comentarii

pereti au urechi si stradelele miros


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
cand miros - de cosmacpan la: 10/07/2009 00:00:30
(la: PARFUMURI)
ma miros...
te miros
nu-ntreba ce folos

"un om care nu miroase este invizibil pentru cei din jur..."
SO - de Bucu la: 06/08/2009 20:46:16
(la: Îmi plac manelele...)
si la desen te pricepi?
ai facut ore suplimentare la scoala de popi, l-ai facut pe corneanu pe pereti? aham. ejti plin de talente, mah. si ai s-o ureche mu-zi-ca-laaaaaaaa ....
#469605 (raspuns la: #469600) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ah, mirosul - de beatlemaniacul la: 23/08/2009 08:12:53
(la: Îmi plac manelele...)
... mirosul de blugi transpirati atarnati lenesi la umbra nucului batran si mai jos pasionatul de astrofizica citind gales Maestrul si Margareta pe un fundal muzical saltaret unde rima nu-si gaseste armonizarea ... ce poate fi mai poietic???
*** - de lafemme la: 31/08/2009 23:00:17
(la: fetiţa cu chibriturile)
m-a chinut talentul. scuze de eventualele typos. e pe fuga.

ne-am întîlnit în decembrie cînd soarele se desfăcea în felii de gheaţă, pătrundea până la sânge în orizontul de care ne sprijineam amândoi fără să spuneam nimic lăsam mâinile să se împreuneze până la os ţâşneau aurore boreale

oraşul se zbătea ca o căţea în călduri în pântecul nopţii ochii cerului se dezlipeau rând pe rând luminoşi nişte fecioare cu pielea purie sticloasă îşi lăsau parul şuviţe şuviţe să-mi mângâie creştetul m-am uitat înspre tine şi te-am văzut cum faci primul pas te-ai desprins cosmic de hăul negru din jur şi-atunci am zâmbit

mă îmbrăcasem în rochia mea de păpuşă şi am ştiut că pupilele tale sorb din preaplinul buzelor mele ţi-am arătat cutia cu chibrituri şi atunci n-am mai ştiut unde se termină omul din tine şi unde începe creatura divină am scăpărat primul băţ

întîia aprindere s-a desprins sferic din pântecul meu ai păşit printre coastele mele ca prin hubloul unei epave ancorată în hăul oceanului am simţit cum mă aprinzi ardeam cu forţa unei supernove

al doilea chibrit l-am aprins direct pe inimă şi atunci sufletele noastre s-au luat de mână cu gingăşie eram ca doi copii în zâmbetul tău am văzut candoarea primului fruct pârguit din prima grădină a lumii

am mai aprins un chibrit şi am prins aerul fuior cu degetele până când stelele au pârâit şi-au început cântecul dureros simţeam cum alunecai inevitabil pe peretele abrupt al inimii mele când am ridicat privirea către tine aveai creştetul atât de aproape de stele eu te simţeam atât de aproape de mine era primul nostru sărut

unul cîte unul am aprins toate chibriturile cu mâinile în buzunare ţi-am spus că am putea merge umăr la umăr până la capâtul celei mai lungi autostrade acolo talpa ta avea să se aşeze în ţărână ca palmele unui indian pe coapsele lumii te-am urmat în linişte şi când te-ai oprit, departe de vietăţile ştiute mi-am pus palmele căluş la ureche ai auzit cum sângele şuiera a dragoste

aerul s-a aprins între noi şi-a ridicat poalele cu perversitatea unei bombe atomice fluxul acela ne-a izbit în plex pe amandoi eram pe o insula cu palmieri eu veneam de la plaja cu papucii pe umăr mă aşteptai în hamac citind ultimul roman scris despre noie m-am aşezat în paginile încă goale cu picioarele îndepărtate ca acele unui ceasornic am început să ticăi în ritmul unui cântec de leagăn atunci mi-ai luat obrajii în palme şi cerul s-a aprins

bomba nucleară era flacăra de pe ultimul băţ de chibrit l-am ridicat în dreptul ochilor ne priveam ca într-un tablou de frida kahlo începuseră să ne crească trandafiri şi zgârie nori între degetele de la picioare ploua cu stele pe inimile noaste împreunate ca o umbrelă uriaşă deasupra metropolei
atunci am simţit cum pielea începe să se lepede de pe corpul meu de jivină am rămas goală şi netedă un animal subacvatic care nu cunoaşte lumina dar este lumină ai plonjat în mine de la sute de ani distanţă am simţit cum trecutul îşi frânge coastele eram în cădere liberă alături de tine şi atunci întregul univers a juisat de plăcere noi doi nu mai ştiam ce e gravitaţia

#477142 (raspuns la: #477063) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
juli - de munteanu rodica la: 04/10/2009 10:15:01
(la: Trancaneala 11)
nu sunt o sentimentala sau nostalgica dar azi parca este o zi cu iz special.
Mi-am adus aminte si de citeva rinduri primite pe mail cu ceva timp
în urma.sper să nu mă beştelească nimeni ca le pun si aici



" 1. ADUSI DE BARZA.

