comentarii

personala candin joc am invatat ceva


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Arghesis - de Chriss la: 09/03/2005 18:23:45
(la: adolescenta....)
Buna, ma bucur ca ai scris pe acest forum si mai ales ma bucur ca ti-ai deschis sufletul. Mi-ar place tare mult sa vorbesc cu tine despre aceste probleme fiindca stiu ca nu este usor si mai ales cind realizezi cit de mic poti sa fi in aceasta lume imensa. Insa trebuie sa luam un subiect pe rind, (daca vrei bine inteles). Sper, poate cu ajutorul altor forumsti, sa te facem sa vezi lucruruile un poc mai optimist.
1) In primul rind vreau sa stiu de ce te simti singur si izolat? Ma gindesc ca ai prieteni, nu? Cind esti cu prietenii tai cum te timti?
2) Nu sti ce sa faci, cum sa te comporti si ce sa crezi. Hmm, aceste subiecte de asemenea vind unul pe rind. Dar pentru inceput trebuie sa fi tu insuti, desi poate crezi ca pari "Prost", nu uita ca acum la aceasta virsta te transformi dintr-un baiat intr-un om matur, si atunci este normal sa ai sentimente amestecate, dar fi tu insuti, nu incerca sa fi ceva ce nu apartine de personalitatea ta. In legatura cu ce sa crezi, asta este mai greu fiindca fiecare persoana vede lucrurile din puncte de vedere diferite, si poate ce eu consider ca este correct nu este correct pentru tine. Deci aici va fi o lupta si de asemenea o descoperire a ta personala in care vei invata de la viata si vei decide ce vrei sa crezi. Un singur sfat pot sa-ti dau referitor la ce sa crezi, si anume nici o data sa nu spui "Nu-i adevarat" poti sa spun " Parerea mea, sau s-ar putea dar eu..., sau Poate.." fiindca in viata ai sa vezi ca de multe ori ceea ce crezi suta la suta ca-i adevarat astazi poate fi toatal diferit miine.
3) " depinde de tine ce vei ajunge ... Deci fă ceea ce trebuie" hmm, da depinde de noi ce o sa devenim in viata dar nu ai cum sa stii ce vrei si ce vei devenii in viata, nu este ca si cum poti planui totul, este imposibil. Sfatul meu Archesis este sa iei viata sa cum este, invata si fa ceva ce-ti place mult de tot, nu te stiu deci nu pot sa ma exprim, dar nu toci matematica daca matematica daca tie-ti place sa pictezi, intelegi ce vreau sa zic. De asemenea am cunoscut asa de multi oameni care si-au schimbat " Ce vor in viat " incit cred ca in viata tot timpul ne schimbam, si nici o data nu stam in acealas loc, asa ca fi deschis pentru ce oportunitati viata o sa-ti ofere, si daca este ceva in viata ce-ti place, dupa cum am mentionat mai sus, urmareste acel instinct din tine si devota-ti energia pentr a face in viata ceva ce-ti place.

Ahh, sint asa de multe de spus incit nu cred ca am spatiu necesar ca sa scriu tot. De aceea-ti propun sa discutam un subect pe rind. Vrei?
Alege tu, ce te suparar sau de ce anume te face nefericit? Atentie, stai pe un singur subiect, schimbam subiectele dupa ce reusim sa clarificam prima intrebare, bine?


intelepciune - de Cassandra la: 05/09/2006 15:26:01
(la: Prapastia dintre intelepciune si inteligenta)
...sau 'sanatate si intelepciune' cum le dorea tuturor bunicul meu :)

ElaKris, spui: Acum,spuneti-mi...este moralitatea apanajul intelepciunii sau al inteligentei?Vi se pare inteligenta mai necesara decat intelepciunea pentru o viata armonioasa(pe care este evident ca nu o avem) ?

Cred ca comportamentul moral este asociat celui intelept. De ce? Intelepciunea caracterizeaza mintea umana matura si se construieste pe baza inteligentei, experientei si a unei naturi reflexive. Ca urmare individul intelept cintareste consecintele actiunilor sale atit pentru el insusi cit si pentru ceilalti ceea ce este esential pentru o atitudine morala si deci pentru existenta unui echilibru si a unei 'vieti armonioase' cum spui.
Nu ne bucuram de armonia de care spui in primul rind pentru ca educatia primita in general in scoli si chiar in familie se centreaza pe acumularea de cunostinte si cresterea IQ-ului personal si nu pe invatarea si transmiterea intelepciunii. Capacitatea de introspectie, de a gindi 'drept, sanatos si just' nu se cultiva in ziua de azi. Unii sint norocosi si au tendinta de a fi intelepti de la mama Natura. Sint cercetatori care studiaza intelepciunea si mecanismele transmiterii si invatarii acesteia. Si se pare ca da, se poate invata dar schimbind complet notiunea actuala de educatie si de scoala. Dar iti poti imagina o lume facuta numai din intelepti? :)



I’m not afraid to die; I just don’t want to be there when it happens. Woody Allen.

realdo - de vania la: 06/09/2006 23:50:39
(la: o epifanie pe zi)
driblinguri ce ma duc cu gandul la golgheterul Gellu Naum si la ceva ma i tanara-speranta Radu Cosasu, meci jucat pe un gazon al tau, personal, de joc, ironie, spleen (cu tot cu ideal). as zice felicitari, dar e cam putin pentru un asemenea meci si nu vreau sa te pun in situatia de a declara apoi ca "a fost un meci bun...aaaa...echipa lor si-a dorit mai mult victoria".
andante - de anitzasmile la: 11/07/2008 22:23:55
(la: ajutor de joaca)
trollam confa si ma cearta om.las' ca au loc si permanentii :).afli tu si ce nume are ;)

om: abia astept sa-nceapa jocul.poate invat si eu cate ceva...de pe margine, bineinteles :)
#324635 (raspuns la: #324633) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tabla de sah - de cristine cristine la: 15/05/2009 20:16:29
(la: POVESTIRI CU TALC(V))
Un tanar, lovit de necaz, s-a dus la o manastire, departe, si i-a spus unui batran intelept:
- Viata m-a dezamagit. As dori sa ajung la lumina Dumnezeiasca, pentru a ma vindeca de suferinta, dar nu sunt in stare si o stiu prea bine. N-am sa pot petrece ani si ani in meditatie, austeritate si invatatura. Este peste puterile mele. Nu se afla oare o cale mai scurta, pentru unul ca mine?
Invatatorul l-a intrebat:
- Te-ai concentrat vreodata in viata ta asupra unui lucru?
- M-am nascut intr-o familie bogata. N-a trebuit sa muncesc niciodata. Ceea ce mi-a placut, intr-adevar, este jocul de sah. Imi petreceam aproape tot timpul cu jocul acesta.
Invatatorul a chemat un calugar. A fost adusa o tabla de sah si o sabie cu taisul ascutit, care stralucea in lumina soarelui. Invatatorul a asezat piesele pe tabla si i-a spus calugarului, aratandu-i sabia:
- Mi-ai jurat ascultare si credinta. A venit vremea sa mi-o dovedesti. Ai sa joci o partida de sah cu acest tanar, iar daca pierzi am sa-ti retez capul cu aceasta sabie. Daca insa castigi, am sa-i retez capul adversarului tau. Toata viata si-a inchinat-o sahului si n-a facut nimic altceva. Merita, asadar, sa i se taie capul daca pierde.
Cei doi jucatori s-au uitat la invatator si au vazut ca nu glumea. Au inceput sa joace. Din prima clipa, tanarul a simtit un firicel de sudoar curgandu-i pe spinare, pentru ca isi pusese viata in joc. Tabla de sah era lumea intreaga. Se facuse una cu ea, era el insusi o tabla de sah. A facut cateva miscari mai proaste, apoi adversarul sau, calugarul, a facut o greseala care a intors norocul de partea tanarului. Acesta a profitat si a atacat puternic. Pozitiile adversarului au slabit si au inceput chiar sa fie doborate.
Tanarul si-a privit adversarul pe furis, fara sa ridice capul. A vazut un chip inteligent si sincer, destul de muncit. S-a gandit la propria-i viata, searbada si neinsemnata. Si s-a simtit pe data cuprins de mila.
A facut inadins o miscare stangace, apoi inca una. Isi distrugea singur pozitiile. Avea sa piarda.
Atunci inteleptul a rasturnat tabla de sah, iar piesele s-au risipit in toate partile. Cei doi jucatori l-au privit cu uimire.
- Nimeni n-a pierdut, nimeni n-a castigat, a spus el. Nu va cadea niciun cap.
S-a intors apoi catre tanar si a grait astfel:
-Este nevoie de doua lucruri: concentrare si mila. Iar tu le-ai invatat azi pe amandoua.

