comentarii

pijama ponosita


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
portocale in pijama - de Belle la: 14/12/2004 18:11:08
(la: Retete aristocrate)
Portocale in pijama

Durata
30 min

Ingrediente:
2 portocale mari, 100 gr. zahar pudra, putina zeama de lamiie. Aluat de clatite: 1 pahar lapte diluat cu apa sau sifon, 2 oua, 125 gr. faina, zahar vanilat, ulei, sare
Complexitate: Medie
Nota:
Numar voturi: 4
Comentarii: Fara comentarii


Mod de preparare
Se curata portocalele de coaja galbena si de pielita alba, se taie felii, se scot simburii, se preasara cu putin zahar pudra si se stropesc cu citeva picaturi de zeama de lamiie. Se prepara aluatul de clatite: se bat cu telul ouale, se amesteca cu toata faina deodata, se subtiaza cu laptele rece la care se adauga la nevoie apa sau sifon. Se bate bine pina cind se obtine un aluat omogen mai gros. Se inmoaie feliile de portocale in acest aluat curgator si se prajesc repede in ulei incins.

Mod de servire
Se servesc calde presarate cu zahar vanilat. Sint bune si reci.

culeasa de pe www.culinar.ro
#31636 (raspuns la: #31634) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Tinuta: in pijama si cu freza - de mya la: 17/02/2005 07:38:32
(la: Comunitate Romaneasca din Occident)
Tinuta: in pijama si cu freza precum muma padurii :)))
#36509 (raspuns la: #36500) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
apropo de somn la servici :) - de cico la: 09/07/2005 20:10:54
(la: sfaturi practice - cum pasam pisica moarta)
Am lucrat odata la o companie foarte neconventionala, ca-n unele birouri aveau oamenii si cite-o canapea, pe care sa doarma daca era prea tirziu s-o mai stearga acasa. Unul din utilizatorii frecventi ai unei asemenea canapele de oficiu era administratorul de sisteme, care se ocupa cu backup-uri noaptea si-si facea veacul la birou, sa fie pe faza la urgentele tehnice. La el era mai mereu intuneric, mergind doar ecranele citorva calculatoare. Cind ii bateai ziua la usa, aveai toate sansele sa-ti deschida un individ somnoros, in papuci de plaja si pantaloni scurti, un tricou ponosit (ce-i servea sigur si de pijama). Tipul era barbos, senzatie de nespalat, parul ciufulit, ursuz... Baiat bun, ca ni se facea mila de el sa-l trezim in miezul zilei cu micile noastre probleme :)
#58841 (raspuns la: #58816) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
o petrecere in pijama cu toti - de Intruder la: 11/01/2007 03:07:37
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - REPRIZA A TREIA)
o petrecere in pijama cu toti sub plapuma! orgie, de fapt...
parca n-as vrea sa-mi canti...data trecuta era sa intru cu masina intr-un gard...
nu stiu cand m-am confirmat...martie-aprilie poate.
______________________________________
Dans ma tasse, le café reflète mes idées noires.


#167772 (raspuns la: #167771) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
M-au fascinat in tinerete - de Dinu Lazar la: 03/12/2003 07:59:22
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Emilian Cristea si Eugen Iarovici au scris impreuna o carte grozava cindva, "Fotografia de munte". Domnul Iarovici a scris si a tradus zeci de carti de fotografie, domnulCristea a organizat un club de drumetii de pomina, "Floarea de coltz" care exista si azi; in decembrie se organiza concursul "Caciula de aur" cu diapozitive, concurs cu un extraordinar impact; vorbeam jumatate de an despre ce s-a vazut si se faceau urmatoarea jumatate de an pregatiri pentru urmatorul concurs.

