petalele catifelate ale trandafirului

Pseudonimul spinroz exprimă inconştient un anumit caracter şi eu nu ezit să-mi afişez spinii şi să înţep ca orice trandafir atunci când cineva bate apa în piuă ori scrie agramat. Nu ştiu cine a spus: ,,Mi-e prieten Platon, dar mai prieten mi-e adevărul!'' Când te-am mângâiat cu petalele catifelate ale trandafirului am făcut-o din inimă, fiindcă spuneai ceva în refutaţiile tale, erau idei şi nu simple trăncăneli,... însă ştii pentru ce vreau să te înţep acum? Pentru propoziţia asta : ,,M-aţi făcut să mă înnroşesc.'' În corul cuvintelor tale e ca o notă disonantă. Cred că mai bine sună:,,M-aţi făcut să roşesc!'' Nu crezi? Ce zici!

Am venit si eu intr-un suflet sa va spun T. G. I. F. !!!!!

Jimilici, trandafirii tai rosi sint exact ca trandafirii mei din gradina,
culoarea aia rosie inchisa aproape de negru, cu petale catifelate, si
parfum de te imbata. Ti-am zis ca si eu mi-am pus margarete in gradina?
Abea astept sa se inmulteasca!!!

Belle, unde-i cafelutza? Vreau una mare! Culoarea pielii bronzate.

Ivyshor, ce bine ca mai vii si tu pe la noi. Ai vazut chestionarul meu de
la subiectul lui Belle?

Anisia, unde esti fetitzo ca nu te mai vedem?

Baieti, voi ce ne mai spuneti dragilor?

Incepem alta poveste!!!!!!!!Ca ma amuza tarrrrrrrrrrrreeeeeeee mult.Dar nu vad si eu o imaginatie romantica si frumoasa.
"Gigel deschide usa dormitorului si ochii ii sunt orbiti de multimea de lumanari si lumanarele pe care,bag seama,le pregatise Maria pentru el.Patul,in mod normal sumbru,e acoperit de petale rosii de trandafir.In odaie se simte aroma ciorbei de burta pe care tot Maria trebuie sa o fi pregatit.Gigel,cu un zambet pana la urechi,face un dus si se pune pe asteptat.E deja ora 11 noaptea dar probabil ca "bombonica" lui a uitat sa pregateasca ceva si de aia nu e acasa.
Deodata telefonul.Gigel raspunde.La capatul celalalt al firului e vocea ingrozita a Mariei:a fost rapita!
continuati...Alexandra

As dori sa stiu o metoda prin care sa explic barbatilor ca femeile mint, ca ele sunt altfel, ca ele simt diferit si ca pot insela de dragul lunii, sau a petalelor uscate de trandafiri...

eu as dori sa stiu o metoda prin care sa explic femeilor ca barbatii stiu daca femeile mint si cand mint, dar habar n-am de ce mint in loc sa spuna clar: "vreau asa si asa"..."asa nu-mi place"...etc.
ele (ma rog, unele!) se prefac ca "simt" la maximum si ei se prefac ca le cred! daca ele vor sa fie fraiere de ce sa ne consumam? :D

Ingrediente: 500-700g petale de trandafiri (parfumati), 1 kg zahar, 1/2 l apa, o lingura miere de albine (100 g), zeama de la o lamiie mare (50 ml) sau 100 glucoza, 2 cuisoare, 1-2 bucati scortisoara nemacinata, vanilie. Preparare: Cind se culeg petalele de la fiecare trandafir, acestea se prind toate odata in mina si li se taie partea alba deodata, inainte de a se risipi. Daca nu s-a facut aceasta la cules, petalele se asaza in manunchi, unele peste altele cu partea alba in aceeasi directie si apoi li se taie mai multora deodata, aceasta parte. Petalele colorate se freaca intr-un castron cu 30 g zahar si cu zeama sau sarea de lamiie au rolul de a intari petalele fragile, ca acestea sa nu se moaie la fiert si de a inviora culoarea. Zaharul se pune la fiert cu 1/2 l apa , se amesteca pe foc, pina cind se topeste si,cind siropul da in clocot, se adauga petalele impreuna cu toata zeama lasata. Petalele frecate s-au intarit, de aceea trebuie sa fiarba mai mult. Dulceata se fierbe, pina cind se leaga. Va avea culoare rosiatica si petalele vor pluti in tot siropul pina in fundul cratitei; atunci cratita se ia de pefoc. Daca se fierbeprea mult, zaharul se caramelizeaza si culoarea devine galbuie.

(http://www.gradinamea.ro/Dulceata_de_trandafiri_4382_641_1.html)

aş putea să vă spun totul despre sistemul limfatic al melcilor de grădină
pentru că îi cunosc foarte bine, doar sunt duşmanii mei declaraţi
îi urmăresc peste tot, le scriu deja exegeza cu privire la migraţie
şi zău că va fi o carte interesantă
pentru că nu toată lumea poate descifra mlădierea frunzei mâncate
prin încrengătura urmelor licuricioase
din boschetul meu de un roşu sânge
a mai rămas doar un schelet de vinişoare ingălbenite şi fără vlagă
cu toate că tulpinile sunt pline de bale uscate, plasture inutil peste o moarte dureroasă
trandafirul meu catifelat s-a dus scuturându-se de iubirea lor
iar pământul suferă, expoziţie de petale răsucite
am plasat în jurul meu
un zid al ucigaşei revolte chimice
iar ei vor fi victimele noului genocid melciform
dând naştere aşa cum era de aşteptat unui nou ţipăt eco-modulat
ce va sta la temelia unui cvasi-ecosistem defunct
căci melcii în unixesualitatea lor
vor fi veriga ce va ecloza pui cu ochi exoftalmici aruncaţi în vârf de antenă
de satelit lipicioform