*** - de Baby Mititelu la: 21/07/2009 18:53:25
(la: Neexistentiale - nevoia de tandrete)
Tandretea nu are nici o legatura cu iubirea. E o calitate a sufletului personal. Se educa, se invata, se ascunde uneori...
Eu nu pot sa spun ca am invatat lectiile despre Dumnezeu - de sorin_1967 la: 19/11/2003 14:29:11
(la: Exista sfintenie fara Dumnezeu?)
Da, e trist cand vezi copii in asemenea situatii. E chiar usor sa iti pierzi bruma de credinta pe care o ai in asemenea situatii. Eu personal continui in bruma mea de credinta sa cred ca exista un motiv rational, pentru Care Dumnezeu ingaduie asta, dar asa cum am mai spus, nu ai toate datele ca sa judeci asta. Da, si Dumnezeu poate mai mult, asa ca cei care vedeti asta, rugati-va neincetat, postiti si poate dupa ani de zile veti primi raspuns la intrebari, daca nu va dati seama pina atunci. Legat de lauda cu Domnul, toti suntem binecuvantati, trebuie sa ne dam seama doar de asta. Fiecare are un dar, fiecare e unic in felul lui, fiecare e frumos in felul lui, cam asta e parerea mea. Daca m-am laudat imi cer scuze, nu am avut intentia, pe undeva scrie : "unii se lauda cu carutele lor iar noi de laudam cu numele Domnului Dumnezeului nostru" ,asa ca nu prea imi fac mari probleme daca se pare ca ma laud cu numele Domnului nostru, atita timp cat nu consider ca ma ajuta doar pe mine, ceea ce nici nu incerc sa fac.
Ca sa revin la Dumnezeu, da, imi este de ajuns Dumnezeu, fiindca asta cuprinde totul. Ca sa vad mai mult, ca sa simt mai mult, trebuie sa dau mai mult si voi primi mai mult. E ca si dragostea: din ce dai, din ce ai mai multa. Asa e cu Dumnezeu dupa parerea mea si nu numai. Da ca sa iti arat ca nu sunt in contradictie nici cu tine si nici cu Cioran, pot sa iti spun, da vreau mai mult decat Dumnezeu: vreau pe Dumnezeu la propria lui putere. "Cine are urechi de auzit sa auda" .
Ma intreb ca prostul daca a ajuns cineva sa il cunoasca pe Dumnezeu in viata asta ca sa poata sa spuna ca vrea mai mult. Desigur sunt constient ca este un joc de cuvinte la Cioran, cam asta fac filozofii.

Regards,

Sorin
#4750 (raspuns la: #4659) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu prea e timp... - de Madalina la: 19/11/2003 19:42:24
(la: Exista sfintenie fara Dumnezeu?)
Chiar daca sunt din nou de acord cu tine, totusi nu pot sa ma abtin sa comentez acea "asteptare" si acel "poate" din mesajul tau...
Stii, Sorin, cind esti in situatii limita cum e cea descrisa anterior nu e timp pentru a "astepta ani de zile si poate(subliniez acest "poate" pe care l-ai folosit) primim raspuns"!!
Copilul acela, familia aceea are nevoie de ajutor atunci cind apare criza nu dupa...ani!
Intra intr-un spital de oncologie (ca in orice spital, de altfel) si ai sa realizezi cita nevoie e de Dumnezeu "la lucru" si nu "in asteptare"! Pentru oamenii aceia nu e timp de asteptare, ca si pt. multi altii!
Iar cind am adresat intrebarea "iti ajunge Dumnezeu?" nu a fost doar un "joc de cuvinte" ci ma refeream la faptul de "a-ti fi Dumnezeu de ajuns in forma actuala" Si asta nu pt. tine personal, caci ti-am spus e egoist sa il vrei numai pt. tine, ci raportat la tot ce e in jur, la suferinta din jur, la miile de maini intinse spre cer.
Daca esti multumit din punct de vededere spiritual (sau macar cit de cit, asa cum intr-un fel imi pari) asta nu iti da dreptul nici o clipa sa bagi capul in pamint ca sa-ti astupi urechile la strigatele altora si sa impaciuitor sa spui "E bine! Stie El Dumnezeu ce stie...Are El motivele Lui rationale pt. care e atita suferinta...!!" Ba din contra pe mine ma ambitioneaza sa vreau mai mult de la Domnul! Si repet nu pt. persoana mea strict...

Cit despre motive de lauda...Vorbeam la modul general si nu la unul strict privitor la persoana ta. Dar, oricum mi-au placut precizarile tale...
Si inca ceva ...Sa stii ca imi place sa invat lectii de la Dumnezeu...mai putin insa cind "procesul de invatare" se face cu "duritate". Poate acum, in forma asta e mai clar ce am vrut sa spun cu acele "lectii".

Mady.
Cristi, punctele de vedere d - de SB_one la: 06/02/2004 12:25:48
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Cristi,
punctele de vedere diferite sint OK ,binevenite si de dorit.

Nimeni nu este perfect si fiecare isi are adevarul lui( adevarat) Au fost insa citeva comentarii si acuzari (n-as putea spune acum din partea cui) care erau prea "tzintite" si pe care nu le intzeleg de loc cu atit mai mult cu cit persoanele nu locuiesc in tzara.

Subiectul asta sa dorit ptr. cei ramasi - constient - in tzara; in contrabalantza cu alte subiecte ( unde noi sintem cei mai tari si destepti ptr. ca am plecat)speram ca anumite persoane sa se abtzina de la comentarii nepotrivite; nu au facut-o.

Tu esti in tzara; felicitari ptr. realizari. Stiu cit de greu e si ce probleme sint. Totzi ai mei sint acolo( rude si prieteni); informatzii de la prima mina.

Si in paranteza fie spus- eu fiind plecat din '88 si cam "trecut" am intrebat asa "in surdina" niste prieteni din Buc care-l cunosc personal(?) pe Radu si...e mai mult decit OK. Omul are punctul lui de vedere si face ceva util ce altzii nu fac dar il critica la modul murdar( ma refer la ce-am "auzit" aici, altceva nu stiu); de fiecare data mi se lungeau falcile si ramineam fara suflu. Tema fiind " de ce ai decis..." nu sa incepem sa ne criticam unii pe altzii.

...si tot in paranteza: iata prezentarea facuta lui Radu la unul din forumuri: ( merita citit)
...............................................................

Radu Herjeu, binecunoscutul om de televiziune si radio, a acceptat invitatia de a discuta cu membrii Clubului nostru. Experienta lui ca jurnalist se intinde pe zece ani de televiziune (Antena 1), patru de radio (Radio Romantic), si trei ca lector universitar de jurnalism.

Alaturi de activitatea din massmedia, Radu Herjeu are deja sase carti publicate:
"Clepsidra mea de pasi" (versuri 1997),
"Depietrificarea" (versuri 1999),
"Jocul de-a fericirea" (teatru 1999),
"Oglinda miscatoare" (“Televiziunea si societatea. Tehnici de propaganda, persuasiune si manipulare”, o analiza personala a fenomenului televiziunii, 2000),
"Printre randuri" (interviuri cu cele mai mari personalitati culturale ale Romaniei, 2001),
"Ramasite de tinerete" (versuri, 2002).

In 2001, a primit Distinctia Culturala din partea Academiei Romane. In acelasi an, piesa de teatru "Pastratorul" a fost distinsa cu unul din cele patru premii ale concursului Camil Petrescu, organizat de Ministerul Culturii.

Calatoreste mult si ii place sa descopere oameni si locuri.

Inimos si entuziast din fire, el este si presedintele Clubului "Noua ne pasa", o asociatie pentru cultura, oameni si prietenie, precum si al revistei ALTFEL, destinata liceenilor, distribuita lunar si gratuit in sute de licee. A pus bazele unui Centru de resurse pentru tineret unde se ofera gratuit acces la cursuri de limbi straine,
matematica si informatica. Clubul si revista organizeaza in fiecare an cel mai mare festival-concurs pentru liceeni - LicArt, cu sectiunile teatru, dramaturgie originala, poezie si fotografie.
...................................................................

Nu-i putem acorda atita credit si respect?

