comentarii

picuri de roua


Bacul e aproape: cum stai la mate? Testeaza-te online!
Teste cu rezolvari complete, cursuri cu teorie si exemple explicate
www.prepa.ro
*** - de om la: 21/11/2011 15:56:52
(la: un zambet pe 16 bits)
cautari recente
"id fete singure din buzau" = 072 354 xxxx
"cabana Baciu" = hotelul Gica Popescu
"nu sa fi bogat te face fericit ci sa devi bogat" = apoi poti sa mori fericit
"so mai penes" =so cheres
"zeama de urzici" = Fe
"cresc amintirile de lucian blaga" = asa o fi
"ce sint cartile pentru mine" = kindle surprise
"explicarea proverbului ;asculta invatatura tatalui tau si nu uita povetele maicii tale" = daca esti baiat
"negura" = da gura
"irlanda dublin" = IRA
"nrgura" = d gura
"ca va ajunge sangele pana la zabeile cailor" = abator
"inebuni sau innebuni" = in rai
"ghicitori matematice pt clasele I IV" = imparte 3 paie la 4 magari
"vraji cu chistocul de tigara" = ascunde'l in gura cand vine profu' in control
"cum sati pastrezi sufletul curat" = sa mananci sati-os
"zeama de urzici" = hemoglobina
"a spala putina" = poi dat cu cocolino
"ati adus" = inchis la alimentara
"rugaciunea sf ciprian" = nu ma bate doamne tare, ca's si eu al dumitale
"limba norvegiana" = oltchim
"explicatia proverbului fiecare pasare pe limba ei piere" = daca nu a invatat carte ca sa fie poliglota
"a scrie la indicativ la toate timpurile trecutului pers 2-a singular" = tulaiii, ce-a mai naspha tema pt acasa facuta la o cafenea
"desparte in silabe cuvantu intr-ol inalt" = in-tro-llat
"mircea carturescu" = ciripescu
"incoronati ai iadului" = incornorati
"cuvinte care se termina in -te" = xxx-te
"texte cu ortograme" = meta, para-
"cantareti italieni ani 50" = celentano ?
"eugen ilina pictura" = eugeni lina/(lana?) picura
sanchita - de paula_vs la: 29/12/2011 09:23:23
(la: în ultima cameră, el)
superbe ultimele versuri si simt absorbtia oglinzii asemenea lui Alice inaintea intalnirii cu fantasticele personaje desigur, ca si prima strofa imi place chiar ma sensibilizeaza comparatia cu unchiul exilat sau autoexilat in odaia din fundul casei dar metafora oglinzii imi da senzatia irealului si basmului iar picatura de roua o imaginez imprastiata pe suprafata oglinzii ca foita de argint,adevarul ne priveste intotdeauna in fata ca propriul nostru chip reflectat,tu nu iti dezamagesti niciodata cititorii
la multi ani sanchita !
9 - de Tot Areal la: 31/12/2011 14:42:01
(la: Apartamentul)
albă îi acoperea umerii arătării căreia nu i se vede decât jumătate din trunchi.
Ţipătul ei prelung îl face pe Ştefan să sară din pat. Ţâşneşte spre bucătărie alunecând pe podea şi julindu-şi genunchiul. O vede pe Carmen cum stă cu mâna întinsă spre geamul vecin, tremurând din toate încheieturile şi incapabilă să spună ceva. Era albă ca varul. Reflexul lui îl face să-i tragă o palmă pentru a o scoate din acest şoc. Ea reacţionează şi cade grămadă la picioarele lui. Lăsând-o jos pentru o clipă, se repede să vadă, doar că nimic nu este acolo. Camera e învăluită în întuneric şi linişte. O ridică cu greu apucând-o de subsuoară şi o duce pe pat. Era plânge încetişor, are ochii tulburi plini de lacrimi. Tremură încă scuturată de frisoane. El îi prinde faţa în palme forţând-o să se uite în ochii lui.
-Ce s-a întâmplat?întreabă încet. Îmi poţi spune ce ai văzut? Eu n-am mai văzut nimic.
Carmen dă din cap că nu, iar Ştefan nu înţelege.
-Ce, nu? N-ai văzut nimic acolo?
Ea dă din cap că da.
-Deci ai văzut ceva dincolo? În camera acolo?
Ea dă din cap afirmativ cu lacrimile siroindu-i încet pe ambii obraji.
-Ce a fost, eu n-am mai văzut nimic?!
-Ci...ci...cineva...bâlbâie ea. Se..se uita la mine.
-Ai văzut pe cineva acolo, la geam care se uita la tine? Ce era, bărbat, femeie...
După ce le zice „femeie” ea dă din cap mai tare.
-Femeie...?!
-Bătrână, şopteşte ea trăgându-şi sufletul şi respirând adând. O bătrână, lângă geam, se uita la mine. Părea ca una moartă.
-Moartă se uita la tine? Adică arăta ca o moartă?!
Ea dă din cap că da.
-Uite cum facem. Linişteşte-te acum, mâine la prima oră plecăm de aici, bine? Eu n-am mai văzut nimic, dar te cred. Am să urmăresc, poate mi se arată şi mie. Orice ar fi, nu ai de ce să te temi, sunt cu tine şi nu poate să-ţi facă nimic. Aici nu are putere.
Nici nu apucă el să-şi ducă vorba la sfârşit când o izbitură puternică se aude în uşa din camera depozit. Lovitura se repetă la fel de puternic, cu violenţă.
Ştefan sare în picioare şi apucă un picior de lemn rupt cine ştie de unde, ce zăcea lângă uşa de la intrare.
-Vă arăt eu vouă cum să vă bateţi joc, îşi mârâie înfuriat la culme.
Deschide cu brutalitate uşa ce dă spre hol... Scaunul din bucătărie îl loveşte cu putere sub genunchi aproape răsturnându-l. Prostit se uită la scaunul ce fusese o clipă înainte în mijlocul bucătăriei. Nu mai înţelege nimic! Geamul deschis se trânteşte brusc, cu violenţă, rupându-se, iar sticla sfărâmată căde ploaie asupra lui şi-l răneşte uşor pe obraz şi nas. Se târăşte de-a buşilea către perete la adăpostul uşii, dat uşa, ca posedată îl prinde într-o serie de lovituri cel rănesc la tâmplă şi aproape să-i frângă graţul cu care încearcă să se apere. Se ridică ca împins de un resort. Carmen, care nu înţelege nimic, se uită la el incapabilă să înţeleagă.
Ştefan se repede şi o cuprinde de umeri. Ea îi şterge cu palma câteva firicele de sânge ce-i siroiau din obraz şi nas.
-Plecăm acum! Îmbracă-te!
Noaptea rece îi învăluia făcându-i să tremure, dar avea darul de a-i ţine treji. Trăgeau după ei bagajele împachetate la nimereală într-o grabă ce friza nebunia. Abia îşi luaseră cele câteva haine uşoare pe ei. Strada pustie era bătută de rafale de vânt, iar picuri mici le cădeau în creştet , apoi pe braţe, pe faţă... Începuse să plouă mărunt. Un taxi opri lângă ei, şoferul măsurându-i atent şi circumspect.
-Ne puteţi duce la cel mai apropiat motel sau motel? îl întreabă Ştefan cu o voce stinsă.
-Urcaţi...le, răspunde acesta după câteva secunde.
În spate, Carmen se ghemui în braţele lui tremurând. Ochii ei, roşii, i se închid obosiţi obosiţi şi grei. Ştefan priveşte înainte prin parbrizul stropit de ploaie. Ştergătoarele îl prind ca într-un joc stupid, urmărindu-le mişcarea ciclică şi acel scârţâit specific al cauciucului uzat.
-Ştiu un motel ieftin, vă pot duce acolo...
-Bine, răspunde Ştefan încet.
-Nu ştiu cine sunteţi, de unde veniţi, dar mai bine că nu v-a venit ideea să înoptaţi în casa aia mare de acolo de pe dreapta. Aia se zice că-i bântuită. Acolo s-a spânzurat o bătrână, cu mult timp înainte. Casa rămase acum fiului sau nepotului ei, aşa ceva, doar că ăla a fost găsit mort seara trecută... Despre casă se spun numai prostii din astea.
#626575 (raspuns la: #626574) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
la mine - de zaraza la: 14/02/2012 12:59:33
(la: Idle talk)
a venit primavara. picura stresinile si se aud gugustiucii.
#629260 (raspuns la: #629259) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
zaraza - de Intruder la: 14/02/2012 15:57:56
(la: Idle talk)
la mine, doar picura si-atat. astia pe aici sunt speriati de zapada...:)
#629278 (raspuns la: #629260) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
M - de pescadorul la: 27/05/2012 22:52:49
(la: Sa aruncam cu pietre in SUA)
Ai cu "Valentina" nu este decat o victorie a "picaturii chinezesti" picurata cu dibacie de publicitate care incearca din orice sa faca o ocazie de shopping, precum "iepurasul" de Pasti, ca sa nu mai zic de toti mosii din iarna, tineretul probabil ca a si uitat ce reprezinta pana la urma aceste zile, ei stiu doar atat ca trebuie sa dea navala in magazine ca sa cumpere "cadouri". Adica omul "perfect" educat de societatea de consum si transformat intr-un robot cumparator care se uita mandru din spatele caruciorului doldora. Daca au ajuns sa-si petreaca timpul liber in Mall, e noaptea mintii.
Pana la urma si americanii sunt la fel de "victime" ale acestor curente, e stilul de viata american la care multi tind si-ncearca sa-l copieze.
Dar nu asta era pus in dicutie, cel putin de mine, eu discutam de "politica" americana care e alt subiect si nu merita sa le amestecam. Si nici macar aia interna, ca e la ei acolo ci aia pe care o aplica in alte spatii si care nici macar nu seamana.
Deci nu America in sine este pusa in discutie ci aroganta americana si felul cum manipuleaza pe oricine, fara scrupule, doar din interes.
Apropo, treaba aia cu vecinul... aoleu ce-a facut, s-a cacat in curte?... gata de naibe toata lumea isi face nevoile afara, da ce noi suntem mai prosti?... o fi o dovada de mare inteligenta sau de civilizatie?
#632785 (raspuns la: #632784) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Roman Haduch la: 05/06/2012 08:28:16
(la: Surasul de langa baterie)
dupa un pahar cu apa, ascuns in unghiul nepatruns, o vad pe ea, bacteria solitara.

