comentarii

pereti au urechi si stradelele miros


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
uite eu... - de TeodoraPA la: 21/09/2005 15:21:45
(la: Amintiri din Iepoca de Aur)
din cauza ca eram mica, imi amintesc doar lucruri placute din acea perioada.
Imi amintesc cum am devenit pionier la Casa Pompierilor, cum ne-am dus in excursie la nu stiu ce muzeu in alt oras, imi amintesc desenele animate c Mihaela, si duminica, cum asteptam emisiunea aceea de divertisment dupa-masa, nu mai stiu cum se chema... Imi amintesc cum intorcea tatal emu antena sa ne putem uita la sarbi si apoi o intorcea in alta directie sa ne uitam la unguri, imi amintesc cum ma duceam cu bunicul meu la birt si imi cumpara Brifcor, cum mancam vata pe bat in parc, imi amintesc bucuria ce mi-o provoca imbracarea uniformei de pionier (poate suna baal, dar asa e...), cum imi punea invatatoarea compunerile la gazeta de perete si la serbari recitam poeziile mele in fata intregii scoli. Ce mandrie!
Ah, si cum seara, cand se lua curentul monta bunicul meu un radio cu o aterie de masina si un bec cu fir legat la baterie si jucam sah cu el, noi nepotii, pe rand, in timp el asculta Europa Libera. Nu o sa uit in veci tiuitul acela al postului de radio cand se pierde frecventa. Si-mi mai amintesc mirosul de paine proaspata, se dadea pe cartela si ne punea bunica sa stam la coada la paine, si apoi primeam fiecare cate un colt de paine cu zahar...
Astea sunt amintirile mele.
nu, te trag de ureche, pentru - de Horia D la: 23/09/2005 21:38:34
(la: Trancaneala Aristocrata "6")
nu, te trag de ureche, pentru ca-s curios sa vad care-i efectul la femei:)
#74327 (raspuns la: #74325) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
numarul 1... - de Intruder la: 11/10/2005 22:52:49
(la: Vrei să ne-ntâlnim sambătă seară?)
nu conteaza locul si timpul...poate a fost acum o mie de ani, poate ieri...nimic nu are importanta, pamantul se-nvarte la fel sau poate a ramas pe loc...nu vad nimic, nici ce este pe masa, nici in farfurii, nici in pahare sau in jur...vad doar mainile ei, albe si mici cu "paraie" subtiri la incheietura...nu au nici o bijuterie, nici o bratara, nici un inel...
o ascult cum vorbeste si vocea ii pluteste prin aer, doar de mine auzita...obrazul s-a rumenit usor de la vinul din pahar, mainile ei stau in continuare pe masa-ncarcata cu nu stiu ce si eu ma uit fascinat la ele...vorbeste incet, zambeste putin ironic; ma gandesc doar la mainile ei cum ar fi s-alunece pe mine, incet...bineinteles ca nu stie ce-mi umbla prin cap, povesteste ceva...fara afectare, fara aplomb, firesc...
masa noastra este asezata undeva la fereastra si din cand in cand isi arunca privirea peste trecatorii intarziati...cand se uita in ochii mei, se opreste timpul si oamenii de la celelalte mese devin niste marionete animate de sfori nevazute...privirea-i patrunde prin mine si-i simt uitatura in toata fiinta...
este imbracata intr-un deux-pieces verde inchis, ca frunza nucului in apusul soarelui...din cand in cand, isi duce mana dreapta la gat...undeva in spatele ei se aude muzica dar in clipa aia nu stiu cine canta si ce anume...nici nu conteaza...

dansam printre cateva perechi...majoritatea sunt tineri, doar un barbat foarte inalt si o femeie imbracata in alb sunt trecuti de 50 de ani...alunecam sub o lumina albastra si-i simt trupul imbracat in verde; ii simt mirosul parului si glasul firesc cum susura aproape de urechea mea...cei din jur nu stiu nimic, trecatorii se duc spre casele lor dar noaptea abia a inceput...
Viermi de ureche - de Tofan Ana Isabella la: 19/10/2005 11:51:21
(la: Viermi de ureche)
La un moment dat aveam asa de multi viermi de ureche incat nu mai puteam scapa de ei....
#79851 (raspuns la: #57939) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
10 motive care ma fac fericit - de alex21 la: 04/11/2005 22:41:16
(la: zece motive de a fi fericit ca esti......OM.)
10 motive care ma fac fericita ... :)
mmmm : 1 in fiecare toamna in ultimii doi ani am respirat fiecare nuanta de castani, stejari, artari si tot ce inseamna frunza sau copac... pur si simplu extaz...:)
2 sa cunosc oameni interesanti si sa am un contact cu ei
3 sa vad marea
4 sa iubesc fizic, psihic, sa sarut... sa musc...sa simt
5 sa respir. sa fumez un dunhill linistita in natura
6 sa citesc sa beau o cafea buna si sa fumez toate in acelasi timp....
7 sa miros un mac, sa vad un mac sa respir un mac
8 o conversatie buna. spumoasa, interesanta....
9 un amic bun... de fapt mai multi tipi ca amici decat fete.... sunt mai discreti si devin aproximativ usor " amici-amanti"
10 sa ma plimb singura in oras, pe deal oriunde cu muzica in urechi si toamna in suflet.