Psalmul de tainã

O, tu aceea de-altadata, ce te-ai pierdut din drumul lumii!
Care mi-ai pus pe suflet fruntea si-ai luat intr-insul locul mumii,
Femeie raspandita-n mine ca o mireasma-ntr-o padure,
Scrisa-n visare ca o slova, infipta-n trunchiul meu: sacure,
Tu ce mi-ai prins de cantec viata cu brate stranse de grumaji
Si m-ai oprit ca sã mi-o caut la tine-n palme si-n obraji
Pe care te-am purtat bratara la mana casnica-a gandirii.
Cu care-am nazuit alãturi sã leagan pruncul omenirii.
Pur trandafir, batut în cuie de diamant, pe crucea mea
Si care-n fiece miscare pierzi cu-o petala cate-o stea.
Pãmânt figaduit de ceruri cu turme, umbra si bucate.

Tu care mi-ai schimbat cararea si mi-ai fãcut-o val de mare,
De-mi duce bolta-nsingurata dintr-o valtoare-ntr-o valtoare,
Si tarmii-mi cresc în jur cat noaptea, pe cat talazul mi se-ntinde
Si ai lasat sã rataceasca undele mele suferinde;
Unde ti-s mainile sã-ntoarca în aer caile luminii?
Unde sunt degetele tale sã-mi caute-n cununa spinii?
Si soldul tau culcat în iarba, pe care plantele-l cuprind
Si-asculta-n sanul tau suspinul iubirii, cucerit murind?

Tu ce nfiori pe sesuri plopii când treci din crestet la picioare,
Si prinzi de tot ce te-ntalneste o plasa calda de racoare.
Tu ce scrutezi, scotandu-ti sanii pe jumatate din vestminte
Ca sã-i sarute focul gurii, cuprinsi de maini cu luare-aminte,
Pustia vremii, strabatuta de soimi de scrum si de nisip,
Carora vantul le-mprumuta o-nfatisare fãrã chip;

Tu te-ai pierdut din drumul lumii ca o sageata fãrã tinta,
Si frumuseatea ta facuta pare-a fi fost ca sã mã minta.
Dar fiindca n-ai putut rapune destinul ce-ti pandi faptura
Si n-ai stiut a-i scoate-n cale si-a-l pravaIi de moarte, ura;
Ridica-ti din pãmânt urechea, în ora noptii, când te chem,
Ca sã auzi, o! neuitata, neiertatorul meu blestem.

NP:
E una din favoritele mele...