N-am trait mai bine sau mai rau decat copiii de azi..
Am trait.
Pe noi ne-a adus barza si ne-a asezat, ca pe niste coconi, in vatra cuminteniei si a asteptarii. Am crescut infasati ca sarmalutele, printre gamelele de tabla si olitele de care eram legati la cresa.
Eram frumosi, aveam pampoane rosii prinse-n crestete, sub barbie, de carucioare.
Am supravietuit deochiului si timpului blestemat in care ne-a fost dat sa ne nastem.
Visele noastre, pazite de ochiul pestelui de sticla de pe televizor, erau bantuite de miros de portocala si de baloane de guma "Tipi-Tip"...
Citeam pe ascuns "Elevul Dima dintr-a saptea" si "Boccaccio", iar la vedere "Ciresarii" si Jules Verne. Noi nu ne trimiteam SMS-uri, ne fluieram sa iesim afara. "Mama lu'
Cutaaaare. Il lasati pe Cutare afara?"


Jucam "Tara, tara , vrem ostasi", "Flori, fete sau baieti" si de-a "v-ati-ascunselea".
Saream elasticul si sotronul desenat cu un ciob de caramida pe asfaltul din fata blocului.

2. RATIA DE FERICIRE.

Singurii nostri roboti erau cei construiti din pachete de tigari lipite.
Aveam papusi fara sex, ca ingerii, si bara de batut covoare de langa bloc, unde fetele faceau "exercitii la paralele", imitand-o pe Nadia Comaneci. Pocneam cu bolovanul capsele adunate in staniolul de la ciocolata chinezeasca si suflam cornete de hartie prin tevi.
Nu aveam Playstation, Nintendo, X box, jocuri video, 99 de
canale de televiziune prin cablu, dolby surround, celulare personale, calculatoare, chat pe internet.
Dar aveam prieteni.
Verile noastre aveau miros de brifcor si gust de susan.
Ne smulgeam matricolele cusute de pe bratul uniformei si alergam bezmetici, ca fluturii in sticla. Ne balaceam cu picioarele intr-o apa nesfarsita, de pe pontonul nici unei sperante.
Luam "Pepsi" pe sub mana de la cantina partidului si mergeam in fiecare vara in cate o tabara de pionieri. Stateam la cozi, "inaintasii" care tin randul, stateam in
frig, stateam pe intuneric si aveam cartele pt.zahar si ulei. Dar nu stiu cum de s-a intamplat, am reusit, asa copii cum eram, sa ne luam ratia de fericire.
Cate-o portie mica de fiecare, sa ajunga la toata lumea.

3. DESENE..

Noi n-am avut DVD player, ne uitam la diafilme proiectate pe perete.
Acelasi ecran fara plasma, unde, in serile in care se oprea curentul, umbrele mainilor inchipuiau animale la lumina lampii
cu gaz.
Jucam "fazanul" si construiam masini si palate din placutele metalice de la "Mecano "
Doar cinci minute pe zi, inainte de telejurnal, ne uitam la "Mihaela si Azorel", alb-negru, si stiam doar ca Donald arata ca ratoiul-jucarie din cauciuc, cu bluza de marinar.
Am supravietuit serialului " Dallas " si-am inventat un joc in care numaram in engleza: "Uan, ciu, sfri/Pamela vrea copii/ Si Bobby nu o lasa/ca este prea frumoasa".
Aveam clasoare cu timbre si colectie de surprize cu fotbalisti de la "Turbo ".

Ne coloram guma de mestecat cu varfuri de creioane, ca sa creada lumea ca-i straina, si ne umpleam pauzele de scoala cu biscuiti "Voinicel".
Aveam sugativa si pic cu care ne stergeam singuri greselile. Nu luam niciodata "foarte bine" la scoala, dar eram incoronati la fiecare serbare cu coronite uriase din garofite roz...

4. MAJORATE.

N-aveam sali de cinema cu sunet dolby, dar faceam cozi la filme ca sa vedem "Liceeni" sau "Declaratie de dragoste".
Ascultam muzica la maguri si casuri aduse de la rusi si inregistram melodii straine de la "Vocea Americii ".
Noi, unbelievable, n-am avut manele. Si nu ne faceam dedicatii muzicale in direct,
Primeam/trimiteam bilete in care ni se cerea/ceream
prietenia.
Noi n-aveam bloguri pe net, completam oracole pline de
poze decupate din almanahul "Cinema" si scriam in loc de
mail-uri lungi scrisori de dragoste.
Adidasii "originali" aveau trei dungi laterale, iar scurtele evadari, miros de tigara de la polonezi si de nechezol.
Singura casa de moda renumita era solarul de la mare,
unde veneau bisnitarii.
Noi nu ne-am dat niciodata beep-uri, aveam la colt de
strada telefoane cu fise, cu receptoare prinse-n furca.
Ne faceam majoratele si mixam Depeche Mode si CC Catch cu bluzurile de la Modern Talking.
Eram imperbi si trimbulinzi, fara sa stim prea bine ce inseamna asta.
Eram misto si faini, niciodata cool.