Este manipulabil?( va rog sa cititzi cuvintul in intregime !) E o caracteristica umana; intrebarea e , unde sint limitele?
( cu citziva ani in urma a trebuit sa procur (… Frantza prietena noastra) material bibliografic ptr. o lucrare de diploma: "Puterea cuvintului: intre persuasiune si seductie"/ jurnalistica Tim.(nota 10…deh…)

Cred ca problema noastra este sa invatzam sa ascultam, sa intzelegem si sa respectam hotaririle celorlaltzi. E un proverb care spune ca "prostul ride mereu de ce face vecinul", iar noua ne va mai trebui ceva timp pin-om invata sa nu ridem ci sa intzelegem.

Sint convins ca tu intzelegi asta mai bine ca multzi; altfel nu ai fi rezistat. Si stii f. bine ca corectitudinea ( nu numai in afaceri) ar trebui sa capete alt loc in mintzile noastre.
Ptr. cei din america , sa-si amintesca ca -acolo- toate astea sau realizat cu pistolul! Noi neavind pistol, credem ca ne e permis sa spunem aice si oricum.

De la un vechi constructor( utilajist), toate cele bune.







SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#9043 (raspuns la: #9005) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bogdanovka - un Auschwitz antonescian - de Filip Antonio la: 09/02/2004 18:28:44
(la: Evreii si o manie curioasa..)
Istoria comunismului si a Holocaustului (II). Interviu cu Liviu ROTMAN

Lavinia BETEA


Holocaustul ca tema de cercetare

Ce imagine putem avea din arhive despre guvernarea Antonescu?

Da, documentele s-au pastrat. O parte au fost publicate. Recent, la Tel Aviv, la centrul pe care-l conduc, am publicat o voluminoasa lucrare a colegului Jean Ancel, despre Transnistria, atit de voluminoasa ca n-am putut s-o iau cu mine in geamantan. Despre lagarele din Transnistria pentru ca in Transnistria nu era un singur lagar, ci un sistem de lagare. E ceva despre care nimeni n-a stiut nimic. Transnistria se stia poate geografic ce era. Dar din punct de vedere al suferintei evreiesti acest lucru nu s-a stiut pina acum citiva ani. Jean Ancel a facut o munca de Sisif, de unul singur, in arhive din Romania, dar si din fosta Uniune Sovietica, unde exista multe documente romanesti pentru ca armata sovietica a capturat arhivele romanesti. Deci, dupa o cercetare foarte complexa a documentelor din arhivele romanesti si de pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice sau care se gasesc la Washington, la Muzeul Holocaustului, a publicat cca 1200 de documente care insumeaza aproximativ 2200 de pagini.

Sintetizate ce ar insemna ?

Sintetizate – demonstratia nu este a mea, este a lui Jean Ancel – ar putea fi prezentate astfel. In primul rind, in Romania a existat o politica de exterminare calificata a evreilor. E adevarat ca intr-o anumita perioada lucrurile s-au schimbat, dar in ’41-’42 a existat o politica sistematica de exterminare a evreilor. Nu au fost niste atrocitati la intimplare, facute de un locotenent sau de un capitan barbar, ci o politica bine pusa la punct de factorul de decizie de la Bucuresti. Factorul de decizie de la Bucuresti fiind in acea etapa Ion Antonescu si cei apropiati lui, pentru ca el a condus impreuna cu un guvern participant la conducere. Nu e vorba de comitetul executiv de pe vremea lui Ceausescu, exista acolo un dialog. Sigur ca a lui era decizia, dar oamenii participau si aprobau deciziile. Fara doar si poate, nu se poate vorbi de o rezistenta in cadrul guvernului, pe problema evreiasca.

O politica intrerupta tot de catre Antonescu...

Tot de catre el. Tot el are meritul, sa spunem asa, el fiind omul care decidea. In septembrie-octombrie 1942, datorita unui complex de factori, el isi schimba politica fata de evrei. Acest complex de factori contine o situatie speciala a Romaniei in 1942. E adevarat, este inainte de Stalingrad, dar se contura deja o modificare a raportului de forte. In al doilea rind, existau niste probleme foarte grave pentru statul roman. Diplomatia germana, in primul rind ministrul de externe Ribbentrop, dar si alte personaje care gravitau in jurul lui Hitler isi consolidau in timpul anului 1942 pozitia promaghiara si considerau ca trebuie mers la un nou arbitraj care sa coboare spre sud granita, deci sa dea cea mai mare parte a Transilvaniei. In paralel, prin organizatiile fasciste ale sasilor, bineinteles sub patronajul serviciilor speciale hitleriste, Reichul punea la cale un plan de autonomie a sasilor. Se pare ca din nou integritatea teritoriala a Romaniei era in pericol si atunci se pare ca s-a gindit ca va trebui sa ia legatura cu Occidentul. Si nu poti sa iei legatura cu Occidentul, in paralel cu deportarea evreilor spre lagarele mortii din Polonia. In afara de asta mai sint si alte elemente. A existat o presiune a anumitor parti ale societatii civile romanesti, nu foarte largi, care au cerut oprirea masurilor antievreiesti. Este vorba de cercul din jurul regelui, de regina mama, de inalti reprezentanti ai clerului si, nu in ultimul rind, de oameni politici, dintre care se detaseaza interventia lui Iuliu Maniu. De asemenea, o serie de elemente ale birocratiei romanesti, se vorbeste de conducerea CFR-ului care a incercat chiar sa saboteze trimiterea garniturilor de tren pentru deportare. Si nu trebuie omisa declaratia extrem de ferma a Secretarului de stat al Statelor Unite, ce ameninta cu grave represalii, in cazul deportarii evreilor. Deci au fost niste factori care au determinat oprirea realizarii planurilor de exterminare... Ceea ce nu exclude insa faptul ca in ’41-’42...

Ce explicatii aveti pentru faptul ca, desi Antonescu a dus aceasta politica de exterminare a evreilor in ’41-’42, nu a dus-o in maniera extrema. Adica nu i-a trimis la Auschwitz, ci in Transnistria. Oare stia ce se intimpla la Auschwitz?

Ca sef de stat aliat sa nu stie ce se intimpla in zona aliata? Pot sa va spun si ca a existat un plan foarte bine pus la punct, plan incheiat si predat, de care fusesera anuntate si autoritatile germane. Plan intocmit de Radu Lecca, personalitate importanta care avea sarcina sa se ocupe de evrei. Radu Lecca intocmeste un plan pe care guvernul si Antonescu personal il aproba, privind deportarea evreilor din Romania in valuri, in etape spre lagarele de la Auschwitz si din Europa Centrala...

In ce an?

In 1942. Neaplicarea acestui plan, dupa ce fusese semnat si transmis Germaniei – intii aminarea lui si apoi neaplicarea lui – a insemnat schimbarea pozitiei lui Antonescu datorita cauzelor pe care le-am pomenit inainte. Faptul ca a existat acest plan este foarte clar. Antonescu a avut propriul plan de exterminare a evreilor, principala cale era Transnistria, si, spre deosebire de alti aliati ai lui Hitler, a evitat cit a putut sa se incadreze in planul german. Explicatiile sint multiple, multe tinind si de structura sa psihica. Dar rezultatul trebuia sa fie acelasi! In al doilea rind, as vrea sa mai adaug ca o vreme nu s-a vorbit deloc de Transnistria. Apoi s-a incercat sa se vorbeasca despre Transnistria ca despre ceva foarte usor si blind, un fel de casa de odihna in care au fost dusi evreii. Transnistria a fost – si cartea pe care a publicat-o Ancel a demonstrat acest lucru – un loc unde evreii erau dusi sa fie exterminati. Sigur ca nu ca la Auschwitz, nu compar, dar exista grade ale crimei.

Cine-ar putea stabili o ierarhie in privinta chinurilor uciderii rapide – prin impuscare, otravire cu gaze sau oroarea Hiroshimei – si a mortilor lente prin infometare si frig din lagarele celuilalt tip de regim totalitar, comunismul?
Toate acestea fac parte din ceea ce numim istorie contemporana, fiind chiar o caracteristica a ei...