Draga medina,
ma asteptam ca cineva sa vina cu astfel de raspuns,era inevitabil!Este ceva natural sa gindesti asa cind viata o traiesti in total dualism....bine-rau,urit-frumos,curat-murdar,onest-mincinos,cald-rece etc etc.
Marele intelept Dalai Lama a spus cindva:"Problema cea mare prin care trece omenirea este ca vede totul ori in alb ori in negru,nu realizeaza ca exista si un gri la mijloc."Poate ai dori sa-l critici si pe el?Eu cred ca are dreptate.
De ce am spus ca doar Dumnezeu exista?De ce nu am spus ca implicit ar trebui sa fie si ...opusul Lui?
Omenirea si religiile au trebuit sa inventeze un opus al binelui pt. a justifica ororile lumii in orice forme ale ei si atunci a aparut Mr. Satan,ori Lucifer ori Dracul ori Schamael,si mitul raului s-a creat,vinovatul a fost gasit si f. usor acum s-au "descoperit" vinovati eretici si vrajitoare in Salem buni de pus la prajeala ori torturi,si preoti exorcisti etc. etc.
In dualismul vietii trebuie,nu sa existe si Necuratu",dar am o surpriza pt. tine:
Ce-ai zice de faptul ca imi mentin teoria mea si spun ca Satan NU exista nici ca ...forma si nici ca spirit?
Ca de fapt doar Dumnezeu exista si am sa vin si cu argumente pt. a-mi apara teoria,desigur ca din nou vor stirni discutii si iar voi fi pus la zid dar sint obisnuit cu astea,numai sa nu ma luati la pietre.
In primul rind,esti de acord ca toata creatia apartine Lui Dumnezeu pt. ca El insusi este creatia toata?
Daca da atunci NU IL limita si-l plasa doar de o parte a ei adica ceea ce consideri tu ca este virtuos si moral si etic este Dumnezeu si ce-i urit si meschin si vulgar este...Diavolul!Dintr-o data Il minimalizezi ca existenta pt. ca in adevar Dumnezeu este dincolo de dualismul vietii.
Vezi totul subiectiv si ca tine din pacate marea majoritate.Daca admiri un trandafir si te incinta culoarea petalelor si parfumul lui,afla ca Dumnezeu NU e doar in acele petale dar si in spinii lui.
Ori indragesti un animal si ai grija de el esti atasata de el,de ce te uiti atunci cu scirba la un sobolan?si el este parte din aceiasi creatie si chiar si in el exista un suflet si este expresia vietii Lui Dumnezeu prin el.
De ce spun ca doar Dumnezeu exista?Pt. ca exista NUMAI BINE in creatie dar in diverse GRADE.Aici este problema din care se nasc contradictiile umane!
Cel mai mic grad de BINE(daca am gindi intre1-10)este ceea ce am numi "RAUL''.,si STIU CA ESTE EXTREM DE GREU DE ACCEPTAT ca de ex. si un mare
criminal in fapt nu este rau ci are in el si un % de bine care de fapt e la baza existentei lui....parca vad deja o piatra aruncata spre mine acum!
E greu de acceptat ca oameni ca Hitler,Stalin,Ceausescu,Mao,Bush,in esenta sufletului lor au fost sau sint buni,dar in cel mai mic grad posibil.
Am mai scris ca nu poti intelege creatia si pe Dumnezeu fara a nu crede in conceptul de reincarnare si Karma,stau la baza ei,Buddha a numit-o "roata vietii eterne"de unde si simbolul Buddhist ca religie si credinta.
Oare chiar crezi ca Buddha a nascocit adevarul din senin? Ori hai sa fim si mai ortodocsi,crezi ca Jesus a rostit invataturile Lui aiurea ca si cum le-ar fi visat si apoi spus discipolilor Lui basme sa-i puna la culcare?
Acesti avatari au avut in ei ADEVARUL si l-au si rostit pina in ultima clipa.
"Iarta-i Domne caci nu stiu ce fac",Jesus a iertat in stinga si dreapta chiar pe proprii LUi ucigasi,pt. ca a stiut ca NU sint RAI si nici posedati de vreun Satan!
Chiar si pe Judas stiind ca el l-a tradat!Oare nu am invatat inca nimic de la Dumnezeu nici pina in ziua de azi?Daca INSUSI DUMNEZEU(Caci Jesus a fost Dumnezeu in carne si oase nu fiul Lui!)iarta si vede in jurul Lui numai BINELE
ce te face sa reinventezi un personaj ca Lucifer ce nu exista de fel?
Pt. ca vezi TOTUL ori in ALB ori in NEGRU!!!!Dalai Lama are dreptate.
A te purifica in suflet si ajunge treptat de la gradul de 1 ca bine la 10 iti trebuie sute de mii de vieti prin care ai trecut deja si in functie de nivelul la care ai ajuns in cea prezenta de rafinare spirituala depinde prin cite vei mai avea de trecut.NU uita ca si Jesus a vorbit la vremea LUi despre reincarnare!
Si clericul din pacate(pt. ei si ...eforturile lor de a ascunde acest adevar,din punctul lor de vedere!)a incercat sa schimbe ici si colo pasaje din noul testament,dar ar fi insemnat sa fi ramas doar citeva pagini despre Jesus daca cenzurau totul!
Biserica trebuia sa scoata din Biblie reincarnarea,ceva politic si de putere.
Ce-ar fi insemnat daca lumea crestina ar fi crezut ca exista?Ar fi zis cam asa:
"Ce nevoie am de biserica?daca am gresit cu ceva in viata asta ma repar eu in cealalta."NU,credinciosii trebuiau sa STIE ca au de trait doar o singura viata si
au de ales intre...rai si iad,si aici au venit cu tot felul de pedepse in iad si suflete pierdute etc.etc.Mai tirziu,catolicii au trebuit sa inventeze si purgatoriul,ceva de mijloc,adica ai putea avea o sansa DACA vei dona bani bisericii pt. absolvirea pacatelor,deci iti poti rascumpara greselile si vei ajunge in rai....apoi contrar bisericii au aparut asa zisii"soul eaters",un fel de mercenari care spuneau ca au darul de a lua asupra lor pacatele altora(de obicei ...f.bogati!)si le pot asigura intrarea in rai fara acordul...bisericii.Evident,biserica s-a pus pe urmarirea lor pt. a-i extermina.
In fapt biserica mai ales cea catolica a facut o gramada de acte ilegale pina la crime.In rest,bigotrie,minciuna si diverse politici ce n-au de-a face cu credinta in Dumnezeu.
Eu zic ca inainte de a trage o concluzie ar fi bine sa cauti raspunsuri sa te intrebi de unde vii si unde te duci,sint primii pasi spre o adevarata spiritualitate,decit sa crezi mecanic in ceva ce inca nu cunosti decit in mod papagalic.Nu te limita doar la ortodocsism sau catolicism etc. sint multe alte credinte de la care poti invata f. multe ,sufletul tau vrea sa stie,nu-l incarcera
lasa-l sa exploreze sa se cunoasca pe sine prin tine.
Toate au acelasi numitor comun in esenta,dar fereste-te de dogma,este un drum incuiat si fara sa vrei devii cu ochelari de cal si ar fi pacat.
Dar fiecare cu karma lui-ei,si cu destinul lui-ei,nu poti schimba peste noapte o ideologie.Daca asa crezi e dreptul tau,in alta viata urmatore vei gindi total altfel,dar nu-ti vei mai aminti de cea de azi.Vei fi o alta persoana,dar in tine va fi mereu acelasi suflet de milenii.
Imi dau seama ca ce am scris e greu de acceptat de multi,dar nu pot decit sa -mi expun si eu parerile mele personale si credinta mea,si nu vad nimic rau in asta.
Nu sintem nimeni real perfecti,cei care sint in lumea toata ii numeri pe degete si de fapt nici nu stii ca exista,pt. ca duc o viata de total anonimat si cu toate astea EI sint cei care conduc universul tot in lipsa avatarului.
Vor fi mereu 5 la numar si cind se vor reincarna la vremea avatarica(ciclul avataric este de 700-1400 ani),ei vor aduce spiritul Lui Dumnezeu intr-o forma umana aleasa de ei.Apoi rolul lor va fi preluat de Avatar in intregime.
Despre astea poate altadata.

LOVE&PEACE,
Ozzy

Ps: Daca esti interesata,iti recomand sa citesti cartile despre mituri si religii scrise de un f. mare erudit si cel mai mare expert in istoria religiilor si miturilor din lume,de necontestat cel mai mare!JOSEPH CAMPBELL.Vei descoperi totul in ele si la fel vei invata f. multe,raspunsuri la orice fel de intrebari ai avea.
La fel citeste autobiografia lui Dalai Lama.
--------------------------------------------------------------------------------------------------
" Viata omului este ca o mare oglinda sparta in milioane de cioburi.Se vede in fiecare din ele drept altcineva,de fapt se vede pe sine insusi fiind acelasi suflet etern".