Noi n-am trait mai bine sau mai rau,
Am trait!


#487318 (raspuns la: #487316) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de maan la: 14/10/2009 08:30:43
(la: Ce ati facut deosebit?)
Ma adresez celor carora li s-a nascut cel putin un copil....ce ati facut special in ziua aceea, de bucurie?

pe mine m-au taiat, le-au scos pe rand, la interval de 3 minute.
am doar oftat, dupa fiecare tipat, cu bucurie grea. si ingrijorare.
- domdoctor, doi baieti cand pot sa nasc?
bravam cu nerusinare, asa cum fac de fiecare data cand mi-e frica.
luasem multe medicamente, ma temeam ca nu-s sanatoase, ca's prea mici.
si totusi ranjeam ca idioata pe masa aia, in timp ce coseau la mine.
mi-au dat porma ceva-n perfuzie, imi amintesc ca m-au pus pe targa si ca m-am gandit sa ma uit in sus sa vad luminile alergand in viteza in timp ce treceam cu masa cu rotile pe holuri. ca-n filme, stiti? verificam.
n-am apucat sa o fac. erau multe praguri in maternitatea aia si imi salta asa rau capul pe targa, incat probabil ca m-as fi inecat de ras daca nu eram sedata.

m-am trezit cu niste dureri infioratoare si cu (asta era senzatia) zece kile de gheata pe burta.
si-o chestie absolut jegoasa numita sonda urinara.
in ziua aia mi-a fost sila de pozitia in care ma aflam, incapabila sa ma misc si sa am grija de mine.

pe seara, mi le-au adus ... doua polonice infasurate ca niste sarmale in niste carpe de culoarea pergamentului, mirosind greu a spital.
nu erau roz, ci grena.
si dormeau.
"doi copii" mi-am zis si-am intepenit de groaza, gandind ca io nici de mine nu pot avea grija...
- ce urate steti mama, am zis doar, razand ...semanati cu-alde tat-to, bun asa!
si-n jurul meu s-a ras, abundent.

in noaptea aia nu am dormit.
nu am plans, nu m-am bucurat, nu am fost fericita.
spre dimineata (atipisem) s-a miscat in mine ceva.
m-am dus in salonul de prematuri sprijinindu-ma de pereti.
si-atunci, cateva minute, am plans incet si bine si cald, privindu-le.
- de ce plangeti? ar trebui sa va bucurati. sunt perfecte!
neonatologul.
zambea, incercand sa nu vada ca-s despuiata.
i-am suprins privirea si ne-am jenat amandoi o vreme.
- cum stii ca ai sentimente materne, l-am intrebat, ca sa ne scot din impas.
- stii, pur si simplu stii. veti vedea...
a continuat sa vorbeasca o vreme, dar nu l-am mai urmarit.
nici acum nu stiu care din ele se trezise.
odata cu plodul s-a nascut in mine un animal de prada care ma-nsoteste mereu...o umbra de animal feroce da' bland, gata sa ocroteasca, gata sa sugrume.

nimic din ce-am simtit zilele alea nu o fost bucurie si nica din ce-am facut n-o fost special.
am castigat instincte-n plus.
am pierdut insa ceva.
inca nu-mi dau seama ce.
sau nu.
de fapt nu vreau sa va spun.
sceneta - de anisia la: 02/11/2009 08:40:47
(la: Miss Cafeneaua 2009 – Etapa I)
The silent fight

Decorul:
in garsoniera de pe 13 Septembrie, bucataria are forma dreptunghiulara cu o latime prea ingusta pentru lungimea dialogurilor petrecute la masa cu trei picioare, lipita de peretele crem faiantat. pe pervazul geamului intredeschis, jonny si camelia ciripesc afectuos.

is orele cinci fara cinci. acusi, acusi trebuie s-apara si el de la serviciu - gandeste zambind, bucuroasa si ca, in sfarsit, i-au reusit galustile la supa.
isi scoate sortul de bucatarie, si-aranjeaza frumos buclele si-asteapta cuminte, rasfoind o revista.

tic-tac, tic-tac, tic-tac

is orele opt si treizeci de minute. ii trecuta de-acum prin fel si fel de stari de spirit. ingrijorare, teama, nedumerire, dezamagire, amaraciune. si iar ingrijorare.

tic-tac, tic-tac, tic-tac

a citit de-acum la revista aia de vreo cateva ori. fara sa se miste de pe scaunul din bucatarie. cu ochii tintiti pe usa de la intrare. si urechile ciulite dupa motorul masinii. jonny si camelia sunt tacuti si ei.

tic-tac, tic-tac, tic-tac

is orele zece. se-aude motorul masinii. se repede la geam, si-l vede cum iese grabit din masina, si urca treptele de bloc doua cate doua.

se-aseaza la loc pe scaunul ei, bosumflata.

nici ca-i sare de gat cand intra pe usa, nici ca-i incalzeste mainile intre palmele ei. se preface preocupata cu reincalzitul mancarii.

el intra ca o vijelie in casa...

EL: iubiiii, ce i-am batut pe astia la baschet azi. mama ce foame mi-e, ce-ai facut bun?
(ups, am festelit-o. ii bosumflata. oi fi uitat sa-i spun ca azi merg la baschet?. iubiiii... ce faaaci?

EA: fara sa raspunda in fel si chip, mesteca in cea cratita cu mancare.

El: ai uitat iubi ca azi e zi de baschet? - o-ntreaba bland, incercand sa-i prinda privirea.

EA: la fel de tacuta ii pune supa in farfurie, si-l priveste pe sub ochelari.

EL: ooookey, silent fight again. mai, esti fantastica. tu uiti si tot tu te superi. ti-am zis ieri ca azi e zi de baschet. stii bine ca ti-am zis. de ce ai uitat? si de ce faci pe botoasa acum?

EA: soarbe din supa, vadit zgomotos, forma copilareasca de protest.

EL: asa faci tu intotdeauna. te superi ca vacarul pe sat si apoi taci. ma innebunesti cu tacerea asta. ce naiba, suntem oameni mari. vorbeste. spune ce te supara.

EA: strange farfuriile goale de supa. si-si zice-n gand i-or fi placut oare galustile...?
Intruderu, pt tine - de munteanu rodica la: 06/11/2009 09:07:46 Modificat la: 06/11/2009 09:08:58
(la: Hai sa-ti dedic o poezie )
şi DA, o o minune care merită recitită.

Si DA, nu ma intrabati de ce, că nu spun nimic.




Autobiografie de fiu risipitor
(Intruder)




nu m-a intrebat nimeni daca vreau sa ma nasc.
am venit in lume, perpendicular pe cer
si mama visa cai albi, pascandu-i in palme.
am crescut cu cuvinte insirate deasupra patului.
le luam, le infasuram pe degete, mi le asezam pe pleoape.
bunica s-a suit in tren si mi-a adus o paine mare si rotunda
de parc-as fi putut s-o frang de marginea zarii!
cand mi-au rasarit primii doi dinti de jos,
tata a spus ca semanam cu un soricel parvenit
fiindca rontaiam chei, usi, brosuri cu poze.
prima amintire e cu mine pe sanie
cand am cazut in zapada, ca-ntr-o fantana de ingeri.
mai tarziu, m-am aruncat in focuri (la fel ca atunci)
si-am iubit prea repede ca sa-mi topesc troienele.
la sapte ani m-au dat la scoala, sa n-apuc sa mor
analfabet sau nestiutor de istorii pagane.
mama a luat un mar si o nuca
explicandu-mi cum se roteste pamantul in jurul soarelui
dar vedeam mereu cum tata se roteste in jurul ei.
se minuna de propria-i traiectorie ca de-o ninsoare-n april.
sora mea a fost prima zana imbracata in alb;
avea o bagheta fermecata din care picau cirese coapte
ne construiam cascade si maluri de rau
le populam cu piratii lui Tom Sawyer...
cresteam si ma cuprindeau infrigurari
ca serpii flamanzi, haotici.
cand am sarutat prima data o fata
am alunecat lin in miezul pamantului
unde erau castani, inrositi de buze femeiesti.
am facut pact cu diavolii cartilor
si ii caram dupa mine prin excursii.
prietenii montau corturi in luminisuri bucolice
eu -cantam cu greierii pe stanci.
pe pupitrele scolilor imi scrijeleam fruntea
dar domnul decan nu pricepea scrisul meu sfartecat.
intr-o zi, am imbracat o uniforma albastra
cu trese pline de praf si orgoliu.
faceam umbra la steag cu mana-nclestata pe arma,
toamna imi atarna grea, de bocanci.
odihniti-va in pace, eroi!
eu va veghez moartea sub tancuri inmugurite...
mai tarziu, am descoperit ca banii imi fura din timp
dar imi facea bine fosnetul lor strepezit;
puteam cumpara vieti din ceara, la kilogram.
cand a venit timpul sa am o casa
mi-am cumparat o canapea alba, ca o insula
tata mi-a dat doua cutii mari, cu carti
si-a zis "ia-le, sa nu stai singur!"
mi-am facut pereti portocalii
dormeam ca-ntr-o colivie aprinsa.
cateodata ieseam, sa fiu lins de faruri
sa conduc femei catre un domiciliu ipotetic.
ma mistuiam de sus in jos, intre coapsele lor
si dimineata plecam incet, cu haina pe umar.

apoi,
nu stiu cum
m-a acoperit lumina.
ma indragostisem
prea simplu
si imi repetam moartea
si-nvierea
ca o povara
dusa pana la capat.
ma dureau saruturile
noptilor de-apoi,
cadeau in mine
ca avalansele
impinse in desert.
era mult...prea mult
pentru o singura viata,
pentru un trup.

cand am iesit din lumina, eram orb.
Dumnezeu murise, undeva sus
si-mi faceam culcus de bolovani
cu ferestre varate-n podea.
tata mi-a adus iar, carti smulse din inima lui
si-a zis "ia-le prostule...citeste si umbla!"
citeam si uitam de cum dadeam pagina.
sub pat mi-am facut o biblioteca lepadata.
m-am apucat sa scriu cu fier de plug
pana cand mi-au inflorit cuvintele sub brazde.
...si "a fost" l-am ingropat adanc, intr-un cimitir mocnit.

intr-o vara tarzie cu miros de pere dulci,
cineva mi-a clatinat incremenirea
si-am vrut sa traiesc o suta de ani
sa pot coagula aerul cu respiratii impreunate.
apele erau in matca lor,
oamenii isi duceau aceeasi cruce, de veacuri,
maracinii invadasera toti serpii din cale-mi.
Dumnezeu nu murise,
doar mi-a scrijelit pe scoarta "taci, in puii mei!"
intrasem in ape verzi
si nu vroiam sa plec, nu vroiam sa plec!
am sters cartile de praf,
le-am asezat in rafturi
iar tata s-a pregatit sa-si primeasca
fiul risipitor de tumult.

la nunta mea, n-a plans nimeni.
pasari mici si albe, ciripeau peisaje lacustre,
valsul diminetii se-asternea la usi.
eram prea frumosi ca sa fim adevarati
eram prea vii in muzeul de oase, al lumii.
atunci, am descoperit o planeta
cu luceferi zglobii, cu oglinzi convexe
unde ma vedeam de fiecare data, altfel
si mereu eram eu, acelasi strangator de cumpene.

tine-ma de mana si nu-mi da drumul!
...ai lasat in mine urme de pasi
rostogoliti de mers.

"mi-au obosit mainile scriind"...
odata si-odata,
voi povesti
moartea mea,
revazuta si adaugita
volum cu volum...
caramizi de aduceri aminte,
ca un zid cu iesire la mare.




*** - de irma la: 09/11/2009 13:18:50
(la: Parfum de camera)
eu folosesc betisoare parfumate. dar nu-mi plac oricare. unele au miros foarte greu, sufocant (imi provoaca tuse).
vezi ca daca le folosesti frecvent intra mirosul in pereti, sau naiba stie ce se intampla, ca persista foarte mult.

deodorantele chimice imi provoaca toate fara exceptie, alergie (stranut, tuse).
*** - de Honey in the Sunshine la: 09/11/2009 16:52:09
(la: Parfum de camera)
nu-mi plac parfumurile de ambient.
mi se pare ca se imbacsesc in pereti, mobila etc.

aer curat si fereastra deschisa.

imi fac in schimb placere mirosurile din cotidian, ca cel de lavanda al rufelor abia spalate sau care emana din saculetii din dulap, urmele ramase din parfumul meu sau al lui sau chiar mirosul de ceai sau de prajituri scoase din cuptor.

#498016 (raspuns la: #497953) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de maan la: 13/11/2009 13:12:49 Modificat la: 13/11/2009 13:13:45
(la: sa zicem)
:)
nici macar unul
is sapate in mine de cand cu epoca de piatra
nici dracu nu le spala
stiu exact cum arata totul
casuta, din barne, cu acoperis pe-o ureche, ca o caciula de dac
loc mare de foc inauntru si stergare din panza aspra, tesuta-n casa
alt loc de carti, sapat in pereti
si strachini smaltuite-n care sa rastorn mamaliga taiata cu ata
si caine latos, tolanit pe divan
arome de gutui, de vin fiert si mere coapte
copiii alergand prin curte
doar laptopul lui ar fi din alt timp, tacanind din tastatura
iarna, urlet de lup nu departe
soapta lui in ureche razand ca mi-i teama

vise, taica
n-am avut in viata mea noroc la bani


uitam: pe caine-l cheama "mo".
#499531 (raspuns la: #499526) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sorry...sarisem... insa...daca varuiesti de la zero...nu vaz de ce mai tre tinut un perete cu vechea scorojeala.. Fiecare e liber sa isi reia nominalizarile...ca nu crez ca optiunile se pot schimba de la o confa la alta...Sau...se poate?..:)) In rest... faceti cum credeti... doar ca presimt ..de data asta... miros de ghiveci. O sa va dea cu zecimale... pe drumul de la A..la B.
#516224 (raspuns la: #516222) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
( 3/3 ) - de Tot Areal la: 10/03/2010 15:00:28
(la: Pensia de moarte ( 3 ))
- ...Oricum, meriţi apreciată...E un lucru cu adevărat valoros! Mă bucur că am aflat! Bine, am să găsesc eu o scuză...
Ceva asemănător i-a spus şi doamna secretară de partid pe TESA care nu avea nume românesc, atunci când intrase la facultate.
- Asta e cu adevărat valoros. Politica nu înseamnă nimic...
O lăuda uneori pentru felul în care ştia să redacteze materialele acesta fiind um motiv foarte serios de a fi promovată în ierarhia de tineret şi de partid.
- Vasăzică, eşti studentă! Exclamă George entuziast. Ştiam eu că eşti deşteaptă!
Printre cursanţi se afla şi un băiat voinic cu o alură sportivă, înalt din delegaţia capitalei, care a fost desemnat drept responsabil pentru tot cursul. Într-una din zile îi spuse:
- De ce nu ceri ajutor? Mama mea e secretară la Universitate...
Rămase surprinsă de întrebare. Auzise comentarii ciudate despre el, că stă cu „urechea la perete”.
Ea şi George erau consideraţi cei mai inteligenţi cursanţi, o pereche perfectă. Toate fetele îi înşirau calităţile parcă îl râvneau, ei nu-i păsa. Nu era vreun subiect mai dezbătut. Iar el furniza mereu un motiv.
Îşi sărbătorise ziua de naştere fără a-i spune ceva. După petrecerea avută cu colegele de la căminul fabricii şi prieteni, colegi, după ce a dansat toată noaptea se simţea obosită. În drum spre curs rupse o ramură mică de tei înflorit, cum obişnuia să facă în fiecare an, de ziua ei. Se născuse de Rusalii. George îi puse pe masă câteva versuri şi începu să-i cânte un refren cu „ce parfum di tei”din Chiriţa, lucru ce o amuză foarte tare.
Într-o zi, când s-a întors să se îndrepte spre bancă a dat peste faţa lui aplecată pe a ei, cu ochii lui în ochii ei.
- Eu o să te fac femeie! Spuse pe un ton apăsat, arzător, zâmbind. Tu nu ai iubit niciodată un bărbat!
Se simţea desigur stânjenită. Colegii care au putut urmări cum George îi pregătea scena, se uitau aproape la fel de uimiţi, surprinşi. Aproape toţi aveau pereche, din primele zile, chiar căsătoriţi fiind. Dar desigur, nu le-ar fi trecut prin minte să cucerească vreo fată în acest mod.
- Cu tine aş împlini politica demografică a partidului! Vedea-te-aş la maternitate!
O cascadă de râsete a umplut aerul sălii de curs şi comentariile au luat avânt.
- Am să te iau într-o zi cu forţa şi te duc în braţe până în centrul oraşului!
Fiecare gest al ei era urmărit şi raportat lui George. A început să se teamă de el, căuta acum tot felul de metode de a nu sta în calea lui, dar erau zadarnice. O căuta pauza întreagă până o găsea peste tot, afla totul despre ea.
Într-o pauză la sala mare de cursuri, era la o ţigară cu doi băieţi.
- Nu ştiu ce are colegul meu de cameră. E nebun. A slăbit ca un ogar! Nu mă lasă să dorm. Scrie poezii. E disperat!...
Nu sesiza săgeata aţintită a subiectului pus în discuţie.
- Cu cine stai? Întrebă celălalt băiat.
- Cu George!
Tresări. Era un mesaj pentru ea. Îşi stinse ţigara şi plecă. Se aşeză tăcută pe scaunul ei şi i se părea că orice vorbă ce i se spune are un conţinut disimulat.
.......................
#530346 (raspuns la: #530345) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
...astăzi fumul - de cosmacpan la: 08/04/2010 05:05:28
(la: Din casa bunicilor )


în nopţile zgribulite, Buna descânta cenuşarul
după care sufla spulberând părerile de rău rătăcite
apoi se apuca să construiască tronul cel mic
învelit ca o arcadă de sala tronului
şi uite aşa, pleca ea de la aşchii şi ţincuşe
proptind cerul cenuşii cu un butuc trainic şi curajos
culcuşea între trepte trupul uscat iască
umbrit de o boare de ulei
şi cu paşi socotiţi şi tremuraţi
strămuta lumina din candelă către tronul de domnie
la-nceput lumina se prefăcea că leşină
iar Buna îi făcea vânt uşurel, aşa ca de alint
până ce Domniţa deschidea ochii jucăuş
şi începea să sară alergând de colo colo
atunci Buna mă îndemna s-o-ncerc
suflându-i ghicitori la ureche
şi eu o-ntrebam şi ea-mi răspundea-îmbujorată
săltându-se să-mi sărute vârful genelor
atunci Buna închidea uşa iar fumul scăpat din lanţ
dădea ocol până nimerea hornul şi o lua pieptiş, strecurat, până sus
de unde îţi dădea drumul în hăul întunecat
trăgând toată lumea după el
până în preajma moşului cel lipicios
şi la gene pofticios.
eu alunec, adulmecând fuior de tămâie, străbătând calea visului
până hăt, dincolo de marginea cerului
de unde, zicea Buna, începe împărăţia lui Dumnezeu
şi pentru că-i plăcea şi lui mirosul de cetină şi lemn curat la suflet
(Buna spunea că El nu suferă minciunile şi d-aia nu strica fumul cu arsură de ziar)
lăsa iarna porţile cerului deschise să audă lemnul prevestind naşterea şi arsura din inimă
iar în nopţile când îi mai trecea năduful, stelele se arătau fără frică fulguind a poveste
şi a jăratec trosnind şi-nvârtindu-se-n loc, făcându-şi culcuş de cenuşă
în nopţile zgribulite fumul ţese potecă de la cer la pământ
luna bate sfioasă-n geam, candela face semne
Buna se lipeşte la pământ ascunzându-se o dată, şi încă odată şi încă mult
visele se-ndemneamnă la joacă alergând fumul
destrămându-i pânzele
şi-curcând fuioarele...
urechi clapauge - de proletaru la: 19/05/2010 21:26:00
(la: Puzzle - cafenea )
EBA?

eventual cu falcile inclestate si buzele lipite cu prenagez in timp ce incearca sa articuleze cuvantul BAAAAMMMMBOOOOO falfaind din urechile clapauge
amari, proud - de batranutragator la: 22/05/2010 18:27:51
(la: 21 de secunde într-un Mizil ascuns)
eh, de-asta mi-era teama.

pe langa faptul ca n-ati inteles ce-am intrebat, era clar ca nici nu stiati, plus ca raspunsul il cautati pe wiki.

nici nu ati merita mai mult, decat sa va las prada futilei voastre ignorante.

Semne
Geo Bogza

Cu genunchii la gura, cu pumnii strânsi,
Dorm pruncii în pântecul mumelor,
Gingase semne de intrebare.

Cu trupul drept, cu fata în sus,
Dorm mortii în adâncul pamântului,
Rigide semne de exclamare.

Ce-or fi aflat? Ce categorici sunt!



Cum îmi bate ceasul
Geo Bogza

Dacă îl ascult cu urechea dreaptă
Ceasul meu bate clipele vieţii mele.

Dacă îl ascult cu urechea stângă
Ceasul meu bate clipele vieţii tale.

Dacă îl ascult cu osul frunţii
Ceasul meu măsoară durata universului.

Dacă îl arunc în apă
Dau înapoi cu un regn şi devin copac.

Dacă îl arunc în foc
Dau înapoi cu două regnuri şi devin piatră.

Dacă îl arunc în neant
Şi îl ascult cu memoria morţilor
Dau înapoi cu trei regnuri
Şi devin Cuvânt.



Aş vrea să fiu cinci minute poet…
Geo Bogza

As vre sa fiu cinci minute, numai cinci minute, poet:

Unul dintre acei oameni extraordinari pe care zeii ii inaripeaza
Cand vor sa exprime in vesuri o suferinta sau o bucurie
-si-n acele versuri se recunosc apoi milioane de oameni,
iar generatii intregi le stiu pe de rost si de cate ori le aud
sunt cuprinse de aceeasi adanca emotie.

As vrea sa fiu, numai cinci minute, un astfel de om privilegiat,
Pentru a tese-, si nimeni sa nu-l gaseasca injosit- vesmantul poeziei
In jurul celei mai banale intamplari cu putinta,
Intamplare ce pe mine m-a emotionat la culme,
Si as vrea ca emotia aceasta sa nu se piarda, sa o-ncerce
- o, de s-ar putea !- cat mai multi oameni.

Haideti, degete ale mele, indrazniti, incercati sa teseti
Vesmantul de aur al poeziei
Pe umerii rapanosi ai acelei atat de prozaice intamplari,

Cand dimineata unei urate zile de toama m-a prins intr-un tren apropae pustiu,
Si intr-o mica gara de munte, pierduta in ploaie si ceata,

Un alt calator, un ins cam antipatic, a intrat tocmai in compartimentul meu.

Ma simteam atat de bine singur, in trenul care strabatea negura muntilor,
Si iata-l acum pe asta morocanos si mirosind a caine ud
Iar pe deasupra- animalul- se si apuca sa manance.

Era evident un ins antipatic, cu nasul lui borcanat,
Cu ochii bulbucati si umezi de broscoi,
Cu putin par in crestetul foarte tuguiat
De parca l-ar fi strans prea tare poarta prin care venise in lume.

Am vazut cu sila cum dintr-un petec sois de ziar
Scoate o bucata de peste prajit, o ceapa si un colt de paine,
Si ca sa nu-l mai am in fata ochilor, m-am intors spre fereastra.
Dar apoi l-am privit iarasi, cel putin ca sa ma infurii de-a binelea.

Ghemuit in coltul lui ca intr-o vizuina, intrusul a inceput sa infulece,
Miscand capul in sus si in jos, si facand apoi efortul suprem
In urma caruia imbucatura ii aluneca in sfarsit pe beregata
Si iar intindea mana spre hartia slinoasa,
Fara nici o lumina in priviri, ca si cum ar fi implinit o osanda.

Si deodata mi-am dat seama ca n-avea nimic de baut
Nici apa, nici vin, si ca in lipsa lor, masa era o osanda.

Din acea clipa, miscarea capului sau plina de efort si suferinta,
mi-a aparut sfasietor de umana.
Atunci am simtit painea si ceapa ca de piatra, zgariindu-mi gatlejul,
Ca si cum carnea si sangele lui ar fi fost carnea si sangele meu,
Ca si cum carnea si sangele lui ar fi fost carnea si sangele umanitatii.