si lista nu se termina prea repede dar m-am limitat la zece... :)

so much pleasure that it feels like pain.
limbaj - de om la: 11/11/2005 17:07:57
(la: Limbajul codificat.)
am stat si citit cu mare atentie ce ati postat...este interesant ca multi dintre voi v-ati "oprit" la limbajul corporal si cativa la cel verbal. Cu cat citesti (privesti) mai de departe cu atat esti mai safe (decat in cazul atingerii).Care sa fie cauza?
Cred ca instinctul de conservare si simturile merg mana in mana. Mai intai este FIZICUL...privim/citim -de la distanta- incercand sa vedem daca este inofensiv sau potential pericol; devenim mai "intimi" si apoi stam de vorba cu o apropiere in care implica mirosul; daca pare (inca ;) inofensiv ne implicam mai mult prin micsorarea distantelor (implicitit decibelilor din comunicarea verbala) si permitem atingerea; si cu cat mai apropiai cu atat devenim mai "egoisti" si spunem mai in soapta (numai pentru anumite urechi) si incepem sa "gustam" din celalalt (sexual sau platonic/prietenesc).
Pentru ca ma simt safe cu voi o sa incep sa va "vorbesc". Cand incrucisez bratele...tonul meu este corect si la obiect (cu alte cuvinte sunt politicos si caut sa ma fac inteles...si GATA). Daca tot insista tonul meu devine mai maleabil, dar muscator :((
izvor de aur? auch, prost - de rembrandt la: 22/11/2005 02:52:33
(la: esti asa de frumoasa)

izvor de aur?
auch, prost spus - cel putin in urechea mea nu prea suna.
un izvor ar trebui sa fie ceva usor, jucaus. bref, nu prea merge langa cuvantul aur... care cam raspandeste miros de plumb in pozezie.



________
t'es tellement tellement tellement belle
zoom pe furnica...:) - de Intruder la: 29/11/2005 15:52:09
(la: Sunteti impulsiv(a)?)
sigur ca sunt impulsiv.
cateodata sunt impulsiv cu ideile...ele vin pe neasteptate. uneori sunt utopice, uneori destepte, uneori apocaliptice, uneori cuminti...si-mi vine sa le prind din zbor si sa le sugrum ca pe un pui de gaina, dar nu pot, ele sunt idei si ideile nu le poti omori cu una cu doua...sau poate mi-e mila si le las sa zburde prin fata retinei, pana sunt orbit de prea multa lumina si-atunci strang din pleoape si-mi infig unghiile in pumnii stransi bine.

ca tot omul mi-am luat eu un aparat foto digital si mi-am suflecat manecile...cerul e senin, iarba-i verde-crud, pomii-s infloriti, mieii pasc in lunca, femeile tinere se plimba pe Corso imbracate cu rochii subtiri si prea decoltate sub palarii albe si umbrelute de soare, pisicile stau tolanite pe garduri, copiii bucalati se joaca-n colb, taul rece si adanc se valureste printre brazi, margareta isi asteapta maestrul sa dea click, muntii dorm in ceata...si-atunci zaresc (ghicit) in varful plopului, o furnica...si ce mai conteaza ca ceru-i senin si iarba-i verde si pisicile dorm pe garduri si copiii au ochii prea albastri si brazii stau prea drepti si prea-nalti?...vreau sa dau zoom pe banala si sarmana furnica- o biata creatura ce si-a urmat cu stoicism drumul pe scoarta aspra a plopului...si lumea m-atinge pe umar si tot vrea sa-mi arate ce-i in jur si eu strang mai aprig din dinti si ma transform intr-un monument de vointa, ca un stalp de sare desi, n-am privit inapoi spre Sodoma si Gomora, ca sotia lui Lot...nu vad si nu simt mana calda ce mi se strecoara pe frunte, nici privirea rugatoare de copil- femeie- dorinta- salbaticie- moarte- inviere- desfrau- inger- flacara, nici n-aud soapta serpuitoare si fierbinte ce mi se strecoara-n palnia urechii ca o soparla mica si zglobie...poate reusesc pana la urma sa fac poza si o plimb in expozitii s-o vada toti si ma doare nepasarea oamenilor care se extaziaza la miei si margarete si femei tinere cu pieptul dezgolit si-atunci iau poza cu insecta mea ca un monstru cu mandibule si o rup in bucatele mici si dau cu pumnii-n pereti si ii dau pe toti afara...si-mi revin si ies la aer cu aparatul de fotografiat agatat de gat ca o piaza-rea, uitandu-ma pe acoperisuri, poate gasesc un tantar...

p.s.
stiu, nu-i conferinta cu Dinu Lazar...shut up! :)
___________________________________
semper idem...
... - de maan la: 30/11/2005 11:59:54
(la: traditii si credinte populare)
“ne”…”noi”…imi displace profund acest ‘noi’ al globalizarii, care deniveleaza si uniformizeaza particularul, strivind individul, reducandu-l la gloata.
nu fac parte dintre acesti noi, dintr-un milion de puncte de vedere.

Nu cred in dumnezeul ortodox mai mult decat as crede in allah, in buddha sau Yahve.
Nu-mi bat capul cu teorii despre cum a aparut omenirea, fiindca-mi par puerile comparativ cu intrebarile lui azi: “cum traiesc”, “cum evoluez”, “cum sunt perceputa”, “cum iubesc”.
Nu-mi e de nici un ajutor sa aflu ca-s amfora de lut sau rasuflare dumnezeiasa – adesea am simtit c-as fi pamant ori sfanta minune (desi mai rar, hehe) si ca pendulez grosier intre ideea universala de bine si tentatia raului.