Dalai Lama

"Parul mirosind a trandafiri" sau alte parfumuri era nu numai in neconcordanta cu amintirile :) ci si prea clasic ca exprimare. Poate ca "samponat" e putin strident, dar mi s-a parut suficient de poetic.
"Ne tineam de maini incercand sa nu alunecam pe gheata proaspata" suna intr-adevar mai bine, dar e o fraza prea lunga pentru continutul sau. Cautam ceva destul de concentrat.

Alex

Daca Dumnezeu ar uita pentru o clipa ca nu sunt decit o papusa de zdreanta si mi-ar oferi în dar o farimitura de viata, probabil ca n-as spune tot ce gândesc, dar ca sigur as cintari ce as spune.

As aprecia lucrurilor nu pentru cam cit ar valora cit mai degraba pentru ceea ce reprezinta.

As dormi mai putin si as încerca sa visez mai mult. Stiu ca pentru fiecare minut în care închidem ochii pierdem saizeci de secunde de lumina.

As merge în timp ce altii se misca fara tinta; m-as trezi în timp ce ceilalti ar dormi.

As asculta cind altii ar vorbi, si cit m-as bucura de savoarea unei înghetate de ciocolata!

Daca Dumnezeu m-ar omeni cu o farima de viata, m-as imbraca simplu, m-as arunca la orizontal ca soarele sa-mi mingie cu razele lui nu doar corpul, ci si sufletul.

Dumnezeul Meu, daca eu as avea inima, mi-as scrie ura pe gheata si as astepta ca soarele sa o topeasca. Cu un vis de-al lui Van Gogh as picta in stele un poem de Benedetti si o serenada de Serrat ar fi serenada mea ofera Lunii.

Cu lacrimile mele as uda mai degraba trandafirii, sa simt durerea spinilor si sarutul (?!) petalelor.

N-as lasa nici o zii sa treaca fara a spune celor dragi ca ii iubesc.
As convinge fiecare femeie si fiecare barbat ca la ei tin cel mai mult si as trai îndragostit de iubire.

Barbatilor le-as dovedi cit de mult gresesc atunci când cred ca nu trebuie sa se mai îndragosteasca atunci când îmbatrinesc, fara sa stie ca ei îmbatrânesc tocmai pentru ca înceteaza a se mai îndragosti. Unui copil i-as darui o pereche de aripi, dar l-as lasa sa învete singur a zbura. Pe cei batrâni i-as învata ca moartea nu vine o data cu virsta, ci cu uitarea.

Am invatat asa de mult de la barbati...

Am învatat ca fiecare vrea sa traiasca pe virful muntelui, fara sa stie ca adevarata fericire este felul în care urci pantele spre vârf.

Am învatat cind un nou nascut prinde cu pumnul lui mic, pentru prima oara, degetul mare al tatalui sau, de fapt l-a vrajit pentru totdauna.

Am învatat ca un om are dreptul sa se uite de sus la un altul doar cind il ajuta sa se ridice. Am invatat asa de multe de la voi, dar in cele din urma nu-mi vor fii de nici un folos fiindca atunci cind ma vor pune inauntrul acelei cutii, din pacate, voi fi murit.

camyb1981

M-am mai linistit putin, credeam ca numai eu patesc cchestia asta, mi s-a intimplat de doua ori sa nu pot sa citesc o carte, dar m-am incapatinat de fiecare dat si intr-un final am izbindit...Una a fost "Numele trandafirului" a lui Eco si a doua "Conditia umana" a lui Malraux. Important e sa-ti faci curaj si sa treci de prima parte.

Dragii mei, de ce taceti? mai scrie'i ceva, altfel raman aici singura si n-am cu cine discuta. Hai sa va mai trimit o poezie, poate vine dezghetul.

De fapt, este o "coroana de sonete", care se nume;te "Sete de viata":

1

Nu sufăr vorba spusă cu emfază -
Sinceritatea nu suportă falsul,
Timid şi molcum îi răsună glasul
Iar Adevăru-i stă mereu de pază.

În sufletul curat găsesc oaza
De sentimente mari, când sună ceasul,
Poruncitor chemându-mă Parnasul
Spre culmea lui, ce-n soare scânteiază.

Acolo-mi este raiul de lumină
Spre care tind cu inima senină
Când Poezia-n suflet se pogoară...

Acolo râd şi plâng precum îmi place,
Nu pot să mint, nu ştiu a mă preface,
Sunt simplă ca o strună de vioară.

2

Sunt simplă ca o strună de vioară,
Deşi exprim şi culmea şi abisul,
Conţin în mine iadul, paradisul,
Speranţa, ura, dragostea de ţară .

Moldova mea! Iubirea mea amară,
Eu îţi închin şi faptele, şi scrisul,
Cu viitorul tău nutrescu-mi visul,
Prin tine Universul mă-nconjoară...

Ce dragi îmi sunt aceste sate albe
Cu case ca mărgelele în salbe,
Privite de pe deal în toi de vară,

Ce dragi îmi sunt livezile-nflorite,
Băieţii tăi şi fetele smolite,
Admir aroma crinului, fugară...

3

Admir aroma crinului, fugară...
Ca raza - sveltă, dreaptă-i este firea
Petala-i albă - pură ca iubirea,
Ce frageda juneţe o-nfioară,

Dar fii atent - prea multe, te omoară
Aceste flori, deşi uimesc privirea
Şi par să-ţi dăruiască fericirea
Prin frumuseţea lor sublimă, rară.

Un paradox cum se întâmplă-ades,
Deşi e mult prea lesne de-nţeles :
Aşa-i natura - veşnic ne şochează...

Ci uneori îmi pare o trădare -
Perfidia aceasta crunt mă doare
Şi inima de dor mi se cabrează.