Cum curgeau afara paraiele de munte dupa trei zile de ploaie,
Asa a inceput sa curga prin mine torentialul fluviu al compasiunii.

Palid, sedeam in coltul meu, prada unei puternice emotii.
Atat de fierbinte si necontrolat e valul dragostei de oameni
Care imi ineaca uneori, in cele mai banale imprejurari,
Inima vesnic nepotolita si flamanda.
Palid sedeam in coltul meu, cuprins de o singura, mistuitoare dorinta,
Ca, desfacandu-mi arterele, sangele sa mi se prefaca in vin.

O, cum le-as fi desfacut atunci, lasandu-l sa curga, umpland cu el o cana, o carafa,
Pe care le-as fi intins acestui am atat de antipatic si totusi
Atat de uman, acelui frate necunoscut al meu.

Aceasta e intamplarea banala pe care as fi vrut sa o imbrac in vesmantul poeziei,
Daca as fi putut sa fiu cinci minute, numai cinci minute, un mare poet.
#543756 (raspuns la: #543751) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ai uitat - de Intruder la: 25/06/2010 20:45:32
(la: poem hermafrodit)
sa-i spui adminului ca si TU ai atacat persoane, nu numai idei.
arata-i si da-i link unde-ai facut-o pe munteanu rodica frustrata si cum ai declarat in numele boborului ca aceeasi rodica munteanu e antipatica tuturor (cu cateva exceptii, aia rai-rai)
arata-i adminului cum ne faci ipocriti in bloc pentru c-am indraznit sa-i cerem lui Areal sa stearga dreaq' poza aia...ee?
spune-i si de manevrele alea, cand imi pui in carca niste cuvinte care NU LE-AM SPUS NICIODATA, desi ti-am cerut expres sa-mi arati niste exemple chiar rupte din context...spune!
aa! si confa aia a ta esuata, da-i linkul.
tu spui c-ai fost provocata, ceilalti or sa spuna c-au fost provocati la randul lor si-o sa ne-nvartim in cerc cacoiu-n caldare...si circul mare o sa scrie pe antetul cafenelei!
eu recunosc ca trolez ca porcu', ca te-am mai altoit la mustati cand am considerat ca dai cucapu-n gard...dar ce vrei? asta sunt! blocheaza-ma daca nu-ti plac ochii mei sau ca nu miros a levantica!
inca nu ti-a trecut iluzia c-ai putea sa schimbi forumul asta si sa-sterni carpete pe pereti? tot mai speri c-ai s-o aduci la acelasi numitor comun cu celelalte forumuri - fade, plictisitoare si fara zvac? trezeste-te si da-ti palme, mititelule!!!
cand o sa se-ajunga acolo, ne mutam pe Twitter.
#552557 (raspuns la: #552534) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
zaraza, n-ai înteles! - de Bucu la: 08/07/2010 22:03:53
(la: Sentimente)
ce va face nene pe voi, ASTIA, sa scrieti chestiile ASTEA si sa le mai si publicati pe forumuri?

ei 'e' dornici de recunoastere, dau cu lacrima de pereti, doar-doar storc o broasca testoasa din ea, doar-doar se-alinta coropisnita din ureche, soptindu-le dulce, 'vai ce scriitura, ca o viitura'.

e-un fenomen interesant, le-as face un forum numa' al lor, mondial, ca o recunoastere a consecventei cu care-si manânca proprii copii. bardon, zgriituri.
#556924 (raspuns la: #556900) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de maan la: 12/07/2010 17:36:19
(la: ...)
care dracu a fost poezia, ma?
ci-mi vine sa te izbesc de toti peretii, amedeo.
si-odata fragezit bine, sa te mai troznesc o data.
si sa te-nfig in coltu lunii, prin borta curului.
(ma scuzati, urechi sensibile, aveti de-a face c-o fiinta nedemna)
#558091 (raspuns la: #448186) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de nyx la: 04/10/2010 11:20:02
(la: imi e dor de mine 3)
drept urmare, ar fi ipocrita de l-as judeca atat de aspru, de-i numai un moment ...

ipocrita as fi si eu, chit ca am doar gandit sau le-am urlat mai sucite sau de-a dreptul pe laga urechile oamenilor nevinovati.

de ce crezi ca am scris abia acum ce-am mirosit deja, inca de la inceput?

asta nu-i UN moment, is SASE.
asta-nseamna premeditare.
iar daca tu ai regretat, el a subliniat ca nu regreta.

imi zic ca poate nu i-ar sade rau un dus rece.
poate realizeaza-n ce postura se pune.
si-n ce situatie ne pune, pana la urma.


toti o luam pe aratura, avem MOMENTE cand cedam tentatiei raului.
dar daca exista posibilitatea sa zgudui prostia din om, cu gand ca poate se desprinde de el, las' sa fiu io aia rea.

mi-asum.
#572589 (raspuns la: #572583) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: