comentarii

pereti


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Am vazut odata pe perete la t - de dragosmp la: 16/01/2006 00:00:29
(la: Tăcerea nu-i de aur)
Am vazut odata pe perete la taicâ-meu la servici un afis pe perete pe care scria chestii de genul:
1."Seful are totdeauna dreptate"
2."Daca sefu nu are dreptate revenim la regula 1"
.........
Una din reguli era "Nu da sugestii sefului pentru ca o sa te puna pe tine sa le pui in practica" Nu e asta un exemplu de ce e mai bine sa iti vezi de treaba ta?

Eram o data cu prietena pe strada si tot zicea "Uite-te la aia cum e imbtacata; Uita-te la aia ce picioare are; etc" Eu ca sa nu tac am facut o remarca de o tipa care trecea pe langa noi... Dupa aia cu ce m-am ales, mi-a facut capu' calendar. De ce trebuia eu sa deschid gura?

Cred ca la genu' asta de situatii se refera vorba, nu la fantezii sau la certuri. Are si comunicarea rostul ei ca de-aia ne-a dat statu' gurä!



"O pipa da unui om timp de gandire, iar unui prost ceva de tinut in gura"
ce faci cand caii verzi coboara de pe pereti si n-ai rapirea din - de mazariche la: 03/02/2007 14:00:44
(la: joc nou)
He,he, he! Io fara samanta de cal verde nu stau!:) Pregatesc rapid cateva ghivece in solar si, in cel mai scurt timp, voila: cai verzi proaspeti, instructivi, decorativi, ideali pentru un perete gol!

Ce faci cand caruta ti se duce cand hais, cand cea?
#172999 (raspuns la: #172994) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Neee...!!! - de Alina Momanu la: 27/09/2003 01:56:51
(la: De ce sexul in public e dezaprobat?)
Transa shamanica!Drumul catre Zei! Marea Calatorie!Transcendenta! Epifania!Manifestarea sacrului in profan...
Sex in public? Neee...!Mai rau!!!!Sex in grup!
Si-acum aruncati-ma la cainii civilizatiilor primitive!
...Piata Universitatii? Nici vorba de asa ceva in blog!
Sau pote nitelus, cand, satula de sabloane, imi voi fi scrijelit cu deznadejde coloana de-un perete jegos din Piata X...iar cand sangele-mi va fi gros si fierbinte n-am s-aud cum strigati "curva!".
Iubiti-va voi frumos in dormitoare rozalii, daruiti si primiti TOTUL. Garnisiti cu capshunici si frisca. Impartasiti-va Fiintzei Iubite.
Si lasati-mi mie drumul oravit de opiu si ritmuri infernale al civilizatiilor disparute. O treapta numai! Si-un iz de smirna.
... un zambet sincer la sfarsit si-o strangere de mana!
Cu sinceritate.
#502 (raspuns la: #75) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Alinutza revine! - de Alice la: 09/10/2003 03:36:39
(la: Un nou forum: "Bancuri, glume, poante...")
Alinuta lipseste 3 zile de la scoala. Cand revine, invatatoarea o intreaba :
- De ce n-ai venit la scoala?
- A murit mama!
- Cum a murit?
- A batut un cui in perete si s-a lovit cu ciocanul peste deget.
- Bine, bine, dar nu se moare din asta.
- Se chinuia prea mult si tatei i s-a facut mila de ea si-a impuscat-o.
romanul! - de sanjuro la: 24/10/2003 03:53:29
(la: "Calauza" de Andrei Tarkovsky)
Romanul e formidabil! A aparut prima data in Almanah Anticipatia prin '84 sau '85, (pe atunci nu se plateau drepturi de autor...) si a reaparut prin anii '90, la Nemira, cred.
Il am in Almanah, dar n-am reusit sa-l prind in librarii sau tarabe. Capodopera a fratilor Arkadi si Boris Strugatki, si a literaturii de anticipatie in general.
Mesajul plin de umanitate al stalkerului, intr-o lume dezumanizata deja este ceea ce impresioneaza. Naratiunea curge nefortata, nu se poticneste in nimic. Am citit pe nerasuflate, pana am terminat. Si apoi am ramas mult timp cu ochii pironiti pe pereti.
Tarkovski a ecranizat romanul cum a crezut el, eu insa l-am vazut si putin altfel: un om marginalizat, exploatandu-si puterile la maximum, ca sa aduca fericire tuturor, din dragoste de oameni.

sanjuro
#2041 (raspuns la: #2035) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
definitii - de valentinb la: 27/10/2003 12:14:36
(la: Cum ati defini kitsch-ul?)
vorba marxistului maltez" de gustibus non sictiribus"....pt. mine e kitsh covorul pe perete cu rapirea din serai, sau manele.....dar pt. altii sincer e culmea esteticii
asa ca relansez o provocare hai sa facem un top 10 si sa vedem ce iese. eu incep
1-covorul cu rapirea din serai pe perete
2-manele
3-palatul poporului
4-reinoirea cintecului american pie de catre madonna
5- grupul modern talking
6-telenovelele
7-cartile sandrei brown
8-emisiunea 5 minute de shopping de la protv int....cu aia care pozat in playboy
9-filmul titanic versiunea noua
10-tot tambalaul facut in jurul mortii lui lady di
Mai intai, enunt o presupuner - de ninel la: 05/11/2003 16:02:30
(la: "Nu exista intelectuali")
Mai intai, enunt o presupunere de baza (fara de care restul argumentului meu nu tine): intelectualitatea recunoaste inechitatile existente si incearca sa le corecteze.

Argument:

Exista un sambure de adevar in afirmatia ca nu exista intelectuali. Pornesc de la faptul ca speculatiile rationale conduc deseori la concluzii irationale cand supozitiile de baza sunt neverificabile sau chiar eronate. Exemple perfecte de baze neverificabile sau eronate, dar des folosite de multi intelectuali atat in trecut cat si chiar in prezent si viitor: majoritatea religiilor, comunismul, anarho-capitalismul, samd. Pe scurt, relativ vorbind, un sistem de valori oarecum consistent din punct de vedere rational poate fi eronat la baza sau misinterpretat, deci pan' la urma urmei, "intelectualii" pot gresi la fel de mult ca cei mai putin inzestrati in materie cenusie.

Combina intelectul cu aroganta, egoism, avaritie sau spiritul de autoprezervare, si poti intelege de ce omenirea nu a depasit cu mult, relativ vorbind, stagiul de acum zeci de mii de ani. Adica, inca ne hlizim la umbre pe pereti prin pesteri, inca ne uitam in oglinzi strambe, sclavagismul inca exista, razboaie si genocide in care mor milioane de oameni inca exista, si nimic nu prezice o schimbare in mai bine. Unde este intelectualitatea asta absenteista? Taie frunza la caini? Nu credeti ca este doar o autoamagire menita a ne mentine noua insine o iluzie de superioritate nemeritata?
Imaginea Romaniei in Italia - de SB_one la: 12/11/2003 15:21:52
(la: Romani in strainatate)
Imaginea Romaniei in Italia
Incursiune in Salasul Negru al tiganilor care au speriat Milano

De patru luni, imaginea Romaniei inseamna, la Milano, 600 de laieti. Instalata in zona zero a metropolei italiene, tigania a inconjurat cu munti de gunoaie si rahat cladiri-simbol ale orasului, ambasade si luxoase sedii de banci. La cateva strazi de Domul lui Michelangelo, "ai nostri" cersesc, fura si talharesc in amiaza mare. La periferie, invazia altor 400 de tigani din Romania a scazut preturile. Un BMW praduit peste noapte se vinde cu 500 de euro."Grande Centrale" este un loc in care milanezii calca cu frica. In fata
garii, laietii si spoitorii din Oltenia stau cu zecile, in asteptarea grupurilor de turisti, pe care ii fura pe fata. De aici, nimeresti tigania dupa miros. Pe o distanta de 500 de metri, tiganii si-au insemnat drumul spre casa: pete de urina pe trotuare si zidurile cladirilor, cabinele telefonice transformate in latrine. Brusc, dai peste salasul negru. Este un bloc cu trei etaje, ridicat in marginea selectului cartier Mellchiore Gioia. Curtea interioara e pavata cu piese din motoare ciordite, iar potecile spre intrari sunt flancate cu televizoare si aparatura video stivuita precum caramizile. Pe trepte, talpile
se lipesc de o clisa maronie. Puradei in pielea goala mananca de pe jos. Duhneste a hoit si dejectii. In fiecare odaie, sapte-opt insi dorm in paturi pline de paduchi, cu DVD-ul la cap si camera Sony la picioare. Peretii sparti sunt capitonati cu mormane de blugi noi si piramide de Panasoanice in tipla. O zi normala din viata satrei In fiecare dimineata, salasul negru se pregateste de munca. In coltul blocului, cersetorii isi sucesc mainile si isi impart carjele. Femeile isi palmuiesc copiii, ca sa dea bine la americanii milosi
de pe Via Galvani. Manglitorii ies in gasca cu ochii dupa turisti sau masini fara antifurtul pe volan. In fata blocului raman patronii si limuzinele lor. Stabul este unul, Dorel Spoitoru din Craiova, care face legea impreuna cu locotenentii. La doua nopti, Mannix – mana dreapta a laietului - intrerupe lumina, iar fiecare familie trebuie sa plateasca 10 euro. Sefii coordoneaza prin statii ciordelile de masini. Joi seara au ratat o manevra cu un Fiat Punto. Cei doi spoitori care o furasera n-au mai nimerit sediul salasului, au derapat si au facut praf alte patru masini. Ciorditorii au disparut in tiganie, acolo unde politia nu a avut curajul sa intre. Salasul negru a scapat de multe ori de raziile politiei. Cand au vrut sa intre in forta, carabinierii s-au trezit cu laietii
pe acoperisul ruinei, amenintand ca isi vor da foc la copii. Numai ca puradeii stropiti cu benzina erau de fapt papusi sau scutece umplute cu carpe. Ca sa scape definitiv de "burgheji" (politisti in civil care fileaza salasul negru), tigania a blocat acum doua luni o strada din apropiere. Asa au fentat expulzarea si zecile de laieti ajunsi in tigania romaneasca din Milano fara nici un act. Cu "Mihai Viteazul" si "Amza Pellea", la furat "Aici, fiecare e cu neamul si satul lui. La Grande Centrale sunt laietii din Constanta, la Rho sunt aia din Olt, iar aici suntem noi - din Dolj si Valcea. Traim ca-n rai". Tabinel, unul dintre liderii tiganiei care a ocupat groapa de gunoi de langa Cimitiro Maggiore, este acum in concediu. Asta fiindca italienii sunt si ei in concediu, iar productia nu mai merge. Locul in care traiesc mai bine de 500 de spoitori si rudari "a fost luat cu japca. Atunci cand vin carabinierii si burghejii sa ne sparga casile, scot butelia ii dau drumul si zic ca imi dau
foc. Fraierii pleaca si noi scapam", povesteste Tabinel. Liderul are 31 de ani, din care 4 de puscarie in Romania. Zice ca a ajuns in Italia de doi ani, dupa
ce a trecut pe blat prin Nadlac, cu o duba plina cu tigani fara acte. In Italia a inceput cu smenuri la magazine - "schimbam 500 de euro, da' rupeam o hartie de 100. Ziceam sa-mi dea alti bani, dar ramaneam cu suta la mine". Pe urma, ca si altii, s-a apucat de masini. Langa Cimitiro Maggiore, dorm cu sobolanii pe ei, dar toti au o masina in batatura. "Traim asa ca sa o ducem bine in Romania, cand o sa ne intoarcem. Dupa cinci ani de Italia, fiecare tigan din Cimitiro Maggiore are stransi 2-3 miliarde de lei. D'asta suportam conditiile". Tabinel spune ca acum a trecut pe motorina: "o dam ieftin si avem de unde sa o luam, ca sunt santiere destule. Politia nu zice nimic daca
ne vede pe langa vreun excavator sau vreun buldozer". Cand n-au comenzi ("masina bengoasa, aleasa de client nu face mai mult de 500 de euro, iar un pickhammer a scazut la 75 de euro"), gastile din Cimitiro Maggiore dau iama in zecile de travestiti care impanzesc periferia: "Travestitii scot cam 700 de euro pe noapte. Unul de-al nostru se imbraca in costum, iar altul se baga in portbagaj. Costumatu' cumpara bulangiu', iar ala din portbagaj iese ii da in cap cu ciocanul si salta banu'". Cei care n-au curaj sa dea in cap sau sa fure masini, ies la cerseala. Asa au ajuns toate stopurile si intersectiile "proprietati" ale unor tigani bine facuti, care implora mila la geamul italienilor. La Biserica Ortodoxa Romana din Milano, comunitatea vorbeste ca tiganii veniti la cersit au copii clandestini. "Unii dintre cei mici sunt bruneti, ca si cei care cersesc, altii sunt albi. Cand autoritatile italiene s-au interesat de copiii cersetorilor, micutii cu tenul mai alb au disparut din
intersectii", spune un preot roman. Dar tiganii din Milano nu terfelesc doar imaginea Romaniei, ci si istoria ei. Ca sa poata sa se intoarca in Italia, laietii prinsi la furat isi dau nume de voievozi: Stefan cel Mare, Mihai Viteazul sau Mircea cel Batran. Altii prefera sa se dea Amza Pellea sau Iancu Jianu.
Cativa au cerut permise de munca pe motive politice spunand ca sunt discriminati. Culmea, le-au si obtinut.