4

Când inima de dor mi se cabrează,
Speranţa-mi ca un abur se topeşte,
Se-ntâmplă să-i şi-njur moldoveneşte
Pe toţi - miniştrii, oamenii de vază...

Patriotismul? Nu e doar o frază
Cu care un popor se amăgeşte?
Îmi vine să exclam : Doamne, păzeşte
De cancerul verbal în metastază!

Un paradox şi-aici, dar ştiu prea bine,
Că dragostea ce-o port în piept la mine
Pentru poporul meu - ea mă salvează...

Cu ea mă simt păşind în nemurire -
Mă las cuprinsă de nemărginire,
Vibrând cu Universul într-o fază.

5

Vibrez cu Universul într-o fază
Şi simt că sunt mai sigură de mine
Când beau din energiile divine -
De parc-aş trece-n altă ipostază.

În alt diapazon îmi luminează
Şi soarele din cer; Atunci, în fine,
Micimile vieţi-mi sunt străine,
Pământul neclintit îmi stă la bază.

Sunt gata să împart cu toţi misterul
Acestei stări de forţă... Efemerul
Se sparge-n stânca asta solitară.

Când noaptea lin se lasă, ca o ceaţă,
Arunc calvarul grijilor din viaţă,
Absorb din lut esenţa mea primară.

6

Absorb din lut esenţa mea primară,
Mă contopesc cu tot ce-i viu pe lume -
Naiadă în a valurilor spume,
Driadă în pădurea seculară.

Cu arborii renasc în primăvară
Şi dau cu ei în floare - fără glume!
Aceste mici minunăţii anume
Îmi fac senzaţia vieţii clară.

În miezul codrului mă simt acasă,
Ating cu geana cerul de mătasă
Şi fruntea mi se mistuie în pară...

În arşiţele verii cu mirare
Din cupele ei pline cu vigoare
Sorb adierea vântului de vară.

7

Sorb adierea vântului de vară,
Ce poartă rodul lanului în spate -
Cu boabe de polen, înmiresmate
El fecundează grâul şi secara.

Această pâine-i dulce şi amară,
Dar zi de zi cu ea ne ţinem, frate,
Ea scoase din nevoi nenumărate
Şi neamul, şi familia, şi ţara.

Nu voi să iau nici cea mai albă pâine
Din alt pământ, din mâinile străine,
Căci maica noastră glia se-ntristează.

Mi-a-mprumutat orice atom din mine
Şi mă hrănesc din ea - aşa e bine -
Să-i prind cu gura ploaia, roua, raza...

8

Eu prind cu gura ploaia, roua, raza -
Orice-mi trimite cerul şi destinul;
Suport plăcerea, umilinţa, chinul,
Şi toate-adânc în suflet ma-ncrestează.

Eu le accept pe toate, cât durează
Această viaţă, căci urăsc suspinul.
Dulceaţă şi venin - aşa e vinul,
Deci bea - şi Dumnezeu te aibă-n pază!

Să joci, de ai intrat cumva în horă -
Ai de trăit un an, o zi, o oră?
Nu-ţi este dat să le cunoşti pe toate...

Dar am oricând o scumpă mângâiere -
Să simt Frumosul până la durere
Mă bucur pururea, că mi se poate!

9

Mă bucur pururea, că mi se poate
Să simt căldura ţarinii străbune,
Când bat călcâiu-n horă, să răsune
Ecoul peste văi şi peste sate.

În glia asta inima-mi se zbate,
Din ea răsare versul meu pe strune
Şi-n ea mă voi întoarce, când să sune
Va fi cel ultim ceas al vieţii...Vade!

Va spune Moartea, - vino, hai cu mine...
Şi voi pleca spre zările senine
Primindu-mi şi osânda, şi tainul.

Dar cât trăiesc - cu zâmbetul pe faţă!
Să râd, să plâng, să lupt cu rău-n viaţă,
Să beau licoarea vieţii, ca rubinul...

10

Eu beau licoarea vieţii, ca rubinul,
Vrăjită de sclipirile-i solare
Şi beată de aromele-i amare -
Nedespărţit de trandafir e spinul.

Eu nu mă plâng, că mi-am ratat destinul,
Deşi am tras necazuri, şi mă doare,
Dar am avut tărie şi răbdare -
Nu-i chip să-ţi iasă-ntruna doar cu plinul.

Greşit-am des, dar nu din rea voinţă,
Am fost senină chiar şi-n suferinţă
Şi n-am lăsat să mă sufoce splinul.

Păşind mereu cu fruntea ridicată
Am stors din rodia vieţii toată
Dulceaţa, şi tăria, şi veninul!

11

Dulceaţa, şi tăria, şi veninul
Fac existenţa noastră precum este -
Haină, sau frumoasă ca-n poveste,
Sau neagră, sau mai albă decât crinul.

Dar eu îi sunt şi robul şi stăpânul -
Cad în abisuri şi mă urc pe creste,
Fac vânătăi şi răni, îmi joacă feste,
Ci tot câstig în lupta cu destinul!

Câstig această boltă azurie,
Toloacele în puf de păpădie
Şi primăverile înmiresmate.

Acestea le ador la nebunie
Şi-n frumuseţea lor pe-o veşnicie
Aş vrea să mă dizolv încet... În toate!

12

Aş vrea să mă dizolv încet în toate -
Să alăptez cu dor întreaga fire,
Turnându-i dureroasa mea simţire
În toate florile, în orice vietate.

Spre ea înalţ aceste mâini crispate,
Spre ea îndrept sfioasa mea privire,
În muta rugăciune de iubire
Ce sufletul mi-l scaldă-n voluptate.

Extaz şi chin... O sete mă sfâşie
De-a tinereţii apă veşnic vie,
Deşi-mi coboară iernile în plete.