Cheia succesului in arta fotografica... greu de spus.
Asta e ca in bancul auzit zilele trecute, ii cade unuia cheia noaptea linga shantz dar se duce si o cauta tocmai dincolo, linga stilpul de lumina; il intreaba unul ce face, el spune ca nimic, cauta o cheie, ala il intreaba daca acolo i-a cazut, si el spune ca nu, dar daca acolo e lumina...
Daca as fi fost intrebat in ultimii 30 de ani despre aceasta cheie, si daca cineva ar fi scris raspunsurile, cred ca am fi avut o frumoasa poezie abstracta.
La virsta de 20 de ani normal ca nu e nici o cheie, si aia care este (daca eeste) o ai in buzunar pentru ca stii tot si ai vazut tot si orice e posibil.
Pe la 30 realizezi ca lucrurile se cam complica si mai e putin de lucru dar ca succesul e colea, tangibil si stralucitor.
Pe la 40 te intrebi daca nu mai sunt citeva elemente de care nu ai tinut seama si cum devine cazul ca ai lansete, ai pescuit, ai si o taraba, ai pus pestele pe ea si lumea nu prea vine la pestele tau.
La 50 iti dai seama ce mult timp ai pierdut bijbiind inutil atunci cind drumul era in alta parte sau incercind sa dai de apa sapind in momentul care nu trebuia in locul care nu trebuia si ca o posibila cheie a succesului ar fi numai sa ai bani pentru ca sa faci ce vrei si sa o cauti cu mai mare randament. Si tot asa.
Sigur ca exigenta, nemultumirea, munca si talentul, sunt absolut necesare. Mai sunt citeva ingrediente care se cam schimba cu timpul sau cu timpurile...cred ca esential este norocul si important e si banul... si de neinlocuit e un mediu propice. Degeaba face cineva niste fotografii senzationale daca nu exista iubitori de fotografie, piatza de fotografie, galeristi, curatori, agenti, agentii, curatori, galerii, editori care sa foloseasca acele imagini...

Am facut cindva un film cind eram student la IATC, filmul de maiestrie de anul 3 daca nu ma insel; actor era Panaitescu,un coleg de la AAF, si regizor un fost amic, Adrian Sirbu, mai tinar coleg la regie.
Pe scurt filmul era cam asa: un tip cauta piatra filosofala, si era tinar si plin de energie; era imbracat in alb, avea un sac mare in care sa puna pietrele filosofale gasite, si un lantz greu de fier la mijloc, de care lovea toate pietrele mai ciudate gasite in drum; piatra filosofala ar fi schimbat fierul in aur.
Si merge omul la mare, si cauta printre valuri, si merge la munte, si cauta pe Sfinx, si merge printre ruinele unei cetati, si cauta, si cauta; si trec anii, si hainele devin ponosite si spinarea girbovita si barba si parul se albesc... si cauta, si nu gaseste nimic...
Intr-o seara, intra intr-un sat pierdut pe niste dealuri si niste puradei se iau de el, "uite ce mosh batrin si nespalat si ce lantz de aur are..."
Inebunit, se intoarce si ia toate pietrele incercate si aruncate si le pune repede sub sac pentru ca lumina se duce repede... si moare sub greutatea sacului.
Cam asta e cu cheia succesului.
Normal ca cu acel film am luat nota 2 ( din 10) pentru scenariu si am ramas corijent pentru toamna...nu era pe "linie"... dar nici acum o parabola a cheii succesului nu mi se pare departe de acea idee...
#5906 (raspuns la: #5883) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
aluat de...ecler - de ygrec la: 22/12/2003 03:38:16
(la: DESERT si DULCIURI)
chestia asta merge foarte bine fara sa adaugi zahar in compozitia gogoselelor...
daca sunt facute mai micute, adica nu asa de mari ca choux-urile de la cofetarie (choux-a la creme )pot fi umplute cu diferite compozitii de aperitive. De ex:
PASTA DE MACROU AFUMAT
un macrou afumat bine curatat de osisoare
2 linguri maioneza
2 castraveciori murati in saramura
preparare simpla:
castraveciorii se curata de coaja -pijama, se taie marunt ca pentru salata de beouf -se dau printr-o unda de apa rece ca sa ii mai ia din saratura si se lasa la scurs -chiar se strang in mina ca sa iasa zeama din ei, sa nu fie apaciosi ca se taie maioneza
se amesteca cu mixerul ingredientele -maioneza + pestele taiat fisiute + castraveciorii -
Cu aceasta compozitie umpli gogoselele decupate. Si, pentru ca trebuie sa arate estetic, le atasezi felioare subtiri de ridiche pe margini-ca o rochita!-le pui la loc capacelul fara sa-l infunzi prea tare, cat sa se lipeasca. Daca ai rabdare, cu o scobitoare faci o gaurica mica in capacel prin care treci un fir de patrunjel!
Succesul este garantat!
pofta buna!
#7074 (raspuns la: #792) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
maryland, suflete ...!!! - de Alice la: 16/07/2004 08:06:56
(la: Iti da o dieta......dependenta?)
tu nu esti intreaga, bag sama?
unde-ai tu kile-n plus????

mai bine te-ai duce sa-tz iei neshte rokitze noi, ca alea vechi is ponosite!!!:)))

ps. si mai treci p-aici, ca am urjente nevoi de-imbratisari.
#17925 (raspuns la: #17899) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cum sa ajungi la Biserica?... - de homeless la: 01/09/2004 16:04:05
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Sarut mana, parinte!

Pentru ca m-am intors relativ de curind la Biserica si experienta mea poate fi folositoare si altora, doresc sa le adresez membrilor cafenelei citeva cuvinte, pe care poate aveti bunavointa sa le comentati si dumneavoastra. Va multumesc!


Am suferit si stiu ca sunt multi altii asemenea mie. M-am îndoit si stiu ca sunt multi altii educati în acelasi sens. M-am lacomit si stiu ca sunt multi altii robiti poftelor.

Daca nu ai avut norocul unor bunici care sa-ti calauzeasca primii pasi catre Biserica, daca parintilor tai le-a fost teama sa discute cu tine despre Dumnezeu, daca profesorii te-au îndrumat catre stiintele exacte, daca esti nascut între 1950 si 1970 si te declari ateu sau agnostic, înseamna ca aveam multe lucruri în comun.

Nu participi la liturghie, nu tii post, nu te spovedesti si nu te împartasesti. Apelezi la Biserica doar când o cere traditia, la botez, la nunta, la înmormântare, iar problema cheltuielilor este mai importanta decât semnificatia ritualului la care iei parte.

Crede-ma ca se poate si altfel!

Ca este mai bine altfel, trebuie sa descoperi singur, pas cu pas. Nu sunt preot, sunt doar un crestin ortodox, iar textul de fata nu este o predica, nici o calauza duhovniceasca, încerc doar sa le ofer celor din generatia mea, cu preocuparile mele, o simpla marturie spre a-i convinge sa încerce.

Si încerc sa o fac putin altfel pentru ca stiu cât am întârziat sa pornesc pe acest drum pentru ca nimeni nu-mi vorbea "pe limba mea". Unele carti publicate se adreseaza credinciosilor practicanti sau oamenilor simpli, care nu cauta nod în papura. O sa ai si tu acces la ele, dar textul lor, în aparenta arhaic si rudimentar, transmite un mesaj, extrem de valoros, doar dupa ce crezi cu adevarat. Alte carti se adreseaza elitei care are acces la semnificatiile dezbaterii teologice si nu sunt la fel de spumoase precum lucrarile de filozofie destructivista, aflate acum la moda. Noi, cei care putem tine piept unei dezbateri stiintifice, culturale, dar care ne simtim ridicoli sau stânjeniti în biserica, am fost uitati. Ori texte încifrate, ori texte plicticos de simple, pentru cei cu patru clase.

Dar, din proprie experienta, stiu ca nu încifrarea sau plictisitoarea simplitate au fost adevarata piedica, ci spaima ca nu stiu cum sa ma adresez preotului ca sa-i pun întrebarile care ma framânta si nici masura în care el este dispus sa-mi raspunda, ca si stânjeneala ca nici macar nu stiu când sa-mi fac cruce în timpul slujbei, deruta în fata rugaciunii pe care nu stiam sa o folosesc.

Iar atunci când mi-am luat inima în dinti - hotarât sa aflu adevarul, nu transformat peste noapte în credincios practicant - si i-am întrebat pe colegii si prietenii care facusera pasul, fie îndrumati înca din copilarie, fie sub îndrumarea unui duhovnic rabdator, m-am lovit de un soi de bigotism, am fost privit cu superioritate si am fost uluit sa descopar cum discuta la o bere despre canoanele pe care le-au primit de la duhovnicul la moda la care au apelat.

Totul era împotriva mea! Bunul simt îmi spunea ca toti erau fatarnici, prea era mare diferenta între ce auzisem despre credinta si ce vedeam la altii, cartile, pe care le folosisem de atâtea ori pentru a-mi dezvolta cunostintele si abilitatile într-un domeniu sau altul, nu ma conduceau spre adevar, la slujba îmi era rusine sa particip...

Acum pot sa-ti spun ca este simplu, mult mai simplu decât pare, ca este extraordinar, ca nu trebuie "sa rupi podelele bisericii" pentru a deveni peste noapte un bun credincios...



Poate ca nu este semnificativa, dar este o marturie sincera povestea mea, asa ca încep cu ea.

O operatie nefericita m-a tinut câteva luni în pat. Am recitit mai multe carti, dar am primit si un Acatistier, spunându-mi-se ca Acatistul Sfântului Pantelimon ma va ajuta... Neîncrezator si curios am deschis cartea, dar am descoperit ca nu stiu ce sa fac. Eram trimis la "obisnuitul început", dar nu era nici un capitol cu acest titlu. L-am întrebat pe cel de la care primisem Acatistierul si, dupa ce a facut ochii mari, "cum de nu stii macar atâta lucru?!", mi-a explicat unde era ascuns "obisnuitul început".

Pe masura ce ma însanatoseam, am trecut de la o lectura pe zi la una pe saptamâna si mi-am promis, cumva recunoscator, desi nu puteam cântari ajutorul primit, sa citesc Acatistul în ziua în care era pomenit Sfântul în calendar. Marturisesc ca am uitat, doar nu mai eram bolnav!

Reluând obiceiul parintilor de a petrece o parte din concediu calatorind în circuit pe la mânastirile din nordul Moldovei, am reprodus exact traseul si gesturile lor. Am facut sute de fotografii, am scris primul pomelnic sub îndrumarea unei maicute, am deranjat probabil multe slujbe si multi credinciosi intrând în biserici, am baut în fiecare seara asa, ca-n vacanta, oricum, nu pot sa spun ca a fost un pelerinaj, ci o simpla excursie. Ba chiar am trait si momente neplacute, am fost mustrat de o batrâna ca stau cu mâinile la spate în biserica, am fost sfatuit de un calugar sa-mi vad de drum când i-a fost evident ca nu vreau sa intru în biserica, sa ma rog, ci doar sa fac câteva poze.

Cu putin timp înainte sa moara, dupa o lunga suferinta, tatal meu, ateu si el, a acceptat sa se spovedeasca. Din pacate, nu am apucat sa vorbesc cu el despre experienta traita, iar sfiala cu care preotul a acceptat sa ne însoteasca la cimitir, în alta parohie, nu mi-a placut. O nunta într-o celebra zona rezidentiala în care am vazut cum preotul cel tânar se opreste, le face un semn smecheresc mirilor si raspunde la telefonul mobil, a fost înca un argument pentru mine ca nu sunt facut pentru credinta, desi stiam si eu povestea cu "sa faci ce spune preotul, nu ce face el".

Acumularea unor pacate, de care eram numai în parte constient, m-a transformat, am devenit rau, impulsiv. Am cautat placerea dincolo de morala si bunul simt. Cu cât îmi satisfaceam mai din plin trupul, cu atât sufletul îmi era mai greu. Ajunsesem sa ma rup de mine însumi. Realizam ca individul care se bucura de toate placerile vietii nu sunt eu, nu mai sunt eu. Pentru ca traiam fara nici o spaima, îmi spuneam ca pot sa mor în orice clipa, nu-mi mai pasa. Ardeam ca si cum viata mea nu mai însemna nimic.

Pentru ca nu-mi mai pasa nici de minciuna, minteam cu placere, pe mine si pe ceilalti. O astfel de minciuna mi-a produs, chiar si în nebunia în care traiam, o spaima care m-a nedumerit. Eram pregatit sa ma sinucid când, dintr-o întâmplare, am ajuns la un schit pierdut în munti.

Un singur frate avea grija de toate. Staretul era plecat, calugarii lipseau si ei, omul, aflat si el la început de drum, era singur. L-am salutat si l-am privit. Am realizat ca este un om fericit. Cu hainele lui ponosite, cu frigul din jur, fara curent electric, fara apa calda, facând lucruri atât de simple în aparenta, era fericit. Iar ochii îi erau inteligenti, stralucitori, nu era un amarât aciuiat la mânastire.

Am vrut sa stiu de ce. Am luat câteva carti ale parintelui Cleopa. Îl vazusem la Sihastria, ma impresionase ca persoana si era singurul autor despre care stiam ceva. Rasfoindu-i cartile, m-am emotionat. Mi-am adus aminte de ora petrecuta în fata chiliei, ascuns printre zecile de credinciosi, de placerea cu care-i ascultasem cuvintele care alcatuiau un discurs firesc, pornit din suflet.

Apoi am cazut iar.

De unde eram sigur ca nimic nu exista dincolo de imediata realitate materiala, câteva experiente traite în preajma celor cu "puteri paranormale" m-au convins ca exista dimensiuni la care nu am acces. Dar m-au trimis pe un drum gresit. Am citit tot felul de evanghelii apocrife si istorii "secrete" ale Bisericii, manuale pentru "sporirea puterilor paranormale", am acceptat prezenta si "tratamentul" unui maestru Reiki, încercând mereu sa gasesc o explicatie materialista pentru ceea ce simteam, o justificare mai aproape de science-fiction decât de credinta adevarata.

Dar, în ciuda cautarilor, mi se spunea ca sunt tot mai "negru".

Am renuntat la toate experientele si lecturile de acest fel si m-am întors la parintele Cleopa. Eram disperat. Am îngenuncheat în fata unei icoane, mi-am facut cu o neasteptata sinceritate semnul crucii si, cu ochii în lacrimi am rostit în gând: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!"

Si trei lucruri s-au întâmplat în aceeasi saptamâna. Am ajuns, ca din întâmplare, la moastele Sfântului Antonie cel Nou de la Iezer. Singur în biserica, m-am apropiat si am îngenuncheat lânga racla si o caldura cum nu mai simtisem m-a cuprins. Am fost uluit ca, fara sa-mi fi spus cineva, înainte de iesirea din biserica, m-am dus sa ma închin si sa sarut icoanele, lucru pe care-l vazusem la altii, dar pe care nu-l mai facusem niciodata. Apoi, la o alta mânastire, am ajuns, pentru prima data, la începutul liturghiei si, pentru ca eram înconjurat de credinciosi pe care nu doream sa-i stânjenesc, am îngenuncheat alaturi de ei, am ascultat pentru prima data slujba de la un capat la altul. Dupa slujba, marturisesc ca m-am grabit sa pornesc spre parcare ca sa fumez o tigara, dar glasul unui diacon ne-a adunat pe toti când a anuntat ca parintele va tine si o slujba de dezlegari. Nu stiam despre ce este vorba, dar am avut curajul sa intru iar, sa îngenunchez si sa-mi rostesc si eu numele atunci când a sosit momentul. Ajuns acasa, mi-am luat inima-n dinti si am acceptat sa-l însotesc pe un prieten la duhovnicul lui. Parintele, care a înteles imediat ce-i cu mine, nu m-a lasat sa-i sarut mâna, asa cum vazusem ca se face, gândindu-se, cu siguranta, ca o fac doar din politete, si mi-a strâns mâna barbateste, apoi m-a luat deoparte, mi-a spus ca nu-i totul pierdut, m-a pus sa ma gândesc la motivul pentru care traiam ceea ce traiam si m-a trimis sa ma spovedesc la parohul bisericii de care apartin.

Cum sa ma spovedesc, cum se face asa ceva? Mi-am luat o carticica, un îndrumator pentru spovedanie, am trecut peste toate orgoliile care-mi spuneau ca textul este scris pentru un om simplu, de la tara, si am aflat. Nu mai tinusem post dar, cum tocmai începea Postul Pastelui, am tinut post pentru prima data în viata mea. Si am descoperit pe raft o carte a Cuviosului Paisie Aghioritul, nu stiu nici azi de unde cumparata, pe care am citit-o în Post. Si am fost în fiecare duminica la liturghie. Iar predicile parca erau spuse pentru mine, pentru suferintele si îndoielile mele.

În ultima saptamâna am hotarât ca este momentul. Am intrat în biserica, dar eram singur si am fugit când l-am vazut pe parinte iesind din altar. A doua zi, dupa ce am citit rugaciunile din îndrumarul pentru spovedanie, am luat iar hârtia pe care-mi scrisesem cu atâta emotie pacatele, multe, si am intrat în biserica.

M-am spovedit pentru prima data în viata! Am plecat ametit, constient ca am facut cel mai important pas din viata mea.
ivy - de Belle la: 16/09/2004 22:55:14
(la: Zodii)
nu stiu unde-a disparut mirela, iar dinisor se sparge in figuri in seara asta cu fetele de pe-acolo de pe la ea.

nu vrei sa te duci in locul meu? as fi preferat sa fie sambata nu maine (tot mai sper sa nu fi inteles eu bine) ca dupa o zi de munca si antrenament dup-aia cad lata, iti dai seama ce chef de dans am. noroc ca e gascha misto unde ne ducem si macar stau la trancaneala si-l las pe-al meu sa se batzaie ca nu-i strica nitica miscare nici lui.

de imbracat ceva in care sa ma simt bine? pai eu numai in pijama ma simt bine ;) ...oricum, un lucru e sigur, in nici un caz tocuri si in nici un caz fusta, da' mi-ar fi placut sa am ceva nou ca m-am cam plictisit de ceea ce am in dulap si din pacate n-am timp si nici chef de cumparaturi.
#22563 (raspuns la: #22561) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
lemecisima - de Belle la: 29/09/2004 02:21:33
(la: Trancaneala Aristocrata)
hehe.. hai ca suna mai misto decta lemecico....

vazui ca l-ai invitat ... e binevenit :) eu nu le am pe astea cu pestele, baietii mei insa ar manca peste toata ziua (desi fi-miu in ultima vreme s-a facut cam pretentios). la mine e vorba aia "cea mai buna pasare tot porcul ramane"

cam atat ca nu mai pot, dupa 13 ore de stat la munci (trezita de la 5 jumate) mi-o ajunge si mie... ma duc si eu pe la casele mele si m-arunc direct in pijama.
#23625 (raspuns la: #23609) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pai nu-nteleg... - de LMC la: 29/09/2004 19:06:14
(la: Trancaneala Aristocrata)
Te-ai odihnit sau nu? Te-am intrebat pentru ca stiu ca ieri spuneai ca mergi acasa si te arunci direct in pijama. Nici nu te condamn dupa atitea ore de lucru si sculata de la ora 5.

In rest noi sintem cu totii bine. Toamna asta ne trateaza foarte fain. Finutul tau bubulin si cuculin era tare jucaus azi dimineata. Nu i-ar fi parut rau daca-l lasam afara prin curte. Nu l-am lasat pentru ca am mai dat cu spray de furnici pe ici si colo si nu vreau sa se contamineze cumva. Dar cind merg acasa il las afara cum ajung. Primul lucru ce face se duce si da ocolul gradinii intime si apoi se lungareste pe bordura si doarme. E un scump si jumatate.
#23714 (raspuns la: #23709) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ma dai gata cu rimele tale - de Belle la: 29/09/2004 22:55:50
(la: Trancaneala Aristocrata)
stai ca-ti zic eu ce fac cand ajung acasa. mai intai de toate beau o gura de cafea si trag un fum de linistire. dup-aia pun rufe la spalat penrtu copilu' si intre timp ma uit la ellen degeneres (ultima jumate din emisiune ca doar atata mai apuc). dup-aia astept sa vina omul acasa ca sa duca copilu' la antrenament (tare m-as duce si eu da-s prea obosita, de-abia tin ochii deschisi, nu-mi arde de tavaleli si alte tumbe). intre timp pun rufele in uscator si poate mai bag o masina la spalat si incropesc ceva pentru cina cu un ochi la "the golden girls". dup-aia mergem sa luam copilu' de la antrenament, ma opresc pe la un magazin aproape la mine in "sat" sa iau un cadou pentru cineva de trimis prin posta si apoi ajung acasa. servim cina, m-arunc in pijama si ma uit la tv in dormitor pana adorm.

sounds like a plan huh?

gata... a sunat ceasu' de plecare, nu mai stau nici un minut ca cine stie ce idei le mai vine si iar stau pana la 8

pe maine... byeeeeeeeeee
#23750 (raspuns la: #23749) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bellisimo Fefelino! - de LMC la: 13/10/2004 01:27:44
(la: Trancaneala Aristocrata)
Pai fata tu ha, ce stai asa de mult la jug? Lasa-i bre, in pace ca doara n-or intrat zilele-n sac. Fugi repede acasuca si fa baita si sari in pijama, ca te vrem 'fresh' pe miine. OK?!
#24893 (raspuns la: #24892) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
o mica precizare - de Belle la: 08/11/2004 17:01:26
(la: O doamna adevarata poarta ciorapi)
asta fiindca mihaelei ii place sa deschida cutia pandorei si sa vada "daca se mai naste un conflict pe cafenea sau nu"

in primul rand intrebarea este gresit pusa si poll-ul gresit formulat, datorita unei interpretari gresita a anumitor afirmatii......

pentru cei care nu stiu, enervarea mihaelei a pornit de la
http://www.cafeneaua.com/node/view/1949#26623
(va recomand sa cititi ce s-a spus si inainte si dupa acel post)

si da sanjuro, o doamna adevarata poarta intodeauna ciorapi ....atunci cand tinuta de "doamna" o cere (adica tinuta de business sau de ocazii speciale). si nu e vorba numai aici in SUA unde ai aer conditionat peste tot (acasa, in masina, la servici). poate n-o sa ma crezi dar si cand eram in romania, chiar si vara purtam dresuri cand mergeam la birou. de ce? fiindca dimineata nu murea nimeni de caldura in autobuz (sau taxi cand eram in intarziere), la birou aveam aer conditionat, iar la ora la care plecam acasa era deja racoare. chiar si cand plecam la ore rezonabile, nu murea nimeni daca pastram tinuta de business inca jumatate de ora pana ajugeam acasa.

deci acel intotdeauna se referea la "intotdeauna cand eticheta o cere"... cred ca nimeni din cele care au votat "intotdeauna" nu s-au gandit ca asta include mersul la piata, plimbarile duminica in parc in tinuta lejera si comfortabila sau dormitul noaptea in pijama (sau orice alte situatii in care purtatul dresurilor nu este impus de eticheta).

mya are dreptate... iar daca veti citi cu atentie link-urile postate la acel subiect veti vedea ca este un mare NU pentru combinatia ciorapi-sandale. si eu (ca foarte multe altele) port vara sandale, flip-flops, etc...

argumentele in plus sunt inutile fiindca poll-ul in sine a pornit de la interpretarea gresita a ceea ce discutam cu fetele pe celalalt subiect.



~~~~ I don't suffer from insanity, I enjoy every minute of it
#28064 (raspuns la: #28055) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
uneori e invers - de desdemona la: 10/11/2004 16:48:53
(la: Oare de ce ne iubim doar jumatatea din fatza?)
Poti sa vezi o persoana care e mai frumoasa din spate decat din fata. Mai ales cand expresia fetei e cea care strica imaginea. Cred ca spatele unei persoane e mai sincer (el nu se confrunta cu oglinda, machiajul) si din el vezi cat de ingrijita e persoana (daca se piaptana bine, daca se da cu gel si pe unde nu vede), daca are spinarea dreapta sau umerii cazuti. De ce nu se pun podoabe pe spate ? Fiindca e greu sa le aranjezi (fizic) si pe urma e greu sa le examinezi cand dispui de o singura oglinda fixa.

Am vazut ca la femeile cu par lung, fie ca il poarta in coada, in coc sau lasat, spatele este automat impodobit de parul lung sau de agrafa. De multe ori, vazandu-ma intr-o inregistrare video am preferat vederea din spate, expresia de moment a fetei putand sa strice armonia. Si totusi, nu cred ca e o asa de mare discrepanta intre 'fata' si 'spate' la multi dintre oameni, daca ei nu isi studiaza in mod special imaginea in oglinda. Pana la urma ele il exprima amandoua pe acelasi individ, si 'i se potrivesc'.

Nu cred ca poti 'rani' privirea altora doar prin simplul fapt ca nu te impodobesti. Daca esti murdar sau porti haine ponosite, poti sa deranjezi privirile altora, dar altfel, esti pur si simplu natural, si nimeni nu ar trebui sa se simta agresat de un 'look' natural.

Desdemona
'mneata - de Belle la: 24/11/2004 14:55:04
(la: Trancaneala Aristocrata)
hop si eu.... inca in pijama si cu parul incalcit, doar cu o cafea la bord, a doua urmeaza peste vreo ora....

pana atunci insa am ochii mici si mintea intepenita, da' daca aveti nevoie de mine sa-mi desclestez limba just whistle :)
#29683 (raspuns la: #29662) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
BELLAAA??? - de Ivy la: 24/11/2004 18:34:17
(la: Trancaneala Aristocrata)
esti deja acasa? Ai inceput maxi-week-end-ul tau? ferice de tine soro!!! Pijama, nessuletz...acasica, caldurica... Brava tie!!!!

Ce ninsoare tot vorbiti acolo? la mine ploua, si ploua..si ploooouuuaaa mai frate..asta e singurul motiv pentru care urasc orasul asta..altfel il iubesc..:-) mai dar ploua fara incetare...mai bine o zapada, troiene maaaari..dar nu PLOAIE...sint total satula..

so, bella, cum ii acasa darling? Povestes-te la fata aici ca eu mis la work..si nu e prea rau..ca afara plouuuaaaa!!! :-))))
#29726 (raspuns la: #29723) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ivyshor - de Belle la: 24/11/2004 18:39:56
(la: Trancaneala Aristocrata)
nu "deja" ci tot timpul, adica pana la urma mi-am luat toata ziua libera. m-am schimbat de pijama intre timp ;)))))

deocamdata e bine dar peste vreo 3 ore fac schimb cu copilu' ca trebuie sa m-apuc de curatenie... pana atunci insa frec menta la canasta de zici ca nu-i adevarat ;)
#29729 (raspuns la: #29726) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce amintire placuta! - de fefe la: 02/12/2004 19:34:51
(la: Trancaneala Aristocrata)
Sa stiti ca n-am selebrat Mos Nicolaie de doua decenii daca nu mai mult. Ce amintiri placute! Ne faceam ghetutele si ni le aranjam frumos cu tot cu shoshoni linga usa de la intrare in holul cel mare. Era nebunie dimineata, sau seara asa mai tirziu dupa ce ne uitam la Mihaela sa vedem ca deja a venit Mos Nicolaie si ne-a adus bomboane, ciocolata, sau in cele mai fericite cazuri banane si portocale. My goodness! Ce ne mai bucuram noi daca mai primeam si cite o pereche noua de pantofi, sau niste sosetute colorate cu care sa ne mindrim pe la scoala. Parca ma vad in pijama cu ochii cit cepele cu miinile pina la coate in ghete si prin shoshoni cautind ultima bombonica sau lama de guma (trimisa din America). Era un preludiu frumos al sarbatorilor de Craciun.
Omul recent, ideile in libertate si televiziunea romana internat - de (anonim) la: 07/12/2004 03:09:34
(la: Ultima carte)
Astept doua legitime rinduri de la autrul "Omului recent" de aproape noua luni! Asigurari de la distinsa doamna Camelia Gobe - redactorul excelentei emisiuni "Idei in libertate" - am, cum ca textul de mai sus ar fi parvenit d-lui Patapievici. A nu raspunde unui comentariu educat si, banuiesc, deloc banal, mi se pare cel putin o "cadere de stil", expresia - poate, cine stie - a unei vanitati ranite. Indraznesc urmatoarea observatie: daca o persoana de calibrul "suscitatului" nu gaseste de cuvinta sa raspunda cu patru cuvinte textului, extrem de civilizat si afectuos ce i-am adresat, ei bine atunci nu avem voie sa ne plingem de imaginea cam ponosita ce-o dam noi romanii din tara, celor din afara. Sintem si am ramas, din pacate, niste figuri triste, autarhice - sintem noi cei ce ne excludem - cu o elita provinciala, complexata, penibila. Sintem perceputi "afara" exact precum fratii nostri basarabeni cind ne viziteaza acasa, trecind Prutul. TVR-i-ul, in schimb, dupa o perioada florida de mare curteneala, nu-mi mai primeste scrisorile. Repet si suliniez: educate, motivate, critice dar mai ales pline de sfaturi, opinii si consideratii ce nu pot face decit bine tuturor... "Va bene, comunque!", horia ivan, Roma, 07.12.2004
#30910 (raspuns la: #29625) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...