?
__________________
Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.

Adrian Fuchs :

Cine mai achizitioeaza boi in ziua de azi, cand organizatiile mari poseda pepiniere proprii? Si puterea exemplului, care converteste orice catar?
Gradinile zoologice ? Scolile pentru material didactic ? Impaietoriile ?

Uite de unde:

Be my Valentine!
Istoria Sfantului Valentin, patronul indragostitilor, se pierde in isto¬ria Imperiului Roman. in zilele noastre. Biserica Catolica recunoaste cel putin trei sfinti diferiti care se numesc Valentin sau Valentinus si care cu totii au fost marti¬rizati. O legenda spune ca Valentin a fost un preot care slujea prin secolul al IIl-lea in Roma. Cand imparatul Claudius al II-lea a hotarat ca barbatii necasatoriti erau soldati mai buni decat cei cu neveste si familii, a scos in afara legii casatoria pentru cei tineri. El a vrut sa faca din barbatii necasatoriti o adevarata pepiniera de potentiali soldati. Valentin, dandu-si seama de nedreptatea decretului emis, l-a infruntat pe Claudius, continuand sa oficieze casatorii in secret pentru tinerii indragostiti. Cand fapta lui a fost descoperita, imparatul l-a condamnat la moarte. Alte traditii spun ca Valentin ar fi fost omorat pentru incercarea de a-i fi ajutat pe crestitini sa scape din teribilele inchisorii romane, unde erau batuti si torturati.

Potrivit altei legende, Valentin este cel care a trimis prima felicitare valentine, in timp ce se afla in inchisoare, s-a indragostit de fiica paznicului inchisorii, inainte de a muri, se spune ca a scris o scrisoare pe care a semnat-o "de la al tau Valentin", expresie care se foloseste si astazi. De aici a aparut "traditia" de a trimite in ziua de 14 februarie scrisorele parfumate, desenate cu flori, inimioare si amorasi, cu cererea Be my Valentine! ("Fii Valentinul meu!").

Florian BICHIR

Lumea Credintei
anul IV, nr 2(21)

Preluat de pe www.crestinortodox.ro

Rather be wrong and be sorry
Than misjudge and don't worry.

sfidarea autoritatii era cea mai buna manipulare. era doar o manevra. muzica nu avea legatura cu asta si era folosita ca punct de atractie a tinerilor pentru a constitui fundalul ragetelor Sieg ! Heil Ceausescu! pentru ca asta se dorea a fi cenaclul: pepiniera de Ceausescujugend.

Argumentele principale pe care le evoca pentru a-si motiva resentimentele antisemite pornesc de la niste intimplari personale: participarea ca militar in Armata romana la suprimarea revolutiei bolsevice din Ungaria si prezenta la o petrecere din Berlinul anilor ’20, unde invitatii evrei au ironizat slujba religioasa lutherana. In jurul acestor doua intimplari evocate in cele doua epistole, scrise la o distanta de aproape 50 de ani, sint grupate mai toate argumentele antievreiesti intilnite si in literatura antisemita binecunoscuta. Pe linga nelipsita asertiune ca evreii ar provoca de fapt antisemitismul, mai apare si ecuatia evreu = comunist, precum si ideea ca evreii aspira la dominatia altor popoare, creind in acest scop o literatura si o ideologie antinationala si dizolvanta etc. etc.(12)