Ce face bacteria ?
Bacteria atenta , tinteste elegant roua stransa in garla, ifectand-o alarmant cu unicul scop de a-si face simtita prezenta sa mai mult decat virtuala.
#632936 (raspuns la: #632884) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pescadorul - de sami_paris74 la: 19/06/2012 08:33:45
(la: Ploile care ne apartin.)
Picura si la mine ,in nord sunt mari inundatii,curentii de aer cald si rece se intersecteaza,apoi se anuleaza unii pe altii ,cercetarile continua...
#633250 (raspuns la: #633246) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ia, si eu pe tot pe-aici - de anisia la: 30/09/2012 23:46:51
(la: ia, și eu pe aici...)
Ma uit daca-mi ceri si iti ploua.
Si-am scrie in vers epopee
Eu insami, o umbra din vechea femee
Ce simplu-mpartea lumea in doua
Tu trubadur la tample carunt
Cu umeri adusi si zambet rasfrant.

Sfarsita e fleica, in soba doar roua
La vale ti-i dusa opinca,
Porti fruntea-naltata si lasi caterinca
La deal te asteapta zi noua
Aduna mesenii, da-le de veste
Distractia nu-i mai ca odata

Ca dus ii si gandul si oful si dorul
Ramasa-i de-acum doar cenusa
Aduna mesenii, adu si pocalul
Sa sedem cumnti pe pragul de usa
Tu trubadur la tample carunt
Eu femee in umbra, cu zambet rasfrant

#635531 (raspuns la: #635458) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
om - de zaraza sc la: 23/11/2012 10:57:32
(la: confa blocatilor)
A? Mi s-a parut ca aud o sonerie... nu? Era o idee, aha! Referitor la ce am discutat mai sus.

zaraza sc:
"Din cat se vede pana acum, ipotezele despre materia neagra mai degraba dau castig de cauza principiilor kybalionului, mai ales al primului: universul este mental. Credintele noastre influenteaza materia, exista o continuitate la nivel cuantic intre ceea ce gandim si materie. Observatorul influenteaza rezultatele experimentelor, cel ce gandeste pozitiv gaseste solutii (asta din urma e usor de demontat, dar necesita prea mult timp sa vin cu argumente).

Da-mi un exemplu din studiile facute asupra materiei negre, cum ca ar da peste cap legile kybalionului. "

om:
"Ex cerut de tine: daca-ti arunc o piatra in cap, cu tot mentalul tau piatra te loveste ca piatra si nu ca picatura de apa. In plus, cu tot mentalul tau universal, materia neagra nu-si va schimba infrastuctura universala (fie ea si mentala;) ca piatra sa o ia in partea opusa ;)"

Fireste ca o piatra imi va afecta capul. Materia afecteaza materia. Nimic nou. Picuram o solutie cu pipeta si ma gandeam ca daca se intampla ceva care imi distrage atentia gresesc si picur mai mult. Deci mentalul meu, cu atentia perturbata, provoaca o schimbare in solutie, in materie. E suficient o clipa de neatentie ca sa omori pe cineva, de exemplu. Dar nu ii afectezi spiritul, el e nemuritor. Pai ca sa deviez piatra nu am nevoie neaparat sa actionez asupra ei cu mintea. E suficient sa actionez cu mintea mea asupra mintii tale. Pentru ca piatra nu e decat ideea ta de a-mi demonstra ceva. Daca as primi o piatra in cap probabil ca chiar merit asa ceva. Ai "curajul" sa imi spulberi ideile cu o piatra? Oricum nu vei putea. Ideile astea apartin si altora. Alearga dupa fiecare cu pietre... :D

#636391 (raspuns la: #636010) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de pescadorul la: 15/12/2012 00:38:36
(la: domnule administrator al acestui site)
Pentru ca totusi vine o perioada in care ar trebui sa ramanem doar oameni nu si "adversari politici", voiam sa subliniez, asa cum am mai facut-o dealtfel, ca tocmai asta este surza "zanzaniei" care adanceste animozitatile ce se pastreaza din pacate si ulterior, indiferent de subiectul abordat. Ele chiar nu-si au rostul caci nu schimba cu nimic mersul evenimentelor, nimeni dintre cei ce citesc nu-si schimba viziunea doar pentru ca-si spune unul sau altul aici parerea. Am mai rezistat o perioada in afara lor desi s-a dicutat in draci si a fost foarte bine caci in astfel de situatii ni se pune pata si dorim fiecare in parte sa dovedim ca argumentele noastre sunt cele mai viabile dar nici nu stiti cat de penibili devenim, sau poate stiti ca e vizibil. Politicenii au alte aspiratii ce nu corespund nici pe departe cu ale noastre indiferent pe cine avem sub perna ca "icoana". Bine cine trebuie s-o faca ca asta-i este menirea n-are decat sa picure picatura chinezeasca cu "venin", eu personal chiar ca ma voi pastra deoparte indiferent cat de greu imi va fi. In fond fiecare este major si-si extrage concluziile asupra vietii din propriile trairi nu din ce-i sugereaza unul si altul. Probabil ca fara astfel de "focare" de galceava cafeneaua va deveni mai "armonioasa" in functionare si vom redeveni aceiasi simpatici interlocutori care ne oprim pe aici pentru a ne destinde. In rest sa auzim de bine caci sarbatorile bat la usa, se aud urland "lupii albi" deja si presiunea elctromagnetica este in crestere.
#637686 (raspuns la: #637675) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
adynet - de zaraza sc la: 09/05/2013 10:53:39
(la: Reîncarnare cu je t'aime si alte diversiuni... )
Printre picaturi... de care? De roua, de transpiratie, de esente parfumate? :)

Spor la lucru! Fie ca picaturile sa fie inspiratoare, ori de care-or fi! ;)

#645314 (raspuns la: #645310) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
proud - de zaraza sc la: 14/05/2013 07:34:51
(la: primavara)
Si mai delicate asa pline de roua! La noi a plouat dupa ce s-au trecut florile! :D

#645375 (raspuns la: #645365) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de parola.uitata la: 19/08/2013 16:36:23
(la: In sfarsit 'Pozitia copilului')
"sunt tentata sa speculez (iar) si sa zic ca la mijloc o fi fost o serioasa carenta afectiva, suplinita de copil in felul asta."

De netăgăduit. Cam toate "damblalele" copiilor sunt fortăreţe comportamentale ridicate ca mijloace de apărare împotriva ghiulelelor parentale.



"Sigur ca n-o aprob pe mama care spune "Eu ce să-i fac?", dar pe una care si-ar pedepsi copilul pentru ca mananca prea mult, as considera-o de doua ori vinovata."

:)

Ori că stropitoarea curge întruna pe deasupra mugurilor, ori c-o văduveşti de apă, planta din ghiveci suferă cât suferă, apoi moare. Prin efectele de morb produse, "a da prea mult" este, în unele cazuri, similar cu "a nu da deloc", oricât de bizară ar putea părea afirmaţia.

Nu sunt de acord cu ceea ce conţin ghilimelele şi mi s-a părut interesant că te-ai gândit la "altă" pedeapsă în afara celei în care era forţată fetiţa să trăiască: tot un act de puniţie reprezintă şi negarea nevoilor copilului, dar şi neîntovărăşirea lui spre sănătate, alegând boala pentru ţânc prin adoptarea unei atitudini pasive. Mai multă pedeapsă decât indiferenţa oare ce să fi fost pentru sărmana copilă?

Acum câţiva ani, fetiţa a murit într-un trup de adult cu obezitate morbidă. Oricât de "nejudecabilă" ar fi din fotoliul de mamă, prin absolutimsu’ educativ-formator cu care a domnit peste supuşii săi - copiii -, eu o văd vinovată pe maică-sa. Trebuia s-o ajute, toată lumea i-a atras atenţia la momentul cuvenit.



"e metoda educativa care promoveaza interventia minimala a adultului in viata copilului"

...când toate-s bune şi frumoase, ceru-i albastru, dragostele dau năvala-n orice trupuşor şi zânuţele îşi poartă cobiliţa cu rouă pe deasupra florilor, aruncând doi stropi pe-o petală, cinci fleoşcuri pe alta, da, de ce m-aş amesteca? Însă când copilul se duce spre moarte prin alegerile sale, n-aş putea să merg în urma dricului cu nepăsare şi ridicare de umeri.

Am fost nevoită să iau contact cu metoda Montessori acum ceva vreme-n urmă şi, ca la orice lucru izvorât din compasiune, da' apoi devenit afacere, am constatat că n-a avut schimbări însemnate din rău în bine ori din bine-n şi mai bine, lumea-i tot cepeleagă şi oloagă chiar dacă au trecut peste ea diverse metode educative.

Şi-n plus, simpatizant-marxistă cum se afla, avea unele excentricităţi disciplinare la care nu pot adera. Başca denumirea de "copii normalizaţi" care mă scoate din sărite. :)

A, altceva care nu mi-a plăcut: număru' limitat de jucării în loc să crească răbdările-n cei mici, aşa cum s-a scontat, pe unii i-a frustrat, pe alţii i-a condus spre alte metehne care să le umple plictiseala. Dacă ar dori să facă dintr-o cârpă ş-un ştiulete o păpuşă ori dintr-o scoarţă de copac velinţă pentru pătuţu' de joacă, n-au posibilitatea, în grădiniţele Montessori obiectele sunt dinainte stabilite ca număr şi modalităţi de întrebuinţare, nefacilitându-le pornirile creative. Şi atunci, dacă nu-şi consumă dorinţele de-a construi o lume mică, ţine-i trist şi oropsit că n-o poate construi nici pe cea mare? :)Un domn Goe cu barbişon, tabac în cutiuţă şi palton, deloc marghiol şi cam netot, parcă nu mai are acelaşi haz ca un domn Goe repetent, da' cu vârsta potrivită statutului de şcolar. :) Şi-i plină lumea de Goe adulţi, chiar ieşiţi din băncile Montessori. :-)

#647361 (raspuns la: #647322) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de pescadorul la: 06/12/2013 15:30:40
(la: Filo Sami.)
Ai dat o definitie admirabila "publicitatii" care ne picura in creier ca picatura viitorilor nostrii investitori chinezii. La papita insa continutul este egal cu zero fata de ce calitati ni se induce ca are ca ceva "nutret" gasesti in pachet.
Pana la urma peste tot functioneaza, i-ai fata ca sa nu se vada "curul"... :))))))
#648619 (raspuns la: #648613) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu... - de monte_oro la: 10/12/2013 15:26:05
(la: ce filme faine ati mai vazut lately?)
sunt amorezat de „Elementary”..Am facut o reala pasiune pentru Jonny Lee Miller, interpretul lui Sherlock Holmes cel modern.. Cum la noi abia il picura AXN-ul, il urmaresc pe net, „la zi”, sa spun asa.. adesea nemaiavand rabdare sa apara si varianta titrata in romana. Dar ma regasesc in pasiunea pentru logica si detalii a personajului. Sa vezi... dincolo de ceea ce poate vedea toata lumea.. sa faci deductii, conexiuni, si sa nu esuezi, dupa aceea, in vreo concluzie stramba...
#648689 (raspuns la: #648688) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de pescadorul la: 16/02/2014 13:50:36
(la: pe cine alegem la presedintia Romaniei)
Da dupa cum s-a observat romanii sunt pregatiti doar sa suporte rezulatetele propriilor optiuni pe care se pare ca le fac ajutandu-se doar de creierul mic si asta nu pentru ca n-ar fi in concordanta cu sperantele mele dar este evident ce s-a ales din ele pana astazi, ultimile gaini din Europa cu probabil cei mai bogati politicieni impreuna cu cercurile de jafuri... pardon afaceri ce-i sustin.
Si normal cu nelipsita securitate vopsita care nu mai era aia care impila poporul ci doar ii picura cretinism in creier gasind masini de facut bani falsi si stupefiante la sediile partidelor de opozitie care, culmea aveau atunci in frunte chiar reprezentanti autentici ai partidelor istorice din care au facut parte ce suportasera toate grozaviile declansate de comunistii din care cu onor facea parte presedintele ales de atunci dl. Iliescu.
Cat de cretin sa fii ca avand de ales intre 2 directii din care una sub obladuirea unuia care a mancat salam cu soia impreuna cu tine si care putea sa continue exact cu acelasi meniu ca atata avea in cap si alta sub conducerea unora care au venit de afara, adica de exact de unde speri in sfarsit sa ajungi, alegi acelasi drum pe care in mod teoretic l-ai parasit ca ducand spre rau. Alegere bazata tocmai pe faptul ca reactionarii aia n-au suferit cu tine de frig si de foame si n-au mancat salam cu soia, domane exista alta pilda de tampenie dusa pana la paroxism in istoria omenirii?
Suntem prizonierii unui grup de ex-comunisti si securisti ce au acaparat puterea folosind aceleasi metode de cretinizare a maselor apasand pe pedalele ultra cunoscute din repertoriu teama, neincrederea, lipsa de speranta ca exista o alternativa viabila.
INCUBUS 2 - de Tot Areal la: 18/06/2014 17:05:03
(la: INCUBUS)
Încet, soarele roşiatic, cobora peste pădure. Părea că va apune undeva chiar în mijlocul copacilor, ca apoi, în zori, să răsară, făcând roua să strălucească precum nişte perle mici împrăştiate deasupra frunzelor şi a ierbii. Usor, oglinda lacului prinse a se încreţii sub adierea răcoroasă a vântului, iar frunzele foşneau trezindu-se la viaţă.
Rareş ridicase cortul şi un foc micuţ şi vesel juca în faţa lor. Valentina se cuibări leneşă în braţele lui, mişcându-şi umerii până găsi poziţia ideală la pieptul lui. Rareş o încolăci cu braţele împreunându-le cu ale ei.
Se-ntunecase de-a binelea, iar acum, singura lumină venea de la focul peste care Rareş arunca, din când în când, câte mână de vreascuri. Valentina tremura la fiecare fafală de vânt.
- Vrei să intrăm ? o întreabă el.
- Nu. Mai stăm puţin...
- Văd că tremuri.
- Las' că mă lipesc de tine, zice ea cu o voce subţire, de copil răsfăţat.
De undeva din adâncul pădurii, o bufniţă îşi făcea auzit glasul, răspânzindit de un ecou sinistru. Valentina tresări.
- Ce e? o întreabă Rareş sărutându-i părul în creştet.
- Auzi cum face?
- Bufniţa aia?
- Aha...
- E şi ea un animal...
- Auzi, dar ce se spune despre locul ăsta? Umbla vorba că e ceva cu locul ăsta, cu lacul...
- Prostii. Se zicea din bătrâni, că locul ăsta e blestemat, că-i bântuit că nu ştiu cine a murit aici...ceva de genul ăsta, de fapt, dacă îmi aduc bine aminte, povestea era ceva legat de spiritul lacului..aşa ceva...
- Da, parcă lac se zicea, da
- De lac...de locul ăsta în sine...cine ştie. În fine, erau nişte zvonuri.
- Păi nu a fost închis un timp?
- A fost, dar nu pentru prostiile alea, ci pentru că s-au înecat nişte copii aici, de pe undeva din satele astea din jur. Se zice că-i adânc tare lacul ăsta.
- Chiar aşa. Ce mic pare la suprafaţă şi ce adânc e, nu?
- Te pui cu natura...
Trecuse de miezul nopţii. Vântul încetă să mai bată, iar luna îşi făcu maiestuos apariţia luminând totul în jur.
Valentina prinse curaj.
- Hai la culcare. Simt că mi se închid ochii, zice ea răsucindu-şi capul spre Rares şi pupându-l pe obraz.
- Hai! face el ridicându-se greoi din iarba udă şi alunecoasă întinzându-şi oasele. Mă duc să aranjez înăuntru. Vezi, aruncă vreascurile alea ce au mai rămas, poate mai ţine ceva focul ăsta...
Zicând asta, se întoarce şi intră în cort. Valentina se lăsă pe vine adunâd, mai mult pe pipăite, vreascurile dimprejur aruncându-le în focul ce prinse a pâlpâi mai cu viaţă. Dintr-o dată, un pleoscăit destul de puternic se aude şi stropi reci de apă o stropesc pe faţă şi pe mâini. Ea ţipă scurt trăgându-se un pas înapoi, apoi se răsteşte la Rareş.
- Nu mai arunca aşa! Tot m-ai stropit! Ce ai aruncat?
Rareş iese de-a buşilea privind-o mirat.
- Ce zici? De ce ai ţipat?
- Păi tot m-ai stropit. Ce ai aruncat?!
- Ce am făcut? Ce să arunc? N-ai văzut că sunt înăuntru? N-am aruncat nimic. Tu ai ţipat.
- Păi am ţipat că tot m-ai stropit.
- Cu ce să te stropesc măi fato. Nu îţi spun acum că n-am aruncat nimic.
- Hai măi... Acum ţi-ai găsit să mă sperii. Las-o baltă, se supără ea puţin.
Rareş o privi nedumerit şi ridică din umeri. Întră după ea în cort, nu înainte de a mai pune o mâna de vreascuri pe foc.
Trecu câtva timp, şi nu reuşiră să adoarmă. Se tot foiau fără să-şi găsească locul. Rareş o cuprinse în braţe, dar Valentina nu avea stare. Se ridică pe genunchi şi-şi netezi părul pe spate.
- Ce ai? o întreabă el încet şi blând mângâindu-i palma în mâna lui.
- Nu ştiu... M-ai speriat şi acum nu-mi mai place aici.
- Tu nu înţelegi că nu am dat cu nimic în apă.
- Păi ce a fost atunci? Ce, sunt peşti aici? Că dacă sunt, atunci era unul mare.
- Poate că a fost peşte. Nimeni nu vine aici la pescuit, aşa că au putut să crească în pace.
- Nu ştiu de ce, dar abia aştept să plecăm acasă.
- Ai să vezi că mâine dimineaţă, pe lumină, are să-ţi placă iar aici. Acum te simţi aşa pentru că e întuneric, e liniştea asta...
- Hai să mai punem pe foc, zice ea dintr-o dată. Mai bine stăm afară decât aici aşa.
- Dacă vrei...
***** 2 - de Tot Areal la: 20/06/2014 08:08:17
(la: *****)
- Şti ce, hai să dăm la peşte, vorbim doar să nu tăcem, zâmbeşte Marcu lovindu-l în glumă pe Sergiu în coaste.
Întunericul se lăsă parcă deodată. Ploaia se opri preţ de câteva minute ca apoi să înceapă iar.
Reuşiră să facă un foc mic ce pâlpâia vesel în bătaia vântului şi după o masă frugală, îşi aprinseră câte o tigară.
- De era lună mai mergea, mai vedeam ceva, dar aşa... se joacă Marcu cu jarul ţigării desenând cercuri prin aer.
- Cred că aşa o să mă apuce un somn spre dimineaţă, zice Sergiu căscând zgomotos si cu poftă, de-i trosniră fălcile.
- Măcar de-am prinde ceva...
Ploaia se opri după miezul nopţii. În schimb se înteţi vântul care prinse a imprăştia norii lasând un colţ de lună să-şi facă o scurtă apariţie.
Dintr-o dată, Sergiu sare în picioare.
- I-a uite ! arată el cu mana spre casa părăsită. Să fiu a naibii de nu s-a aprins o lumină.
Marcu aruncă o privire spre ruina întunecată.
- Începi să vezi lumini, sau acum crezi că mă poţi speria..hahaha..ţi-ai găsit pe cine să sperii.
- Să mor eu că am văzut o lumină, ca şi cum ar fi aprins cineva ..o lanternă ceva...
- Şi ce ţi se pare aşa ieşit din comun ? Chiar poate este cineva acolo..doar nu am închiriat pădurea pentru noi, nu ?
- Mda... chiar, poate că mai e cineva... se linişteşte Sergiu aşezându-se langă foc.
Uitară pe moment de întâmplare, doar Sergiu , mai arunca câte o privire fugară spre casa părăsită ce, întradevăr, rămânea cuprinsă în întuneric.
Începu să picure iar.
- Hai să mai punem pe foc, altfel se stinge...hotărăşte Marcu.
Adunară aşa la-ntâmplare, pe pipăite niste vreascuri şi lemne, dar focul ce prinse viaţă le devora cu lăcomie.
- Ne trebuie ceva mai serios, un butuc ceva...
- Stai că am văzut eu ceva, undeva p-aici prin spate, îşi aminteşte Marcu rotindu-se după cort.
- Uite ! strigă Sergiu arătând cu mâna spre casa părăsită de unde licărea o lumină mică. Ce ţi-am spus, uite...
O văzuse şi Marcu acum şi rămase uimit.
- Da mă...i-a uite... se miră el.
- Crezi că e pescar ?
- Habar n-am, poate...ştiu eu...
- Ce facem ? Mergem să vedem ce e ?
- Cee ?! Pentru ce să mergem ?Ce mă interesează pe mine cine e...
- Întrebam doar...
- Bine măcar că acum ştim că nu suntem singuri, zâmbeşte Marcu.
Mai trecu o oră bună când dinspre casa părăsită se auzi un râset de copil. Padurea răsună de acel râs subţire, colorat.
- Astia-s copii ?se miră Sergiu. Numai din sat pot fi, că ăstia cunosc locurile. Te pomeni că vor să ne sperie.
- Hai măi..stiu că i-am văzut doar, când au aprins lanterna.
- Da ce părinţi au, să-i lase aşa în toiul nopţii şi pe vremea asta.



Bacul e aproape: cum stai la mate? Testeaza-te online!
Teste cu rezolvari complete, cursuri cu teorie si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...