#4087 (raspuns la: #3990) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pour tois... - de natan la: 15/11/2003 13:19:52
(la: Poezii !!)
Romanta

N-a fost nimic din ce-a putut sa fie,
Si ce-a putut sa fie s-a sfarsit...
N-a fost decat o scurta nebunie
Ce-a-nsangerat o lama, lucioasa, de cutit!...

N-am fost decat doi calatori cu trenul,
Ce ne-am urcat in tren fara tichete
Si fara nici un alt bagaj decat refrenul
Semnalului de-alarma din perete!...

Dar n-am putut calatori-mpreuna...
Si fiecare-am coborat in cate-o gara,
Ca doua veverite-nspaimantate de furtuna -
Furtuna primei noastre nopti de primavara!

Si-atata tot!... Din ce-a putut sa fie,
N-a fost decat un searbad inceput
De simplu "fapt divers", ce nu se stie
In care timp si-n care loc s-a petrecut!...

Noica - de Dinu Lazar la: 19/11/2003 16:51:24
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
A fost o personalitate charismatica cum nu intilnesti in viata decit daca ai mare noroc.
Anul 1986 cind am stat citeva zile de iarna in preajma domnului Noica la Paltinis a fost un an greu, din multe puncte de vedere. Incepuse sa se stringa shurubul in toate cele, eu aveam un Trabant si benzina era pe cartela, dar nu se gasea nici asa, am strins doua luni benzina ca sa ajungem la Paltinis, Victor Botez, care mi-a mijlocit aceste imagini, si cu mine. La Paltinis nimic nu era incalzit, lumina se stingea la fiecare 2 ore cam o jumatate de ora... in camera lui Noica erau 4-5 grade, chiuveta inghetza dimineata, el minca din niste pungi de plastic niste chestii incerte si reci aduse hat, din coltul celelalt al statiunii, de la cantina hotelului, care hotel nu avea nici ala incalzire.
Eu eram extrem de emotionat si ce pot spune precis e ca eram si extrem de complexat si sigur, el avea o personalitate charismatica si o inteligenta si o memorie cum nu am mai vazut - ca aparitie si ca prezenta mi s-a parut coplesitor. Ca admirator care a trecut pe acolo sunt absolut convins ca i-am lasat o impresie deplorabila, de bifat pe lista cu "si altii", peste toate cele aveam si un sentiment de teama difuza, dar totusi au fost facute citeva imagini importante, zic eu, de care acum iata, se bucura cel putin o editura care face bani buni cu ele.
Ar fi multe de spus si de povestit, si mult mi-ar place o data sa ascult benzile cu vizita mea acolo, pentru ca in `92 sau `93 am aflat ca erau microfoane si totul se inregistra de Securitate si toata corespondenta era oprita sau/si controlata. Eu i-am trimis imaginile facute cu el dar nu mi-a raspuns niciodata, nu stiu nici macar daca le-a vazut sau daca da, daca i-au placut sau nu.
Pentru mine acea intilnire a fost importanta, de abia de atunci am constientizat importanta si complexitatea portretului in fotografie, si reponsabilitatea imaginii. Fotografiile realizate arata frinturi din exact ce am vazut, nu stiu daca am surprins eul dinauntru dar cite ceva din ce se vede poate da..., plansa pe care scria, taiata rotund la o parte ca o viola, cartile de pe pat, din pat, de sub pat, chiuveta cu apa la rezervor si galeata cu zoaie de dedesupt( deci nu era nici apa curenta nici caldura si deseori nici curent electric...), cele trei haine si doua jersee, pipa, termometrul si borcanul cu flori uscate si cartea lui Eminescu de pe masa, imaginile de pestera neolitica de pe peretele de la intrare, poate si ceva din starile si intrebarile lui, masuta cu pastile si lanterna de la capul patului, ochelarii cu un bratz lipit cu scoci... imagini frinte si poate neesentiale ale unei minti sclipitoare, unul dintre marile suflete ale neamului, un ascet bogat cu un spirit urias...

Scrie la Pateric:

“Spunea un batrân ca era un frate care traia în liniste si tacere în chilia lui, si se zabovea pururea citind Sfintele Scripturi, patericele si vietile sfintilor parinti, si asa a petrecut douazeci de ani.
Dupa aceea, într-una din zile, i-a venit o umilinta si un gând ca sa iasa si sa mearga în pustie, sa petreaca în liniste fara de gâlceava, precum au petrecut si sfintii parinti cei de demult. Si asa a iesit din chilia sa si a plecat sa mearga în pustie.
Mergând spre pustie, l-a întâlnit avva Isac, care l-a întrebat, zicând: unde mergi, fiule?
Fratele i-a raspuns: douazeci de ani sunt de când pururea citesc Sfintele Scripturi, vietile si învataturile sfintilor parinti, iar acum vreau sa merg sa încep si cu lucrul, poruncile si învataturile pe care le-am citit.”

Dar, mergatorii in gipane si mertzane din viloaiele de azi nu citesc Patericul... tare sunt curios ce spune de aceste timpuri domnul Constantin Noica, de acolo de sus...
#4757 (raspuns la: #4730) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despre fotografie - de Dinu Lazar la: 23/11/2003 01:43:54
(la: Despre fotografie)
Tehnologia realizarii imaginii nu are nimic comun cu arta fotografica in sine, adica salturile tehnologice nu au schimbat nici perceptia imaginii nici modalitatea de comunicare a imaginii.
Cel putin nu brusc.
La inceput se faceau scrijelituri pe peretii pesterilor; apoi se sculpta in piatra; aparitia papirusului si a tocului nu au modificat nici ce se scria si nici cum se recepta ce era scris.
Aparitia tocului cu rezervor sau a pixului au permis ca o poezie sa poata sa fie scrisa foarte bine si la closet sau in transee; asta nu schimba poezia in sine.
La inceput fotografia se facea cu placi de cupru care trebuiau sensibilizate la locul fotografierii; fotograful avea un cort negru in care prepara placa si o developa apoi; aparitia placilor pe sticla cu emulsie depusa la fabrica si a filmului pe suport de celuloid au strinit scandaluri, asta e adevarata fotografie? unde e cortul si albusul de ou?
Fotografia a colectat in decursul timpului importante evolutii tehnologice, salturi si scandaluri care au facut sa curga riuri de cerneala; aparitia fotografiei pe 35 mm si a aparatului Leica a fost la fel de cutremuratoare ca aparitia aparatelor digitale azi; autofocusul, aparitia aparatelor cu exponometru (mai e fotograf ala care nu stie tabela de expunere?) - spuneau atunci cei ce discutau pe tema.
Fotografia e o comunicare. Poarta un mesaj. E o imagine, cu compozitie, culoare, sens, echilibru, perspectiva, indiferent cu ce e facuta, cu un aparat foto cu burduf verde si lemn de cires de trandafir sau cu un aparat foto digital sau cu inelul de la mina.
Problema reala e ca in poezie ; democratizarea si ieftinirea pixului nu au dus la cresterea exponentiala a numarului de poeti cu adevarat buni.
Si in fotografie, in Ro cel putin, usurinta de a face poze si cu telefonul nu a dus la aparitia unor fotografi buni sau a tone de fotografii senzationale. Poate ca numarul pixurilor si al aparatelor nu modifica numarul creatorilor care pot sa se exprime.
Aparatul de fotografiat evolueaza, se inglobeaza in alte obiecte, poate sa si dispara si sa se transforme in alte scule; comunicarea cu imagini, va evolua si se va dezvolta, dar mai greu - ca in Internet, usurinta de a te exprima si de a transmite si de a crea pare mai favorabila celor ce nimic nu au a spune.
Marirea exponentiala a usurintei de comunicare si a modalitatilor de exprimare vor duce la cresterea in aceeasi masura a zgomotului de fond si a rateurilor de tot felul, nu la aparitia a mii de rembranzi si matishi pe centimetru patrat - dar in nici un caz nu vor duce la disparitia fotografiei, care mai are ani buni inainte. Momentan se schimba dalta, ciocanul si peretele pesterii cu pana si papirusul. Si?
Oricine va putea mizgali mult mai simplu. Asta e.

Dinu Lazar
casa si familie - de ANA la: 28/11/2003 01:16:02
(la: Buna dimineata intelepciune .....)
De ce ne ferim de abordarea subiectului?

Casa se presupune ca reflecta personalitatea noastra, frumusetea sufletului nostru si neaparat, starea noastra de spirit.Intri intr-o casa si iti dai seama imediat de adevarata personalitate a celui care locuieste acolo, chiar daca egoul lui se straduieste altceva.

Familia, eeei, e mai comlicat! Teoretic ar trebui sa fie iubire, armonie, intelegerea celuilalt si continuarea propozitiei neinceputa si rostita inca, la greu umar la umar, la bine stralucire si frumusete.

Si asa cum este familia, cu personalitatea ei, asa se reflecta in fiecare amanunt al casei. Nu ati intrat in nici o casa, chiar goala, si nu ati simtit bucurie sau tristete, sau "curatenie", sau "necuratenie" emanand din pereti, din podele, din fiecare giurgiuvea?

Vorbesc de teoria casei si a familiei.Daca realitatea nu prea respecta teoria de mai sus, la fel se reflecta una pe cealalta si devine un subiect delicat, punct dureros pe care, de ce sa-l atingem?

Ca doar este evident; si de-asta ne aflam pe aici unii dintre noi.


N-am generalizat... - de sanjuro la: 05/12/2003 07:16:59
(la: Preot de 73 de ani, violator si tata nelegitim...)
...Au fost niste exemple. L-am cunoscut pe parintele Galeriu, si am ramas profund impresionat. Un adevarat duhovnic. Dar cei ca el sunt rari. Cand m-am recasatorit, nu cu mult timp in urma, cei doi preoti au cerut 3 milioane nasilor! Si asta intr-o biserica modesta de cartier de Ploiesti...
Uite un mesaj de la un om disperat:

Intr-o tara în care lucrurile au alunecat rau de tot la vale, în care sa
nasti si sa cresti un copil este considerat un lux si impozitat ca
atare, într-o tara în care demnitarii au nevoie de o lege speciala
pentru a-si declara averile, în aceasta tara în care sportul a capatat
statut de activitate intelectuala si în care tinerii care nu au
suficienti bani sînt trimisi sa-si traga un glont în cap, în armata,
într-o tara în care oamenii se arunca de la etaj de foame ori de frig,
în tara asta în care alesii poporului ne transforma tatii si bunicii în
cersetori, în aceasta tara, presedintele te-a gasit vinovat pe tine. Pe
tine, cititorule!

Cum altfel as putea întelege declaratia de acum doua zile a domnului Ion
Iliescu, prin care ti-a poruncit sa nu mai dai spaga? Pai domnul
presedinte a fost lînga tine cînd ti-a nascut nevasta si a vazut, cumva,
privirea rece a doctorului care nu-si primise înca "atentia"? A fost
domnul Iliescu lînga tatal tau care a scos din buzunar 50.000 ca sa-i
schimbe asistenta plosca? Sau lînga mama ta, sarmana, care a umplut
sacosele si buzunarele preafericitilor pentru a-si boteza nepotul? Spune
cine a fost lînga tine cînd ti-ai tras curent electric, apa, gaze, cînd
ti-ai facut balcon ori cînd ai primit aprobare sa spargi peretii din
casa! Domnul Iliescu? Nu! Spaga! Doar spaga a fost cu tine si a uns
angrenajele ruginite ale masinariei asteia infernale, chichitele
întepenite ale sistemului, a înmuiat coltii animalului social si a
doborît zidul dintre visele tale si realitate.

Si apoi ce ar fi tara asta fara spaga? Bolnavii ar muri pe masa de
operatie, apa ar îngheta în conducte, gigacaloria s-ar împotmoli în
drumul catre caloriferul din odaia ta, masinile rablagite de
dezinteresul tinichigiilor de la service nu ar putea ocoli mormanele de
gunoi din fata curtilor, copiii nascuti pe niciunde ar ramîne
necrestinati iar mortii s-ar îmbalona neîngropati pentru ca n-ai dat
spaga pentru o groapa-n cimitir.

Ei bine, de-aia zic: Spaga presedinte!

Marian COMAN
#6024 (raspuns la: #6019) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
N-am tablouri originale in ca - de Daniel Racovitan la: 05/12/2003 09:35:30
(la: Fratia pre-rafaelita)
N-am tablouri originale in casa. Aveam niste reproduceri dupa Kandinsky (un fragment scanat e pe prima pagina a Lunetei :), dar cu ocazia mutarii nu le-am pus inca inapoi pe pereti :)
In rest, o mica icoana ferecata in argint. Cam atat.
#6031 (raspuns la: #5811) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sfanta Euharistie - de sorin_petre la: 07/12/2003 04:00:45
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
parintelui Iulian Nistea
Sfintia voastra,

va rog sa ma ajutati in a ma dumiri asupra unei probleme care ma framanta de o buna bucata de vreme: Impartasania. De ce nu ne impartasim cand mergem la Biserica duminica la chemarea preotului in din fata Sf. Altar? Ea este datatoare de viata duhovniceasca, spre a avea parte cu El. Care este semnificatia acelor cuvinte prin care Hristos ne cheama" ,...veniti si beti dintru acesta TOTI...? Toti, cei care..., toti care? afara de cei aflati in pacate de moarte si nespovediti, neimpacati cu Dumnezeu si aproapele se zice undeva. Totusi stiu ca se administreaza Sf Impartasanie celor indraciti, dar noua nu, de ce nu ni se prezinta mai clar aceste lucruri de o asa extrema importanta. Imparatsandu-ne cu Trupul si Sangele Domnului este ca si cum ne afirmam ca suntemi Crestini si-l marturisim pe Hristos astfel, gresesc cumva? Noi vrem sa crestem spiritual dar hrana spirituala nu o luam. Unii ne invata ca sa ne apropiem cu vrednicie dar, cine poate spune ca se poate apropia cu vrednicie fara a cadea sub mandrie? iar altii spun ca nimeni dintre oamnei nu-i vrednic(si asa si este), incat in smerenie, nevrednici fiind dar impacati cu aproapele si netulburati sa ne apropiem de aceasta sf taina. Lumea astazi atat aici in nordamerica cat si acasa in tara si probabil ca si-n vestul european e la fel, distanta fata de aceasta tainica chemare, spectatoare in loc sa fie co-liturghisitoare cu preotul din Altar. Am gasit ceva scris despre Sf Impartasanie destul de lamuritor un articol la parintele arhimandrit Roman Braga la adresa http://www.plasticsusa.com/ortho/cerberi.html
probabil ca urmare a sesizarii acestei stari de fapt din Biserica zilelor noastre. Acest articol totusi de preoti de aici (doi dintre ei) este neavenit, iar un altul de aici confirm acele scrise de parinteel arhimandrit. Consensul nu-l vad si pe deasupra mai zaresc ca un fel de doua scoli(ca in catolicism) unii(cei doi) zicind "pai ia uite ce-a spus parintele Cleopa despre asta, iar celalalt mai tanar, mai cu blindete imi citeaza pe parintele Rafail". Ba chiar la un moment dat mi s-a spus de actre unul dintre cei doi ca sa iau anafura ca tot aia e, iar eu stiu bine ca nu-i tot aia! si vedeti dumneavoastra astazi ma simt izbit dintr-un perete in altul si nelamurit, mai mult, un teren care simt ca-mi fuge de sub picioare si asta constientizez ca nu-i bine de loc, un soi de deznadejde imi da tarcoale chiar. Ce sa fac? stiu ca trebuie sa ma rog mai mult si sa nu mai stau in aceste framantari, dar fara un raspuns lamuritor - linistitor nu prea e pace.
Ma iertati ca v-am scris si v-am necajit aici pe acest forum cu framatarile mele, dar stiti uneori asa se potrivesc lucrurile.

Va multumesc si va doresc in continuare un post usor si folositor
Doamne ajuta!

sorin
#6088 (raspuns la: #5982) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
16 best - de andrei p la: 08/12/2003 04:16:24
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Cum simte vechiul meu prieten Dinu, imi place foarte mult. Are o deosebita sensibilitate. Mai putin cum fotografiaza. Evident incearca sa faca lucrari pe gustul tuturor. Eforturile de a avea succes sunt vizibile pentru un ochi foarte exersat. Dupa renumiti fotografi, cel mai important este aportul personal, nu succesul comercial.
Pe 16 bests, nu mi se pare normal dupa 35 de ani de fotografie, sa arati ca poti sa faci de toate. D-l Lazar are acolo tipuri de imagini pe toate gusturile.
Fotografii dure, grafice, cinstite, edulcorate, de studio, regizate, la comanda, traficate. Mai putin pe gustul lui, evoluat in spirala in 30 ani. Apar imagini cu forta si cinismul tineretii: cuplul de batrani de pe banca si cele 3 generatii facute cu Tele cu oglinzi.
Apar imagini de studio. Prefer portretul cu par cret afro, fatza de incercarile de a atrage atentia - modelul ce varsa paharul, luminat stroboscopic, cu stanga spre aparat, nu cu dreapta spre interior, cum ar fi normal.
Imagini regizate pot fi bune sau ratate. Interesanta fata in galben pe scari (la Basarab?), mai deloc cea cu “muncitorii” cu ochi bulbucati, intr-adevar mult prea fortata.
Dinu are alta mult mai buna facuta acolo, intr-o atmosfera cu multe asocieri interesante.
Apar imagini traficate cu dibacie, dar necredibile. Daca flotila de avioane din sticla retro, dusa la vulcanii noroiosi a fost poate pe gustul celor care au platit, pentru o coperta soc, bomboana pe coliva ar fi pasarea montata anapoda la capatul scarii din Sighisoara, care si-ar sparge vesel capul de perete.
Mai este un punct de vedere si mai dur. Pe net se pot pune imagini exceptionale, reduse la scara. Se pot pune si decupaje intamplatoare desi semnificative, ce au in original doar 300 pixeli si n-ar suporta nici-odata o marire A4 pe hartie. Barcagiul neindemanatec si “puparea mainii minerului” se incadreaza sigur aici. Cine pe cine pacaleste?!?
Oamenii privesc, dar nu prea vad. Si dvs. la fel.
Mie imi place foarte mult imaginea cu taranul la arat. Campul arat din fundal se ridica ca un perete. Cimitirul din fata ii da un aer de Moonrise Hernandez. Cel mai important este fumul, care mareste profunzimea unei fotografii pline de sensibilitate.
Daca nu cumva si aceasta imagine are un decupaj serios. Numai bine, Andrei
#6144 (raspuns la: #6034) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
1. edudcatia obligatorie - si - de (anonim) la: 19/12/2003 03:26:20
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
1. edudcatia obligatorie - si ce invatai, la Istorie, la Geografie, la Socialism stiintific, la Economie politica, la orele de educatie patriotica Ce carti gaseau in librarii, dupa 1982?
2. obgligatia de a munci - eu doresc sa muncesc si sa mananc, daca vreau, sau sa stau si sa mor de foame, daca asta este optiunea mea, nu sa fac puscarie daca nu muncesc!
3. acordarea de locuinte de stat - o gluma. Alea erau locuinte, blocuri + fabrici de nebuni cu cate un informator la fiecare scara si cu peretii neizolati fonic se se aude tot. Case de stat? Hai sa fim seriosi, dupa 1986 nu mai puteai sa contractezi nici case proprietate particulara.

Regreti degeaba vremurile acelea. Chiar daca ai fi avut loc de munca, salariul tau nu era nici un sfert din ajutorul de somaj al occidentalilor identic fiind <> cretinii si geniile, iar daci ai fi avut mancare, ea era amara din cauza lipsei de libertate
#6942 (raspuns la: #4583) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Again in sky - de ARLEKYN la: 20/12/2003 09:19:26
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Hai sa tragem un fum, mi-a zis Bobdylán. Are Buru ceva. Nu-l cunosteam atunci pe Buru. Il mai vazusem de cateva ori, dar abia daca schimbasem cateva cuvinte. Cand am aparut cu Bobdylán langa orarul studentilor straini din anul pregatitor: arabi, greci, albanezi si basarabeni, langa Buru era si Fane Babanu. Fumezi, m-a intrebat Buru. Da. Am mers dupa facultate, alaturi de foisorul din spate si am fumat doua tigari. Deja incepusem sa ne intelegem bine. Altfel ne-am fi gruzit, si ar fi iesit un rahat din toata treaba asta. Mergem la cursuri, Bobdyláne? Sigur, in Pub.

Pe drum discutam cu Buru despre palma imaginara ce urca pe ceafa, parca te mangaie, desi e rece. Cum culorile incep sa fie vii, cum o parte a creierului amorteste si alta prinde viata. Ti-a placut, m-a intrebat Buru, nu a fost asa de slaba? A fost misto, i-am raspuns. In Music Pub am comandat toti cola, doar Fane Babanu bere, parca, zicea ca nu da bani el pe tot felul de sucuri. Niste studenti obositi de scoala care au terminat orele. Asa trebuie sa fi aratat. Priveam fascinati pozele de pe zidurile pubului, desi le mai vazusem de atatea ori: jazzisti negri, tarani, case, castele, figuri ciudate. Incepusem sa descoperim in poze alte poze, fiecare cu versiunea sa, de ziceai ca acele poze e o imensa papusa ruseasca in care incap o gramada de papusi.

Fane Babanu era tacut, asculta muzica si privea peretii. Bobdylán zicea ca nu are nimic si incerca sa-l gruzeasca pe Fane. Lasa-ma in pace, ba, asa imi place mie cand fumez, nu am halucinatii, nu rad prea mult, dar mi-e bine, foarte bine, e un fel de moleseala foarte placuta, prind gustul starii. Am pus brusc mana pe piciorul lui Bobdylán si el a sarit ca ars, nu te-a luat? - de ce sari atunci? Toti radeam, chiar si Bobdylán, care continua sa se jure ca nu are nimic si sa priveasca banuitor la toti care treceau pe langa noi.

Buru isi puse casca si asculta o caseta de-a lui. Parea dus departe, fara nici o dorinta de intoarcere. Din cand in cand ridica capul si ne zambea. Il mai speriam din cand in cand pe Bobdylán spre hazul tuturor.

Eu ma gandeam la dragostea mea, la literatura, de fapt in capul meu atunci era literatura, la muzica foarte faina ce era in pub. Nu vroiam sa plec nicaieri, nu vroiam sa ma intorc nicaieri. Acelasi lucru probabil simteau si baietii, fiecare cufundat in linistea, visele lui. Simteam cum o rana mare incurabila s-a cicatrizat, a trecut, a amortit, dar mai simteam acum cicatricea si stiam ca nu poate dura mult, ca imediat pielea va plesni, va aparea iarasi sange, durere. Atat.

Eram fiecare in gaoacea lui. Un inceput. Mai tarziu aveam sa ne largim gaoacele, sa incapem toti, dar deocamdata asa a fost. Nu ne cunosteam suficient de bine pentru a lasa halucinatiile sa circule libere. Chelneritele treceau pe langa noi ca prin filmele lui Tarantino. Pletosi, concerte, fum de tigara fac din acest Pub, un refugiu ideal, un loc unde te doare in cot de toate si de toti, un paradis al ingerilor decazuti, ce tot spun? Un loc ideal pentru narcomani. Asta am vrut sa spun. Nu pot suporta alcoolicii, dar aici, desi sunt multi beti, e bine. Te simti ca acasa, drogat in ultimul hal, la televizor. Incepe Patru camere. Mai tragi un fum, te simti O.K., mori de ras, desi, sinceri sa fim, nu-ti vei aminti maine nimic, absolut nimic. Dar asa e mai bine . Il vei mai privi o data, apoi inca o data, inca… inca… inca… Memoria e un starv, o vaca nebuna in agonie ce te scutura, te loveste de pereti. Mori, vaca! Sa facem acelasi lucru de o mie, un miliard de ori, daca ne place. Mai trag un fum si o iau de la capat. Un tunel intunecos, eu cu masina circul prin el. Din tunel vad doar peretii luminati de aproape de farurile masinii mele. Viteza, bucurie, culoare. Ce-mi trebuie altceva? Doar masina sa nu se opreasca niciodata. Sa intru si sa intru in acest tunel intunecat al mintii mele cu masina si sa fac lumina. In a cata zi a fost lumina? Nu conteaza.

Bobdylán, Buru, Fane Babanu si eu la aceeasi masa. Se apropie Ted si ne intreaba: ce doriti domnilor?

Poftim?

Ce doriti domnilor?

Poftim?

Ce doriti domnilor?

Poftim?

Ce doriti domnilor?

Poftim?

Ce doriti domnilor?

Poftim?

Ce doriti domnilor?

Poftim?

Ce doriti domnilor?


Crede si nu cerceta!...
Romania - de ARLEKYN la: 20/12/2003 09:21:25
(la: Ce a fost si ce au ajuns (s-au trezit totusi!))
Soare, nisip, coca-cola, plictiseala dulceaga, asta era imaginea mea despre Romania cand in sfarsit visul meu se implinea: Romania! Plecam prin transfer la facultate in Romania! Ah, ce imagini de vis aveam atunci despre Romania! Tara a visurilor mele. Fusesem numai o data in Eforie, la mare, cand terminam 11 clase, si imaginea Romaniei se infrumuseta din ce in ce mai tare: literatura, libertate, fericire, dom doctor, nu va mint, asa vedeam eu Romania atunci. Mai auzisem si de tigani care iti intorc buzunarele daca nu in tren, atunci sigur pe peron, de procentul destul de mare al celor infectati de sida, despre atatea altele care mi se pareau total aberante.

Iata-ma in trenul ce ma ducea impreuna cu cea mai mare parte a studentilor basarabeni din acel an care veneau in Romania. Cateva ore lungi in Ungheni, apoi Iasi, iata-ma facand cunostinta cu simpaticul meu prieten Cipi, care a terminat aici liceul. La Cluj? Ce bine, si eu! Trebuia sa asteptam vreo sapte-zece ore, tocmai scapasem trenul. Hai sa-ti arat orasul! Hai!

Iata-ne langa universitate, iata-ne pe langa parcul ala lung caruia nu-i mai tin minte numele, iata-ne intr-un bar band cate o cola, cafea, apoi mai departe aiurea pe strazi, numai nu in acea gara, care nu mi s-a parut a avea o imagine estetica, o imagine a unui loc unde poti astepta cateva ore.

Incercam sa compar acest oras cu Chisinaul, nu stiam ce sa cred, comparam parcul cu parcul Stefan cel Mare, sediile universitatii pe care le vedeam aici si cele de acasa. Nu mi se parea urat, din contra, fain, dar incepeam sa simt un dor de orasul meu, de prietenii ce au venit in ultima zi sa ma vada, numai ca eu nu mai eram acolo, de strazile acelea abia luminate ale Chisinaului, dor de verdele halucinant de peste tot, orasul meu extrem de verde ramanea in urma, simteam cum ma indepartez si de prietenii mei, acele ore din Iasi parca incercau sa ma faca sa ma mai gandesc, dar nu, vreau in Romania, in aceasta tara minunata a visurilor mele. Chiar in Cluj, cu cat mai departe de acasa - cu atat mai bine, cu atat mai usor de a suporta lipsa celor dragi, daca stii ca sunt departe, prea departe, imposibil sa reactioneze cand te gandesti la ei.

Iata-ne cu Cipi mancand pe strada sanwichiuri si cautand alt bar pentru a mai bea o cafea ca sa nu adormim. Am gasit. Iar pe drumuri. Apoi la gara. Apoi in tren. Apoi Cipi imi zice sa ne cautam un compartiment gol, gasim, adormim, peste vreo patru ore intra in compartiment niste personaje nu tocmai frumos mirositoare, ni se face rau la stomac, iesim, mergem in compartimentul nostru unde viitorii colegi de la Cluj dorm, dar pe noi nu prea ne intereseaza, ii trezim, ne fac loc si noua si adormim. Aici e Clujul?

Coboram repede, habar n-avand ca trenul sta mai mult aici. Nu ne asteapta nimeni, spre deosebire de colegii care au ramas in Iasi. Incepe panica, spre amuzamentul lui Cipi si al meu. Alearga speriati, iau taxiuri, unii mergand la facultate (e sambata) altii la camine.

Mergem si noi la camine, nu ne asteapta nimeni aici, in sfarsit o administratoare mai inimoasa ne da cateva camere pana luni. Eu cu Cipi mergem sa ne cautam facultatile noastre. Un oras vechi, impresie de film sa vezi prima oara Clujul. Mai ales daca vii din RM. Din orasul viu, energicul si raul Chisinau, fata de dulcele mosnegel romano-maghiar. Da, crezusem ca va trebui sa invat maghiara pentru a ma descurca in acest oras cu toate bancile vopsite in tricolor. La gara, auzeam numai vorba maghiara, probabil din cauza ca pleca un tren spre Budapesta, dar nu m-am gandit la asta.

O fata plangea nestiind ce sa faca, am dus-o la camin. Cipi isi vazuse numele pe lista de cazare. Am gasit niste studenti basarabeni in caminul facultatii de drept. Au zis ca putem sta pana ne descurcam cu toate actele, cu cazarea. Erau simpatici, karatisti sau asa ceva, dar ne-au aratat o perspectiva a Clujului la care nu ne asteptasem.

Ce cautati, bai baieti, in orasul asta? La litere, drept, sunteti nebuni! O sa va strice zilele profii astia, stiti cat iubesc basarabenii? I-ar pica pe toti. Mai ales la drept si la litere. Eu sa fiu in locul vostru m-as transfera acum in alt oras, numai nu aici.

Primele zile in Cluj. Dupa vreo saptamana reusisem sa ma cazez. Sa ma gazez. Singur, deocamdata, intr-o camera. La liceul de transporturi. Miros de cacat, presimtiri de cacat. Era doar inceputul drumului. O poveste urmuziana. Povestea silii si a renuntarii. Povestea atrofierii simturilor, deceptiilor. O poveste despre degradare si simtul mortii la numai un pas. A insuficientei aerului in facultatea de litere, a naduselii din unele sali de curs. A sentimentului de a te simti o vita proasta in fata geniului de profesor. Cultivarea sentimentului de inferioritate: 1) student in fata gavniucilor de profesori 2) baiete, nu esti cumva basarabean? Am observat, am observat. Mai cere carti de la colegi, mai invata limba romana etc.etc.

Fuck you zic privind in urma, fuck you! Tuturor profesorilor care nu fac (fuck you!) diferenta intre paranoia (suntem desigur cea mai buna facultate de litere din tara, aia de la Bucuresti e clar sub nivelul nostru) si prostie. Da' cate glume proaste am auzit! Stiti cum fac profesorii cate un cacat de gluma si toti rad in sila, sa nu se supere profesorul.

Ma bagase cretinii in anul pregatitor, toti cei veniti la litere trebuia sa faca anul pregatitor. Nu conteaza daca ai mai facut vreun an de facultate in RM, trebe sa invatati limba romana, no, sa va acomodati. Acomodarea pulii! Am invatat sa beau bere in Pub si sa-mi caut si eu ceva de facut, ca la facultate sa-l citesc a opta oara pe Sadoveanu, sa geografia, istoria, cata istorie, domnilor, sa invat ca sa ma lasati odata in pace? Borasc!

Asta a fost inceputul fericit. Asta era inceputul spulberarii visului cu Romania, o baba ramolita care cica vrea sa se dea la Europa si la NATO. Romania din visele mele! Nu am asteptat sa ma primeasca cu bratele deschise, dar nici nu imi inchipuiam ca ceva, cineva vrea atat de mult sa fie violata, fututa, nu ma asteptam, zau.

Asa am inceput sa nu mai fac notite, sa nu mai scriu in caietelul meu, ci direct pe pereti, ziduri, lifturi.

Am obosit sa tot visez si m-am dus la cinematograf. Sa privesc Fight club, sau poate un film de Tarantino, intelegi?



Crede si nu cerceta!...
poeziile mele cum vi se par? - de ufo strengaritza la: 22/12/2003 17:22:20
(la: Cele mai frumoase poezii)
am si eu niste poezii...si vreau sa aud mai multe pareri...chiar va rog sa comentati...nu zic ca sunt cele mai frumoase...astept o parere...mutumiri!

Ganduri...

De cate ori in sus privesc
Imi pierd ochii in albastrul ceresc.
Undeva departe-n zare
Inainte de-asfintit...
Era un cer minunat si fermecat
Si printre norii mari
In zeci de culori pictati
Curgeau raze de soare aurii.
Puritatea vie a culorilor
Veghea pamantul fumuriu...
Dar cerul se intuneca,
Soarele se ascundea,
Culoarea, incet, se stergea.
Si-apoi m-am gandit:
Oare de ce se termina
Aceasta zi atat de senina?
Un spectacol minunat...
Pacat!...pacat ca s-a terminat
...oare cine a mai privit
Al meu asfintit?
Culori vii nemaivazute,
Raze nestiute ce s-au aratat...
Toate...au plecat!
Acum noaptea se lasa
Si intunericul apasa
Soapta calda a vantului ma scalda
Si-abia adie-n noaptea asta adanca...
Si stau si ma gandesc:
Cateodata lumea asta,
E prea mica sa visez.
Cateodata cerul larg,
E prea mare sa-l cuprind
Cu a mea privire...
Uneori, as vrea in brate sa strang apa
Dar e prea moale si prea uda
Nepasatoare si prea surda
Grabita si galagioasa...
Altadata intreg pamantul
Sa-l calc, sa il ating as vrea ,
Dar cu durere simt apoi
Ca e prea rece si tacut...
As vrea sa vad chiar noaptea,
Dar e prea neagra si ascunsa...
As vrea cu frunze sa vorbesc
Pacat ca sunt prea multe...
Flori mi-ar place sa culeg
Si parca ele-s prea frumoase...
Stele de pe cer as lua
Insa acestea ziua ar pieri!
Si luna as vrea sa o fur,
Dar s-ar intuneca totul in jur
Si ar pieri speranta...
Ce s-ar intampla cu viata
Daca soarele-as fura?
Ce s-ar intampla cu lumea
Daca iubirea si credinta ati lua?
Si totusi...
Sunt prea multe ganduri negre
Si inimi de ura inundate
Caci in lumea asta exista atatea suferinte
Si atat de multe lacrimi care curg
In speranta ca in ele ne vom ineca
Si durerea o vom sterge...
Si atatea vorbe goale aruncate in noapte
Numai pe unii ii doare...pe altii poate nu.
De ce atata chin loveste sufletele pure?
...abia acum imi amintesc
Ca sunt prea multe fire de nisip
Pe malul marii preasarate
Intr-o lume...atat de mica si de mare.
Si atunci ma intreb din nou:
De ce?...de ce?...de ce?
Nimic nu se va schimba?
De ce?...de ce?...de ce?
...ramane tot asa.
Si iar imi amintesc ca nu se poate
Sa le ascunzi toate in noapte...
De ce? De ce? La nesfarsit,
De ce? De ce? Iar m-am gandit.
...dar nu mai spun nimic
Asa a fost sa fie
E legea firii poate...
...sau a naturii...cine stie?



adevarul vietii
mi-e somn...vreau sa adorm...
pe margina patului am sa las cosmarurile
afara din gand am sa las neplacerile
ura va fi departe de casa
am sa iau cu mine doar partea frumoasa
a vietii pe care o duc momentan.
cred ca asa de frumos va fi
incat nu voi mai vrea a ma trezi


conditia umana
as vrea sa mai fac macar un pas
mi-am pus in gand sa nu ma las...
dar parca nici vointa nu ma mai lasa
durerea si viata pe mine apasa.
vreau sa inaintez in viata peste toate
desi stiu ca nimeni nu poate
...ca acest lucru e cu neputinta
si totusi mi-am dat putina silinta.
inspre capatul lumii veneam
cand am vazut ca de acolo eu porneam


fir de praf
ce de fericire...
asa de multa incat radeam
si toate zburau...
in jurul meu le invarteam
am ras asa de tare
incat vocea mea rasunatoare
de perete s-a izbit
si cand m-am uitat mai bine
de sus din tavan sangera
am inceput sa plang de spaima
si uite ca nu m-a crezut.
dar mi-a luat fericirea
si mai tare m-a durut
curgeau siroaie pe pereti
curgeau si lacrimile mele
un fir de praf le despartea
si intamplarea l-a calcat
iar baltile s-au adunat.
ce s-a intamplat?
ne-am impacat

moment
priveam cerul intr-o zi si ma gandeam...
oare cat e de pur acest albastru minunat
si cum stam sa ma gandesc usor vedeam
ca se lasa seara...fiorii m-au adunat

si unde mai era acum enigma mea?
a disparut...in timp ce vroiam s-o elucidez.
m-am gandit degeaba...a fost de vina intamplarea
si grijilor de maine incep ca sa cedez

orb
ma uit si privesc in gol
dar nu vad nimic
privesc atent ceva
ceva ce nici nu vad
prea atent privesc
pentru a putea vedea.

ufo strengaritza



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: