comentarii

persoane speciale


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Pt. bubulina - de Paianjenul la: 05/08/2004 15:14:27
(la: Pana unde merge recunostinta fata de parinti?)
"Ai mei sunt impotriva prietenului meu, o persoana speciala, care este de alta etnie. Dar eu consider ca numai eu am dreptul sa-mi traiesc propria viata. Si decat sa-mi para rau ca i-am ascultat mai bine sa-mi para rau ca nu i-am ascultat."

"Nu vreau sa-i fac sa sufere dar nu vreau sa fiu nici eu nefericita."

- CORECT. Cu stricta conditie insa, ca, daca relatia ta cu "persoana speciala" nu va functiona asa cum iti inchipui tu acum... sa nu te intorci mai tirziu "cu coada-ntre picioare" la usa celor pe care acum intentionezi sa-i ignori, cersindu-le intelegere si compasiune. Ar fi penibil, nu crezi?...
ego-ul - de desdemona la: 02/09/2004 12:50:50
(la: Dorinta de a fi intelectual)
Cred ca acest lucru e mai preponderent intre cei care se simt complexati intr-o oarecare masura. Niciodata un om cu adevarat inteligent nu isi va pune eticheta de 'intelectual'. Cui ii pasa daca esti inteligent sau nu ? Esti in fond la fel cu toti ceilalti. Insa, un om care mai are nevoie de-o eticheta ca sa se simta bine in pielea lui, isi lipeste imediat eticheta de intelectual. Ca un fel de aristocratie a mintii. Cei ce se auto-numesc (considera) intelectuali au o problema de ego : vor sa fie recunoscuti ca persoane speciale. Multi inca nu au inteles ca identitatea umana nu e egala cu ego-ul (imaginea mentala despre sine). Ea e o parte dintr-un intreg care cuprinde si corpul, emotiile si spiritul. Cum ar fi ca un om care face multa activitate fizica (si are corpul dezvoltat) sa se laude : eu sunt un Muschiulos. Si care ar fi termenul pentru oameni dezvoltati emotional: eu sunt un Plângacios ?

Desdemonovici
Pt Anita, continuare de la discutia din "REORGANIZARE".. - de Jimmy_Cecilia la: 06/10/2004 15:16:06
(la: Casuta postala a lui Jimmy-Cecilia)
Ca sa-ti raspund, fara "a hrani troll-ii " in subiectul de "reorganizare",
ar trebui sa-ti spun ca eu vorbeam in general despre radio-shantzul , chat, subiecte interzise, atacuri la persoana si sustineam Paianjenul, cand vorbea despre regulile forumului sau cele ce amintesc eu mai sus.

Ma bazam pe mai multe discutii de felul acesta, portate pe cafenea, chiar cu luni in urma, era ca o concluzie si nu se adresa unei persoane special.
Vad ca unele persoane sau simtit vizate

De ce pun in ignorati pe unii utilizatori?
De ce nu raspund cate o data la unele intrebari?

Pt "ignorati"
Am putin timp de consacrat la Cafenea, cand vin in graba, as vrea sa pot sta zile intregi...dar din pacate nu mai am piciorul in gips... iar agenda o am foarte incarcata.
As vrea sa stau zi si noapte aici, sa pot cititotul, dar din nefericire pt mine nu pot...
Cand vin, urmaresc anumite subiecte, parcurg zeci de mesaje hors topic, ca sa dau de unul la subiect...
cei care înneaga anumite forumuri sa zicem "specializate", cu palavre si diverse, îi pun mai nou in ignorati, sunt cam aceiasi, intotdeauna, asa ca evit sa pierd timpul... asa am mai multa sansa sa citesc ce ma intereseaza...
cred ca exista un forum specializat in palavre...

raspunsul la mesaje sau intrebari :
nu vad Anita, de ce de fiecare data cand se vorbeste despre Israel, te simti vizat, vezi antisemitism acolo unde nu este, crezi ca toata lumea are dupa tine...
nu trebuie inveninat intotdeauna un subiect, generalizat si intors intotdeauna la Adam si Eva, in trecut...
Fiecare are rani din trecut, dar nu putem trai doar in trecut, mai trebuie vazut prezentul si viitorul.

S-a discutat destul despre holocaust, despre comunistii rusi si holocaustul rosu, tragedii istorice si umanitare care nu pot fi nici negate, nici uitate...
dar asta nu-i o scuza ca sa nu discutam, nu-i o scuza sa etichetezi imediat pe toti de antisemitism,

pe cel care ti-a reprosat lucruri de pe alte forumuri, cred (reproducere din memorie) ca tu l-ai cautat putin, cu ceva in genul "nu ma mira din partea ta.."
nu reproduc exact, ci doar din memorie, dar am remarcat ca insinuai ceva...
atunci omul a sarit sa se apare, ca-i nou pe forum...

Anita, esti o persoana cultivata si poti fi de companie placuta cand iti dai silinta, dar prea ai tendinta de a te simti tu, evreii si Israelul persecutati... si pornesti atunci "la un sfert de tur", cum se spune pe la noi...
A discuta civilizat, a schimba opinii, chiar despre Israel, nu inseamna sa fi antisemit.
Si inca ceva :))
faptul ca evreii au suferit mult in trecut si au fost omorati,
nu da dreptul acum guvernului Israelului sa omoare pe palestinieni, 70 civili omorati pt un terorist...
#24324 (raspuns la: #18859) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Marea Neagra … imi aduce am - de Mariana Ignatov la: 25/10/2004 18:40:23
(la: Marea Neagra, amintiri)
Marea Neagra … imi aduce aminte de o persoana speciala care nu mai este: tatal meu. De cand ma stiu in fiecare vara mergeam la mare. Primele amintiri le am de cand eram inca pe olità….Si ultimul an in care am fost la mare cu parintii…. am facut o poza; clasica poza la mare in apa. Si poza asta o privesc zilnic pe birou. Imi aduce aminte si de tatal meu dar si de mare.
Acum de fiecare data cand ma intorc in Romania trag o fuga pe acolo. Imi trezeste amintiri placute…
Am vazut si alte mari dar parca niciuna nu e ca Marea Neagra. Poate ca afirm asta pt ca sunt legata ca romanca de pamantul romanesc….
cu stima, mariana
las-o pe rodi.. - de gicutza la: 07/06/2005 18:38:11
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
nu o mai lua in seama pe rodi.. asa e ea ..rautacioasa..eu personal o cunosc foarte bine,si pot sa spun ca nu e o fata chiar asa de rea..ii place sa se dea in spectacol,sa fie in prim-plan,sa iasa in evidenta..dar nu as putea niciodata sa spun ca vrea sa faca rau altuia,in mod constient si intentionat..multa lume i-a facut aceasta caracterizare dupa o prima 'confruntare'(sa zic asa..),dar,cand au ajuns sa o cunoasca mai bine,si-au facut o parere buna despre ea..

si am si eu o intrebare: tu chiar esti gay?si cati ani ai?mi-ar placea sa vorbim pt ca mi-ai facut o impresie buna..pari o persoana speciala,de la care as avea multe de invatat..
#53822 (raspuns la: #52013) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
buuuuuuuuun - de Andre29 la: 02/11/2005 20:48:19
(la: Unora le place jazz-ul)
Da, un subiect excelent.
Cand ascult jazz ma si vad intr-o cafenea cu aer de vechi si intim in acelasi timp, lumina difuza, mese joase, lume fericita de a fi in locul in care se simte cel mai bine... nu ma pricep la curente si stiluri, stiu doar ce-mi place si playlist-ul special facut in winamp :) cu toate cantecele de jazz si blues care ma ating acolo undeva in adancul fiintei.... Trebuie sa multumesc unei persoane speciale care desi a trecut efemer in viata mea mi-a lasat in urma un cadou deosebit: mi-a deschis "ochii" spre jazz si blues... printre favoritii mei se afla John Lee Hooker, BB King, Nina Simone, Patsy Cline, Ella Fitzgerald, Sarah Vaughn, Dinah Washington, The Milles Brothers ... si opriti-ma ca altfel pun tot playlist-ul aici....:) :) :)

O seara minunata alaturi de cineva drag




"Nu-i de ajuns sa faci bine, mai trebuie sa-l faci si bine." (Diderot)
Bright... - de Sunday la: 11/04/2006 00:45:19
(la: Indispensabili sau intersanjabili?)
Personal cred ca se poate trai si fara acea persoana speciala...doar calitatea vietii va fi alta...unde mai pui intrebarile si gindurile de genul "cum ar fi fost daca..." care vor bintui pentru tot restul vietii.
Marea dragoste am gasit-o si regasit-o (aceasi dupa ani si ani). Acum sunt convinsa ca a fost, este, si va fi marea dragoste a vietii mele. Pentru mine pesonal deci, EXISTA. Ceea ce este insa mai rar este ca aceasta dragoste "mare" sa fie reciproca...citi au trait asta? De iubit cu toata fiinta se poate si inca ceva mai mult...Sunday
baloo - de Cri Cri la: 05/07/2006 02:18:54
(la: Povara frumusetii)
Asaaa... revin.
De obicei sunt cumintzica si imi fac temele.:)))
Deci.. am citit textul din nou. Si n-ai dreptate.
Trecem peste faptul ca fiecare om e special si deosebit de ceilalti, ca ne innecam in genetica, de data asta. :)))
Nu cred ca, genetic vorbind, exista "om obisnuit". Dar sa lasam...

Notiunii de om "special", "deosebit" si asa mai departe, i-ai dat tu un inteles eronat. Nici o astfel de formulare nu contine o obligatie, decat daca e explicita. E doar admiratie pura si, de obicei, doar pentru momentul care a provocat-o. Abia cand, dupa o gafa, intervine: "Cum ai putut face asta? Credeam ca esti o persoana deosebita, dar m-am inselat!"...abia atunci pare ca ai fi avut vreo datorie de onoare. Dar stii.. asta se spune pe negandite. Nu cred ca sta vreun "vorbitor" sa analizeze sensul acestor cuvinte asa cum o faci tu.
Eu ti-as spune: "Esti o persoana speciala, fiindca esti tu. Si, sa incerci sa ma contrazici ar insemna sa devii alt "tu", sa-ti pierzi propria identitate."
A nu mai fi special inseamna a fi perfect (in conditiile unei umanitati perfecte). E unica sansa sa fii "un om obisnuit"... dar trebuie sa recunosti ca e a naibii de plictisitoare ideea de "frumuste uniforma"!
Asa ca, ai grija ce-ti doresti... :)))

--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.
Rodica - de Lady Allia la: 06/02/2008 08:46:34
(la: you've got mail)
"Cred ca te grabesti si o judeci gresit pe Zaraza." - pe ea nu ;). doar chestia aia cu autenticitatea pe care a afirmat-o. despre zaraza am o parere nu buna ci foarte buna. este o persoana speciala cu suflet mare, sensibila dar in acelasi timp "bine infipta in pamant".

nu neg faptul ca as putea gresi, dar daca gresesc vreau sa aflu de la ea unde.

"Dar nu e treaba mea ,pentru ca, Zaraza stie perfect sa-si gestioneze eventualele conflicte." - ma indoiesc a fi un conflict.

"Si eu am inteles"altfel" dar stiu ca este doar o bucatica din viata." - da. este bucatica din viata care pentru mine a avut o importanta deosebita si are o importanta deosebita. in urma ei m-am casatorit :).

acest text e o amintire despre ceva ce a fost si despre care am simtit ca vreau sa scriu...sa ramana asa cum a fost.

"Si pina la urma, din momentul in care ai ales sa faci o conferinta, si mai ales s-o pui la "salon"" - aici AM GRESIT, dar lasa ca nu e rau sa fie si la salon :) pana la urma.

".Dar, in primul rind cind vezi ca cineva nu a inteles chiar gindurile tale si-ti DORESTI s-o faca
atunci explici simplu fara a rasuci si interpreta. " - Rodi sa nu mai imi spui asta :). Nu demult ma certai ca ma explic prea des si le bag la oameni pe gat prea multe explicatii :))).

"Sa nu te superi din nou" - daca m-as fi suparat deja mi-ar fi trecut. nu sunt suparacioasa de felul meu, doar ca uneori scrisul nu ma favorizeaza - nu are mimica si nici voce, de aceea e adevarat ca "tonul face muzica" :). cum ton nu am...mi-l inchipui instinctiv.

Rodi eu imi asum orice fel de comentariu - in afara celor in care cineva imi atinge indirect familia - si poate am un mod diferit de al tau de a provoca omul sa spuna ce-l doare si uneori gresesc.
Dar, pentru ca imi asum comenatriile altora pe textele mele imi asum si comentariile mele la mesajele lor si cred ca fiecare cand posteaza un mesaj trebuie sa se astepte la replica, nu?
deci zaraza a spus ceva - eu i-am raspuns (poate gresit) - ea imi va raspunde si poate va clarifica. nu asa e normal sa existe o conversatie fie ea si pe net?

multumesc de ganduri si de grija ce mi-o porti mereu. :) o zi frumoasa!
#282588 (raspuns la: #282578) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Italia la: 21/02/2008 23:01:23
(la: coltul sentimentelor)
anitza,NU esti o intrusa!!!Sau,daca tu esti,suntem cu totii!
Eu in coltul sentimentelor pun urmatorul sentiment:
Citind "amenintarea"Rodicai Munteanu ca nu mi va mai raspunde nimeni,sentimentul meu e de ELIBERARE!!!Decat raspunsuri incarcate de prostie,mediocritate,ura,complexe de inferioritate,rautate,marlanie,gen Rodica Munteanu,Proletaru,Maan,Zaraza,Mao,Picky,prefer SA NU LE PRIMESC!!!Rog aceste nick name uri sa ma ignore.Proletaru probabil e medic psihiatru,in acest caz e invitat sa dea consultatii in familie ori prietenilor din viata reala.Mi se pare absurd,imposibil de stabilit un diagnostic virtual-un semn de prostie crasa,daca tot imi exprim un sentiment.
anitza,daca si tu te retragi,raman mahnita.Imi spunea o persoana speciala in privat,zilele trecute,ca e ca in viata reala viata in Cafenea,pare o idee simpla,de fapt este un adevar amar.Ca si in viata reala,in Cafenea,(pare ca)reusesc gurile mari si urate,prostiile si mediocritatea.Si VECHIMEA!!!Cine e vechi da in cap,da in inima,da peste tot,pentru ca e VECHI!E vechi da,dar e si speriat de nou,de inteligent,de "intrusi",de schimbare...Ca in viata reala a Romaniei!
NU PLECA!!!
udontknowme (la 1) - de latu la: 04/03/2008 22:30:27
(la: .)
"Lui i-o fi fost imposibil. Tu vad ca n-ai atari probleme, chiar daca ushoara tendinta catre vorbit discutii nu poate fi trecuta cu vederea, decat daca as implica o metaforica lene intelectuala."

-:)aici nu pot da un raspuns. e un punct de vedere...
Si asta ce-i?

-la modul general m-am si referit.
desigur ca inca mai exista, dar nu mai sunt scoase la lumina ca inainte. si li se da mult mai putina importanta(general vorbind).

Eu ma gandeam, ca de fapt au primit: ele concurenta si potentialii consumatori libertatea de a alege. Fiecare a facut ce-a crezut de cuviinta. Nimeni care se decide pentru valori nu e exclus de ele. Singuri ne stam in drum (daca).

si recunoaste, nu peste tot esti inconjurat/a de persoane la fel de bogate pe interior ca aici. sau care au macar vreun oarecare respect pntru asa ceva.
Luat ca fapt in sine, ai dreptate. Doar in contextul largit pe care pare-se ca-l vrei, nu-i decat o alta insulita.

-da, probabil....ma sui pe un deal ca sa vad mai bine muntii :)
Eu avusesem senzatia ca stai cu spatele la ei:-)

nu am pretentia ca as fi inca/vreodata o persoana speciala in cafenea..sau ca as putea vreodata sa ma ridic la nivelul unora dintre voi. de asta nici nu am scris aici literaturi de-ale mele, in afara unor "oboseli de ganduri" care nu ar trebui vazute ca tentative literare.
si nu am incercat sa pun pe nimeni la punct...

Ok, ok... N-ai nici un motiv sa fii timida, dar e - at least - alegerea ta sa fii circumspecta:-)

aveti insa (dar astea nu le vad neaparat ca defecte, dat faptul ca il apreciez mult pe "atacator" :)) )
Sunt convins ca respectivul nu se vede asa. Poate ca nici nu e un atacator. La suma de neintelegeri dorite si nedorite, s-ar putea intr-adevar sa nu fie...

sa va conservati un pic si sa ramaneti doar "voi".
E un punct de vedere. A-l combate ar fi nepoliticos, a-l incuviinta ar fi nedrept.

...sa mai rastalmaciti din cand in cand cuvintele celor noi si sa intelegeti ce vreti. nu am "pus la punct"; am incercat doar sa va mai deschid ochii..
Asta subintelege o intentie. Nu e cazul. Dar asta e o remarca la fel de generala ca si afirmatia la care am raspuns.

acum ceva timp mi s-a spus de cineva mai vechi aici decat mine exact asa: "ai grija ca astia te mananca un timp daca esti noua"
Discutia asta ar avea rost daca am sti: Tu, la cine ma refer cand spun de "exemple contrare" si eu, daca as sti la cine te referi tu.
Sunt insa de acord cu faptul, ca exemplele contrare sunt mai putine decat celelalte. Doar ca asta e genul de situatie pentru care nimeni nu-i vinovat.

nicidecum nu as avea pretentia sa va pun la punct, din niciun motiv;
Doar n-am atins aici un punct nevralgic...?...:-)

desi pe un plan, pe cel mai important...va stiu....doar v-am citit.
Atunci sunt linistit: Inseamna ca te-ai convins de motivele oneste ale omului de bine care te avertizase:-)



#290516 (raspuns la: #290388) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ady - de impreuna2006 la: 26/09/2008 22:05:07
(la: VA INVIT LA EXPOZITIA MEA( virtuala deocamdata)...)
daca tu ai facut asta,wow...si cate..scrii poezii,scrii proza...esti o persoana speciala...o fi piatra un material banal...dar ceea ce transmiti pare o implinire a fiintei tale...

Felicitari si succes! si pe curand o expozitie reala .....sa nu mai fie (virtuala deocamdata)...
*** - de donquijote la: 04/05/2009 15:56:25
(la: Noi spunem NU abuzului sexual fata de minori!)
in tarile unde prolema e abordata mai demult si la modul serios, exista pe langa sau in cadrul politiei, echipe (adica mi mult de o persoana) speciale care ancheteaza astfel de cazuri. anchetele se desfasoara fara prezenta parintilor, si in cazuri de violenta in familie se verifica mai intai daca nu e o 'montare' a unuia din parinti. deasemeni sunt anchetati si frati mai mari pentru ca obicieiurile astea nu apar in mod spontan.
#433730 (raspuns la: #433671) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sa zic si eu: - de adina.petre la: 08/11/2009 13:49:40
(la: celor ce poarta numele de Mihail sau Gavril )
Nu am multi cunoscuti care isi serbeaza astazi diverse. Insa cei pe care ii cunosc, sunt oameni deosebiti, pe care ii iubesc in diferite feluri, si fiecare dintre ei este o persoana speciala in viata mea. Unii dintre ei sunt si pe aici. Pe unii ii stiu, pe altii poate urmeaza sa-i aflu.

Asadar:

La multi ani Mihai si la multi ani Grabiel! Sa fiti mereu luminosi, frumosi si sanatosi, sa aveti parte de lucruri bune, calde si frumoase in viata voastra! Si sa-mi ramaneti barbatii buni, frumosi si destepti care va aflati!

La multi ani Mihaela, si la multi ani Gabriela! Nu uitati sa ramaneti femeile bune si frumoase care m-au facut sa-mi doresc sa va fiu aproape intr-un fel sau altul. Va doresc si voua lucruri bune si frumoase, sa fiti senine precum florile, primavara, si sa aveti parte de tot ce e bun si frumos!

Sa nu uitati ca-mi sunteti dragi, si ca ma gandesc azi la voi. Cu caldura, cu bucurie ca-mi sunteti parte din viata, si cu ganduri senine.
1. si 2. - de Baby Mititelu la: 02/10/2011 09:16:57
(la: Numerologia biblica)
Numarul destinului 1

Soarta celor care au numarul destinului 1 este cea a unui lider autocratic sau autor carismatic capabil sa dezvolte relatii speciale cu semenii sai. Totusi, ii este de asemenea destinat sa nu fie iubit de “acea persoana speciala”.

Numarul 1 nu trebuie sa se deziluzioneze din cauza incercarilor vietii, ci sa invete sa fie mai putin centrat pe sine si sa dedice mai mult familiei si persoanei iubite. Astfel are sansa sa-si depaseasca soarta deloc placuta de singuratic.

Numarul destinului 2

Numarul destinului 2 spune despre persoanele care il poseda ca vor avea un viitor in care se vor dedica aproape orbeste celui iubit, relatia devenind atat de obsesiva incat nu vor mai avea timp in viata si de cariera sau micile placeri personale.
#622906 (raspuns la: #622904) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Baby Mititelu la: 10/01/2013 18:42:17
(la: "Foarte tare"...)
Sofisticatele ...ei, pesca, se lasa f... de persoane special dotate, ma intelegi...
#638953 (raspuns la: #638951) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cred ca persoanele care nu - de gabriel.serbescu la: 26/10/2004 20:37:19
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
Cred ca persoanele care nu vor sa aplaneze un conflict sunt usor de recunoscut. Din experientele personale cred ca se pot clasifica chiar in cateva categorii: cei care nu vor intentionat, iar atunci avem de a face cu cineva pe care forumul sau discutiile il pot deranja vizibil,
cei care obstructioneaza dintr-un surplus egocentric (sunt tipi in general dictatoriali si tin mortis sa monopolizeze o discutie), si altii care sunt in general tipi bonomi insa ignoranti.
Acum, ignoranta nu e ceva genetic, e doar o lipsa de informatii, sau conluzii pripite. Celalalte categorii sunt insa de sanctionat. Aici va trebui sa intervina tactul sau talentul admnilor, interesul pentru ca o discutie sa ramana fluida si sa aiba continuitate. Iar recidiva sa fie sanctionata, evident.
Nu stiu cat ar ajuta afisarea ¨ostentativa¨ a regulamentului intern, dar in principiu nu exista metoda stiintifica pentru dialog. Pentru facut cremvursti da, insa nu pentru comunicare, si in special pentru comunicarea lipsita de intentii remunerative sau de alt soi.

#26312 (raspuns la: #26285) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
PT. VOI TOTI, DAR IN SPECIAL SOTIEI MELE!!!!!!! - de carapiscum la: 10/01/2005 05:00:47
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Mai intai de toate vreau sa jur pe ce am mai sfant ca cele ce urmeaza sa le scriu aici sunt purul adevar, adica acelasi adevar pe care l-am ascuns cu buna stiinta, intai de mine insumi apoi de ceilalti.

De aici a inceput totul:
EU- "Sa-ti spun ceva: eu am fost multi ani pe cont propriu, inainte de a ma casatori, si singur m-am intretinut fara vreo greutate, sa stii. Dupa fericitul eveniment lucrurile nu s-au schimbat prea mult, in sensul ca nu intotdeauna m-a asteptat mancarea calda intinsa pe masa- si asta nu m-a suparat. Nu m-au suparat f. multe lucruri desi in sinea mea nu le-am agreat niciodata. Si ce s-a intamplat cand am avut curajul si nasabuinta de a rosti ce gandesc? Sa fiu considerat un fel de intrus in viata ei. Am stat atunci si m-am intrebat: de fapt cine este intrusul aici, eu sau ea? Cine mi-a invadat viata cu iubirea pe care apoi a uitat-o? Cine s-a gasit sa-mi zica mai apoi ca nu-mi da socoteala unde merge si ce face, asta in conditiile in care eu ii spuneam cu f. mici exceptii unde sunt si ce fac? Femeia care s-a folosit de iubirea mea pt. ea!!!"
Daniela M.- "in cuvintele tale vad ciuda de mascul respins din barbatul roman fata de barbatul strain care "are mai mult succes". si nu ai facut decit sa iti ungi orgoliul ranit cu acelasi balsam: cu alte cuvinte "aha, daca nu ma vrea pe mine si il vrea pe altul, asta nu e din cauza ca nu sunt eu bun de nimic sau ca nu stiu cum sa ma port cu ea, cum sa o respect si cum sa o tratez ca egala mea pt ca e si ea o fiinta umana care merita acelasi respect ca si mine, ci pt ca are altul mai multi bani ca mine! asta-i motivul, nu altul". este o autoamagire masculina, tocmai pt ca DIN PUNCTUL DE VEDERE AL BARBATULUI banii conteaza foarte mult, sint o extensie a masculinitatii, si atunci judeca si femeia dupa calapodul sau. sau ii este barbatului mai usor sa dea vina pe bani decit sa se "uite in oglinda" si sa vada ca ii lipsesc anumite calitati.

lamureste-ma si pe mine: vrei ca femeia sa fie "si desteapta si frumoasa si banoasa si devreme acasa" (sau ma rog, asta o fi idealul) ... ok, dar tu, barbat roman, ce ii oferi?"

PRECIZARE NECESARA: nu e vorba de o a treia persoana in cazul nostru!

Nici nu stiu cu ce ar trebui sa incep. Am recitit ce am scris eu si ce au scris altii despre mine la acest forum si va spun cu toata onestitatea de care mai pot da dovada ca MI-A FOST EXTREM DE RUSINE DE MINE INSUMI!!! Dar ce urmeaza sa va spun tuturor sub forma de marturisire publica, spre stupefactia unora si spre extazul altora, tin sa precizez ca nu cauta sa atraga nici compasiune/compatimire, nici incurajari si nici altceva. Este pur si simplu vorba de nevoia mea interioara de a restaura cat de cat dreptatea si de-a ma putea impaca- cu Dumnezeu si cu oamenii, semenii mei- in special cu sotia mea. De iertat eu singur nu ma pot ierta! Ramane la latitudinea voastra sa ma judecati cum vreti. Pe langa asta, consider ca o mai mare umilire decat insusi faptul ca ne vom desparti anul asta nici nu pot concepe.

Decizia de a scrie aceste lucruri aici si acum vine intr-un context cu totul special din viata mea, asa cum deja v-am spus- pe fondul unei imense deznadejdi si pareri de rau pt. ceea ce am facut in trecutul nu tocmai indepartat. Va scriu acestea si cu greu imi pot retine lacrimile care deja mi-au inundat cararile vietii, zile si nopti la rand.

Din conversatia mea cu gazda acestui subiect, stand acum si judecand mai pe indelete, am dedus ca am facut pe interesantul la momentul postarii raspunsurilor mele. Eram intr-o pasa proasta, asta pot sa-mi amintesc, nici nu mai stiu ce am gandit atunci. Nu-mi caut scuze, am facut ce-am facut si acum suport consecintele faptelor mele. Am pozat in drept si sfant, am facut pe lupul moralizator, m-am impaunat cu tot felul de citate care nici macar nu aveam caderea necesara de a le lua in gura mea. Nu stiu cat de cerebral mai pot fi sau daca am fost vreodata, insa stiu ca mi-e dor de demnitatea mea pe care ca un nebun eu singur am profanat-o.

Nici unul dintre voi nu mi-ati atras atentia, cand i-am raspuns Danielei si i-am pomenit de deziluziile mele, ca prin afirmatiile acelea am jignit-o crunt pe sotia mea, mai ales ca nu era de fata sa-si poata lua apararea. Imbecil, nerod, ipocrit bicisnic ce sunt, sa ma ierte Dumnezeu ca spun asta dar mai bine mi-ar fi fost in ziua aceea sa-mi fi pierdut o mana ca sa nu mai pot redacta elucubratiile alea! Cum adica s-a folosit de dragostea mea? Iubindu-ma si iertandu-mi toate mojiciile, trecand cu vederea impasibilitatea unui trantor care-i sugea mierea sufletului, suportand absolut eroic traiul alaturi de un om care a dezapreciat-o si i-a calcat demnitatea in picioare in numele iubirii lui parsive??? Pai asta n-a fost casnicie pt. ea, a fost temnita grea in care cu ferocitate si fata schimonosita de ranjetu-mi salbatic am aruncat-o ca pe-un gunoi nefolositor. Si pt. faptul ca m-am considerat cel drept, care nu savarseste nici o faradelege asupra ei, am indraznit sa-i cer si ultima picatura de inima ce-i mai ramasese, am adus-o pana la stadiul acela de epuizare psihica si fizica in care a cazut bolnava. Iar cand am vazut asa ceva ce credeti ca am facut? NIMIC, oameni buni, NIMIC!!! Am lasat-o ca pe-un gard ce sta sa se prabuseasca si nici macar un leat de compasiune nu i-am pus in sprijin. De apa si de alte cele nici nu mai vorbesc. Sigur, in sinea mea ma gandeam atunci ca am dreptate sa ma port asa. ...Ah, nesuferitul de mine, dar cum poti lasa un bolnav sa zaca in patul de suferinta in care de fapt chiar tu l-ai infundat, mai ales ca este vorba de consoarta ta, cand legea crestina pe care ai invocat-o de atatea ori spune ca pana si pe dusmanii tai esti dator sa-i ajuti la vreme de necaz??? Si uite-asa mi-am dat singur dreptate si m-am intaratat in propria-mi inima pana ce am devenit dusmanul dinauntru- cariul ce roade in nestire si subrezeste lemnul de cea mai buna calitate. Zice o vorba: "pazeste-ma, Doamne, de prieteni/(casnici), ca de dusmani ma pazesc eu singur!"

Vreau in contextul asta sa vorbesc si despre ceva ce n-am vorbit cu nimeni niciodata. E vorba de vizionarea unor scene sexy sau porno, din reviste sau filme. Stiu ca e greu de crezut, chiar pt. mine insumi este pur si simplu inexplicabil, dar niciodata revistele porno sau sexy n-au avut alta insemnatate pt. mine decat ca material informativ, de documentare. Nu stiu cum priviti voi lucrul asta, insa eu in afara de sotia mea, de formele trupului ei frumos si curat, n-am dorit mai mult. Exista instinctual in fiinta mea dorul de ea, nu de femeie straina, pt. ca fantezii erotice nici macar nu mi-am putut inchipui sa am cu altcineva in afara ei. Si poate ca n-ar fi rau de spus un lucru aici, anume ca ea a fost prima femeie din viata mea si a ramas singura! Cred ca totusi i-am ramas fidel pana la capat, in pofida aparentelor care m-au tradat de inselator. Dar, sigur, asta ramane o afirmatie neverificabila. Cred ca ei i s-a parut a fi hidoasa aceasta fata ascunsa a mea, insa mie mi s-a parut a fi in regula fiindca oricine isi doreste sa aiba o viata sexuala normala, mai ales cand e vorba de inceputurile acestei vieti. Asta nu m-a facut instabil in sentimentele mele fata de ea si nici in dorintele mele pasionale pt. ea ca femeie. Daca macar ar fi existat posibilitatea citirii gandurilor...

Revenind la conversatia mea cu gazda, stiti cum s-a intamplat atunci cand mi-a zis verde-n fata cine sunt? Am scuturat din cap si-am zis: NU, eu cu siguranta nu sunt asa! NU sunt eu cel zugravit aici! Cata mascarada, ce oglinzi diforme am trebuit sa folosesc pt. a-mi canta singur in struna...! Pai e normal de vreme ce ego-ul uman si in special cel masculin nu poate accepta ideea ca daca ai gresit cumva trebuie sa recunosti asta cat mai curand, nu sa dai din colt in colt doar-doar s-o gasi o portita de scapare din fata propriei constiinte. Cand nu-ti joaca nimeni dupa cum ii canti, crezi ca nu vrea sau nu stie sa joace, nu te gandesti niciodata ca muzica ta e proasta si ca are ritmul stricat. In plus uiti ca fiecare are anumite afinitati pt. probabil lucruri diferite decat ale tale.

Mi-am zis la un moment dat ca de s-ar deschide pamantul sub mine si pe loc m-ar inghiti, nu mi-ar parea rau. Merit cu varf si indesat o bataie crunta, dar daca s-ar intampla asa n-as mai avea vreme sa indrept pe cat posibil greselile trecutului. Si apoi cui i-ar folosi un asa sacrificiu? Ei, asta-i o intrebare mai dificila. Poate ca in felul asta ar scapa lumea de tirania si de mandria mea...

Stiti ce e cel mai dureros in amintirile astea? Ca unele persoane din apropierea ei mi-au atras atentia inca de la inceput sa n-o ranesc, fiindca e o fiinta sensibila si a indurat destule la viata ei. Dar nesimtitul de mine a dat din cap atunci ca un natang ca intelege, a raspuns sa nu-si faca griji pt. ea si i-a asigurat ca o iubeste nespus de mult. Sigur ca o iubeam, insa indiferenta mea in a applica in practica acest sentiment rafinat si uitarea rugamintilor ei si ale prietenilor ei a facut din mine cel mai josnic si lipsit de constiinta barbat de care ar fi putut avea parte. Si nu pot sa nu ma intreb acum: de ce mi-au atras atentia atunci, ce au vazut acele persoane in viitorul nostru...?

Cred insa ca cea mai mare greseala pe care am putut-o face a fost aceea de a-i reprosa unele lucruri, asta fara a ma gandi in prealabil ca era necesar sa-mi aplic intai mie aceleasi reprosuri. M-am grabit sa ridic piatra si sa arunc asupra ei cu manie, n-am cautat niciodata cu adevarat sa inteleg si logica dupa care isi randuia ea propria viata. Si chiar sa fi avut dreptate, oare nu puteam macar sa fiu mai blajin, mai bland, mai temperat??? Sigur ca n-au existat numai zile negre, totusi ce folos de toate celelalte zile bune daca atunci cand a fost mai mare nevoie de mine eu am lipsit cu desavarsire la apelul cel mai important??? Vedeti voi, eu am gandit (superficial ca intotdeauna) ca ea n-a vazut decat partea goala a paharului... Insa nu m-am gandit niciodata ca in fapt eu n-am turnat nimic in respectivul pahar, ea mi l-a intins plin si eu am sorbit pana la ultima picatura apoi am uitat de asta si m-am trezit ca cer din nou sa beau- ceva in genul: "muieti ti-s posmagii?". In imaginatia mea bogata eu il vedeam plin, dar in el sufla vantul deznadejdii ei, nu era iubirea sau vreun rod al iubirii mele, ci numai un gol imens- si iata ca acum asta se razbuna fiindca acest gol s-a transferat pe deplin in propria-mi inima ca sa vad si eu cum e...

Stiti ce regret cel mai mult? In primul rand zambetul ei cald, dragastos, aproape nelumesc, acel zambet care incetul cu incetul s-a intunecat, apoi a disparut fara urma de pe fata ei obosita de atata chin sufletesc. In al doilea rand regret enorm timpul ei irosit in van in incercarea ei supraomeneasca si inutila de a mentine viabila o casnicie pe care eu o daramam prin orice mijloace. Apoi regret noptile pierdute in fata monitorului sau a televizorului, nopti care cel putin teoretic ar fi trebuit sa i le dedic in totalitate. Imi vine acum sa ma dau cu capul de toti peretii, sa-mi sfasii pieptul ca sa-mi scot inima si sa mi-o arunc la caini, dar cred ca nici cainii n-ar manca asa o inima neagra si stricata. Si cate regrete nu s-au ancorat acum in sufletul meu..., cate pareri de rau... Ce folos, sunt tardive.

A avut anumite pretentii pe care m-am grabit sa le accept gandindu-ma ca chiar daca unele nu-mi prea convin va trebui sa invat sa le respect ca atare. Dar bineinteles ca nu i le-am respectat nici o clipa; cum adica ea sa ridice pretentii si eu nu? Pai bine, mai golane, atunci de ce-ai mai acceptat? Si daca ti-a cerut s-o respecti si sa nu-i incalci anumite reguli pe care ea le avea deja in practica, tu te-ai gasit sa terfelesti totul fara zabava in dorinta de a-ti impune tu propriile legi? Adica tu sa-ti hranesti orgoliul masculin pana crapa iar ea sa taca si sa inghita ineptiile tale? Ce te asteptai, sa-ti puna cununi de lauri pe tamplele-ti intelepte??? A avut dreptate sa afirme ca ai incercat sa manipulezi in fel si chip unele situatii de asa maniera incat, normal, ea sa apara ca o scolarita prinsa cu copiatul si pedepsita- pusa la colt. Dar stii ceva interesant? N-ai facut decat sa te manipulezi pe tine insuti, pana la urma.

Stiu acum ca nu mai exista cale de intoarcere din voiajul de...despartire, incerc sa ma impac cu ideea asta. Acum..., acum ce-i de facut? Nimic nu mai e de facut decat bineinteles luarea aminte pe viitor si indreptarea copacului crescut stramb. Mai este posibil oare? Minuni se mai intampla, dar se spune ca tin doar 3 zile. Socotesc ca mie mi s-au oferit din partea sotiei mele mai mult decat suficiente zile pt. minuni (fara a mai pune la socoteala noptile) si daca ineptia si inertia nu m-ar fi dus in continuare pe acelasi val pierzator, azi n-as mai fi avut ce scrie aici. De aia va spun ca daca este cineva de care trebuie sa va fie mila in toata povestea asta sordida, acea unica persoana este sotia mea.

O singura dorinta mai am acum in viata, indiferent pe ce drumuri vom apuca fiecare din noi: anume sa reuseasca in cele din urma sa-si calce (inca o data, pt. a cata oara???) pe inima si sa ma ierte- nu cu sensul de a ma primi inapoi in viata ei, n-as merita asa ceva. Recunosc totusi ca sufletul meu nu mai are pace de cand ne-am separat si ca singura alinare mai rasare in sufletu-mi hain doar atunci cand o zaresc, altfel viata mi se pare lipsita de sens, lipsita de culoare, de farmec... Vioiciunea de altadata m-a parasit definitiv in ultima vreme iar de reusesc sa uit pt. o clipa si zambesc, atunci vine glasul acesta cumplit care ma intreaba: mai poti zambi? Si ca un facut, chiar de vad o femeie mai frumoasa in fata mea, ma uit la ea ca prin sticla- fiindca dincolo de ea o vad tot pe frumoasa si nevinovata mea sotie!!!

Am avut un noroc orb sa dau peste asa o femeie care sa ma iubeasca sincer, si asa cum spunea un antevorbitor aici (care nu stie cum sa-si mai arate aprecierea fata de propria sotie) eu n-am stiut/n-am invatat sa-i apreciez calitatile decat dupa ce am pierdut-o.

Cred ca pe aceasta cale am raspuns inclusiv cererilor mai vechi de a-mi cere iertare fata de unele persoane de pe forum.

Vreau sa inchei prin copierea unuia din ultimele mesaje aparute la acest topic fiindca mi se pare ca se potriveste f. bine acestei situatii.
"Barbatii nu sunt cele mai importante fiinte de pe Pamant ,caci in fata lui Dumnezeu toti suntem egali ,si daca va iubim-noi femeile ,nu inseamna ca nu mai avem si alte prioritati in aceasta viata.Imi pare indaratul acestei afirmatii o unda de aroganta.DA, sigur gresim ca sunteti centrul universului nostru ,ca va iubim cu disperare ,ca sunteti lumina ce ne ghideaza pasii prin intunericul vietii,ca suntem orbite de dragoste sub influenta careia se sterg toate supararile provocate,dar nu e greseala noastra ca sentimentele nu sunt impartasite ,ca suntem tratate necorespunzator, pentru ca barbatii habar nu au ce este respectul in primul rand pentru ei si apoi pentru cei din jur.Suntem sclave ale iubirii da ,si deci si ale barbatilor spre rusinea noastra.Oare nu ar trebui sa mai iubim?Ar trebui sa ne schimbam sufletele, materia creierului nostru,caci doar asa stim sa iubim oferind tot ce este inlauntrul nostru.
Atat a avut de spus o romanca din Ploiesti."

Asadar uitati ce ati citit in carti sau ati vazut prin filme, asta e povestea adevarata a doua vieti irosite si a unei iubiri distruse de un barbat roman- damnat sa fie in veci!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#33058 (raspuns la: #31644) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
A trai in cuplu sau cum sa convietuiesti cu o persoana diferita - de Grettel la: 11/01/2005 17:22:26
(la: Cand formezi un cuplu, dupa ce criterii alegi o persoana?)
iata un articol extrem de interesant pe care as vrea sa il cititi:
A trai in cuplu sau cum sa convietuiesti cu o persoana diferita

Dupa primele intalniri, care sunt intotdeauna limitate in timp, trebuie sa invatam sa traim relatia intr-un angajament continuu, de durata (in spatiu si timp), daca cei doi parteneri isi doresc sa creeze un cuplu.

Fiecare intalnire amoroasa, chiar daca are partea sa de imprevizibil si de mister, este bazata pe atractia in sens unic sau reciproc (mai rar decat am crede), pe existenta sentimentelor in sens unic sau impartasite (mai rar decat am putea gandi), pe proiectiile reciproce (ne place la inceput imaginea celuilalt - cea care ne este prezentata), care ulterior se vor confrunta cu persoana reala (asa cum este in viata de zi cu zi).

O relatie de cuplu se construieste in jurul a patru componente personale care trebuie sa fie prezente la fiecare dintre parteneri:

• pentru a putea sa intram in relatie, trebuie sa fim liberi, sa nu avem angajamente afective prea puternice care ar risca sa intre in competitie cu partenerul ales;

• trebuie sa fim suficient de autonomi afectiv si material pentru a putea sa ne implicam intr-un astfel de angajament;

• sa fim capabili sa ne propunem reciproc un proiect de viata ce face parte dintr-un viitor ce va fi construit in doi;

• la acestea se adauga capacitatea (care este prezenta sau care ramane sa fie dezvoltata) de a ne propune reciproc modalitati de comunicare si de schimburi de calitate care vor fi puse in practica in viata de zi cu zi pentru a alimenta si anima o relatie de respect reciproc.

Astfel, fiecare dintre partenerii de cuplu va depasi si demistifica imaginile "ecran" care insotesc prima intalnire si de care trebuie sa se elibereze pentru a gasi distanta corecta fata de relatiile semnificative din trecut (familiale, alte iubiri, angajamente anterioare...).

Fiecare dintre parteneri va trebui sa invete sa traiasca in interiorul unei relatii apropiate, care contine o dubla intimitate: 1) intimitate comuna si impartita si 2) intimitate personala si rezervata. Ei vor trebui sa isi ofere mijloace de a trai impreuna trecand prin confruntari (pornind de la diferentele lor, convingerile, obiceiurile lor) firesti vietii cotidiene (si nu conflicte), de a se sustine (si nu a se nega, descalifica sau devaloriza), de a se dezvolta (si nu a intra in competitie, asa cum se intampla uneori).

Fiecare relatie de cuplu se va traduce astfel printr-un plus de energie si de bine, atat pentru unul cat si pentru celalalt, daca fiecare dintre parteneri este constient de faptul ca este de datoria lui sa clarifice si sa duca mai departe diferitele mize, dintre care, rezum aici esentialul:

Dezvoltarea unei capacitati de autonomie afectiva

Pentru a se alia cu celalalt trebuie mai intai sa intram in alianta cu noi insine. Cunoasterea de sine presupune o responsabilizare mai mare a propriilor sentimente si resentimente. "Sunt responsabil de ceea ce simt, nu trebuie sa il fac pe celalalt responsabil de felul meu de a fi sau de gandurile mele".

A nu ne lasa definiti de celalalt

A invata sa ne respectam si sa-l respectam pe celalalt cu toate diferentele sale, aceasta inseamna "a nu ne mai lasa definiti de celalalt". Ceea ce ii mentine pe doi parteneri impreuna nu este nici compromisul, nici supunerea si nici concesiile, ci afirmarea si recunoasterea diferentelor. Exista, de asemenea, riscul de a dezvolta relatii dominant - dominat, care in cuplu iau forme subtile (sau violente) si care trebuie sa faca obiectul unei amri vigilente - in special printr-o pozitionare clara de la inceputul relatiei cand unul dintre cei doi tinde sa-l domine pe celalalt, sa-i impuna dorintele sale, sa-l puna in serviciul nevoilor sale.

A ajunge la un acord

A gasi mijloacele de comunicare potrivite, adica a se pune de acord. Si pentru aceasta trebuie sa invatam sa ne definim mai bine asteptarile, aportul fiecaruia si propriile zone de toleranta... si sa le confruntam cu ale celuilalt.

A iesi din tipare

A iesi din conventional si a depasi anumite prejudecati eronate cum ar fi: "daca celalalt ma iubeste, ar trebui sa stie ceea ce gandesc fara sa trebuiasca sa-i spun...., ar trebui sa raspunda asteptarilor mele fara sa le exprim...".

A accepta schimbarea

A accepta evolutia si schimbarea, ceea ce inseamna si faptul ca trebuie reactualizate angajamentele. Caracteristica vietii pe planeta Pamant este evolutia, maturizarea sau transformarea. O relatie vie se supune acestei legi a evolutiei. Mizele unui anumit moment, despartirile, reajustarile vor fi indispensabile si vor trebui sa faca obiectul nu numai unei comunicari verbale, ci a unei confruntari pentru a-i permite celuilalt sa ne vada (si sa ne accepte) asa cum suntem si nu cum ar dori el sa fim.

de Jacques Salome, autorul cartilor aparute la editura Curtea Veche:
Ce-mi place la o persoana de sex opus? - de doctors la: 07/01/2006 12:18:09
(la: Nu sexul e miza)
Poate primul lucru la care ma uit este expresia fetei si in special privirea.Apoi cred ca apreciez alura persoanei respective,trasaturile ei fizice generale.Trec foarte repede peste aceste aspecte,si incep sa-i studiez caracteristicile psihice,pe care pun un accent mai mare.
Oricum,relatiile mele cu persoanele din jurul meu nu le doresc a fi doar de natura sexuala;pot exista,intre doua persoane,si relatii de simpla prietenie,caramaderie,colegialitate.Este absurd sa creada cineva ca poate face sex cu toate persoanele pe care le intalneste si care exercita o anumita atractie asupra sa.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...