Nu vad prin urmare de ce-as respecta traditia postului ‘de carne’ si prefer sa mananc ce vreau si cat imi trebuie, fiindca necazul meu e ispita gandului negru, nu puiul impanat din cuptor.
Si fiindca sunt constienta cat de imperfecta sunt, prefer sa-mi strunesc mintea/sufletul inaintea stomacului.
Pura alegere!

Craciunul ma umple de pace si de-o tristete blanda si buna, pe care n-o simt decat in acea perioada a anului…
colindele, mirosul de brad, prezenta celor dragi, nevoia de-a face pace cu mine si cu lumea-ntreaga sunt realitati de decembre ce se-ntampla si cu bani si fara ei.
Nu stiu, bunaoara, ce-i aia ‘prima de Craciun’, caci n-am primit-o niciodata.

Tin insa la cei doi Mosi care vin cu lucrusoare minuscule, d-alea pe care ti le-ai cumpara, ca nu-s scumpe, doar ca mereu se gaseste ceva mai important de luat…asa cum mereu ai in suflet pe careva, mai sus de tine, si-a carui bucurie ti-e infinit mai pretioasa!

Am nebunii de copil, cunosc credinte pagane de la bunica si, uite-ma superstitioasa!
Sunt unele descantece vechi care se murumura: de deochi, de aplecate, de sperietura, de noroc.
Apoi, obisnuiesc sa ma rog, acolo unde ma plezneste.
Sunt biserici pe langa care trec fara un suflu de credinta si biserici care ma trag inauntru.
Atunci impart lumanari, dar nu sarut niciodata icoane: la “vii”, multe…multe si doua doar la “morti”.
Stra-bunicii mele ce s-o dus la Domnul nu-i pun lumanarica niciodata – nu stiu de care parte.
Pluteste parca pe deasupra si-o vad, o simt traind in mine ori mangaindu-mi parul cu mana ei crapata, cum obisnuia, fara o vorba, si parc-o aud :“sa fii buna, lusha mamii, sa fii buna, ca dumnezeu pe toate le vede si de toate se-ngrijeste”…

Imi pun de sant gheorghe salcie la poarta.
Ma-ncing cu-n fir de salcie, tot atunci.

Si-mi sfintesc casa.
Peretii mei sunt umezi de aghiazma la fiecare boboteaza.

St. valentine’s day?
Nimic nu-mi zice.
si ziua trece, ca oricare.
Eu n-am avut niciodata motive sa-i dau o sarutare omului iubit, sa-i pictez o inimioara si s-o pun in bagaje, s-o aiba langa el cand s-o trezi si nu-s p-acolo.

Dar daca oamenii inventeaza ‘zile’ ce se vor celebrari ale iubirii si binelui e semn ca inca nu ne-am pierdut, e semn de speranta.
Si daca romanii cumpara flori de sf valentin dar si de dragobete, unde-i baiul?
Si daca ma duc cu “ne dati ori nu ne dati” si de ajun dar si o data cu americanii, care-o fi necazul?
De ce nu s-or bucura ai nostri plozi de doua ori, sa-mi fie mie dubla bucuria?

Io-mpart covrigi, mere dulci si pere, de sfatul ilie, c-asa facea bunica, dupa ce le tamaia de trei ori.
Si tot atunci imi ieu ceva noutz sa port si-i iau si lui ceva, ca face bine haina noua chiar atunci.
De ‘mosi’ (aceasta-i sarbatoarea mortilor) fac iara impartzeala …de data asta dai si cana si farfurie.
n-am nevoie de motiv sa dau, dar daca tot exista, de ce nu-i bine sa ma folosesc si de motivele altora de-a darui?

De ce sa stau, la slujba, in partea stanga a bisericii, cand mie-mi trebuie mana lui aproape, cand ma rog? De ce sa sada el la dreapta?
De ce-si intoarce dumnezeu fatza de la o femeie care-o data pe luna n-are voie sa paseasca-n casa Domnului, caci … ar murdari-o???
De ce s-accept in mijloc de februar ca popa cel nebun sa-mi scufunde bebelusu-n cazan de tabla in biserica cu doua grade-n termometre…ca altfel nu-l accepta dumnezeu?

Candva, femeile adulterine erau lapidate-n piata publica.
Aruncau cu piatra si alea care nu erau prinse!

Ce ne-am face daca am pastra toate traditiile?
Cine stabileste care-s bune si cine-i atat de drept la judecata sa decida care trebuie-aruncate?
Am sa fac intodeauna cum imi zice judecata proprie si bunul simt si-am sa ma lupt cu mine sa nu pic prea jos, atuncea cand, din nebagare de seama sau nestiinta, totusi pic.
Si n-au decat sa puna cazanul la fiert, inca de pe-acum, daca-i vorba ca am …’inversat ordinea valorilor’.