Iubesc şi cuget, arde-a mea făclie,
Dar voi întoarce sacra datorie
Când potoli-se-va această sete...

13

Când potoli-se-va această sete
De Dragoste, Frumos şi Poezie?
Atunci doar, când în inima pustie
Se va-ntrona răceala... Nu pot crede

Că osteneala cu mişcări încete
Din ochi va şterge râs şi veselie,
Că stelele vor înceta să-mi fie
Prietene fidele şi discrete.

Nu pot să cred că tot ce mă-nfioară,
Tot ce iubesc acum va fi să piară,
Că e zadarnic visul unei fete...

Ci dacă-i viaţa doar un vis de vrajă
Mă voi lăsa de moarte prinsă-n mreajă
Fără dureri şi fără de regrete.

14

Fără dureri şi fără de regrete
Voi părăsi această lume tristă,
Trecându-mi viaţa toată în revistă
Prin minte-mi trec imagini cete-cete.

Ştiu tainele-i şi micile-i secrete -
Ascund ades un zâmbet în batistă,
Având eu însumi suflet de artistă
Îi iert această farsă. Să se-mbete

Cu comedia azi jucată-n scenă
Cei obsedaţi de-o patimă obscenă -
Pe mine nada nu mă mai tentează.

Arunce-n aer fraze dulci, pompoase,
Pe mine doar în pace să mă lase -
Nu sufăr vorba spusă cu emfază.

15

Nu sufăr vorba spusă cu emfază,
Sunt simplă ca o strună de vioară,
Admir aroma crinului, fugară,
Şi inima de dor mi se cabrează.

Vibrez cu Universul într-o fază,
Absorb din lut esenţa mea primară,
Sorb adierea vântului de vară
Şi prind cu gura ploaia, roua, raza...

Mă bucur pururea, că mi se poate
Să beau licoarea vieţii, ca rubinul,
Dulceaţa ei, tăria, chiar veninul!

As vrea să mă dizolv încet în toate
Când potoli-se-va această sete -
Fără dureri şi fără de regrete...

Cu sincere salutari, Adela Vasiloi

Inainte de a pleca din tara am auzit tot felul de povesti si aceleasi argumentele erau folosite in scopuri direrite:

1. de a me demoraliza - "Aaaaa..., aici esti inginer si acolo ai sa ajungi sa speli WC-urile sau sa speli vase la un restaurant... Ai sa ajungi somer, ai sa fii umilit, discriminat..."

2. de a ma incuraja - "Vezi? aici esti inginer si nici macar nu poti sa-ti cumperi o rabla de masina... acolo si somerii au masini! Stiu eu pe cineva care din spalat vase la restaurant si-a luat masina si casa..."

Aceste incercari au avut efect si nu au influentat decizia de apleca. Am stiut ca nu poate fi usor. Nu speram sa fiu primit la aeroport cu covor rosu si petale de trandafir.

Din nefericire, aici am gasit aceleasi opinii diferite:

- cei cu atitudine optimista si cu dorinta de a lupta si a razbate

- cei deznadajduti, care s-au dat batuti inainte de a incepe lupta. Cei care si-au dat seama ca aici trebuie sa plateasca vizita la doctor si mai ales la dentist si ca nu exista retete gratuite.

Si-au dat seama ca mama, tata, tanti Mitza si unchiul Georgica nu sint la indemina sa le imprumute bani (pe termen nelimitat) cind nu le ajung banii pina la salarul urmator.
Ca parinitii nu mai fac imprumut la CAR ca sa le cumpere mobila.
Si mai ales a disparut colegul de facultate al lui tata care sa-i ajute sa promoveze intr-un post mai bun.

Am facut munca necalificata. Am facut Pizza Delivery, am lucrat in retsaurante, am condus un camion. Dar am stiut ca este o situatie temporara, pina ce invat limba si obtin recunoasterea calificarilor.

Aici studentii de la universitati lucreaza in timpul liber, munci necalificate, si nu le este rusine.
Eu, ca toti ceilalti, nu am lucrat niciodata cit am fost student, iar in vacanta intindeam mina la parinti sa-mi dea bani sa plec la mare.
Ca toti ceilalti, am crescut cu handicapul si ideea preconceputa ca munca, sub-calificare, este o rusine.
Munca cinstita, nu conteaza de ce natura, nu este o rusine. Este o rusine sa nu muncesti!

Alex

In trecere numai, dar cum m-am gandit sa va dau
binetze "mai speciale" va ofer la totzi un buchet de
trandafiri din gradina mea...
dar cum ziceam alta data, luati trandafirii si nu vaza..
(ca asta face parte din colectia mea)

vad ca daniel a mâncat "utilizatorii".. :(
nu mai vezi nimic..
stie cineva de ce???

Popix, bine ai venit...in ograda :))

Copii, v-am mai pus poze noi la poze aristocratice,
dar ca Belle sa profite imediat de buchet, l-am pus si
pe yahoo:

http://fr.pg.photos.yahoo.com/ph/cecilia_yemen/detail?.dir=/75b6&.dnm=80b5.jpg&.src=ph

ce-ati mai trancanit...
noi suntem (in FR) in week-end prelungit,facem
puntea asa ca 4 zile..
joi, ieri a fost "Inaltzarea" catolica

am sa astept pe sHoricel, voi fi si eu absenta...
pana luni...

fiti cumintzi si week-end agreabil si insorit
o sa ma gandesc la voi :))

ma bucur ca putem continua discutia:
cat priveste argumentele care ar suporta moralitatea practicilor homosexuale eu spun asa: atat timp cat morala crestina isi are bazele in vechiul si noul testament, si atat timp cat Dumnezeu a pedepsit "cu foc si pucioasa" cele dou cetati pentru practicile lor (asta include sexul anal cu femei) ma astept ca nu le va incuraja nici de acum inainte. Bazandu-ma pe acest precedent cred deja stim cine pe cine va judeca si de ce; nu vad, in baza principiilor morale la care am facut referinta mai sus, de ce am judeca sau condamna. cred ca intelegi, si intelegeti si voi care doar cititi aceste randuri ca nu judec, si nu-i condamn.....dar nu aprob si nu incurajez....inca o data, cred ca relatiile sexuale cu caracter homosexual sunt imorale dintr-un punct de vedere crestin.

cat priveste cunillingusul si felatia cred ca sunt intr-o zona destul de gri, cred ca atat timp cat sunt folosite ca forplay, adica mai mult ca mijloc nu ca scop, nu vad ce li s-ar putea reprosa,la fel si restul, pene, petale de trandafiri, alte jucarii inprovizate sau nu....
se poate lua ca referinta ideea ca sotul trebuie sa ia in considerare si necesitatile sotiei, sa se adaptezed astfel ca partea intima a relatiei lor sa fi placuta si pentru ea, sa nu se ajunga la automatisme. amandoi trebuie sa aiba consideratie pentru nevoile celuilalt, sa nu abuzeze unul de celalalt. Daca criterii cu caracter financiar(venit, cheltuieli), social( cariera, relocari), medical, etc, intervin , ei trebuie sa se adapteze, sa inteleaga si sa se inteleaga...in final este vorba de o uniune bazata pe prietenie si nu pe sex....sexul este doar parte din contract dar are clauze....
Referitor la casatorie:
-statutul casatoriei din punctul de vedere al societatii in care traim este foarte fexibil...dupa cum stiti, in Canada, societatea fiind mai putin puritata, casatorii intre gay si lesbiene au avut loc; vreau sa subliniez ca sunt casatorii civile!
-prin prisma bisericii, casatoria religioasa este un act supranatural prin care trupul lui si al ei, sub directa actiune a spiritului sfant, se transforma intr-un singur trup care va fi adapostul a doua suflete, un acoperis pentru doi.... fiind un act supranatural savarsit de Dumnezeu, scriptura ne spune: "ce dumnezeu a unit omul sa nu desparta" deci divortul este considerat invalid si orice casatorie dupa un divort este considerata imorala fiindca implica adulter.
Vis a vis de valabilitatea casatoriei in alte biserici...trebuie sa stiti ca atat timp cat casatoria (prima, singura daca vreti) este in fata lui Dumnezeu are aceeasi valoare, ca alte biserici practica sau accepta divortul asta cred ca-i o responsabilitate care si-o asuma si faptul ca cineva isi asuma responsibilitatea pentru un act nu il face mai moral si nu-i scuza pe cei implicati.

nu fac greseala de ai amesteca, tot ce spun este ca pacatul trupesc este tot pacat trupesc indiferent cum este practicat.

-"de ce crezi ca pe majoritatea barbatilor heterosexuali ii stimuleaza observarea unui act homosexual - lesbianismul?"

nu sunt psihiatru, nici psiholog, nu-mi permit sa comentez din acel punct de vedere. nu vad ca moral sa privesti pe altii avand sex....si nu vad ca moral practicarea sexului in public....nu stiu daca asta te ajuta cumva sa intelegi pozitia de pe care vad eu lumea.

Cateva mici comentarii/intrebari:

"cat priveste argumentele care ar suporta moralitatea practicilor homosexuale eu spun asa: atat timp cat morala crestina isi are bazele in vechiul si noul testament, si atat timp cat Dumnezeu a pedepsit "cu foc si pucioasa" cele dou cetati pentru practicile lor (asta include sexul anal cu femei) ma astept ca nu le va incuraja nici de acum inainte."

revenim la spusele Cassandrei: Dumnezeu a zis!

"cat priveste cunillingusul si felatia cred ca sunt intr-o zona destul de gri, cred ca atat timp cat sunt folosite ca forplay, adica mai mult ca mijloc nu ca scop, nu vad ce li s-ar putea reprosa,la fel si restul, pene, petale de trandafiri, alte jucarii inprovizate sau nu.... "

Zona gri spui? Este sau nu un pacat? E pacat, dar e mic? E pacat numai daca nu e folosit decat in scop de foreplay? Deci revenim la ideea ca este pacat daca nu este strict in scopul reproducerii?

"Vis a vis de valabilitatea casatoriei in alte biserici...trebuie sa stiti ca atat timp cat casatoria (prima, singura daca vreti) este in fata lui Dumnezeu"

Cum ramane cu "paganii"? Daca pe Dumnezeu il cheama Allah sau Gita, atunci este pacat? Dupa cate stiu, casatoriile din alte religii nu implica contopirea mentionata.

"nu sunt psihiatru, nici psiholog, nu-mi permit sa comentez din acel punct de vedere. nu vad ca moral sa privesti pe altii avand sex"

De aceea eu am spus "observarea" si nu "privirea". Numai gandul la doua femei sarutandu-se e suficient ca sa stimuleze majoritatea barbatilor heterosexuali.
Deci intrebarea ramane deschisa pentru toti: de ce, daca este atat de "imoral" acest act?

I am only one, but I AM one!

Ce va mai merge guritza... abia am reusit sa citesc ultimiule
90 mesaje, scriu si apoi trec la rest, sa citesc din urma

BELLE draga, La multi ani... înapoi! dar nu in Ro :))
Aniversare placuta si plin, plin de cadouri... vezi sa nu uiti ca sa
ceri un solitar la dl belle.. :))

Horica,
nu te mai plange atat de iarba ta, ca-i doar iarba si terenu-i plat,
te pui pe masina si tunzi

la mine trebuie sa o faci cu "cositoarea mecanica" ca terenu-i
denivelat, cu pietre, sunt dâmburi, pietroie mari,
arbusti si copaci... in camp sunt buruieni si copacei salbatici,
vitza de vie salbatica, chestie de grosime de 1-2-3-5 cm,
asa ca trebuie sa pun cutzitul, nu merge cu firul gros...

unii arbusti, trebuie sa-i tai cu drujba...
si eu tot 5 acrii am (adica 20.000 m² - 2 hectare, mai pe
româneste)...
da' m'am saturat de cosit... sau taiat.. sau tuns... cum naiba
se mai zice in romania...
in franceza e simplu se zice broussailles (balarii cu copacei)
iar cositul este "debroussailler", iar masina cu esentza, o imbraci
cu un harneu pe bust, agatzata in talie, o dai cu miscarile
din bratze de la dreapta la stanga si vice versa,
poate avea cutzite sau fir gros cu metal
cand termini, nu-ti mai simtzi bratzele si umerii

cum se chiama in romaneste, masina asta???
in franceza se cheama "debroussailleuese"

Gaby,
bine ai venit in ograda, ce bine ca clubul se mareste...
in plus vad ca ai profilul "aristocratic" ca si noi.. :))
imi face placere sa te citesc...

sTrudel
unde ai disparut??? ca nu te mai vedeam?
mi-ai lipsit... :))

Don,
tu pe ce coclauri traiesti???
bine ca ai aderat si tu la club... vorba ceia : cu cât mai multi
nebuni... pardon... aristocrati... cu atat ne amuzam mai bine...

Yvishor,
imi pare tare bine ca te-ai intors, pe unde naiba tot
dispari??? ca-ti ducem dorul cu saptamanile...
te faci rara... :((

Fefe,
ce mai ai in gradina, ti-au inflorit trandafirii si iasomia?
nu te imbata mirosul???
la mine a inceput iasomia, in plus pe dâmbul ce ma separa
de drum, este inalt de vreo 10 metrii sunt plin de artzari,
salcâmi, toti sunt infloritzi, un miros... de te imbata
in plus acum infloresc garofitele duble albe, astea sunt
mai ceva la miros ca tuberozele...acusi o sa infloreasca si crinii albi...

cand bate vantul, simtzi toate mirosurile de la 1 km distanta...

pe urma , petalele florilor de salcami sunt ca un covor alb
in gradina, pe scari... trebuie tot timpul sa matur...:((

anisia,
inca n-am vazut pozele, dar ma duc imediat sa vad
am sa-ti spun apoi..
cand pleci spre FR??
O sa vedem cum, sa ne intalnim dupa ce revii inapoi..
ANISIA, IMPERATIV, inainte de plecare, trimite-mi un e-mail cu
numarul tau de telefon dinb RO, ca sa te pot cauta si sa organizam
ceva, NU UITA!

Giocondel,
pe unde esti fetitzo???
pana la ce data ramai in RO? prelungesti sederea?
ajungem sa ne vedem???

ATHOS,
tu nu vii vara asta in RO? in ce luna iei vacantele?
ramai in IL sau vrei sa pleci pe undeva?

de multe ori, avem atatea de descoperit in tara unde traim,
si nu cunoastem tot, dar naiba ne indeamna sa plecam la drum,
in alte coltzuri a lumii...

SA NE GANDIM PUTZIN, poate gasim solutzia...

sa organizam ceva pt 2006, sa ne intalnim undeva cu totzii,
poate in RO???
sa fixam o luna, sa ne organizam de acum, eventual rezervari
cu tarif redus, ce naiba, ca nu-i asa de greu...
ce zicetzi???

fefe eu is pe aici..la un ceiuc cu petale de trandafir..

yummm...Cafeaua a terminat-o bella si Gabi..si rsi..

pai mi-a adus 4 feluri..unul ceva arabesc..destul de ciudat dar tare imi place..

si celelalte 3 combinatii..(menta, petale de trandafir..etc, etc..) combinatii la care nu m-as fi gindit..

tu..da 3 lintri de apa e cam mult..eu abia ma lupt cu cei 2 litri...:-)

In timpul Imperiului Roman exista o traditie ce azi, din fericire, nu se mai pastreaza. Mirele rupea tortul in doua in capul miresei. Acest gest simboliza dominatia barbatului asupra femeii.
In zilele noastre se practica taierea tortului. Acest gest semnifica prima sarcina pe care noua familie o are de indeplinit impreuna.
Se mai spun ca daca dormi cu o felie de tort de la o nunta sub perna, iti poti visa viitorul partener de viata.
Verigheta se poarta pe al treilea deget de la mana stanga deoarece grecii in antichitate credeau ca o vena de la acel deget duce direct la inima.
Mireasa trebuie sa fie imbracata in alb la ceremonia religioasa, ca simbol al puritatii spirituale. Ea trebuie sa mai poarte ceva vechi, ceva nou, ceva imprumutat, ceva bleu si o moneda. Astazi, ceva vechi - o bijuterie de familie - reprezinta legatura viitorului cuplu cu familiile parintilor; ceva nou - rochia de mireasa - este considerat ca aducator de noroc; ceva imprumutat - o batista cu dantela sau orice alt obiect - are rolul simbolic de a reaminti cuplului ca pot conta oricand pe ajutorul familiei si al prietenilor. Ceva bleu (albastru), simbolul credintei si al loialitatii este reprezentat de jartiera (albastra). Moneda este simbolul unei vieti prospere.Aruncarea orezului in trecut, nu numai orez se arunca asupra mirilor in clipa in care paraseau petrecerea: in Franta se folosea graul, in Africa de Nord smochine si curmale, iar in Italia - o combinatie de monede, fructe uscate si bomboane. Desi se mai foloseste si acum orezul a fost inlocuit de petale de trandafiri sau confetti.