1940-1944 – faza subordonarii totale fata de politica, interesele si ideologia Reich-ului hitlerist
Pe 27 septembrie 1940, in fruntea grupului etnic este numit candidatul Berlinului, Andreas Schmidt. La scurta vreme dupa instalarea in fruntea comunitatii, Schmidt si ceilalti nazisti radicali infiinteaza, pe data de 9 noiembrie 1940, Partidul National-Socialist Muncitoresc German al Grupului etnic german din Romania (NSDAP der DVGR). Printr-un decret de lege publicat pe 20 noiembrie 1940, statul national-legionar roman al lui Antonescu acorda grupului etnic o larga autonomie, devenind personalitate juridica de stine statatoare. (13) Astfel, grupul etnic devine un soi de stat in stat, cu largi drepturi privind organizarea invatamintului, a presei si a vietii bisericesti.
Schmidt practica o politica de supunerea totala fata de Germania hitlerista, transformind partidul nazist autohton in instrumentul principal de conducere al grupului etnic. Obiectivul ideologic principal declarat al lui Andreas Schmidt consta in transformarea minoritatii intr-o masa de manevra. Pentru realizarea procesului de nivelare totalitara, partidul a imitat politica nazista, transformind, in primul rind, biserica evanghelica a sasilor din Transilvania, invatamintul in limba germana si presa in pepiniere ideologice.
Orice critica sau opozitie interna este sanctionata prin excludere din grupul etnic, prin teroare psihologica, prin atacuri huliganice. Pentru a infringe orice rezistenta din partea bisericii evanghelice a sasilor, in 1941 a fost demis episcopul Viktor Glondys (1882-1949) si inlocuit cu episcopul pro-nazist Wilhelm Staedel. (14) Acesta a sprijinit politica sinucigasa a lui Andreas Schmidt si inrolarea tinerilor in detasamentele SS-ului nazist. Pe de alta parte, episcopul Staedel a sustinut si crearea asa-numitei Uniuni de munca a Institutului pentru cercetarea influentei evreiesti asupra bisericii. In conformitate cu idei similare propagate, de pilda, de extremistul roman A.C. Cuza sau de ideologul nazismului Alfred Rosenberg, Institutul amintit propunea eliminarea Vechiului Testament din invatamintul religios, fiind considerat o emanatie a spiritului dizolvant iudaic.
Pentru a pune capat inrolarilor voluntare ilegale, concretizate in asa-numita Actiune a celor 1000, in 1943 Antonescu a semnat un acord cu Germania care permitea incadrarea a circa 70.000 de tineri germani in trupele Waffen-SS. Prima companie a divizionului SS – Leibstandarte „Adolf Hitler“ – era formata in exclusivitate din tineri fanatizati germani din Romania. Numerosi germani din Romania au fost implicati si in crimele din lagarele de concentrare.
Astfel, dr. Victor Capesius din Sighisoara a fost farmacist la Auschwitz, iar dr. Fritz Klein, medic in acelasi lagar. Amindoi au fost condamnati dupa razboi, Capesius la inchisoare, Klein la moarte. (In 1981, Heinrich Zillich, pe care l-am pomenit mai sus, i-a dedicat lui Klein un articol in care l-a descris pe acest criminal de razboi ca pe o victima a justitiei invingatorilor.(15)
Odata cu prabusirea dictaturii lui Antonescu, la 23 august 1944, s-a sfirsit si regimul lui Andreas Schmidt. Incercarea sa de a determina minoritatea germana sa paraseasca Romania a reusit numai partial. In septembrie 1944, Schmidt se intoarce in Romania cu un comando de parasutisti format din sapte legionari romani pentru a organiza lupta contra noului regim de la Bucuresti.
Este capturat de trupele sovietice si condamnat. A murit intr-un lagar sovietic in anul 1948. Trupele naziste reusesc, pentru citeva zile, sa revina in zona de vest a Banatului, intrind in septembrie in orasul Jimbolia (unde exista un puternic nucleu social-democrat antinazist format din germani).
Administratia locala a fost preluata dupa 23 august de un primar social-democrat. Sapte antifascisti germani au fost asasinati pe data de 15 septembrie 1944, dupa ce trupele naziste au revenit impreuna cu elementele naziste locale. Elucidarea acestei crime a fost blocata cu succes de catre nazistii germani localnici fugiti in Germania.

ti-ai asumat greseala, ok!
merg pan-acolo si o iau de buna ca n-ai vrut sa furi opera altcuiva, chestiile astea se-ntampla si la case mai mari.
merg si mai departe si accept ca n-ai fi avut nimic de castigat! deahh, dar mergi si tu cu mine pan' la gard si accepta ca sunt unii care vor sa se "afirme" cu textele altora. netul e ca viata, la urmei urmei. mergi pana acolo si accepta ca sunt unii care sunt jalnici in realitatea ce-i inconjoara si vor aplauze. aplauzele cui? ale tale, ale mele, ale lor...nu conteaza ca poate tu, eu sau ceilalti suntem mai jalnici ca ei, nu...ei vor sa fie bagati in seama, udati la radacina si proptiti cu pari.
induiosator, nu?
pentru astia, netul e un refugiu, o oaza de vacanta si-o pepiniera de urale!
in loc s-aduca netul in viata lor, isi poarta viata pe net...bun, e problema lor dar atunci sa se "afirme" cu produsele lor!

cam atat am avut de zis si consider c-am facut pace cu tine. :)

eu numai cand ma gandesc la pepiniere de clone, m-apuca amocul...nu stiu, parca nu-i omenesc, nici dumnezeiesc.
suntem siguri ca peste 100 de ani, genetica nu scapa de sub control? (presupunand ca se va ajunge la un "fenomen")
noi, astia, oameni de rand...suntem siguri ca o clona umana nu simte, nu o doare nimic, n-are sentimente?
oricum, n-o sa ma-ntrebe nimeni pe mine si oricum peste 100 de ani voi fi in concediu, la solar. :P

azi am fost la pepiniera, mi-am cumparat 12 trandafiri mari, care infloresc tot timpul pana toamna tarziu,
daca allah o vrea, sambata dimineatza ii plantez, pe margine la drumul care duce la incaperea noua a scarilor, acolo unde era terasat...
maine la ora 8 incepem zidul in piatra taiata, de sustzinere a terasamentului facut si intre zid si drum pun pamant si fac o jardiniere, unde plantez trandafirii

oh, proud draga, floarea ta are o sora, un rosu aprins sange, rosu fluorescent ca al tau n-am gasit... :(
a ta se poarta de minune :)

am luat si rasaduri de rosii si ardei cornul caprei sa plantez...
tot zic ca nu mai fac gradina, dar daca marian e aici...o face si ingrijeste el...
am hotarat sa-l angajez legal, declarat cu foaie de plata, ca sa aiba securitatea sociala- asigurarea de boala
mi-a spalat geamurile, le-a facut luna,
a aspirat, spalat pe jos...
studioul acela unde e baia si toaletele, era inceputa gresia, am terminat-o eu cu el, el a taiat si eu pus, el a facut rosturile...
mai este de facut crepiul decorativ pe peretzi, asta fac eu si gata, apoi instalezscara buna pentru mezanin...
imediat iau intreprindere sa puna storuri-rolete la usile culisante ...

am terminat si plafonul in incaperea scarilor si electricianul a fost in lipsa mea si a pus lumina...mai e crepiul pe pereti si un pic de gresie de facut...apoi si asta gata....

ufffff...

...Bazoş, unde ne asteapta contele Ambrozy.

Din fotoliul sau ne priveste atent, sa nu deranjam cu nimic pepinierele si colectiile de...

arbori pitici sau alte plante din pepiniera.

Am trecut strada pe zebra si un politist s-a luat la...

nu asculta pe pistruici cu liliacul...
mai bine cere-i sa-ti trimita un erablu cu frunze rosii fluo toamna, sa dea culori
eu din astia am sa plantez la mine, ca-s prea multi brazi si numai verde toamna
cum intru acasa, cum dau fuga la pepiniere sa caut

-acceptarea sortii, da este mult mai realistica privita prin ierarhizarea/ordinea japoneza decat prin miorita (asta mi-a venit pe moment pt ca nu se revoltau, in special ca adolescenti)

-iubirea am simtit-o mai mult ca pe o nevoie de apartenenta...de ex m-a impresionat cand Ruth se vroia atasata de gardianul acela. In plus, mai vroia sa-l si protejeze (sau sa-si protejeze apartenenta). De altfel Kathy alegea cei din pepiniera ei.

-moartea, este pusa sub forma de "i-am pierdut pe..." asa se exprima kathy.

Toate cele 3 evenimente importanta din viata unui om sunt transpuse intr-un limbaj de donnor/organ (asta mi-a placut la Ishiguro): asta este functia ta..., apartii de..., esti pierdut/disparut...

Inca ceva ceea ce m-a impresionat: contextul in care a introdus titlul cartii prin acel cantec...never let me go...cand se stia ca asa ceva nu-i posibil

Tema clonelor mi-e foarte cunoscuta, am convingerea ca am citit demult un SF despre o planeta-pepiniera de clone. Din nefericire, nu-mi amintesc nici autorul, nici titlul, nici macar subiectul decat vag, tot o poveste de iubire. Cred ca tin minte o vanatoare pentru ca atunci cand au constientizat la ce folosesc, clonele au incercat sa se salvaze.
Imi pare rau ca nu pot da prea multe detalii, dar chiar ma framanta, pentru ca mi-era cunoscut subiectul si chiar am banuit ca-i vorba de aceeasi carte pana am vazut ca romanul lui Ishiguro a aparut
la vreo douazeci de ani dupa aceea.