#91686 (raspuns la: #91523) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
continuare anii '40... - de Intruder la: 03/12/2005 01:32:53
(la: sa facem un film!)
baietandrul se uita pe sub sprancene la doamna cu manusi si rochie neagra...este la ''varsta ingrata'' si o simpla privire ascunsa ii este de ajuns pentru un vis efemer de-o noapte...

la o alta masa sunt trei persoane: o doamna planturoasa imbracata intr-o rochie aurie cam de 45 de ani...rochia este intinsa bine peste corsetul strans pe trup...pe cap are o toca neagra cu voaleta ridicata si in maini are manusi negre incheiate cu nasturei mici...soarbe dintr-un pahar un cocktail rozaliu cu o visina mare zacand la fund...soarbe cu ochii-nchisi si tine paharul cu amandoua mainile...in stanga ei este un domn cam de aceeasi varsta, jovial, cu o dantura impecabila de care e constient...bea un martini rosu, sec si povesteste doamnei cum a fost la cursele de cai...este imbracat cu un costum de culoarea castanei si pe masa, langa scrumiera si-a asezat melonul de culoarea cafelei cu lapte...
in dreapta doamnei este un barbat foarte tanar, aproape adolescent...este blond si bea plictisit dintr-o halba de bere...e prima data cand a intrat in cafenea si cerceteaza tacut gravurile de pe pereti...s-ar putea sa fie fiul doamnei...se gandeste sa cumpere un ziar, nu-i bagat in seama si se agata optimist de vraful de jurnale care miros a tus proaspat...

p.s.
gata cu textele pentru concurs, bine ca nu mai am multe...:)))

___________________________________
semper idem...
#92459 (raspuns la: #92452) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
continuare... - de anisia la: 03/12/2005 15:13:47
(la: sa facem un film!)
... ajuns pe calea plevnei, vede cladirea alb-cenusie, cu peretii scorojiti de la distanta. era o casa, care precis a apartinut candva unei familii de mici burghezi, mai mult lata decat inalta. usa din lemn masiv, cu geamuri murdare si mult prea prafuita, era intredeschisa. parca il invita sa-i treaca pragul. scoase ziarul din buzunar, il despaturi si citii din nou anuntul... da, aceasta era locatia! brusc sunetul masinilor si vorbele oamenilor din jur se transforma in rasete senzuale de femei frumoase si clinchete de portelanuri ciocnite in graba.

***

poarta niste pantaloni gri de stofa de lana, putin prea scurti - cat sa-l rusineze cand il priveste o fata - . camasa cu frunzulite verzi ii e putin roasa la guler. de la atata spalat. puloverul verde cu gri i-l tricotase tanti margareta iarna trecuta din resturile adunate de pe la cucoane. haina de iarna, nu era decat un pardesiu ce-l mostenise de la frate-su mai mare. caciula nu purta niciodata. intra in cafeneaua pina de lume, pentru a cata oara? o considera cartierul lui general. traseul ce-i era destinat pentru impartirea ziarelor, trecea negresit prin fata ei. si in fiecare zi aproape intra sa-si salute oaspetii. de cate ori nu-i urmarise de la distanta, in timp ce-si beau cafeaua, ceaiul sau brandy-ul? femei cu frizuri buclate si parul lucios, cordelute subtirele, margele care sticleau in lumina difuza a cafenelei, barbati eleganti care fumau si discutau aprins - cunostea toti clientii fideli, le stia obiceiurile si gusturile, toaletele si felul in care zambeau sau salutau. privirea ii pica la masa dinspre centru... o dama blonda si decoltata cu pielea aurie si ochii viorii, cu rochie neagra si manusi negre pana la cot bea sampanie si rade cam teatral catre un barbat foarte bine, cu obraji roz si frac impecabil. incearca sa-l prinda in mreje. langa ea, o cucoana in varsta da nota respectabila tabloului. le zambeste pe ascuns. ar fi vrut sa se duca la masa lor, sa-i sarute mainile inmanusate frumoase doamne, privind-o in ochi... roseste, numai la gandul ca el, un baietzandru de altfel, ar fi atat de indraznet; ...este la ''varsta ingrata'' si o simpla privire ascunsa ii este de ajuns pentru un vis efemer de-o noapte...
la o alta masa sunt trei persoane: o doamna planturoasa imbracata intr-o rochie aurie cam de 45 de ani...rochia este intinsa bine peste corsetul strans pe trup...pe cap are o toca neagra cu voaleta ridicata si in maini are manusi negre incheiate cu nasturei mici...soarbe dintr-un pahar un cocktail rozaliu cu o visina mare zacand la fund...soarbe cu ochii-nchisi si tine paharul cu amandoua mainile...in stanga ei este un domn cam de aceeasi varsta, jovial, cu o dantura impecabila de care e constient...bea un martini rosu, sec si povesteste doamnei cum a fost la cursele de cai...este imbracat cu un costum de culoarea castanei si pe masa, langa scrumiera si-a asezat melonul de culoarea cafelei cu lapte...
in dreapta doamnei este un barbat foarte tanar, aproape adolescent...este blond si bea plictisit dintr-o halba de bere...e prima data cand a intrat in cafenea si cerceteaza tacut gravurile de pe pereti...s-ar putea sa fie fiul doamnei...se gandeste sa cumpere un ziar, nu-i bagat in seama si se agata optimist de vraful de jurnale care miros a tus proaspat...


***


___________________________________________________
daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit...
va trimit aici ce s-a scris p - de anisia la: 05/12/2005 23:50:56
(la: sa facem un film!)
va trimit aici ce s-a scris pana acum, intr-un intreg, si va las mai departe sa continuati voi...

--------------------------------------------------
titlul: cafeneaua punct com

locatie: bucurestii anilor 40 pentru inceput. si cel al anilor 90 apoi.


introducere: un pusti la vreo 14 ani vinde ziare, ca sa-si faca bani de buzunar. e iarna, i-e frig, ar vrea sa se adaposteasca... intra intr-o cafenea, sa se incalzeasca, sub pretextul ca vinde ziare. admira in taina viata de acolo. isi face un vis, o promisiune ...cand voi fi mare, voi fi patronul unei astfel de cafenele

**
cu el citind titlurile ziarului ce-l vinde, ascuns intr-un colt al cafenelei , se face trecerea timpului si iata acelasi ziar, dupa 50 de ani, titlul pe pagina de anunturi local de vanzare, cafenea retrasa, vad bun, vand convenabil. un barbat trecut de prima tinerete incercuie anuntul. impatureste ziarul. se ridica si porneste spre locatia cu pricina

***
... ajuns pe calea plevnei, vede cladirea alb-cenusie, cu peretii scorojiti de la distanta. era o casa, care precis a apartinut candva unei familii de mici burghezi, mai mult lata decat inalta. usa din lemn masiv, cu geamuri murdare si mult prea prafuita, era intredeschisa. parca il invita sa-i treaca pragul. scoase ziarul din buzunar, il despaturi si citii din nou anuntul... da, aceasta era locatia! brusc sunetul masinilor si vorbele oamenilor din jur se transforma in rasete senzuale de femei frumoase si clinchete de portelanuri ciocnite in graba.

***

poarta niste pantaloni gri de stofa de lana, putin prea scurti - cat sa-l rusineze cand il priveste o fata - . camasa cu frunzulite verzi ii e putin roasa la guler. de la atata spalat. puloverul verde cu gri i-l tricotase tanti margareta iarna trecuta din resturile adunate de pe la cucoane. haina de iarna, nu era decat un pardesiu ce-l mostenise de la frate-su mai mare. caciula nu purta niciodata. intra in cafeneaua pina de lume, pentru a cata oara? o considera cartierul lui general. traseul ce-i era destinat pentru impartirea ziarelor, trecea negresit prin fata ei. si in fiecare zi aproape intra sa-si salute oaspetii. de cate ori nu-i urmarise de la distanta, in timp ce-si beau cafeaua, ceaiul sau brandy-ul? femei cu frizuri buclate si parul lucios, cordelute subtirele, margele care sticleau in lumina difuza a cafenelei, barbati eleganti care fumau si discutau aprins - cunostea toti clientii fideli, le stia obiceiurile si gusturile, toaletele si felul in care zambeau sau salutau. privirea ii pica la masa dinspre centru... o dama blonda si decoltata cu pielea aurie si ochii viorii, cu rochie neagra si manusi negre pana la cot bea sampanie si rade cam teatral catre un barbat foarte bine, cu obraji roz si frac impecabil. incearca sa-l prinda in mreje. langa ea, o cucoana in varsta da nota respectabila tabloului. le zambeste pe ascuns. ar fi vrut sa se duca la masa lor, sa-i sarute mainile inmanusate frumoase doamne, privind-o in ochi... roseste, numai la gandul ca el, un baietzandru de altfel, ar fi atat de indraznet; ...este la ''varsta ingrata'' si o simpla privire ascunsa ii este de ajuns pentru un vis efemer de-o noapte...
la o alta masa sunt trei persoane: o doamna planturoasa imbracata intr-o rochie aurie cam de 45 de ani...rochia este intinsa bine peste corsetul strans pe trup...pe cap are o toca neagra cu voaleta ridicata si in maini are manusi negre incheiate cu nasturei mici...soarbe dintr-un pahar un cocktail rozaliu cu o visina mare zacand la fund...soarbe cu ochii-nchisi si tine paharul cu amandoua mainile...in stanga ei este un domn cam de aceeasi varsta, jovial, cu o dantura impecabila de care e constient...bea un martini rosu, sec si povesteste doamnei cum a fost la cursele de cai...este imbracat cu un costum de culoarea castanei si pe masa, langa scrumiera si-a asezat melonul de culoarea cafelei cu lapte...
in dreapta doamnei este un barbat foarte tanar, aproape adolescent...este blond si bea plictisit dintr-o halba de bere...e prima data cand a intrat in cafenea si cerceteaza tacut gravurile de pe pereti...s-ar putea sa fie fiul doamnei...se gandeste sa cumpere un ziar, nu-i bagat in seama si se agata optimist de vraful de jurnale care miros a tus proaspat...

in cafenea intra Dansatoarea imbracata cu fuste multe si colorate. acordurile chitarii se intensifica acompaniate de ritmul palmelor, capatind treptat dimensiune de furie, strigat, protest. din sufletul chitaristului razbeste totusi umilinta. dansatoarea isi tine portul mindru in timp ce picioarele se pierd in agitatia sacadata cu care lovesc podeaua. din cind in cind inclina capul intr-o parte, incununat de bratele lungi si subtiri, privirea indreptata cind in jos cind si-o ridica spre spectatorii care bat palmele din ce in ce mai excitati. patrunde adinc acolo unde atinge. spectatorii tin ritmul din ce in ce mai infocat, atmosfera se incinge, amenintatoare. bratele Dansatoarei, blinde si bine proportionate, cind se inalta in delir cind cad abandonate in timp ce Chitaristul alterneaza intre rivalitate si supunere la picioarele unei zeite.

“Olé!”

… si deodata Dansatoarea pare cuprinsa de nebunie convulsiva, isi arunca parul ca marea involburata ce ii acopera obrajii congestionati. privirea arde de infinita furie, podeaua sufera sub loviturile picioarelor necontrolate. ritmul sacadat devine un strigat continuu in timp ce toti sint cuprinsi de o emotie incontrolabila, in asteptarea unui orgasm imanent care sa-i elibereze. toti bat palmele uitind sa respire, ea este flacara...

***

...vantul ii sufla ziarul de care uitase in mainile sale. amintiri din alte timpuri il dusera departe. parea ca uitase de visul sau… o uitare impusa! cursul vietii il dusese pe alte carari. sa inveti sa uiti este intelepciune. anuntul din ziarul de astazi il simtea ca un flash venit dintr-o alta viata. ca un fulger ce s-a gandit sa-l trezeasca din amortiri. o promisiune facuta siesi, nu-i putin lucru.
Statea pe trotuarul acela, inmarmurit. Figura lui gri se pierdea in multimea trecatorilor. oamenii treceau pe langa el… le auzea pasii grabiti ca un fosnet de frunze moarte. incerca sa inteleaga ce simte. daca l-ai fi privit o secunda, ai fi crezut ca este un atlet ce tocmai a incetat o cursa lunga si obositoare, a trecut linia de sosire, dar continua sa isi dramuiasca energia, din obisnuinta. isi asculta gandurile…

bunicul lui, taran cu ceva avere si mai citit un pic avea o mare placere cand mergea la Bucuresti cu diverse treburi. asta se intampla de cateva ori pe an. întotdeauna se imbraca in "haine nemtesti" elegant şi ferchezuit de doar mainele batatorite de plug il tradau. dupa ce-si termina treburile musai mergea pe Lahovari unde era un birtulet tare intim si placut "LA profir", unde consuma o cinzeaca de mastica, o friptura garnisita cu cartofi prajiti si doi mici si o salata nemteasca. se cinstea cu o sticla de Fancusa de Dragasani. atunci uita de toate treburile si necazurile si se simtea "boier" cum ii placea sa spuna. toate astea pana intr-o zi cand a descoperit cine-i patronul birtului si cand cu obida a hotarat sa nu-i mai calce pragul.
in urbea lor prin anii 30, din secolul trecut, in fiecare zi de sambata si duminica in Piata mare cersea unul Dinu, poreclit pe drept Milogu. avea un anume fel de a cersi si toti il simpazizau si nu era trecator să nu-i puna un bănut in palma intinsa, curata, nu ca a altor cersatori mizerabili si zdrenturosi, in care pastra era mereu o moneda. omul cersea dar cu o anumita demnitate:
"Di dai vere si matale,/ceva parale,/ca-i ziua matale, /ca sa traiesc si eu,/dati-ar Dumnezeu
mii si milioane in buzunar.." de aceia ii se mai spunea si "poietul" iar multi sustineau ca ar fi de vita nobila, scapatat.
intr-una din zilele de vizita la Bucureşti, ca deobicei a mers la birt"la Profir". era plin ochi. chelnerii, care-i luase seama ca era un client cu dare de mana, de cum l-au vazut au facut pe dracu-n patru si i-au asezat intr-un colt o masuta nu mai mare decat o batista, probabil un piedesta de flori si i-au adus ceea ce stiau ca are obiceiul fara sa apuce sa dea comanda. Vazand atata clientela a intrebat ce se intampla. "Patronul sarbatoreste zece ani de cand a cumparat birtul si si-a invitat prietenii la sarbatoare. asa ca, nene Ghiorghita, azi consumatia e pe gratis." "si ciene-i patronul?" "rabdare că o sa apara imediat."

… o pisica tarcata ii trecu printre picioare si-l trezi din amintirile ce i se perindau prin fata ochilor. oare de cat timp statuse acolo ca o statuie? isi lua inima in dinti si trecu pragul cafenelei ce era de vanzare.

un miros de inchis il izbi de la primul pas. cu o prima privire isi forma o imagine de ansamblu: mesele din lemn lacuit, cu picioare labartate si colturile roase erau asezate in dezordine pe cimentul cu mozaic. scaunele parca iti vorbeau. servete cu patratele adaposteau frimituri ori pete de grasime. o tejghea cu pretentie de bar trona in fundul incaperii. In spatele ei un individ intre doua varste, buhait de la atata bautura, cu parul slinos si manecile suflecate, il intreaba nedumerit: ” pe cine cauti matale?”. ii intoarce intrebarea cu un zambet si-i spune cu tonul cel mai politicos posibil ”am venit dupa anuntul din ziar. e de vanzare locul acesta, asa-i?” . in timp ce-l asteapta pe domnul din spatele tejghelei sa raspunda, se gandeste la discrepanta dintre cafeneaua amintirilor lui si aceasta. fusese in multe cafenele de-a lungul vietii. constient sau nu, cauta sa gaseasca o alta care sa-i umple golul lasat de ziua aceea in care cafeneaua lui fuse demolata.
----------------------------------------------------------
___________________________________________________
daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit...
Nichifor Crainic - Oaspeti cu azur in gene - de Intruder la: 16/12/2005 11:07:11
(la: Cele mai frumoase poezii)

Oaspeti cu azur în gene
Si zapada pe opinci
Se ivira la ferastra
Cu colinde si tilinci.

Cântec leganat si fraged,
Înfloriri de ghiocei
Umbre mari tineau isonul
Albastrind pe dupa ei.

Se parea ca-n zvon de aripi
Si miros de tamâier
În colinda mi se-ngâna
Pui de om cu pui de cer.

Si cântara, si urara
Si plecara ca un dor,
Stralucea un puf de înger
Risipind pe urma lor.

Si era o pace alba, -
Ca ninsoarea, si era
O sfiala ce din stele
Pâna-n inimi tremura.

Bacii lepadara grija:
Astazi lupii tin ajun,
Porumbeii nu viseaza
Vânt de uliu capcaun.

Si zavozii si dulaii
Sa mai larmuie se tem,
Boii rumega cu botu-n
Ieslea de la Betleem.

Fa-mi-te numai ureche
Ca s-auzi, batrân pamânt:
Sus, în leagan prins de stele,
Gângureste Pruncul Sfânt.

___________________________________
semper idem...
Miros de cozonac... - de Ploaia la: 27/12/2005 13:46:46
(la: felii de cozonac)
Cum sa poti uita "Craciunul copilariei"? :)
Desi timpul se scurge pe langa noi, amintirile devin parca mai vii...pentru ca aluatul din care suntem creati este un aluat "de simturi", iar un miros, o culoare, un sunet, ne trimit foarte usor acolo unde ne intoarcem de fiecare data cand ne este dor...ACASA.
Un Craciun asa cum l-ai visat, Intruder!
solutie pentru...urechi - de cactus la: 07/01/2006 20:14:28
(la: Vecinii de bloc - sa le ascultam manelele sau...?)
...eu stau la parter intr-un bloc linistit.....dar, in mica gradina din fata geamului, babele blocului, sub pretextul plivirii a trei fire de leustean rahitic, stateau cat e ziua de lunga cu urechile palnie spre noi.....o zi, doua, trei....o saptamana, doua, trei...nu puteam face nici o miscare, nu puteam vorbi nimic, ca se contoriza....intr-o dimineata, copilul de 7 ani ma suna fericit la servici:
- Mamaaaaa!...am alungat babele....le-am pus Beethoven......
Am vazut odata pe perete la t - de dragosmp la: 16/01/2006 00:00:29
(la: Tăcerea nu-i de aur)
Am vazut odata pe perete la taicâ-meu la servici un afis pe perete pe care scria chestii de genul:
1."Seful are totdeauna dreptate"
2."Daca sefu nu are dreptate revenim la regula 1"
.........
Una din reguli era "Nu da sugestii sefului pentru ca o sa te puna pe tine sa le pui in practica" Nu e asta un exemplu de ce e mai bine sa iti vezi de treaba ta?

Eram o data cu prietena pe strada si tot zicea "Uite-te la aia cum e imbtacata; Uita-te la aia ce picioare are; etc" Eu ca sa nu tac am facut o remarca de o tipa care trecea pe langa noi... Dupa aia cu ce m-am ales, mi-a facut capu' calendar. De ce trebuia eu sa deschid gura?

Cred ca la genu' asta de situatii se refera vorba, nu la fantezii sau la certuri. Are si comunicarea rostul ei ca de-aia ne-a dat statu' gurä!



"O pipa da unui om timp de gandire, iar unui prost ceva de tinut in gura"
Draga Myriam - de yumee la: 18/01/2006 20:09:30
(la: Cat de taios e sentimentul ratarii!?)
Am trait,si traiesc in fiecare secunda sentimentul ratarii cu diferentza ca nu o traiesc nici macar de pe un soi de varf de glorie. Am 36 ani ,poate de asta, apropo de ce spuneai despre varsta.
Pana acum cativa ani credeam ca ceea ce fac e ceea ce trebuie. Am avut o viata liniara(si o mai am!!!) ca sa zic asa, studii, casatorie, copii.Toate aceste lucruri s-au legat si dezlegat in defavoarea mea. Studiile, multe la numar nu-mi folosesc la nimic, nu se cauta specialitatea mea, si chiar daca s-ar cauta, sunt blocata de situatia mea deloc usoara legata de copii (nu am cu cine sa-i las acasa). Mai mult decat atat nu prea se omoara angajatorii sa primeasca o mama cu "obligatii" ,desi o astfel de mama ar fi mai motivata "sa traga tare". Sotul meu munceste ca un nebun ,face chiar si munci necalificate si cu toate astea traim foarte prost. Ce speranta de viata sa mai avem? Intr-o diperare, sora cu nebunia cred, am inceput sa luam informatii privitoare la emigrare.Am citit pe nerasuflate sute de mesaje, pareri,sfaturi si surpriza.....dupa toate cele citite nu mai stim nici daca mai dorim sa emigram. Emigrarea o vedeam ca ultima solutie salvatoare iar acum se clatina. De ce? Pentru ca, initial am citit tot felul de povestioare ale unor oameni care pareau sa fi invins pe taram Canadian, apoi la intrebarea:"Ce ati face cu 1milion de euro?, cam 80% sa spuna: "M-as intoarce in Romania sa scap de: peretii de placaj de aici (Canada), mancarea dopata, impuscaturi pe strada, miros de droguri pe holuri de bloc, educatie proasta la copii etc. Nu stiu unde este adevarul, prima sau a doua varianta. Cum sa gasesti pe cineva care sa fie obiectiv sa intelegi si tu dintr-un singur mesaj daca e alba sau neagra chestia asta cu emigrarea. Sau gri :bune si rele pe cinstite.
Acum suntem intr-un punct mort,gaura neagra.
Cred ca incepi sa te simti ratat din clipa cand nu mai ai solutii pentru viata ta, cand nu mai ai perspective majore de schimbare. Monotonia e nenorocirea. Spunea, nu mai stiu cine ca si atunci cand faci prea multe schimbari intrii tot in monotonie-monotonia schimbarilor.
La mine cel putin sentimentul de totala ratare intervine si din faptul ca nu stiu ce mi-as dori cu adevarat. Nu putine au fost cazurile cand mi-am spus ca daca as avea cutare lucru, sau as face nu stiu ce minune,totul ar fi altfel. Le-am avut si trairea sufleteasca maxima a fost zero.
Multa lume spune "ai copii, asta e cea mai mare realizare" Corect, dar asta amplifica durerea, ca atunci cand esti singur nu prea-ti pasa daca azi ploua sau e soare, daca ai papica in frigider, (nu ai si responsabilitatea unor bieti puisori nevinovati). Copiii imi dau valoarea lor dar eu ce le dau? Noi ce le dam? O mami si un tati "doi ratati "?
Poate ca gresala este in modul cum privim lucrurile. Poate avem prea multe pretentii de la viata, de la oameni...Standarde ridicate.Sau poate ne-am nascut nefericiti si nu suntem capabili sa vedem frumusetea in lucrurile urate. Am citit undeva ca asa te nasti, ca fericirea si nefericirea este data de o anumita substanta care exista in creier, daca e putina e de rau! Asa o fi..Uneori ramai surprinsa ca unii oameni se simt grozav intr-o situatie identica cu a ta ba chiar si in situatii pe care nu le-ai putea suporta. E ciudat. Daca te apuci sa-i spui cuiva ca viata ta e o mizerie te trezesti ca spune "La tine e bine sa vezi la mine cum e..." Fiecare om are o drama. Depinde de snsibilitatea , inteligenta fiecaruia de a percepe dimensiunea ei. Nu degeaba se spune ca numai prostul si nebunul sunt fericiti.
S-au sculat copii,trebuie sa ma opresc.
M-a impresionat ce ai scris, nu oricine poate spune deschis "am sentimentul ratarii" asta denota foarte multe calitati deci valoare. Esti un om valoros si puternic. Mult succes!
Ok - de Lascar Barca la: 28/01/2006 16:31:50
(la: Trancaneala Aristocrata "8")
va zic doar ca dopul are miros de Sangre de Toro....ha,ha.....HA!:)))

