comentarii

pivnita


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Toamna - de Coralie la: 23/10/2003 13:58:26
(la: A venit toamna...)
imi place mult toamna, natura este atat de frumoasa, in Alpii de Sud, muntii Coastei de Azur, sunt toate nuantele de culori:
rosu aprins (frunzele de sumac), galben

stransul strugurilor (este o regiune viticola, are si 2 AOC), bautul mustului in pivnita productorului, scoaterea vinului cu reuniuni imense, toti prietenii se aduna la productor, in plus de familie
se termina cu cina, gratar (câte un purcelus salbatic vânat) si cantece multe, mai ales de vânatoare, ca mai toti sunt vanatori in regiune..

Marea ia o culoare de toamna, speciala, sa vad valurile caare se sparg, pe mare nu mai este aglomeratie..
toate barcile si "barcutele" turistilor au parasit-o...

Un pic ca si cum totul se odihneste, isi reia suflul dupa vara..
si chiar daca ploua cate o data, cerul devine azur repede..
si apoi? vara si primavara este in suflet
Pentru noi – ratia de libertate, pentru ei – ratia de moart - de SB_one la: 26/12/2003 14:29:12
(la: Ceausescu asasinat de cetateanul Iliescu si gasca lui)
...Cititzi si judecatzi singuri!

SB



Pentru noi – ratia de libertate, pentru ei – ratia de moarte


▪ Un general acuzã: „Dosarul procesului Ceausescu este fals”
▪ Mãrturii senzationale ale membrilor plutonului de executie de la Târgoviste
▪ Mãrirea si decãderea clanului Ceausescu
▪ De ce s-a sinucis Elena Stãnculescu
La 14 ani de la Revolutie, întrebãrile fãrã rãspuns devin tot mai numeroase. Istoricii nu si-au intrat în rol, martorii acelor zile de foc sunt tot mai rari si vorbesc putin. „Jurnalul National”, dupã numãrul consistent de pagini consacrat evenimentelor din
decembrie 1989, în editia de ieri, continuã astãzi sã aducã noi mãrturii, care se pot constitui în file dintr-o posibilã si necesarã istorie a unui moment de rãscruce.

„Dosarul din procesul lui Ceausescu este un fals”
Generalul Andrei Kemenici a hotãrât sã rupã tãcerea
La 14 ani de la Revolutie, comandantul unitãtii din Târgoviste, unde a fost judecat si împuscat Ceausescu, face o mãrturisire senzationalã: documentele procesului ar fi fost semnate în alb de cãtre completul de judecatã, fiind completate, mai apoi, la Bucuresti.
▪ Jurnalul National: Când a început Revolutia pentru dumneavoastrã, domnule general Kemenici?
Generalul Kemenici: Încã de pe 16 decembrie. Primisem ordin sã începem în unitate o pregãtire deosebitã pentru apãrarea Târgovistei. Eram artileristi de antiaerianã, ei ne cereau sã ne antrenãm pentru lupte de stradã. Eu am mai participat la asemenea actiuni, în 1968, în timpul Primãverii de la Praga. Eram cãpitan. Primisem ordin ca, a doua zi, sã vin sã apãr Otopeniul. Si l-am apãrat atunci pe Ceausescu. Ca sã nu i se întâmple si lui ce i s-a întâmplat lui Dubcek, care a fost luat pe sus si dus la Moscova. Alãturi de 100 de soldati, eu, cãpitanul Kemenici, eram în stare sã-mi dau viata pentru el si pentru ideea lui. Dupã 21 de ani s-a întâmplat ironia vietii mele: colonelul Kemenici îl apãra pe acelasi om. Dar, de data aceasta, de furia si de ura poporului român.
▪ Stiati cã Ceausescu se aflã în zonã?
Primisem ordin de la generalul Voinea, comandantul Armatei, sã-l prindem. Stiam cã se aflã undeva prin preajma orasului. La ora 18:30 au fost adusi în cazarmã. De la ora 12:00 noaptea se putea spune cã Revolutia s-a terminat: partidul, Securitatea, Armata, Militia, toti îl trãdaserã pe Ceausescu.
▪ Sosiserã deja membrii acelui tribunal improvizat?
Elicopterul cu Stãnculescu aterizase pe platoul unitãtii. Întelegerea dintre mine si Iliescu fusese sã vinã sã-i ia, sã-i ducã la Bucuresti si sã le facã proces. Neîncrezãtor, Stãnculescu mã întreabã: „Ei doi chiar sunt acolo?”. „Da, zic, sunt în TAB.” Credeam cã se va duce sã-i ia. Zice: „Nu, facem totul aici. Sã-i dãm drumul”. Eram mai multi pe holul unitãtii: eu, Stãnculescu, Voican Voiculescu, cei doi loctiitori ai mei, Gicã Popa, Nistor, Teodorescu, Lucescu, Tãnase. Si Stãnculescu le spune: „Domnilor, cei doi teroristi care trebuie sã fie judecati sunt Nicolae si Elena Ceausescu”. Când au auzit, ãstora au început sã le tremure pantalonii. Am primit ordin sã trec si eu în proces. Le-am rãspuns: „Nu trec, domnule!”. N-am nimic cu Voinea, dar el mi-a cerut în 1997 sã facem cumva si sã-i bãgãm în puscãrie pe Iliescu si pe Stãnculescu, sustinând cã ãstia ne-au escrocat. Dar el însusi fãcuse, în 1989, acel rechizitoriu pe dosul unor hârtii scrise de mine. Le-a datat 24 decembrie. Mandatele si celelalte, pe 23 decembrie. El nici n-a stiut pe cine judecã! Dar a spus asa: „Aveti un sfert de orã sã faceti treaba”. Executia a avut loc între orele 14:30–14:45. Totul a durat vreo douã ceasuri. A fost o buimãcealã totalã. Gicã Popa a judecat cu ochelarii, domnule! Hârtiile le uitase la mine în birou. Dupã proces, si le-a luat si a plecat. E o altã victimã a lui Voinea. Ultima este femeia asta, nevasta lui Stãnculescu.
▪ În ce relatii ati rãmas cu Stãnculescu?
Generalul Stãnculescu a eliminat, la Bucuresti, douã probleme capitale ale Revolutiei române. Mai întâi, l-a scos pe Ceausescu din CC, oprind astfel o mare vãrsare de sânge. Apoi, în perioada cât a fost ministru, fãrã sã fie ministru a dat ordin unitãtilor militare sã intre în cazarmã. Dar pentru mine Stãnculescu este dusmanul numãrul 1: el mi-a transformat unitatea în puscãrie, în tribunal si în poligon de executie. Fatã de Stãnculescu nu am decât urã. Dar stiti care este paradoxul cel mai mare? Am fost ultimul ofiter al Armatei Române care a executat întocmai ordinele lui Ceausescu, pânã în 25 decembrie. Pentru cã ele erau identice cu cele ale lui Iliescu. Ceausescu zicea: „Sã nu ascultati decât de Stãnculescu!”. Iliescu – tot asa.
▪ De ce credeti cã au dispãrut documentele procesului lui Ceausescu?
Pentru cã erau false. Un fals istoric al Justitiei române. De aici mi se trag mie toate necazurile. Toti le-am fi semnat atunci. Dar stiti cum le-au semnat ei? În alb, domnule! Au semnat pentru moartea Ceausestilor pe niste hârtii albe, pe care le-au bãtut la masinã dupã aceea, la Bucuresti. Dacã dosarul procesului nu dispãrea, intrau cu totii în puscãrie.
▪ Trãiti bine acum, domnule general?
Trãiesc din pensia mea si pensia sotiei mele, care a lucrat 28 de ani în administratie. Mi-am vândut apartamentul si masina pentru cã amândoi suntem bolnavi. În plus, am tot fost purtat prin procese. M-am mutat la douã camere, în cartierul acesta, plin de tigani. Acum câtiva ani, am constatat cu disperare cã sotia mea avea 2.200.000 de lei pensie, iar întretinerea ne venise 2.400.000 lei.
Cazarma lui Andrei Kemenici, o puscãrie pentru beznã
Bucuresti – Târgoviste, 22 decembrie 2003. Drumul Ceausestilor cãtre moarte. Drumul României cãtre economia de piatã. Flancat de case mãrunte, cu câte un maldãr de verze putrede la porti. Putini bucuresteni au aflat cã de la tarã le poti cumpãra la jumãtate de pret, iar tãranii n-au cu ce sã le poarte pânã în pietele Capitalei.
Peste Târgoviste pluteste o atmosferã de sãrbãtoare incertã. În scuarul din fata Consiliului Judetean se improvizase o scenã, se fãceau probe de microfon, pe trotuarul de alãturi se produceau niste ambulanti cu alãmuri. Începuse sã bureze, orasul respira fumul grãtarelor cu fleici.
Dimensiunea de „fost” a viitorului
Pânã sã dãm de generalul Kemenici, purtãm îndelungi discutii prin telefon cu Aurelia, distinsa sa doamnã: „A plecat cu colonelul Simescu, la niste festivitãti”. „Nu are mobil?” „Nu avem mobil, domnule, suntem necãjiti.” Izbucneste în plâns: „Si-au bãtut joc de noi, ne-au purtat prin tribunale. Stie tot orasul. Dacã vreti sã scrieti adevãrul, veniti la noi acasã, cã o sã aparã si el. Dupã ora 19:00, este invitat la o emisiune la televizor. Ne-au distrus.”
Între timp, intrãm în vestita cazarmã unde a fost judecat în pripã si executat cuplul Ceausescu.
Bulevardul Regele Carol I nr. 49, fost „Castanilor”. Fostã UM 01417, comandament al trupelor de cavalerie. Pe placa de frontispiciu încã stã scris: „Ofiterul de cavalerie trebuie sã fie si cãlãret, si cavaler”. Fost regiment 47 de artilerie antiaerianã, condus între 1986-1990 de cãtre colonelul Andrei Kemenici. Viitor sediu al Politiei municipale si al Jandarmeriei. Deocamdatã, o clãdire pustie, cãzutã în paraginã.
Urmele istoriei, acoperite cu tencuialã
Pânã se gãseste cheia de la intrare, ne îndreptãm cãtre spatele imobilului. Ne pomenim deodatã într-un pãtrat de asfalt din care rãsare zidul ciuruit. Acel zid. Incredibil de strâmt totul. S-a tras de la mai putin de doi metri si jumãtate. Peste gãurile de gloante s-au trântit câteva mistrii cu tencuialã. Parcurgem drumul, de la iesire pânã la zidul mortii. Undeva, mult deasupra aleii pavate, stã atârnatã o altã placã din PFL galben: „Clãdire nesigurã! Risc seismic ridicat. Gradul 2. Acces în zonã limitat”.
Înãuntru e aproape întuneric. Curentul a fost tãiat din octombrie, când cazarma a intrat sub administrarea Consiliului Judetean. Chiar în fatã, Biroul 3, unde s-a tinut procesul. O camerã goalã, cu ghiseu. Aceeasi sobã de teracotã, acelasi cuier de perete, aceleasi lambriuri cu miros de tutun stãtut. În dreapta – Camera 33, în stânga – o cãmãrutã strâmtã din care porneste un labirint de holuri.
Câtiva jandarmi pãzesc plictisiti puscãria asta pentru beznã. Ies în bulevard pãsind îndãrât de parcã, dacã m-as fi întors, mi s-ar fi proptit la ceafã sãrutarea unei tevi de puscã.
Când plecãm spre Bucuresti, e iarnã de-a dreptul. Ninge si plouã, nici una mai mult. Încã o Revolutie ca oricare alta, petrecutã în ziua cea mai scurtã a anului.

Clanul Ceausescu la 14 ani dupã Revolutie
Mãrirea si decãderea primei familii din România comunistã
Rãsturnarea de la putere a dictatorului Nicolae Ceausescu a însemnat o cãdere în gol pentru toatã familia sa. Copiii si fratii sãi care detineau functii importante în stat si-au pierdut privilegiile si au fost inculpati în mai multe procese. Unii au murit, ceilalti trãiesc discret.
În zilele fierbinti ale lui decembrie 1989 de dupã fuga sotilor Ceausescu, copiii acestora, Zoe, Valentin si Nicu, au fost arestati sub acuzatia de subminare a economiei nationale. Tot atunci li s-au confiscat bunurile, printre care bijuterii si obiecte de artã care, în anul 2001, erau evaluate la douã miliarde de lei. Zoe si Valentin au fost eliberati la scurt timp de la arestare si cercetati în continuare în stare de libertate. Nicu Ceausescu a fost condamnat la închisoare, dar eliberat din motive medicale.
Abia pe 12 ianuarie 1996, Parchetul General a dispus scoaterea copiilor lui Ceausescu de sub urmãrire penalã si revocarea mãsurilor asiguratorii.
Marin Ceausescu
Marin Ceausescu, si el unul dintre fratii lui Nicolae Ceausescu, a fost seful Reprezentantei Economice a României în Austria. A murit în conditii suspecte chiar în zilele Revolutiei, pe 28 decembrie 1989. A fost gãsit spânzurat în pivnita ambasadei, pe 28 decembrie 1989, la trei zile dupã împuscarea dictatorilor. În lipsã de alte probe, varianta oficialã a mortii a fost sinuciderea.
Ion Ceausescu
Fratele cel mic al dictatorului, Ion Ceausescu, a avut o carierã didacticã la Institutul Agronomic din Bucuresti si a condus Academia de Stiinte Agricole. Dupã Revolutie a înfiintat o firmã si în acest an a lansat o lucrare în horticulturã.
Maria Agache
Maria Agache, sorã a lui Nicolae Ceausescu si sotia ministrului Metalurgiei, a fost condamnatã la închisoare pentru înselãciune si trafic de influentã, dar a fost gratiatã în noiembrie 1994 de cãtre Tribunalul Bucuresti. Ea a fost pusã sub acuzare pentru cã s-a angajat la Electromagnetica Bucuresti pe post de maistru, fãrã a avea calificarea necesarã. Electromagnetica a solicitat salariile pe care le-a plãtit Mariei Agache în perioada 1977-1990 (an când a fost pensionatã), fãrã sã fi prestat vreo muncã în întreprindere. Instanta a hotãrât ca Maria Agache sã restituie 581.344 lei cãtre Electromagnetica, plus dobâzile aferente sumei. Sora dictatorului a murit în urmã cu câtiva ani.
Valentin Ceausescu
Fizician atomist de formatie, fiul cel mare al Ceausestilor a lucrat înainte de decembrie ’89 pe Platforma de la Mãgurele, unde mai este angajat si astãzi. Numele sãu este legat mai ales de echipa de fotbal Steaua, pe care a iubit-o si a sprijinit-o foarte mult, pânã la câstigarea Cupei Campionilor Europeni în ’86. A fost cãsãtorit cu fiica lui Petre Borilã, lider comunist. Cãsãtoria nu a convenit familiei dictatorului, nora fiind trimisã, dupã divort, în Canada, cu tot cu copilul lui Valentin. În iulie a.c., Valentin Ceausescu a obtinut si el o hotãrâre definitivã a Curtii de Apel Bucuresti, prin care Muzeul National de Artã al României a fost obligat sã-i restituie bunurile.
Elena Bãrbulescu
Elena Bãrbulescu, sora lui Nicolae Ceausescu, si-a petrecut retrasã ultimii ani de viatã, într-o locuintã plinã cu fotografii ale lui Nicolae Ceausescu, construitã chiar lângã faimoasa casã pãrinteascã a familiei din Scornicesti. Înainte de 1989, ea a ocupat functia de sef al Inspectoratului Judetean de Învãtãmânt Olt. Dupã Revolutie a devenit proprietara unui mic magazin din Scornicesti, iar printre produsele vândute se numãra si un sortiment de votcã numit „Ceausescu”. A murit pe 24 mai 2001, la 72 de ani, si a fost înmormântatã la Scornicesti.
Zoe Ceausescu
Înainte de 1989 a fost matematician si lucra la Institutul de Cercetãri Matematice al Academiei. Dupã Revolutie a continuat sã mai lucreze o vreme, dupã care s-a pensionat din motive medicale. Este cãsãtoritã cu Mircea Oprean, profesor la Politehnica din Bucuresti. Dupã câtiva ani de procese, Zoe a obtinut o hotãrâre judecãtoreascã în care autoritãtile erau obligate sã-i restituie patru bijuterii si alte câteva dintre obiectele de artã din cele care îi fuseserã confiscate în decembrie 1989, când fusese arestatã. Acum evitã sã aparã în public. (Claudiu Tãrziu, Cristina Hurdubaia)
Florea Ceausescu, cel mai iubit dintre frati
Florea Ceausescu, imediat nãscut dupã Nicolae, a fost poate cel mai apropiat sufleteste de cel care avea sã devinã în 1965 conducãtorul României. Florea era cel mare, mergea cu pachetele la închisorile prin care a trecut Nicolae, condamnat pentru convingerile comuniste înainte de al doilea rãzboi mondial. Dupã ce Nicolae Ceausescu a avansat rapid în ierarhia comunistã, dupã 23 august 1944, Florea a ales cariera de ziarist. A lucrat multi ani la „Steagul Rosu”, ziarul de partid al regiunii Bucuresti, în redactia cãruia a fost coleg cu Nadia Constantinescu, sotia viitorului presedinte al tãrii.
De la acest ziar a trecut apoi la „Scânteia”, organul CC al PCR, fiind mai întâi corespondent pentru judetul Ilfov, apoi redactor pe probleme agrare în redactia centralã. Cei din redactie si-l amintesc ca un om modest, deschis, plin de umor. Lui Florea, care semãna izbitor cu Nicolae, i se întâmpla deseori sã fie confundat cu seful statului. Poate si de aceea, Elena avea o atitudine foarte rece fatã de Florea, tinut cel mai la distantã de „curtea prezidentialã”. Fratii Ceausescu se reuneau de Sfântul Nicolae, când, potrivit obiceiului românesc, nu se fac invitatii la cel sãrbãtorit.
Florea Ceausescu a intrat în conflict cu câtiva satrapi locali în urma unor articole scrise în „Scânteia”. Cazul Duzineanu, despre care multi ieseni îsi amintesc, a stârnit furia prim-secretarului de la judeteanã sau a lui Ion Dincã, vizat direct de un articol care blama condamnarea unui inginer agronom din Cãlãrasi la ordinul lui Ion Te Leagã.
Dupã Revolutie, multi colegi de la „Adevãrul” i-au întors spatele. S-a pensionat. Trãieste în Bucuresti, unde are un apartament. Duce o viatã normalã.
Nicu Ceausescu fusese pregãtit pentru preluarea puterii
A fost cel mai implicat politic: prim-secretar al CC al UTC, ministru al Tineretului si, apoi, pânã în decembrie 1989, prim-secretar PCR al Sibiului. El era pregãtit pentru a prelua puterea de la tatãl sãu. A fost arestat la 22 decembrie 1989 si adus în Studioul 4 al TVR de cãtre revolutionari, dupã ce fusese rãnit cu o loviturã de cutit. La 21 septembrie 1990, Tribunalul Militar Bucuresti l-a condamnat la 20 de ani închisoare. Pe 3 iunie 1991 i s-a redus pedeapsa de la 20 de ani la 16 ani detentie. În noiembrie 1992 a fost condamnat la cinci ani închisoare pentru port ilegal de armã. A fost pus în libertate conditionatã pe motive medicale. Pe 16 septembrie 1996, Nicu Ceausescu a fost internat, în stare gravã, la Spitalul Clinic Universitar cu diagnosticul cirozã hepaticã cronicã. Dupã douã zile a fost transportat la o clinicã din Viena, unde a si murit la 30 septembrie în acelasi an. Avea 43 de ani. A fost cãsãtorit întâi cu Poliana Cristescu, iar apoi cu fiica lui Radu Constantin, lider comunist.
Ilie Ceausescu stia cã fratele sãu urma sã se retragã
Ilie Ceausescu, frate al dictatorului, a fost adjunctul ministrului Apãrãrii si secretarul executiv al Consiliului Politic al Armatei, pânã la 22 decembrie 1989. A condus mai multi ani Institutul de Istorie Militarã. Dupã Revolutie a fost acuzat si judecat pentru instigare la omor deosebit de grav în Revolutia de la Cluj. Ilie Ceausescu a mai spus cã bãnuia cã fratele sãu stia de aparitia evenimentelor din 1989, deoarece, din stenograma întâlnirii Nicolae Ceausescu – Mihail Gorbaciov, din 4 decembrie ’89, rezulta cã presedintele URSS l-a întrebat: „De unde stiti dumneavoastrã cã veti mai trãi pânã în ianuarie?”. Declaratiile fãcute de dictator la procesul sumar de la Târgoviste par sã confirme ipoteza lui Ilie Ceausescu. Pe holurile tribunalului, Ilie Ceausescu a declarat presei cã, din datele pe care le avea în 1989, reiesea cã la alegerile pentru Marea Adunare Nationalã, care trebuia sã aibã loc în martie 1990, Nicolae Ceausescu intentiona sã se retragã. Ilie Ceausescu a murit pe 3 octombrie anul trecut.
Andruta Ceausescu, condamnat la 15 ani de închisoare
Generalul în rezervã Andruta Nicolae Ceausescu, si el frate al despotului, a fost comandant al Scolii de Ofiteri de Securitate Bãneasa. A fost inculpat singur într-un dosar, fiind acuzat de complicitate la genocid. A fost condamnat definitiv la 15 ani de închisoare, deoarece, în decembrie 1989, în calitate de comandant al Scolii de Ofiteri de Securitate, a dat ordin elevilor sã tragã în manifestantii care protestau fatã de regimul comunist în Piata Universitãtii din Bucuresti. A stat în arest din 1990 pânã în august 1994, când a fost eliberat, pe motiv cã suferea de afectiuni hepatice si renale. El a fost reîncarcerat pe 28 ianuarie 1998, în arestul Penitenciarului Jilava, pentru a executa restul de 11 ani de închisoare, din pedeapsa de 15 ani de detentie datã de cãtre Curtea Supremã de Justitie. În scurt timp a fost iarãsi eliberat, pe motive medicale. A mai rezistat diabetului si cirozei hepatice pânã la 14 decembrie 2000, când si-a dat obstescul sfârsit. Avea 76 de ani.

Ceausestii, condamnati înainte de judecatã
Ovidiu Gheorghiu si Dorin Cîrlan, membrii plutonului de executie de la Târgoviste, mãrturisesc
Adjutantul-sef Octavian Gheorghiu a fost unul dintre cei trei „cãlãi” ai cuplului dictatorial. Dupã ce i-a împuscat pe Ceausesti, nici nu s-a îmbogãtit, nici n-a cãpãtat putere. I-au rãmas doar niscai gânduri negre, care-i mai bat uneori la usã, noaptea, chiar si dupã 14 ani.
Dimineata zilei de 25 decembrie 1989. Colonelul Cantuniari, comandantul Regimentului de parasutisti de la Boteni, face revista de front. „Vreau opt voluntari pentru o misiune cu 10% sansã de întoarcere. Sunt teroristi pe Bucuresti – Pitesti”. Opt oameni ies în fatã.
Se îmbarcã în douã elicoptere. Decoleazã. În aer primesc un nou ordin: aterizati pe Ghencea. Pe Ghencea se trãgea. Din TAB-urile parcate pe stadion ies: Stãnculescu, Mãgureanu, Gelu Voican si toti ceilalti care vor face parte din completul de judecatã a cuplului Ceausescu. Urcã în elicoptere fãrã nici o vorbã.
În aer, din nou, se schimbã ordinul. Destinatia – Târgoviste.
„Aici sã-i împuscati”
„Am fost surprinsi sã aterizãm în curtea unei unitãti militare, îsi aminteste Octavian Gheorghiu. Generalul Victor Stãnculescu ne priveste. Tu, tu si tu, veniti cu mine. Eram eu, Boieru si Cîrlan. Ne spune: vedeti TAB-ul ãsta? Înãuntru sunt Ceausestii. Dacã n-am fi fost zdrobiti de obosealã, am fi hohotit de râs: putea sã fie si Papa Pius. Ei erau. I-au bãgat în salã, la judecatã. Boieru a pãzit usa pe dinãuntru, eu cu Dorin, pe dinafarã. Aveam ordin sã tragem dacã cineva, oricine-ar fi, se apropia de usã. Stiam si ce urma sã se întâmple: generalul Stãnculescu ne arãtase zidul si ne spusese: «Aici o sã-i împuscati». Erau, asadar, condamnati înainte de-a fi judecati”.
„Le-am dat o sansã”
„Am auzit procesul prin usã. El striga tare: «Nu spun nimic decât în fata Marii Adunãri Nationale». Se auzea si ea «Taci, Nicule!». La sfârsit a iesit Lucescu, avocatul lor, cam agitat. Ne-a zis: «I-am întrebat dacã nu vor sã recunoascã faptul cã nu sunt sãnãtosi mintal. Au refuzat. Le-am dat o sansã si au refuzat...». Ar fi fost interesant ce-ar fi fost dacã Ceausestii spuneau cã sunt ticniti. I-ar fi condamnat si asa? Am primit ordin sã-i legãm. Ea tot striga: «Copiii mei!». Eu am legat-o. Si-am si înjurat-o, sã tacã. I-am pus la zid, câtiva pasi înapoi si pac! Am golit încãrcãtoarele. Boieru s-a dus, cu arma fumegând în mânã, cãtre completul de judecatã care asista. Le-a strigat: «Am fãcut-o pentru colegii care au murit la Televiziune». 11 parasutisti muriserã pe 22”.
„A fost bine? A fost rãu?”
„Am luat cadavrele, le-am suit în elicopter, am luat si «pasagerii de la Bucuresti», i-am depus pe Ghencea, cu escalã Otopeni. Ei s-au cãrat înapoi cu TAB-urile, noi am pus mortii pe gazon si-am asteptat. Am asteptat mult si bine. Spre searã a venit ordin sã ne întoarcem la bazã. Sã lãsãm cadavrele acolo. Dar cui? Sã le mãnânce câinii? În preajmã se trãgea. L-am chemat pe un locotenent tânãr si i-am zis cã-i lãsãm în grijã niste colete. «Cine sunt?» «Nu-i treaba ta!» Ne întoarcem la unitate. Am tãcut. Unul si-a scos casca si m-a întrebat dacã a albit. Nu albise. La bazã ne asteptau plângând Cantuniari si comandorul Suciu. Cel care a cãzut apoi la mijloc, cu «Tigareta II». Mult timp ne-am întrebat: a fost bine ce-am fãcut? A fost rãu? În fond, suntem militari, nu cãlãi. Nu i-am împuscat cu plãcere, ci, as zice eu, din necesitate. Soarta le era dinainte pecetluitã”. (Valentin Zaschievici)

La exact 14 ani, nici o orã mai mult, de la momentul în care a tras un încãrcãtor întreg în capul Elenei Ceausescu, fostul plutonier de parasutisti Dorin Cîrlan rememoreazã deziluzionat acea zi care avea sã-i schimbe viata din rãu în tot mai rãu.
Povesteste Dorin Cîrlan: „În drum spre zid, eu eram în spatele lui Ceausescu. S-a întors, s-a uitat în ochii mei. Cãpitanul Ionel Boeru trãgea de el, îl ducea pe sus. A strigat: «Trãiascã Republica Socialistã România liberã si independentã!» si a început sã cânte ca pentru el «Internationala». Atunci Ionel s-a pierdut, nu stiu cum, i-a izbit pe amândoi de zid si a tras cu automatul de la sold.
Ea cãzuse într-o pozitie ciudatã, avea pulpele dezgolite si se zbãtea… I-am tras un încãrcãtor în cap, am vãzut cum sãreau pe mine bucãti de os, sânge, dar nu-mi dãdeam seama de grozãvie. Nu stiu ce instincte animalice s-au descãtusat atunci în mine. Atunci a apãrut si generalul Stãnculescu, m-a vãzut galben si înlemnit si mi-a spus: «Dã-o, bã, în mã-sa, stii cât rãu a fãcut tãrii!».”
Dorin Cîrlan a plecat în „misiunea de gradul zero” alãturi de Octavian Gheorghiu si de camarazii lor.
Mãgureanu voma
Despre completul de judecatã, îmbarcat în elicoptere pe Ghencea: „I-am recunoscut doar pe Stãnculescu, Voican Voiculescu, Virgil Mãgureanu. Ãsta, pânã la Târgoviste, a vomat tot timpul într-o gãleatã. Nu stiam atunci cã însotim tribunalul exceptional. Cum am aterizat la Târgoviste, Stãnculescu ne-a spus cã îl vor judeca pe Ceausescu si cã cine se oferã sã ducã misiunea pânã la capãt – si s-a uitat la zid… Am înteles despre ce era vorba… Ne-am oferit toti opt care plecaserãm din Boteni, am zis asa, un DA anemic, da’ Stãnculescu a zis: «Nu, un pas în fatã!»
Fãrã somatie
Am pãsit toti opt. Si atunci generalul a zis: «Numai tu, tu si tu». Adicã eu, Ionel Boeru si Octavian Gheorghiu. La ceilalti le-a dat misiuni exacte. Eu am pãzit intrarea în sala de judecatã. Aveam ordin sã trag fãrã somatie în oricine voia sã intre si dacã eram atacati, din interior sau din afarã, aveam ordin de la Stãnculescu: intrati în salã si executati foc asupra sotilor Ceausescu. Dupã ce i-au scos din salã, în 10 minute erau morti. Am tras noi, cei trei, a tras un soldat, sofer, si a mai tras unul cu mitraliera de pe TAB, adjutantul Costicã Stoican. Abia dupã aceea au iesit în curte Stãnculescu, Voican, Mãgureanu si ceilalti. A semãnat mai mult a linsaj decât a executie…”
„Totul, de când a început Ceausescu sã cânte si pânã au murit amândoi, a durat, cred, vreo 30 de secunde” – îsi aminteste Cîrlan… „Pe urmã, repede, în 10 minute, «coletele», cum le spuneau ei, cadavrele adicã, au fost învelite în foi de cort si în pãturi, urcate în elicopter, iar noi am decolat imediat. Nu mai era loc în elicopter, am stat cu fundul pe Ceausescu, o sãptãmânã i-am purtat sângele pe pantaloni. Am fãcut o escalã în unitate, la Boteni, acolo s-a dat ordin sã rãmânã la sol patru dintre noi, printre care si eu… Ceilalti au decolat cu cadavrele… “
Regret
Mintit de superiori, supus la tot felul de presiuni, mutat de colo-colo, Dorin Cîrlan a trecut în rezervã, cu ordonanta, pensie nu are, a divortat si a rãmas fãrã casã, doarme pe unde apucã, o face când pe soferul, când pe garda de corp. „Acum regret cã l-am împuscat pe Ceausescu… Pe el l-am iubit, l-am idolatrizat, dar am tras, am tras… Pe el îl va judeca istoria. Eu, cãlãul, am pierdut totul”, încheie Dorin. (Viorel Ilisoi)

Gavroche a ajuns PSD-ist de Cornetu
Simbolul Revolutiei trãieste modest, dar a intrat în politicã
Într-o altã tarã ar fi trãit ca un rege. În România trãieste dintr-un salariu de sofer, într-un apartament modest si înghesuit din Pantelimon. De parcã nu ar fi fost simbolul Revolutiei.
Dupã decembrie 1989, viata i-a oferit lui Florin Vieru, supranumit Gavroche al României, mai multe necazuri decât bucurii. A fost si somer, a avut si datorii la întretinere, dar si probleme cu Justitia, fiind condamnat pentru furt. Abia de un an încoace trãieste mai bine.
SOFER. A intrat si în politicã. Constantin Bebe Ivanovici l-a fãcut vicepresedinte la grupul de tineret al PSD din Comuna Cornetu. Un an si jumãtate a fost soferul personal al lui Bebe Ivanovici. Si acum este sofer, dar al unui om de afaceri, si are un salariu, zice el, „decent”.
COLEGII CERSETORI. Nu-i bai. Nu e singurul revolutionar cu o viatã destul de grea. „Îmi pare rãu de oamenii care s-au sacrificat. Plânge sufletul în mine când vãd colegi revolutionari cersind. Sã tineti minte. Sunt revolutionari care fac foamea, sunt purtati pe drumuri, nu sunt luati în seamã.” Asa vorbeste, dupã 14 ani de promisiuni si neîmpliniri, Florin Vieru, acum în vârstã de 28 de ani.
O BUCATÃ DE PÃMÂNT. Are brevet si certificat de revolutionar si cam atât. „Îmi doresc o bucatã de pãmânt sã-mi construiesc o casã. Poate s-o rezolva”, spune Gavroche. Deocamdatã trebuie sã se multumeascã doar cu apartamentul strâmt, pe care si l-a cumpãrat si unde locuieste cu sotia, Beatrice, fiica acesteia din prima cãsãtorie si fiul sãu, Adrian Alexandru, în vârstã de trei ani. (Lavinia Tudoran)
Momentul eroic
În 1989, fotografia lui Vieru, atunci un pusti de 14 ani din comuna Dobroesti, cu steagul gãurit înfãsurat în jurul corpului a fãcut înconjurul lumii. A venit de acasã, de unde a furat steagul de pe clãdirea Primãriei, si a ajuns în Bucuresti în mijlocul revolutionarilor. Ziaristii francezi l-au surprins în memorabila fotografie de pe coperta „Paris Match” si i-au spus Gavroche, dupã numele eroului lui Victor Hugo. În scurtã vreme a devenit simbolul Revolutiei Române. Vieru mai are un singur numãr din „Paris Match”. De câte ori îl rãsfoieste îi revine speranta într-o viatã mai bunã, de erou.

De ce s-a sinucis Elena Stãnculescu
Sotia generalului Stãnculescu s-a sinucis într-un chip care a descumpãnit pe mai putin cunoscãtorii firii omenesti. Dispãruta a invocat, în biletele lãsate, hãrtuirea la care a fost supus sotul în ultimii ani.
Pentru a întãri aceastã semnificatie, ea si-a datat înscrisurile cu 22 decembrie, ziua în care fostul ministru al Apãrãrii Nationale a schimbat soarta evenimentelor. Preluând comanda de la Vasile, el a ordonat armatei sã fraternizeze cu demonstrantii si i-a dus pe Ceausesti la elicopter. Dupã pãrerea mea, nu le-a înlesnit fuga, cum s-a scris, ci i-a trimis la Târgoviste, via Snagov, unde comandantul Kemenici primise ordin sã-i iluzioneze cã-i protejeazã de atacurile fortelor strãine (în acest scop se simulau atacuri grozave împotriva unitãtii) pânã când generalul Stãnculescu restabilea situatia. Descumpãnirile unora la motivul invocat în bilete de Elena Stãnculescu îsi au cauza în reducerea durerii omenesti doar la nivelul celor care tin de fiziologie. Sub acest unghi, e greu sã crezi cã se poate sinucide cineva altfel decât din faptul cã nu mai are ce mânca sau din faptul cã-l însalã nevasta. Celor care s-au uimit de motivatia în plan moral trebuie sã le reamintim cã existã si sinucideri din onoare.
Am cunoscut-o pe sotia generalului, fiind unul dintre jurnalistii care, pe vremea regimului CDR-ist de tristã amintire, am scris împotriva hãrtuielii la care au fost supusi Victor Stãnculescu si colonelul Kemenici (în viatã), dar si Stefan Guse, Vasile Milea (post-mortem). Am fãcut-o si voi continua s-o fac, deoarece, asa cum am arãtat de nenumãrate ori, nu putem judeca penal Istoria.
Ordin si moralã
La Timisoara, la Bucuresti, la Cluj, armata s-a confruntat cu o situatie iesitã din comun, definitã prin conflictul dintre datoria de a îndeplini ordinul dat si datoria de a nu reprima o revoltã pe care toti militarii de la general pânã la soldat o considerau si a lor. Nu întâmplãtor, am evitat expresia a trage în popor, exploatatã pânã la deselare în ultimii ani, pentru formula a reprima. Asta deoarece rãmân convins, dupã 13 ani de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989, cã, exceptie fãcând cazurile de provocare fãtisã, armata n-a tras. Victimele zilelor anterioare lui 22 decembrie sunt persoane izolate din multime. Martori mai onesti, care refuzã politizarea adevãrului, recunosc cã s-a tras din altã parte decât din fatã, unde erau militarii. Dar chiar si fãrã aceste mãrturii, minima cunoastere a vietii ne spune cã un pluton adus în fata unor demonstranti nu trage selectiv. Ori trag toti soldatii deodatã, fãcând mãcel, ca în 1929, la Lupeni, ori nu trage nici unul.
Pretext si realitate
Cu toate acestea, sub regimul Constantinescu s-a început o adevãratã vânãtoare de vrãjitoare. Pretextul invocat: sã se facã victimelor dreptate. În realitate, motivul era altul, fãrã nici o legãturã cu dreptatea. S-a urmãrit un scop politic meschin. Acela de a lovi în Ion Iliescu, aflat la vremea respectivã în opozitie, acuzat subtil de a-i fi protejat pe generali, inclusiv pe generalul Stãnculescu. Dacã fostul regim ar fi actionat în planul înalt al moralei, n-ar fi fost pus sã instrumenteze dosarele însusi Dan Voinea, procurorul din Procesul Ceausescu. Orice politician moral l-ar fi lãsat pe linie moartã si nu l-ar fi promovat ca sef al Parchetelor Militare, fie si pentru cã numele lui apare în toate enciclopediile lumii la capitolul Procese abjecte. Noua putere, a lui Ion Iliescu si a lui Adrian Nãstase, stând si ea sub semnul oportunismului, n-a avut curajul sã înfrunte gãlãgia unor ziare si a unor cercuri care au continuat, dupã cãderea regimului Constantinescu, ura oarbã, imbecilã de pe vremea când erau rãsfãtatele puterii alese în 1996. Chiar si acum, când generalul Stãnculescu traverseazã o tragedie, un ziar care i-a fost si-i este dusman a scris un pamflet numindu-l generalul-infractor. Meritã mentionat acest caz, pentru cã el ne face sã întelegem de ce au perceput românii guvernarea CDR-istã ca pe un cosmar. Era o guvernare absurdã, întemeiatã pe ranchiunã, influentatã de intelectuali sterpi, frustrati, o guvernare fãrã o minimã întelegere a vietii.
Elena Stãnculescu a trãit, alãturi de generalul Stãnculescu, drama hãrtuielii pe motive politice. A fãcut însã gestul suprem sub guvernarea PSD-istã. Aparent, fãrã logicã. Dupã 2000, actualul regim a introdus recurs în anulare si actualul regim a fãcut ca Înalta Curte de Casatie sã amâne de câteva ori sentinta pe motive de procedurã. A fãcut-o acum, pentru cã abia acum, sub regimul PSD, a ajuns la deprimare absolutã. Ion Iliescu e seful statului si datoritã lui Victor Stãnculescu. Adrian Nãstase e premier si datoritã lui Victor Stãnculescu. Fãrã gesturile decisive ale generalului, alta ar fi fost soarta celor doi. Si iatã cã în timp ce Ion Iliescu se plimbã de la o sindrofie la alta, vorbind despre evenimentele din decembrie 1989, în timp ce Adrian Nãstase apare la televizor depunând coroane de flori, Victor Stãnculescu, cel care si-a riscat viata ordonând armatei sã fraternizeze cu demonstrantii, spunându-le celor doi Ceausesti sã meargã la Târgoviste, scotându-i din Comitetul Central, nu numai cã e uitat, dar, mai mult, e si un om pe care-l asteaptã 15 ani de puscãrie.
Deprimare absolutã
Elena Stãnculescu a fost purtãtorul de cuvânt al generalului în fata puterii de azi, în fata societãtii românesti, în fata noastrã, a tuturor. Iubindu-si sotul pânã la dramatism, asumându-si deplin toate trãirile acestuia, ea s-a sinucis. A fãcut-o în locul generalului. A fost veriga slabã din personalitatea altfel puternicã, stãpânã pe sine, a lui Victor Stãnculescu. Gestul ei ne explicã pânã unde a ajuns însusi generalul cu disperarea. Pentru ca Ion Iliescu sã fie azi presedinte, pentru ca Adrian Nãstase sã fie prim-ministru, pentru ca Ioan Mircea Pascu sã meargã la simpozioane NATO, iar Mircea Geoanã sã fie partener de dialog cu americanii, generalul Victor Stãnculescu a trãdat. Ce infern poate fi în sufletul unui om care stie ce rol a avut el în ridicarea unei clãdiri somptuoase, vãzând cã cei dinãuntru îl tin pe la usi, ba mai mult, cã-i alungat de acolo cu pietre!
Sperante înselate
Dacã de la regimul Constantinescu generalul Victor Stãnculescu nu se putea astepta la nimic bun, fostul presedinte apartinând altei lumi, nu acelasi lucru se poate spune despre regimul Ion Iliescu. Victor Stãnculescu stie cã actualul presedinte al României stie ce rol au jucat Victor Stãnculescu, alti generali si nu numai generali, dar si personaje civile din umbrã, în victoria Revolutiei. Si, desi stie, desi a lucrat împreunã cu ei, le-a cerut ajutorul, s-a bazat pe ei în cariera sa de început, domnul presedinte evitã sã le recunoascã public importanta.
De ce evitã asta Ion Iliescu? Pentru cã domnia sa are marota revoltei spontane, a unei revolutii în care strada a decis totul, politicienii, militarii fiind absolut secundari. În aceste conditii, în acest an, mai mult ca niciodatã, confruntat cu atacuri vizând lovitura de stat, Ion Iliescu a exagerat pânã la paroxism rolul strãzii. Ar fi fost normal ca acum, la 14 ani de la prãbusirea comunismului, sã se recunoascã public si rolul avut în Revolutie de personalitãti. Fie si pentru cã teza lui Marx privind rolul determinant al maselor în istorie, personalitãtile fiind niste marionete ale strãzii, e complet falsã.
Ion Iliescu exagereazã aceastã revoltã spontanã si pentru cã se teme. Nu numai de consecinta logicã a recunoasterii rolului personalitãtilor – acceptarea tezei complotului sau mãcar a minimei pregãtiri anterioare –, dar si de scandalul care ar izbucni dacã ar aduce în prim-plan, la comemorarea Revolutiei, si pe cei care, precum generalul Victor Stãnculescu, au contribuit decisiv, nu în stradã, ci în birouri, la victoria Revolutiei.
Lectie de curaj
Tãria unui mare om politic, si ceea ce-l face sã fie si om istoric, stã în capacitatea de a înfrunta la un moment dat presiunea exercitatã de contemporani pentru a-l obliga sã facã un anumit lucru sau sã declare un anumit lucru.
Nici unul din liderii României de azi n-are aceastã tãrie. Sinucigându-se, Elena Stãnculescu le-a dat o lectie de curaj. Si de bãrbãtie. (Ion Cristoiu)

Note:



Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#7271 (raspuns la: #7268) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
chiria in regiunea pariziana - de JCC la: 08/03/2004 08:38:38
(la: Cat va ramane din salariu?)
Chiria in regiunea pariziana depinde de loc, Palaiseau -cité ouvrière, St Denis, Auberviliers, Antony, Asnières, St Ouen, Nanterre -chiriile sunt mai mici
Pe coline St Cloud, Neuilly sur Seine, Meudon la Fôret si zonele pavilionere Boulogne-Billancour, Orsay, Chatenay-Malabry .. chiriile sunt excesive.

Eu posed la Meudon la Fôret, Bellevedere, un apartament de 60 metrii patrati (2 pavilioane mici intr-un mic parc-gradina de vreo 3000 -4000 metrii patrati, total 4 apartamente) + pivnita mare la rez-de-jardin + garaj, este chiar in liziera de padure,
il inchiriez mobilat cu 1.800 euro pe luna, daca chirisii vor pleca, am sa-l maresc la 2000 euro/luna
pentru el platesc impozit fonciar de cca 1200 euro/an, taxele de habitatie sunt platite de chiriasi
#11623 (raspuns la: #11598) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
LCM, - de Jimmy_Cecilia la: 07/10/2004 13:39:04
(la: Palavre de week-end...)
LCM,râzi? glumesti?
care Lady ? care conac?
casuta este mica, abia 100 metrii patrati si la parter gradina garaj, pivnita si o terasa de 60 m patrati acoperita de apartament
daca deschizi poza a noua de pe prima pagina: "usine2", o vezi bine, sunt 5 vile, in stanga uzinei, a mea este ultima din sirul de 3...
si celelalte 4 au fost ale mele la inceput, dar le-am ingradit si ajungand la concluzia ca trebuia sa-mi prezerv viata privata, la inceput bagasem salariati-cadre, din intreprinderea mea, înauntru, le-am vândut si am investit in alta parte, la Nice...

asa ca nu este conac, doar o casuta modesta, in primavara am sa-i construiesc inca un etaj mansardat si am sa-i fac un acoperis clasic...

insa am pamant mult, constructibil...in jurul uzinei si casei... in total mi-au ramas dupa vânzarea celor 4 vile (pe 2600 mp de teren) inca 2 hectare... uzina este de 3000 mp la suprafata terenului, insa am sa incep sa o impart in loturi si sa incep sa vand...ma pregatesc si eu la o pre-pensie sau lucru la timp partial... si de preferinta in conseil (sfat) si cercetare (vanzare de formule) de preferinta in tarile subdevelopate, unde iarna la noi este vara la ei, sau cu vara vesnica...si pe malul marii :)))

LCM, n-ai deviat conversatia, ca suntem la "Palavre".. :)), este chiar si titlul subiectului...
unde putem bavarda despre ori si ce, ca doar week-endul poate fi prelungit :))

Unde locuiesti in Californie, LCM, nu ai paduri, rauri sau mare pe aproape?
Sa poti lua masina si pic-nicul si sa mergi sa petreci ziua??
Este important, foarte important, dupa ce vezi multi oameni si lucrezi mult in saptamana, sa te poti duce undeva la calm si liniste, sa nu vezi pe nimeni inafara de persoanele cu care esti, sa nu auzi pe nimeni (idem), daca ai chef sa tiui si sa urli Olalarioooo s-o poti face... si relax, relax... sa admiri frunze, copaci, flori, culori, peisaje...

altfel cu stresul zilnic, n-o mai razbesti...
#24398 (raspuns la: #24343) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cosmarul unui tata microbist - de SB_one la: 04/11/2004 19:59:22
(la: Femeia)



Tatal intra in camera fiicei sale si gaseste o scriosoare pe pat. Avand deja ganduri negre, desface totusi scrisoare si citeste:
”Dragi parinti,
Cu parere de rau va anunt ca eu am fugit cu noul meu prieten. Am aflat ce inseamna adevarata dragoste si el este un dragut cand gonim goi cu motorul cu toate piercing-urile, cicatricele, tatuajele care ii acopera tot corpul! Dar nu e numai asta. Sunt insarcinata si Ahmed zice ca vom trai fericiti in rulota lui din padure. Vrea sa avem multi copii, ceea ce stiti ca imi doresc si eu. Am invatat ca marijuana nu face rau nimanui asa ca o crestem pe langa casa pentru el si prietenii lui care ne aduc toata cocaina pe care ne-o dorim. Intre timp ne rugam sa se gaseasca leacul pentru SIDA, in asa fel incat sa se faca si Ahmed bine. Sa stiti ca merita ! Nu va faceti griji in ceea ce priveste banii. Ahmed a aranjat ca eu sa joc intr-un film pe care il fac prietenii lui Leroy si Jamal in pivnita. Deocamdata castig 50 $ pe scena, dar pot sa iau inca 50$ bonus daca sunt cu 3 barbati si un bonus de 100 $ daca se foloseste un cal. Ahmed a zis ceva si despre niste caini, asa ca am mai multe posibilitati.
Mama, sa nu-ti faci griji pentru mine, de acum am 15 ani si stiu sa am grija de mine. Dupa cum vezi eu si Ahmed ne-am gandit la toate! Intr-o zi o sa trecem in vizita pe la voi sa va cunoasteti nepoteii. Ahmed chiar se gandea sa-si puna un atas la motor ca sa putem veni cu toti o data! Va pup pe amnadoi
Fiica voastra, Maria
PS
Tata, am glumit......... sunt la vecini, privesc la TV. Voiam doar sa iti arat ca sunt si lucruri mai rele in viata decat SA PIARDA ROMANIA IN MINUTUL 90 DIN NOU !!! “
#27656 (raspuns la: #10232) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
de-ale lui bula - de anisia la: 21/01/2005 16:58:18
(la: Un nou forum: "Bancuri, glume, poante...")
Bula se intalneste pe strada cu un prieten care il intreaba:

-Bula, am auzit ca ti-a murit soacra. Ce-a avut?

-Ceva bijuterii, un televizor si putine economii...

-Nu asta te-am intrebat. Ce i-a lipsit?

-Pai, masina, o casa sau un apartament proprietate personala...

-Bula, DE CE A MURIT?

-A fost la noi in vizita, eu i-am spus sa mearga in pivnita sa aduca niste cartofi, sa facem piure . A cazut pe scari si si-a rupt gatul.

-Ce ghinion! Si ce-ati facut?

-Macaroane cu branza.
Dar de premiile Darwin stiati? - de Mi7haela la: 27/01/2005 11:00:39
(la: Un nou forum: "Bancuri, glume, poante...")
Chestia asta am gasit-o anul trecut pe net sau am primit-o pe mail...:

Premiul Darwin este un omagiu anual acordat persoanei care in cursul anului a facut cel mai mare serviciu bagajului ereditar al omenirii, reusind a se lase ucis in modul cel mai stupid. Ca intotdeauna, competitia acestui an a fost foarte strinsa. Unii candidati pareau a se fi antrenat toata viata pentru aceasta competitie.

Candidatii la premiul Darwin:

1. In Septembrie 2000, in Detroit, un barbat de 41 de ani a ramas intepenit si s-a inecat intr-o apa adinca de juma de metru dupa ce mai intai reusise sa se strecoare printr-o gura de canal de 40 cm,incercind sa-si recupereze cheile de la masina.

2. In Octombrie, un agent de bursa in virsta de 49 de ani, din San Francisco, care "era grozav de concentrat cind alerga" dupa spusele sotiei sale, a "alergat" accidental peste marginea unei stinci inalte de 30 metri.

3. Buxton, North Carolina: un barbat a murit cind groapa de aproape 2 metri si jumatate ce si-o pregatise in nisip, la plaja, s-a surpat peste el. Cei din jur au declarat ca Jones, in virsta de 21 de ani, din Woodridge, statul Virginia, sapase groapa ori ca sa se amuze, ori ca protectie impotriva vintului, si sezuse la fundul gropii pe sezlong toata dupa amiaza pina cind peretii gropii s-au surpat, ingropindu-l sub un metru si jumatate de nisip.
Cei de pe plaja au incercat din toate puterile sa sape pina la Jones, dar nu -au putut elibera. Lucratori cu echipament greu au lucrat aproape o ora ca pina la urma sa-l scoata, sub privirile a peste 200 de spectatori.
Jones a fost pronuntat decedat la spital.

4. In Februarie, Santiago Alvarado, in virsta de 24 de ani, a murit in Lompoc, California, cazind cu capul inainte prin acoperisul magazinului de biciclete pe care planuia sa-l prade. Moartea a survenit cind lunga lanterna ce si-o plasase in gura (spre a-si mentine mainile libere)i-a zdrobit baza craniului in momentul impactului cu podeaua.

5. Conform politiei din Dahlonega, statul Georgia, cadetul Nick Berrena, de 20 de ani, a fost injunghiat mortal de catre camaradul sau, cadet Jeffrey Hoffman, 23 de ani, care incerca sa-i dovedeasca cum ca un cutit nu poate strapunge vesta de camuflaj purtata de Berrena.

6. Silvester Briddell, in virsta de 26 de ani, a fost omorit in Februarie in Selbyville, statul Delaware, cistigind un pariu pus cu un prieten. Acesta pariase ca Briddell nu ar fi capabil sa-si puna un revolver, incarcat cu patru gloante, in gura, si sa traga.

7. In Februarie, conform politiei din Windsor, Ontario, Canada, Daniel Kolta, de 27 de ani, si Randy Taylor, de 33 de ani, au murit intr-o coliziune frontala, astfel cazind la egalitate in jocul de-a "lasul" ce-l jucau pe scuterele lor de zapada.

Mentiunile de Onoare Darwin

1. In Guthrie, Oklahoma, in Octombrie, Jason Heck incerca sa omoare un miriapod cu pusca sa de calibrul 22, glontul insa a ricosat dintr-o piatra si l-a lovit pe tovarasul sau Antonio Martinez in cap, fracturindu-i craniul.

2. In Elyria, statul Ohio, in Octombrie, Martin Eskins, incercind sa-si curete pinzele de paianjen din pivnita, si respingind folosirea maturii in favoarea unei lampi de sudura cu propan, a cauzat un incendiu ce a mistuit parterul si primul etaj al casei.

3. Paul Stiller, 47, a fost spitalizat in Andover, New Jersey, iar sotia sa Bonnie a fost de asemenea ranita, in urma exploziei unui sfert de cartus de dinamita in masina lor. In timp ce conduceau aiurea la 2 dimineata, cuplul plictisit a aprins dinamita si a incercat s-o arunce afara pe geamul masinii, ca sa vada ce se intimpla. Geamul era inchis...

Premiul Doi:

Tacoma, statul Washington - Kerry Bingham era la bautura cu citiva prieteni cind unul dintre acestia a povestit ca a cunoscut un amator de bungee-jumping care se lanseaza de pe podul Tacoma Narrows la ora de virf. Discutia s-a incins din ce in ce, si cel putin zece oameni au marsaluit pe trotuarul podului la 4 si jumatate dimineata. Ajungind la mijlocul podului au descoperit ca nici unul nu aduse de fapt fringhia elastica.
Bingham, care continuase cu bautura, se oferi voluntar vazind un colac de cablu electric ce zacea pe jos.
Un capat al cablului a fost legat in jurul piciorului lui Bingham, iar celalalt legat de pod. Caderea libera a durat cam 12 metri pina ce cablul s-a intins si i-a smuls piciorul la glezna. In mod miraculos, el a supravietuit caderii in apa rece ca gheata a riului si a fost salvat de catre doi pescari aflati in apropiere. "Ce pot sa zic," declara Bingham,e ca Dumnezeu a vegheat asupra mea in noaptea aceea. Nu e alta explicatie."
Piciorul lui Bingham nu a mai fost gasit.

Si Cistigatorul:

Paderborn, Germania - Dintr-un exces de zel, ingrijitorul de zoo Friedrich Riesfeldt i-a administrat constipatului elefant 'Stefan' 22 de doze de laxativ si cel putin 35 de litri de diferite fructe zemoase, smochine si prune uscate inainte ca elefantul cu dop sa-si dea in cele din urma drumul sufocindu-si ingrijitorul in peste o suta de
kilograme de rahat. Investigatorii spun ca nenorocosul Friedrich, de 46 de ani, incerca sa aplice suferindului elefant o clisma de ulei de masline, cind animalul s-a usurat peste el precum o basculanta plina cu noroi. "Pur si simplu forta neasteptatei evacuari a elefantului l-a trantit la pamint pe Riesfeldt, care s-a lovit cu capul de o piatra si a ramas fara cunostinta in timp ce elefantul isi continua evacuarea intestinelor asupra sa," sta scris in raportul detectivului politiei din Paderborn, Erik Dern. "Cu nimeni in preajma sa il ajute, Friedrich a zacut sub toata balega aceea cel putin o ora pina cind a aparut un paznic, iar in timpul acela s-a sufocat. Se pare ca este unul din acele accidente care pur si simplu se intimpla."
Servus Fefe, - de Jimmy_Cecilia la: 31/03/2005 09:49:40
(la: Trancaneala Aristocrata "2")
eu ma simt acasa la mine peste tot, am o capacitate
teribila de adaptare si am o serie de lucruri pe care le trambalez
peste tot cu mine:
ceasul desteptator, computerul portabil cu toate pozele si muzica preferata, imprimanta portabila
aparatrul de fotografiat,; etc, etc

in principiu cand plec, las totul vraiste,
in ultima clipa schimb de haine, de toalete, incerc, scot din dulap,
caut ceva care nu gasesc...

cand fac curatenie, mai nou o fac prin "vid",
am tendinta de a cumpara lucruri, multe inutile, peste tot pe unde
ma duc, atatea se acumuleaza ca nu mai stiu pe unde sa le aranjez,

incep sa triez, ce dau si la cine
si ce arunc...
cu bibelourile, cu artizanatul, cu bijuteriile sau cu cartile, e mai greu, ca sunt toate de pretz,
acum incep sa fac cadouri din ele...

ce nu mai imi trebuie, dar vreau sa pastrez, duc totul la uzina: covoare, mobila, tablouri, cartoane cu carti...
pivnita si garajul sunt deja pline...

la mine curatenia de primavara e mare, fac focul cu lemne in cheminé,
asa ca trebuie curatite toate covoarele, perdelele, draperiile, geamurile,
bibelourile...
ti se face rau...

eu am renuntzat de mult sa mai fac inventarul...
#41346 (raspuns la: #41262) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mi-am amintit de Rue du vin i - de Honey in the Sunshine la: 22/05/2005 00:22:30
(la: Intâlniri si vacante aristocrate)
Mi-am amintit de Rue du vin in Alsacia, sunt niste satucuri tare dragute acolo, o sa ma interesez si cum e cu preturile la hotel, dar daca ma gandesc mai bine hoteluri in toata puterea cuvantului n-am vazut pe acolo..In schimb sunt moteluri si pivnite in care se bea un vin cum e numai in Alsacia...
Si un alt loc de basm in care am fost e Merano in Sudtirol (Italia de nord)... orasel de munte, cladiri in stil baroc, munti peste tot in jur, cam scump e drept, dar atmosfera e grozava.

Der Zeit ihre Kunst, der Kunst ihre Freiheit
intruder, - de gigi2005 la: 24/05/2005 22:59:57
(la: Ce se intampla pe piata imobiliara?)
Sti care e treaba? Neamu' alor mei a muncit de generatii si comunistii le-a luat tot: pamant, casa, animale, utilaje... Au facut soseaua peste hanul bunicului meu...Mi-am luat pamantul inapoi. Casa insa, unde a fost sediu CAP, a fost devastata de tot ce a fost lemnarie, sobe de teracota de arta, parchet si tot ce se putea lua si vanduta apoi unui "jmecher" politic pe doi lei. Avea pereti grosi de 70 cm, si pivnita cu crama si centrala termica.
Eu ma judec cu statul pentru ca (,) cumparatorul cica a fost "de buna credinta".
Cei expropriati au avut case serioase, solide, cu arhitectura aceea de inceput de secol, case muncite nu un apartament in Balta Alba sau Militari.
Sunt de acord ca aceste proprietati, unele monumente de arhitectura, au valoarea lor. Nu stiu daca fata aceasta lilisan s-a referit musai la aceste case. Ea cred ca voia ceva modest sau un petec de teren pe la margine de Bucuresti.

#50998 (raspuns la: #50884) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ati uitat - de Homo Stultus la: 27/06/2005 09:27:30
(la: Salvaţi Vama veche!... ia nene o carte despre droguri!)
de ciupercaria din pivnita si sobolanii pentru fildesi :{)>.
domo arigato pentru urari. Nu ma asteptam sa aveti rabdare sa cititi ineptiile mele...
#56905 (raspuns la: #56274) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
narghothik... - de Intruder la: 29/07/2005 15:35:09
(la: imagini noi..)
imi place ce ai scris dar ma tulbura pe undeva...parca as fi intrat intr-o pivnita de unde abia astept sa ies la aer curat...dar la urma urmei imi place textul (nu stiu de ce!).
Gigi, - de Lascar Barca la: 15/08/2005 16:43:17
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
da,stiu gustul ala de magiun.La noi il faceau in pivnita ,in fosta spalatorie.
Puneau cosuri de prune in cazanul de fiert rufele.:))))))Vai ce m-a
apucat risul...si-l invirteau cu o lopata din lemn,sa nu se prinda pe fund.
Am mincat tone de magiun.....toate iernile.Alea banatzene,cind ningea
de se oprea si "scoala"....
Si murarii din Apuseni mi-i amintesc...Mergeam cu...motocicleta sa micam
mure...
#65366 (raspuns la: #65356) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
intruderului :) - de cico la: 28/08/2005 10:21:08
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
"cobori in bar, intruder blind,
alunecind pe-o vaza,
patrunde-n pivnita si-n gind
si mintea-ti lumineaza"

el asculta tremurator,
se aprindea mai tare
si se-arunca fulgerator
cu buzele-n pahare

usor el trece peste prag
pe marginea ferestei
si tine-n mina un toiag
de fag (spaima nevestei)

parea un tinar voievod
cu par de aur moale,
cu smocuri vestede de par
pe pulpele lui goale

- strain la vorba si la port,
vorbesti ca lelea-n piata,
caci eu sint Cico, tu esti mort,
si pulpa ta ma-ngheata.

traind in cercul vostru strimt
Anisia va-ntrece,
ci eu în lumea mea ma simt
baut, mahmur si rece
Pt. Honey in the Sunshine - de Paianjenul la: 07/09/2005 17:12:54
(la: La o cana cu vin !)
"...iar din tara imi plac pinot noir de la murfatlar si grasa de cotnari."


- Terminind o lucrare la fostul meu profesor de matematica (tatal "Thebans.com"-ilor - ca fapt divers..) si invitat la masa, ajungem la faza vinuri... ocazie cu care dascalul imi povesteste si despre o vizita facuta intr-unul din concedii la pivnitele de la Murfatlar. Facind dumnealui turul pivnitelor si degustind dupa dorinta din ce i se oferea, il intreaba la un moment dat pe ghid:

"Totusi dom'le, de unde reusiti sa scoateti atita potop de vin, din fiecare specialitate?!..."

La care, ghidul zimbeste, si-i raspunde:

"Secret profesional, dom'le..."... apoi continua:

"Pur si simplu cultivam soiuri ordinare de struguri, dar care produc cantitate. Vinul obtinut este limpezit, apoi i se adauga un anumit procent de esenta din specialitatea dorita de noi, esenta care va da "titlul" noului produs. Pe betiv nu-l intereseaza pina la urma cit de autentic e vinul... important e sa ameteasca..."...
#70320 (raspuns la: #70291) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Anisia - de Lascar Barca la: 07/09/2005 19:26:33
(la: La o cana cu vin !)
Dupa cite mai aflai si eu pare-se ca fiecare vin are limita lui ,la care poate fi invechit.Uneori chiar vezi pe spatele sticlei citi ani il poti tine
in pivnita.De regula cele rosii se preteaza mai bine la invechit.Cind ajung
la 15-20 de ani se vind la licitatie,si mai auzi la telejurnal cu cit s-a
vindut cutare sticla....Am citit de mult ca la Paris,la Maxim parca ,s-a
platit o factura de 300000$ din care s-a mincat de citeva mii iar de restul
s-a baut vin.Si erau trei persoane.Un ceh a platit.Nostim,nu?
#70426 (raspuns la: #70392) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ceausescu si vinurile - de Cassandra la: 13/09/2005 13:15:27
(la: La o cana cu vin !)
Vad ca sinteti foarte patrioti, vreti sa stiti doar de vinurile romanesti ;) Pai atunci cine era mai patriot decit Ceausescu care avea o colectie importanta de vinuri si cognacuri romanesti unele au fost scoase la licitatie prin 89 si cumparate de un lant hotelier din Romania pentru suma de 17000 $ Cel mai vechi vin pe care il avea era de Tirnave din 1918. Fiecare sticla avea o panglica aurie si o eticheta pe care scria “Rezidenta familiei Ceausescu”.
Se mai spune ca in 2003 personalul de serviciu de la Casa Poporului a facut curat in pivnita si au aruncat vreo citeva mii de sticle din colectia lui Ceausescu, nu de alta dar nu aveau loc sa-si tina ustensilele. In jur de 600 sticle fusesera vindute unui colectionar din Europa pentru 45000 euro, dar cind s-a dus sa-si ia vinul nu au gasit decit o gramada de galeti si alte utensile de curatenie. Unii critici afirma ca multe din vinurile apartinind colectiei Ceausescu oricum au gust de produse de curatenie...Deci personalul de serviciu are un bun criteriu enologic :)

PS Cred ca "vin pelin" nu avea in colectie ;)))
http://www.winespectator.com/Wine/Free/Feature_Teaser_Page?page_id=/Wine/Features/0,,2435,00.html

Cassandra - de Intruder la: 13/09/2005 16:40:04
(la: La o cana cu vin !)
Se mai spune ca in 2003 personalul de serviciu de la Casa Poporului a facut curat in pivnita si au aruncat vreo citeva mii de sticle din colectia lui Ceausescu, nu de alta dar nu aveau loc sa-si tina ustensilele.

se mai spune...n-as crede ca s-au aruncat...mai degraba le-a baut vreunul, care le-a dat pe gat in cani de fier sau chiar direct din sticla...am auzit si eu ca avea vinuri vechi, groase si tari din Republica Moldova, din crama Cotnari, din podgoria Jidvei, Panciu, Murfatlar, s.a...
sa tot fi dictator...si mai cred (rautacios cum sunt...) ca nu le aprecia in mod deosebit, doar se dadea si el rotund...:)
#71848 (raspuns la: #71800) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Candidatii la premiul Darwin: - de om la: 27/09/2005 16:32:59
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Mai dragilor pana ma mai gandesc cum sa pun in pagina si alte idei dawkinseniene luati o portie de umor, chiar daca o sa-mi dea Cassandra cu forumul in cap :(
Candidatii la premiul Darwin:
>
> 1. In Septembrie 2000, in Detroit, un barbat de 41 de ani a ramas
> intepenit si s-a inecat intr-o apa adinca de juma de metru dupa ce mai> intai reusise sa se strecoare printr-o gura de canal de 40 cm, incercind> sa-si recupereze cheile de la masina.
>
> 2. In Octombrie, un agent de bursa in virsta de 49 de ani, din San
> Francisco, care "era grozav de concentrat cind alerga" dupa spusele
> sotiei sale, a "alergat" accidental peste marginea unei stinci inalte de 30 metri.
>
> 3. Buxton, North Carolina: un barbat a murit cind groapa de aproape 2
> metri si jumatate ce si-o pregatise in nisip, la plaja, s-a surpat peste el. Cei din jur au declarat ca Jones, in virsta de 21 de ani, din
> Woodridge, statul Virginia, sapase groapa ori ca sa se amuze, ori ca
> protectie impotriva vintului, si sezuse la fundul gropii pe sezlong
> toata dupa amiaza pina cind peretii gropii s-au surpat, ingropindu-l sub> un metru si jumatate de nisip. Cei de pe plaja au incercat din toate> puterile sa sape pina la Jones, dar nu -au putut elibera. Lucratori cu> echipament greu au lucrat aproape o ora ca pina la urma sa-l scoata, sub> privirile a peste 200 de spectatori.> Jones a fost pronuntat decedat la spital.
>
> 4. In Februarie, Santiago Alvarado, in virsta de 24 de ani, a murit in> Lompoc, California, cazind cu capul inainte prin acoperisul magazinului> de biciclete pe care planuia sa-l prade. Moartea a survenit cind lunga> lanterna ce si-o plasase in gura (spre a-si mentine mainile libere) i-a> zdrobit baza craniului in momentul impactului cu podeaua.
>
> 5. Conform politiei din Dahlonega, statul Georgia, cadetul Nick Berrena,> de 20 de ani, a fost injunghiat mortal de catre camaradul sau, cadet> Jeffrey Hoffman, 23 de ani, care incerca sa-i dovedeasca cum ca un cutit> nu poate strapunge vesta de camuflaj purtata de Berrena.
>
> 6. Silvester Briddell, in virsta de 26 de ani, a fost omorit in
> Februarie in Selbyville, statul Delaware, cistigind un pariu pus cu un> prieten. Acesta pariase ca Briddell nu ar fi capabil sa-si puna un
> revolver, incarcat cu patru gloante, in gura, si sa traga.
>
> 7. In Februarie, conform politiei din Windsor, Ontario, Canada, Daniel> Kolta, de 27 de ani, si Randy Taylor, de 33 de ani, au murit intr-o> coliziune frontala, astfel cazind la egalitate in jocul de-a "lasul"> ce-l jucau pe scuterele lor de zapada.
>

> Mentiunile de Onoare Darwin
>> 1. In Guthrie, Oklahoma, in Octombrie, Jason Heck incerca sa omoare un> miriapod cu pusca sa de calibrul 22, glontul insa a ricosat dintr-o
> piatra si l-a lovit pe tovarasul sau Antonio Martinez in cap,
> fracturindu-i craniul.
>
> 2. In Elyria, statul Ohio, in Octombrie, Martin Eskins, incercind sa-si> curete pinzele de paianjen din pivnita, si respingind folosirea maturii> in favoarea unei lampi de sudura cu propan, a cauzat un incendiu ce a> mistuit parterul si primul etaj al casei.
>
> 3. Paul Stiller, 47, a fost spitalizat in Andover, New Jersey, iar sotia> sa Bonnie a fost de asemenea ranita, in urma exploziei unui sfert de> cartus de dinamita in masina lor. In timp ce conduceau aiurea la 2> dimineata, cuplul plictisit a aprins dinamita si a incercat s-o arunce> afara pe geamul masinii, ca sa vada ce se intimpla. Geamul era inchis...
>
> Premiul Doi:
>> Tacoma, statul Washington - Kerry Bingham era la bautura cu citiva
> prieteni cind unul dintre acestia a povestit ca a cunoscut un amator de> bungee-jumping care se lanseaza de pe podul Tacoma Narrows la ora de> virf. Discutia s-a incins din ce in ce, si cel putin zece oameni au
> marsaluit pe trotuarul podului la 4 si jumatate dimineata. Ajungind la> mijlocul podului au descoperit ca nici unul nu aduse de fapt fringhia> elastica. Bingham, care continuase cu bautura, se oferi voluntar vazind> un colac de cablu electric ce zacea pe jos. Un capat al cablului a fost> legat in jurul piciorului lui Bingham, iar celalalt legat de pod.> Caderea libera a durat cam 12 metri pina ce cablul s-a intins si i-a> smuls piciorul la glezna. In mod miraculos, el a supravietuit caderii in> apa rece ca gheata a riului si a fost salvat de catre doi pescari aflati> in apropiere. "Ce pot sa zic," declara Bingham,e ca Dumnezeu a vegheat> asupra mea in noaptea aceea. Nu e alta explicatie." Piciorul lui Bingham> nu a mai fost gasit.
>
> Si Cistigatorul:
>> Paderborn, Germania - Dintr-un exces de zel, ingrijitorul de zoo
> Friedrich Riesfeldt i-a administrat constipatului elefant 'Stefan' 22 de> doze de laxativ si cel putin 35 de litri de diferite fructe zemoase,> smochine si prune uscate inainte ca elefantul cu dop sa-si dea in cele> din urma drumul sufocindu-si ingrijitorul in peste o suta de kilograme> de rahat. Investigatorii spun ca nenorocosul Friedrich, de 46 de ani,> incerca sa aplice suferindului elefant o clisma de ulei de masline, cind> animalul s-a usurat peste el precum o basculanta plina cu noroi. "Pur si> simplu forta neasteptatei evacuari a elefantului l-a trantit la pamint> pe Riesfeldt, care s-a lovit cu capul de o piatra si a ramas fara> cunostinta in timp ce elefantul isi continua evacuarea intestinelor> asupra sa," sta scris in raportul detectivului politiei din Paderborn,> Erik Dern. "Cu nimeni in preajma sa il ajute, Friedrich a zacut sub> toata balega aceea cel putin o ora pina cind a aparut un paznic, iar in> timpul acela s-a sufocat. Se pare ca este unul din acele accidente care
> pur si simplu se intimpla."
#74978 (raspuns la: #74960) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
horia - de Cassandra la: 30/09/2005 17:53:08
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
si unde il cresti in gradina sau in pivnita ca-i mai racoare si umbra? :)
#75806 (raspuns la: #75802) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...