Nu trebuie pus semnul egal, dar vorbind despre Transnistria, ideea era exterminarea. In momentul in care evreii ajungeau in Transnistria, li se confiscau buletinele de identitate. Deci acesti oameni se transformau in oameni fara identitate care puteau fi omoriti oricind si oriciti. Puteau fi si pastrati. Dar nu mai aveau apararea pe care o are orice om, in orice parte a lumii. Erau apoi transportati in modul cel mai brutal, mergeau pe jos prin zapada si din timp in timp erau si omoriti, va rog sa consemnati acest amanunt cinic pentru ca incerc sa demonstrez un lucru. Adica nu erau transportati ca niste detinuti, ci ca niste oameni care puteau fi si erau din cind in cind omoriti. Transnistria insasi era un complex de lagare. Unul dintre ele, Bogdanovka, era un loc al mortii la fel ca Auschwitz. Acolo oamenii erau adunati, strinsi intr-un staul de porci si exterminati prin impuscare si ardere. A fost deci o exterminare sistematica. Sigur n-a fost acea „exterminare stiintifica“ ca la Auschwitz. Apropo de aceasta, exista foarte multe proteste germane impotriva omorurilor evreilor folosite de armata romana. Nu din dragoste pentru evrei, ci pentru ca aceste cadavre aruncate puteau produce epidemii periculoase pentru o armata care se indrepta spre front. Din motive de igiena, nemtii voiau o lichidare curata si sistematica, ceea ce nu se intimpla in Transnistria.

Ca orice cetatean matur al Romaniei, in scoala am avut o singura sursa de informare despre cele petrecute in Transnistria – romanul Satra de Zaharia Stancu, care descrie tiganii deportati. Despre ei, despre tiganii de care povestea romanul, de ce nu se mai vorbeste acum?

Se vorbeste. Dar exista o intirziere. Cartea colegului meu Radu Ioanid s-a numit in editia engleza, publicata la Washington, Holocaustul evreilor si al tiganilor. Fireste, e de datoria istoriografiei sa dezvaluie atrocitatile comise de guvernul Antonescu impotriva populatiei rome. E un fapt istoric centralitatea „problemei evreiesti“ in timpul regimului Antonescu. El insusi avea sa spuna, la un moment dat, pentru mine important nu este razboiul impotriva bolsevicilor, pentru mine important este razboiul impotriva evreilor.

Care este sensul corect al acestui cuvint foarte folosit, dar putin cunoscut – Holocaust?

O definitie filologica nu este importanta in istorie. Un fenomen grav in istorie primeste un nume si ramine cu acest nume datorita faptului ca asa a fost. Holocaust inseamna exterminarea sistematica a evreilor in perioada respectiva. Inseamna o politica de exterminare si inseamna lipsirea unor oameni de drepturile de baza. In general aceste doua elemente dau sensul cuvintului. Astazi se incearca ocolirea fondului problemei, prin „retragerea“ in discutii savante filologice. Eu vad in aceasta metoda o incercare de a fugi de esenta problemei.

Cum se defineste, in opinia dv., fenomenul numit Holocaust?

Continutul capitolului romanesc al Holocaustului este dat de urmatoarele fapte: 1. Faptul ca o populatie in integralitatea sa – nu conteaza starea materiala, orientarea politica, religiosi sau laici – este scoasa de sub scutul legii. E vorba de posesori ai cetateniei romane. Deci un singur numitor comun: evreitatea. Acesti oameni, prin legislatia evreiasca a lui Ion Antonescu, sint spoliati economic, li se confisca proprietatile, sint dati afara din casele lor, elevii si studentii sint exclusi din sistemul de invatamint de toate gradele, specialistii: ingineri – printre ei si regretatul meu parinte –, avocati, medici, artisti sint scosi din breslele profesionale – barou, asociatia inginerilor, sindicatul scriitorilor etc. – si sint siliti sa-si cistige piinea prin tot felul de munci ocazionale. Se iau impotriva lor masuri umilitoare, precum confiscarea aparatelor de radio etc. In mare se poate spune ca devin cetateni de rang inferior. O data cu aceasta degradare civica se pot astepta la orice! Viata lor nu mai are aceeasi valoare cu a vecinului neevreu. 2. Au loc pogromuri, la Bucuresti – in perioada guvernarii legionare si apoi in ajunul si imediat dupa inceperea razboiului intr-o serie de centre, din care cel mai important a fost la Iasi, in iunie 1941. 3. Deportarea aproape integrala a populatiei din Basarabia si Bucovina in Transnistria. Incercarea de a se face o deosebire intre cele doua regiuni si restul tarii e un simplu joc, ele erau regiuni romanesti. De altfel au fost deportati si evrei din sudul Bucovinei, regiune ce nu fusese sub ocupatie sovietica in perioada 1940-1941. 4. Atrocitati impotriva populatiei evreiesti din Ucraina. Nu cred ca crimele din Odessa pot fi puse pe seama altora decit a guvernului si a armatei romane. 5. Conceperea planului de deportare – in valuri – incepind cu cei din sudul Transilvaniei si Banat – a tuturor evreilor din Romania. Plan de care am vorbit mai inainte.

Cercetarea Holocaustului este mult mai mediatizata decit, sa spunem, cercetarea…

Perioadei lui Carol cel Mare...

Pentru exteriorul comunitatii istoricilor pare foarte important raspunsul intrebarii la ce foloseste cercetarea Holocaustului? Dv. ce finalitati ii conferiti?

Are o semnificatie foarte importanta. Am incheiat un secol care incepe, in mod figurativ, cu pogromul de la Chisinau in 1930 si se termina cu represiunile grave din fosta Iugoslavie. Deci un secol al lagarelor, un secol al exterminarii fara precedent care este in acelasi timp un secol al dezvoltarii fara precedent a stiintei, a culturii. Un secol in care apare computerul, un secol in care televiziunea se impune ca o putere foarte mare, in care formele de comunicare intre oameni sint revolutionate, in care corespondam si noi prin Internet... Cind l-am incheiat, ne-a fost frica cind am trecut pragul de la un mileniu la altul ca se intimpla ceva cu aceste computere. Daca vine sau nu acel val, si n-a venit. Poate ar trebui acum, dupa ce ne-am linistit, sa ne gindim putin si asupra semnificatiei umane, ce s-a intimplat si unde ne ducem. Sa ne gindim si ca cea mai grava reprimare care a existat a fost la mijlocul secolului trecut si inseamna Holocaust. E fara precedent, dar ca sa fie fara urmare trebuie sa o analizam si sa o cercetam. Asta pe de o parte. Pe de alta parte, multi spun ca Holocaustul, cercetarea Holocaustului este – sa retineti in ghilimele foarte ingrosate – „o afacere evreiasca“. Ii intereseaza pe evrei, e importanta pentru evrei, evreii vor… Intreb: de ce? Sigur ca pentru evrei, care au fost victime principale, Holocaustul a insemnat o trauma enorma, dar inca nu s-a raspuns la toate intrebarile de ordin politic, ideologic, teologic. Apropo de teologic, foarte multi evrei care au scapat au negat existenta lui Dumnezeu. Ceea ce e si firesc poate – daca Dumnezeu a permis sa se intimple ceea ce s-a intimplat, inseamna ca Dumnezeu nu exista. Sau daca exista, nu merita sa-i dam vreo cinstire. Sau dimpotriva, au devenit foarte religiosi. Deci impactul este foarte puternic. Dar mult mai importanta este cercetarea acestei tragedii de catre societatile in mijlocul carora s-a petrecut, trebuie pusa in permanenta intrebarea: „Cum a fost posibil?“. E vorba, in primul rind, despre responsabilitatea tortionarului, dar si a celor care au fost martori tacuti si nepasatori. Din acest punct de vedere mi s-a parut foarte interesant un articol al Magdalenei Boiangiu intitulat Ferestre inchise. Despre indiferenta martorilor la deportarea evreilor, aparut recent intr-o publicatie a Institutului Goethe din Bucuresti.

Secolul incheiat e plin de orori care – sint de acord cu dv. – ridica chestiuni mult mai complexe decit priceperea si munca istoricului. Se pune chestiunea grava a studiului naturii umane si a contextelor care transforma oameni normali in criminali. Citeva date de referinta ale secolului trecut ne-ar putea determina sa-l denumim „secolul crimei in masa“. Redau citeva cifre dintr-o statistica prezentata de Tzvetan Todorov, unul dintre analistii acestor fenomene umane exceptionale. Primul razboi mondial: 8,5 milioane de morti pe fronturi, aproape 10 milioane din rindul populatiei civile, 6 milioane de invalizi. Rusia sovietica – 5 milioane de morti in razboiul civil, 4 milioane de victime ale represiunii, 6 milioane de morti in vremea foametei din 1932-1933. Al doilea razboi mondial – 35 milioane de morti doar in Europa. Statisticile se raporteaza, in general, la Europa. Dar n-a fost doar acesta un continent singeros. In Cambodgia, spre exemplu, in timpul regimului comunist al lui Pol Pot, toti cei care nu sustineau proiectul de creare a omului nou au fost ucisi – unul din sapte cetateni ai tarii... Cum ajung oamenii sa savirseasca asemenea orori? Cercetarile de psihologie demonstreaza ca, in general, tortionarii nu sint niste psihopati, ci apartin categoriei oamenilor obedienti...

Putem in felul acesta reveni la intrebarea de ce e important Holocaustul. Pentru evrei este desigur important, dar eu zic ca este mult mai important pentru celelalte popoare care nu au fost victime, din mijlocul carora s-au ridicat cei care au ordonat asasinatele. In primul rind, Germania. Dar Germania n-a fost singura. Este mult mai important pentru ei. Ca sa inainteze, trebuie asumate niste responsabilitati. Nu poti sa treci intr-o etapa noua fara sa-ti asumi niste responsabilitati. Nu poti sa treci in secolul XXI, pastrind niste clisee din secolul al XIX-lea cum ar fi romantismul acesta „ce bine era intr-o civilizatie rurala...“. Poate era bine, poate nu era bine, dar nu poti sa inaintezi cu acel model in secolul XXI. Germania hitlerista este principala vinovata si Hitler este autorul principal al acestor planuri monstruoase. Dar efectul acestui plan ar fi fost mult mai redus daca n-ar fi existat colaborarea citeodata entuziasta a altor popoare, a oamenilor din politie, din armata, din birocratiile diverselor state. Inclusiv in tari cu grad de civilizatie ridicat si chiar cu traditie democratica. Sa nu uitam de Franta regimului de la Vichy, de unde au fost deportati multi oameni la Auschwitz...

Dv. vorbeati de responsabilitati. Ceea ce s-a intimplat este bine de stiut si trebuie folosit exemplul consecintelor ca mijloc de avertizare in fata nationalismului, populismului sau fanatismului religios. Dar nu poti sa platesti in istorie, cred, nimic. Cum, in fata justitiei, nici fiul nu poate ispasi pedeapsa de criminal a tatalui sau...

Nu e vorba de platit. E vorba de asumare ca sa ne putem feri de o repetitie. Un interes national al popoarelor despre care am vorbit este asumarea acestor raspunderi pentru ca prin asta se despart de o greutate, de o ghiulea.

Intr-un ziar de mare tiraj din Romania – nu intr-o publicatie de specialitate – erati citat, este adevarat, nu de catre gazetarul ce semneaza articolul, ci de catre un alt istoric, ca sustinator al opiniei ca romanii vor trebui sa plateasca despagubiri atunci cind cercetarile istorice vor dovedi consecintele politicilor antievreiesti din timpul guvernarilor de dreapta. Cum comentati informatia aceasta?

Da, cunosc citarea din Evenimentul zilei. Din pacate, afirmatia mea este scoasa din context. Am spus ca, fireste, este necesar sa se plateasca despagubiri tuturor celor care au fost spoliati de totalitarismul de dreapta sau de stinga. Aceasta nu e o problema „evreiasca“, ci una generala. Ideea este ca noua Romanie recunoaste principiul sacrosanct al proprietatii si ii despagubeste pe cei spoliati, fie evrei in perioada Antonescu, fie romani, evrei, unguri, germani in perioada comunista. Asta am spus, dar nu in contextul discutiei despre Holocaust. Regret ca ziarul nu a gasit de cuviinta sa publice lamuririle mele ulterioare. Regret, printre altele, pentru ca apreciez ziarul Evenimentul zilei. In general, incercarea de a prezenta problema asumarii Holocaustului ca pe o problema financiara este inca o cale de a distorsiona discutia autentica, de „a trage trenul pe linie moarta“.

Care este stadiul actual al temei Holocaustului in istoriografia din Romania?

Problema nu e simpla si nu vreau sa ascund ca inca e greu sa fie discutata deschis. Una dintre cauze a fost deja amintita, tacerea indelungata de decenii. Alt grup de cauze este intelegerea diferita a disciplinei istorice. Conceptual, istoricul a fost invatat ca istoria e un instrument al educatiei patriotice, al formarii omului nou. In acest context, cercetatorul istoric a fost invatat sa se solidarizeze cu obiectul cercetarii sale. Nu intimplator se folosesc termeni de „ai nostri“ pentru… armata lui Mihai Viteazu… De aici dificultatea de a discuta un subiect cu inalt grad de dificultate. Deci, pe de-o parte, este o incercare de a „ameti“ subiectul, de a vorbi de el, dar, de fapt, de a nu vorbi. In acelasi timp, in cadrul mai multor universitati din Romania: Universitatea „Babes-Bolyai“ din Cluj sau Universitatea Bucuresti, se aud si alte voci, care vorbesc deschis despre problema Holocaustului. Marea speranta este „cresterea“ si „maturizarea“ tinerei generatii de cercetatori. Am avut multe discutii cu tineri cercetatori, doctoranzi, masteranzi sau tineri profesori din invatamintul preuniversitar si am fost placut surprins de capacitatea lor de a discuta deschis problematica Holocaustului, decrisparea lor. Ca istoric, nu pot sa nu observ avansul pe care il au politologii in aceasta directie. Indrumati de universitari, care inteleg importanta fenomenului Holocaustului, ca George Voicu sau Stelian Tanase, ei i-au depasit pe colegii istorici in abordarea fenomenului. Aceasta prezenta tinara ma umple de optimism si e mult mai importanta decit asertiunile unuia sau altuia dintre politicieni, cu gindul la viitorul sondaj de opinie.

V-ati nascut si ati trait multi ani in Romania. Credeti ca romanii sint mai
antisemiti decit alte popoare?

In general, sint impotriva formularii „popor antisemit“ sau „popor mai antisemit“ ori a ideii de a masura antisemitismul unui popor. Eu nu cred ca exista popoare antisemite. Exista popoare la care a existat educatie antisemita, exista popoare in care a existat antisemitismul la nivel guvernamental, un antisemitism de stat. Nu cred ca se poate vorbi despre popoare antisemite. In contextul acesta, eu nu vorbesc niciodata de poporul roman ca de un popor antisemit. Vorbesc insa de o traditie antisemita in cadrul civilizatiei romanesti, care exista...

In prezent se spune ca in Romania avem „un antisemitism fara evrei“. Asa o fi, oare?

Se aplica aceasta nu numai in Romania, ci in multe alte tari – un antisemitism impotriva unei populatii care practic nu mai exista. Exista o comunitate ai carei membri au virsta ridicata, care nu mai sint activi decit, vorba aceea, numarati pe degete! Multi, inclusiv comunistii, au incercat sa demonstreze ca antisemitismul este produs de evrei. Antisemitismul nu este produs de evrei. Antisemitismul este produs de o serie de cauze sociale, economice s.a.m.d.

Ce v-ar placea sa „scoateti la lumina“ in viitorul apropiat din arhivele romanesti?

De obicei, nu afli ce-ti place. As vrea sa-mi pot continua cercetarile. Chiar daca mi-am scris, de fapt, cartea, cred ca nu voi fi in stare sa ma opresc aici si sa nu ma mai ocup de alte aspecte ale perioadei comuniste. Eu cred ca cercetarea istoriei evreilor in perioada comunista, ca si cercetarea altor minoritati – si alte minoritati au probleme foarte importante in perioada comunista: deportarea germanilor, niste masuri antimaghiare, nivelarea tuturor, inchiderea oricaror scoli confesionale etc. –, se poate face prin cercetarea comunismului ca atare. Mai cred ca exista in Romania si in Estul Europei, in general, o retinere in a studia fenomenul comunist din diverse motive. Exista un leit-motiv, in care eu nu cred, ca-i prea aproape. Ce inseamna prea aproape? Nu avem cu cine, impresiile sint prea apropiate, trairile afective sint prea puternice... Eu cred ca in stiinta nu trebuie sa existe probleme afective. Cercetatorul – spre asta tindem, catre aceasta tind si eu – trebuie sa fie, de fapt, un chirurg care judeca la rece, cu manusi si halat alb curat. Sa nu ia virusii care vin din arhive, sa nu cada prada lor. Sa mentina distanta, nu neaparat in timp, ci sa aiba o distanta ideologica pentru a cerceta.

Ce „ne invata“, in principal, comunismul?

Cred ca cercetarea fenomenului comunist, de exemplu acum, dupa 11 septembrie 2001, cind problema lumii este terorismul, devine foarte importanta. Ar trebui sa ne intoarcem sa-l cercetam pe Lenin, pentru ca eu cred ca primul teoretician sistematic al terorismului este Lenin. El a condus grupul terorist care preia puterea, indiferent daca are sau nu majoritate. Este un grup de oameni hotariti, bine indoctrinati, bine legati intre ei cu legaturi de asemenea structura incit pot face orice. Inclusiv sa atace cu avioanele doua turnuri din centrul celui mai puternic stat. Cercetarea comunismului este importanta pentru foarte multe aspecte si ar trebui facuta. Cu incercarea de a avea distanta nu in timp si nu geografica, ci distanta ideologica pentru a studia formele acestei structuri, problemele, rolul conducator al partidului care insemna de fapt controlul intregii societati, nivelarea intregii societati, ingineria sociala a regimului, formarea unui anumit tip de om... Pe care, in parte, din pacate, l-au format. Noi speram atunci ca e o vorba goala. Toate acestea sint probleme foarte interesante. Si stiu ca sinteti de aceeasi parere. Cred ca ne-am intilnit in pasiunea pentru cercetarea acestei perioade anormale. Cred ca au aparut deja o serie de lucrari importante – printre ele si cartea pe care ati scris-o despre Lucretiu Patrascanu, care este una dintre cele mai bune analize ale perioadei staliniste din Romania si vine sa lumineze acea perioada neagra care este perioada comunista.

http://www.observatorcultural.ro/arhivaarticol.phtml?xid=9416
personal - de (anonim) la: 12/02/2004 03:11:10
(la: Cum pot publica un mesaj?)
Daniel,
invata-ma si pe mine cum as putea sa-i trimit un mesaj personal lui SB-one fara ca sa troll-ez vreun subiect. Am citit pe undeva ca e inginer si ca stie CATIA. Si m-ar interesa cum l-a invatat. Pentru ca sotul meu a reusit sa-mi faca rost de program dar mi-a spus ca nu crede ca am sa gasesc vreo carte prin librarii. Tampita nu sunt dar nu reusesc deloc sa ma descurc prin meniuri. Asa ca nu-mi ramane decat sa fac un stagiu si pentru moment (nefiind inca disperata) nu prea-mi vine sa dau 1300 euro pentru cateva zile de stagiu. Multumesc,
Georgiana.
Limba invatata copiilor in diaspora - de ALINA DUMITRESCU la: 18/02/2004 08:39:59
(la: Cei din occident, va invatati copiii romaneste ?)
Exista o carte super, copilul bilingv(facandu-se referinta la vcupluri care sant d elb materna diferita si comunica intr-una dintre ele intre ei.Concluzia cercetarii afost ca/in general copiii inteleg am^ndoua dar aleg limba de comunicare a parintilor intre ei.In cazul in care cei doi parinti au 2 limbi deferite de cea de comunicare intre ei, copiii aleg general limba de comunicare a parintilor, chiar daca parintii vorbesc copilului limba lui.
In cazul meu, primul copil avea a2 ani si noua luni sosind la Montreal.Am vorbit cu el românste si putin franceza cand eram in public sau in situatii de invatare alta decat acasa.cand a ajuns in clasa a doua,cum tatal, deci persoana de comunicare in româna nu mai era prezent,am trecut la franceza(el fiind la scoala in franceza si invatând lucruri, notiuni in acelasi timp cu cuvintele ce le desemnau)mai putin pebntru cantece, rugaciune,povestidiscuri si personale, sau cand ne suparam.In acest timp el frecventa la scoala anglofoni, olus anumite emisiuni in engleza.
Cu sosire unui beau-pÈere,tata vitreg (uuuu!)de origine româna, eu am reinceput sa trec kla romäna si el comunica in engleza.A sosit fratiorul lui, cu care am deci sa vorbim pana la doi ani exclusiv romäneste, apoi, in functie de cerintele lui, franceza, principal si engleza.
Rezultat:Cel mare 17 ani, perfect trilingv,si adauga spaniola acum, dupa 2 ani de latina.
Cel mic, vocabular bogat in româneste(face si eforturi sa vorbeasca mai mult rom^neste sa poata comunica/cu bunica lui)FRanceza excelent,engleza incipient, intelegere si acum si conversatie...interes general pentru cuvinte.

Apropo de limbi care ne folosesc in viata:2 aspecte si-am plecat:fiecare limba vine cu o filozoifie anumita de viata, cu o perspectiva diferita,deci perspective care se completeaza conduc la un om mai complet...
In al doilea rand, studiile spun ca nu tipul de limba ci numarul cuvintelor vorbite sau recunoscute in primii ani ai vietii creaza ca niste celule de memorie(numarul fiind esential0ca o structura de baza pe care se pot insera alte elemente..in orice limba.
Voi reveni la un moment dat cu referinte mai precise:autori, sugestii de lectura!

Alid'art
Doamna Presedinta Lia Robests - de (anonim) la: 19/02/2004 16:44:18
(la: Lia Roberts candidata la presedintie)
Roberts are sanse extraordinare iar eu o si vad ca Presedinta a Romaniei.

Argumentele mele sunt urmatoarele:
1. Are bani mai multi decat oricare alt candidat. Cu $15 milioane la dispozitie ea va inunda pur si simplu piata cu materiale de propaganda, ceia ce va pune opozitia in umbra.
2. Este o persoana foarte placuta, agreabila, si oamenii o vor iubi repede.
3. Este ajutata de Dick Morris, un geniu in materie de sfatuitor personal. Sunt sigur ca Dick n-ar fi intrat in joc daca n-ar fi testat in prealabil publicul Romanesc.
4. Are experienta Americana si s-a realizat singura, in business si politica. Asta ne spune suficient.
5. Nu exista o alta persoana competitiva in Romania, o persoana care sa fi trait in America 25 de ani si sa doreasca sa candideze.
6. Are o vointa de fier.
7. Are asa numitul "self-esteem" care este atat de rar la liderii Romani.
8. Infine, faptul ca este o femeie. Femeile sunt astazi tot atat de bune lidere ca si barbatii. Este o lectie pe care si Romanii o vor invata.


Radu - de Florin si atat la: 25/05/2004 15:55:53
(la: Vreau dreptul la mandria de a fi roman!)
"Eu cred ca am dat oameni deosebiti... mai multi chiar in raport cu tari mai importante decat Belgia. Problema (ca si in cazul celor cateva premii Nobel furate romanilor pentru ca descoperirile lor au ajuns in occident la cateva luni dupa publicarea altor materiale) e de universalitatea lor. "

Oameni inteligenti si talentati se gasesc peste tot. Faptul ca societatea poate educa aceste valori este un semn foarte pozitiv. Si Romania a dat si da dovada de aceasta capacitate…insa se pare ca multi obosesc in ultima suta de metri. Lipseste cultura invingatorului. Altcineva, de altundeva te depaseste. Si da, este fustrant cind de fapt realizezi ca ai fii putut invinge. Dar viata este un joc. Si romanii trebuie sa invete sa treaca peste esecuri.
Furtul de idei se intimpla peste tot in lume. Jucul asa zis murdar a fost de cind lumea.
Ce nu pot sa accept este ca Romania a dat lumii valori. Nu cred. As spune ca acele valori s-au nascut in Romania, ca invatamintul este la inaltime, competent.
Dar insa acei indivizi au muncit pentru ei. Spunind ca Romania a dat oameni deosebiti este ca si cum, cred eu, le-ai lua din implinire, realizare.

In Londra a fost pina Duminica o exhibitie a lui Brincusi. Sculpturi din toate muzeele lumii. Ceva deosebit. Mi-am facut timp si m-am dus- in tara i-am vazut casa de la Hobita si operele lui. Am crescut in Tg-Jiu.
Nu poti sa-ti spun cita bucurie mi-a facut timpul petrecut la galerie. Am citit/ recitit despre fiecare creatie inainte de a ma duce.
Si imi imaginam cum era el in Paris si se intilnea cu Henri Coanda. Oare despre ce vorbeau?…J. Am mare respect si admiratie pentru amindoi. M-am simtit foarte fericit si norocos ca am avut sansa sa vad operele.
Nu m-am simtit mindru ca sint roman. Parca le-as lua din stralucirea geniului daca as incerca sa spun ca Romania i-a dat omenirii.

"Aici stam putin mai prost nu din cauza oamneilor respectivi ci a conjucturii istorice si geografice. "

Sint de acord cu tine. Din ’89 insa Romania a avut sansa sa se afirme, sa-si croiasca un viitor propriu. Oare Romania stie ce vrea? Tare ma tem ca pina oamenii se dezmetecesc va fii prea tirziu. In momemtul de fata Rusia este slabita. Dar pentru cit timp. Si apoi extremismul Islamic. Balcanii sint inca o prada usoara pentru oricine. Mai este EU (noua ideea de Statele nite ale Europei), mai curind un : hai sa ne unim sa facem fata Americii si Chinei (in viitor). O sa vedem.

"Dupa parerea mea, Marin Preda este unul dintre cei mai mari scriitori ai lumii ! Cine-l stie ? Asa cum, de exemplu, Sadoveanu poatre rivaliza cu suces cu Dumas!
Dar unul a scris despre curtea Frantei si altul despre obscurele tarisoare de la capatul Europei."

Cred ca mai important este ceea ce intelegi din ceea ce citesti. Un prost poate sa citeasca mari clasici. A invata din citit, asta este altceva. Si da, sint multi scriitori buni, chiar foarte buni.
Din pacate educatia comunista a avut ca scop dresarea pentru a admira cam tot ce te invatau. Nu iti dadeau voie sa analizezi, sa dezbati, sa schimbi idei. Iti canalizau parerea, opinia. Foarte daunator, mai ales cind intr-o societate concurenta esti de unul singur.


"Tradare... inseamna sa fii mai putin decat poti fi. E o tradare in primul rand fata de tine si apoi fata de toate lucrurile pe care ar trebui sa le iubesti si ocrotesti."

Esti putin dur. Oricine are dreptul sa fie mediocru, prost, lenes. Si nu este responsabil catre nimeni sa-si justifice personalitatea. Societatea insa ar trebui sa sanctioneze sau rasplateasca individul dupa niste valori bine stabilite.
Cred ca incerci sa ai o societate plina de oameni responsabili- idealista.
Poti construi ceva numai cu oamenii care ii ai. Cu intelepciune si mestesug poti sa aduci fiecaruia o motivatie, un ideal etc.

"Faptul ca au aceleasi drepturi ca si mine nu inseamna ca e si normal. Sau bun. "

Sper ca fustrarea ta sa nu se schimbe in extremism. Este periculos ceea ce spui.

"Bunul simt nu vine la pachet cu copilul.
Cineva trebuie sa-l invete. Dumnezeu e un pic cam prea ocupat in ultimii 2000 de ani. "

Multe din caracteristicile/apucaturile romanilor sint in contradictie cu valorile promovate de religie. Se pare ca omul s-a dumirit ca poti fura, mintii…fi necinstit prea usor.
Pe mine mama m-a invatat frica de dumnezeu…si se impleteste cu bunul simt. Poate ca saraca avea un dar mare pe care l-am trecut prea usor cu vederea cind era in viata.
Citeodata ma gindesc daca este oare neputinta bisericii ortodoxe de a se moderniza, de a accepta secolul 20-21 si de a accepta ca datorie sa raspindeasca credinta permanent-valorile crestine. Am impresia ca sta deoparte si asteapta ca tu sa vii spre ea admitind ca ai pacatuit. Te face sa te simti vinovat.

"Asa ca ne ramane noua, oamenilor marunti, care credem in bun simt, sa-l transmitem celor tineri. Si eu cred ca si eu, si Plesu si tu avem ce face in acest sens. Ideea e daca vrem."

Ideea nu este daca vrem, ci cind obosesti, cind iti dai seama ca..bai imi irosesc viata si energia pentru nimic. De ce vorbesc asa? Din experienta…dar asta este alt subiect….:)

"Eu nu vreau in vest ! eu vreau in Romania mea, dar civilizata si cu oameni plin de bun simt. Asta n-are legatura cu punctele cardinale."

Imi pare bine ca esti confident de ceea ce vrei. Te felicit. Daca gasesti taria sa investesti timpul si energia interioara pentru o cauza, jos palaria.

Imi amintesc ca acum 14 ani, pe 22 mai am parasit Piata Universitatii. Dupa 27 zile de demonstrat. Plin de energie si speranta…Dar asta este alta poveste…:)

Numai bine
#15844 (raspuns la: #15607) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru worldwide - de solitaire la: 28/07/2004 21:17:46
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Am citit cu atentie comentariul tau si la fel comentariile pline de admiratie care au urmat. Am fost socata sa constat ca ai fost lasat sa-ti bati joc de cei care au plecat si la fel de cei care au ramas.
Cateva exemple:
1. Spui "Chinezi, indieni, romani nici o diferenta. Idioti care se leapada de putinele valori europene si se coboara la nivelul de cultura comun al imigrantului nenorocit. Oameni fara idelauri - limitati la nvoile de baza - mincare proasta, o casa proasta si vanitate - da sa nu uitam de una din PRINCIPALELE motive de emigrare - VANITATEA.
Sa te dai mare ca esti "american" sau "canadian", laudindu-te exact cu valorile negative ale societatilor respective" (inchei citatul).
Cei plecati in Europa (UK, Franta) au fost foarte incantati de modul tau de gandire. Ii intreb insa pe utilizatorii acestui site care traiesc in SUA sau Canada (dupa profilul de utilizator se pare ca sunt destui) ce parere au de felul in care-i desconsideri???
2. Spui: "Lumea emigreaza ca o duce prost". Asa cum bine afirma domnul Mario in comentariul sau http://www.cafeneaua.com/node/view/1955#18432 multi au plecat din tara in dorinta de a realiza ceva. Ce-ar fi sa deschidem un nou poll si sa intrebam pe cei de-aici? Sunt sigura ca foarte multi nu au emigrat fiindca au dus-o prost. Ba chiar as afirma ca cine o duce cu adevarat prost nu ar avea niciodata resursele necesare emigrarii. Daca vrei sunt dispusa sa caut comentariile celor care au afirmat adevaratele motive, sunt destule.
3. Spui: "Eu as interzice babelor sa faca politica in Romania - sint prea fraiere si oricum li se trage teapa si au obiceiul sa se pieptene cind arde casa". Ce parere aveti domnilor si doamnelor de acele "Babe" care sunt bunicile, matusile sau chiar mamele noastre. Merita oare sa fie zeflemisite de Worldwide? Chiar nu are nimeni un cuvant de spus, in afara celor care l-au laudat deja pe Worldwide pentru maestria cu care pune punctul pe i. La fel si despre :"Oricum as interzice accesul in functii de raspundere a tuturor mosnegior schlerozati de pe peste 50 ani pe motiv ca s-au invatat prost de pe vremea lu ceasca si nu au cum sa se schibe pste noapte (in afara e faptul ca sint schelrozati mintali).". Deci orice barbat din familia noastra ramas in tara si in etate de peste 50 de ani este un sclerozat mintal care nu merita consideratie si respect. La fel oare gandesti si despre cei din familia ta? La fel oare gandesc despre tatii, unchii si chiar fratii lor si cei care te-au laudat pentru ceea ce ai spus ?
Acestea au fost doar cateva exemple. Sper ca nu consideri intrebarile mele drept "atacuri personale sau alte subterfugii logice de 2 bani". M-am simtit jignita atat pentru romanii plecati cat si pentru familiile lor ramase in tara si ma mir ca sunt singura.
Cat despre societatea si moravurile altor tari, parerile sunt impartite si nu doresc sa intru intr-o polemica fara rost. In definitiv scopul acestei conferinte nu este sa demonstram dreptatea si parerile pur personale cu pumnul in masa.
In fiecare tara sunt avantaje si dezavantaje, oameni prosti si oameni destepti, generosi si rauvoitori. Padure fara uscaturi nu se poate si nici un loc pe lume nu este un paradis.
Intrebarea era "cat de des va duceti in Romania, cum va simtiti" si nu "ce parere aveti de alte tari si cum va simtiti"
Cu respect,
Sorana


#18500 (raspuns la: #18016) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sa invatam romaneste - de stanescoo la: 26/10/2004 10:24:56
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
...abia astept sa invatam sa vorbim corect inainte de a ajunge sa vorbim in "comentarii inteligente si un stil incisiv" despre fotografie...

"Prin articole consistente, comentarii inteligente si un stil incisiv, Class evidentiaza, in 120 de pagini, cele mai interesante personalitati, realizari si tendinte despre care doresti sa citesti.

Cauta revista la orice chiosc de ziare si satisface-ti curiozitatea. "

cu bine,
lucian
#26235 (raspuns la: #26189) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Unde se poate invata ? - de Dinu Lazar la: 25/01/2005 08:00:34
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Unde se pot invata tot felul de lucruri despre fotografie si prelucrarea ei ?"
Pai cititi aici si treceti de nivelu` gradinitei...... mai cititi si mesajele de la badorgood si de la fotomagazin si deveniti doctor cu doctorat... mai mult nu o sa va spuna nimeni niciodata, mai ales la noi in tara.
Sau e greu de citit sau nu stiti engleza sa vedeti senzationalele articole de la luminous-landscapes.com sau photo.net? vreti sa faceti ceva cursuri in romana?
Cautati la google "cursuri de fotografie"... nu gasiti nimic?
Asta e tzara...
Eu personal nu stiu detalii despre nici un curs foto si nu pot recomanda deci nimic.
#34455 (raspuns la: #34338) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Personal, nu fac nici o difer - de maan la: 29/04/2005 00:21:00
(la: aveti incredere in persoana din 'partea cealalta' a monitorului?)
Personal, nu fac nici o diferenta intre virtual si real … ‘virtualul’e o inventie a celor care vor sa-si justifice anumite gesturi, pe care nu si le pot permite in societatea in care ar putea fi obligati sa se legitimeze si/sau sa fie recunoscuti pe strada.
Nickul e doar un fals anonimat.
Pe ‘ternet iti dai mai rapid arama pe fata decat ‘in lume’ unde ai tendinta sa-ti infranezi porniri pe care aici le lasi in voie, convins ca …esti anonim.

Recunosti un om inteligent in functie de modul in care-si expune opiniile, in functie de cum le structureaza, de cat e de consecvent in opinii, de cum face fata atacurilor, de cum raspunde la provocari, la complimente.
Poa’ sa fie bravada, poa’ sa fie joc, dar uite ca mi-am amintit o veche vorba pe care un prieten de suflet obisnuia s-o rosteasca “chassez le naturel, il reviendra au galop” – nimic mai adevarat!
Orice masc-ar fi, nu tine mult.

Nu ma intereseaza cum arata oamenii, caut altceva la ei.
Daca ii gasesc cu adevara interesanti, cand decid sa le dau adresa de mail, vor avea si numele meu real.
In principiu nu ma deranjeaza sa spun cine sunt, am observat doar ca cei care-o fac sunt adesea tratati drept exhibitionisti si uneori ma gandesc ca ce fac eu dincoace de monitor nu intereseaza pe nimeni.

Nu caut decat oameni onesti cu care sa discut.
Am avut insa sansa sa gasesc mai mult decat atat.
Mult mai mult.
Am gasit, probabil, si loaze, dar le-am uitat.:)


cat de incredere is oamenii ?
noa, ii aproape ca pe strada ... intodeauna aparentele trebuie indelung cercetate!

nickul asta este EU, asa cum sunt la slujba si-acasa.
redirectionarea atentiei ... - de michelangelo la: 23/06/2005 15:17:20
(la: Cercul vicios)
...caci , daca nu duci inainte si bagajul pe care l-ai acumulat pe parcurs , atunci nu ai resursele necesare pentru a face fata noilor situatii cu care te confrunti . nu poti fi un om nou in fiecare relatie in care intri . eu as pune mai degraba intrebarea , de ce nu invata din trecutul plin de experiente ? .
iar legat de toate aceste "de ce"-uri , nu stiu daca putem neaparat atribui toate aceste trasaturi , fiecarui individ in parte . majoritatea lucrurilor se rezuma la educatie , si mai important , la auto educatie . daca ai ocazia sa te uiti la trecutul cuiva , ai sansa de a-l intelege mai bine , si astfel sa te " mulezi " in asa masura incat sa imparti cartile care le doresti . e un pic pervers , dar in aceeasi masura , sanatos daca esti bine intentionat . poti face singur jocul si sa nu-l astepti pe celalat . poate e un pic egoist , dar primesc ceea ce dau , in final .
nu ai nevoie de prea multe tratate sa stii sa traiesti viata , cu atat mai mult sa stii sa te comporti . gelozia se naste din superficialitate in raport cu propria persoana . intelepciunea nu a nascut niciodata gelozie . iar barbatii si femeile , se comporta cam dupa acelasi tipar ; am vazut atat barbati domesticiti cat si femei domesticite . personalitatea si experienta anterioara isi spun vesnic cuvantul .
nu vreau sa ma rezum la " de ce el/ea ? " ci la " de ce eu ? " . desigur ca ma afecteaza " el/ea " dar cel afectat sunt " eu " . si ce pot face eu sa schimb o situatie in bine ? increderea se castiga pe parcurs daca ai rabdare ...
Regasim ceva ce n-am pierdut. - de priestige la: 30/06/2005 10:47:52
(la: adolescenta....)
Scuze ca iti scriu asa tardiv,dar...am fost imprastiat in ultima vreme.
E demn de retinut...Adolescenta desemneaza o perioada incarcata de procese ample si controversate.(incepe pe la 14 si dureaza pana la 25)
Deci...Un eseu compus ca sa-mi explic multe...
CINE SUNT EU?
Traim intr-o perioada in care societatea,prin toate mijloacele aferente ei,exercita o influenta si un impact puternic asupra fiecarui individ.Multi ar putea spune,la o privire superficiala, ca suntem produsul socialului,dar inlauntru(in perioada adolescentei)incepe sa se concretizeze subiectiv ceva latent,ceva existent in noi inca de la nastere.
Adolescenta presupune astfel asumarea de catre fiecare dintre noi a propriului "ego",a propriei constiinte.Incepem astfel sa ne identificam in plan material cu cele mai ascunse(intime)ganduri,plasandu-ne propria personalitate in realitatea obiectiva.Stabilim astfel noi coordonate subiective si obiective redimensionand astfel sfera realitatii sociale.
Mi-am dat seama ca pot sa ma trezesc ca si constiinta de sine.Incet incet incep sa renunt la ritualurile de joc,ele incepand sa capete conotatii de competitie.Simt astfel nevoia sa pun simt critic si originalitate in fiecare gest,tanjind launtric dupa afectivitate in amplitudinea aspectelor ei.Incep sa ma descopar constient-Eu-am devenit o structura care-si permite sa aiba idei si lupt pentru a-mi argumenta existenta.Experienta mea calitativa imi spune ca am inceput sa percep realitatea.Si totusi ma simt atat de vulnerabil,desi-mi impun sa am incredere in mine si in mediul care ma inconjoara.
Imi dau seama ca am ajuns sa fiu dependent de atentia celor din jurul meu.Este perioada in care simt ca am nevoie de modele pt a inmuguri.
Din cauza nevoii de a ma afirma si de a fi unic in felul meu incep sa fiu tradat de conduite ale revoltei(prin care refuz ostentativ ceea ce am invatat,adopt atitudini negativiste,contrazicand pe altii fara temei),ale inchiderii in sine(cenzura a sentimentelor,atitudinilor si actiunilor,introspectie pentru cunoasterea de sine)si ale exaltarii(confruntarea cu altii pentru verificarea propriilor capacitati-fizice,intelectuale si afective)
Observ ca am inceput sa am atitudini extreme fata de tot ceea ce dispretuiesc sau nu intra in sfera preocuparilor mele si cu dificultate imi dau seama si recunosc ca am devenit ignorant.
Candva,in copilarie credeam ca stiu ce vreau si ca jocul este singurul in masura sa-mi provoace imaginatia.Acum,odata cu nuantarea limbajului si cu imbogatirea perceptiilor,emotiilor si cunostintelor imi dau seama ca am devenit mai nesigur si mai inchis desi tind spre comunicare si spre protectia propriei mele personalitati.
mananc tot.Mananc pana si firimiturile cazute in farfurie,pe fata de masa si chiar pe cele cazute pe servetul grosolan.Si asta nu pentru ca mancarea pe care o mananc zilnic nu mi-ar satisface necesarul de hrana de zi cu zi.Mananc tot pt ca nu vreau sa pierd nimic din ceea ce mi se ofera.(=>adolescentul avid de cunostinte,actiune si de a experimenta).Asta ar exprima cel mai bine felul in care ma simt acum..."
Te regasesti?Ciprian(adolescent pe sfarsite,sper vesnic copil)



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...