Pas.din 25 de CD-uri...am ajuns doar la al 3-lea....imi vine sa le pun cite unul in toate sculele disponibile prin casa si sa trag cu ureche la serii de cite patru in acelasi timp:))
#102649 (raspuns la: #102648) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
eticheta în ureche - de Simeon Dascalul la: 08/02/2006 10:47:32
(la: Un maidanez ucide un om)
da, ceva de genul ăsta ziceam şi eu, dar eticheta din ureche e chiar mai eficientă ca zgarda
#104568 (raspuns la: #104453) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Guinevere - de a399 la: 17/02/2006 19:56:48
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Multumesc pentru recomandare!

De fapt am vazut majoritatea spectacolelor lui Bill Maher (si mai sunt cativa actori foarte buni ale caror showuri le urmaresc); inclusiv "I'm Swiss". El are meritul sa ridice probleme de bun simtz si sa faca haz de prejudecati; mai ales de prejudecatile dreptei (care sunt mai consistente decat ale stangii). Acum face haz de afirmatia ca a accepta gay marriage "strica" casatoriile heterosexuale! Adica cum le strica? Pe principiul "sa moara si capra vecinului"? Aceasta frumoasca formulare romaneasca nu exista din pacate in Americana, dar ar trebui introdusa!

Jay Leno a facut nu de mult glume pe tema asta: observand ca heterosexualii sunt in medie mai grasi si mai neatenti la felul cum se imbraca, cum miros, etc, el a spus:"acum dupa ce ne-au luat barbatii, homosexualii vor sa ne cucereasca si femeile!"

Legat de filmul vazut: un film e doar un film. "Tranzitii" de genul acesta pot avea loc numai cand barbatul e bisexual.

O asemenea "tranzitie" amuzanta a avut loc chiar sub ochii mei: intr-un apartament din blocul unde stau traia un cuplu gay: unul din baieti era conventional imbracat, in timp ce al doilea pe langa imbracamintea fistichie mai avea si inele in urechi si un belciug in nas. Au trait impreuna mai bine de un an, dupa care baiatul cu belciug in nas si-a gasit o fata cu belciug in nas si si-a parasit amantul! Evident ca era vorba de bisexualitate.

Desi natura umana este aceeasi si nu a evoluat in ultimul sfert de secol, perceptia sociala s-a schimbat enorm. Am mai amintit ca acum 25 de ani, cand s-a facut un sondaj al absolventilor de liceu (de 18-19ani) asupra felului cum se percep ei insisi, numai 0.5% s-au declarat homosexuali sau bisexuali. Acum 5 ani, acelasi sondaj a scos la iveala cifra de 17.5%!! Diferenta consta in faptul ca elevii se considera liberi sa spuna ce simt si nu le e frica daca exista retrograzi care ii percep drept "viciosi". Daca un asemenea calificativ le este aplicat in scoala de vreun profesor, profesorul respectiv isi pierde slujba!

PS Daca Bill Maher poate fi vazut si din tara, probabil ca transformarea sociala va avea loc mai repede!
#106638 (raspuns la: #106455) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: