comentarii

placerile mele


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
adica, Alice? - de Jimmy_Cecilia la: 06/10/2004 12:23:22
(la: Palavre de week-end...)
Salut, Alice!
nu prea-ti inteleg intrebarea.. :(
cum detectez sezonul de poze? eu fac poze tot timpul, este una din placerile mele...
nu cred ca ar fi un sezon express...

culorile frunzelor toamna?? pai.. le vad!
sunt, aici la tzara, intr-un sat de cca 250 locuitori permanenti si in week-end si vacante cam 1000-1500 ca-i plin de rezidente secundare a celor care lucreaza pe Coasta.. satul e la 40 Km de mare, 45 km de Nice si altitudine 450 m, eu sunt inafara din fat, printre vii (struguri), pe bordul Varului (rau), la 240 m altitudine, la 2,4 Km de sat
suntem inconjurati de munti, jur, imprejur

de la mine din balcon, chiar si pe fereastra, vad valea Varului si muntii...
vad culorile muntelui si a frunzelor schimbandu-se, chiar daca as vrea sa ignorez schimbarea de culoare a frunzelor, la mine in gradina...

inca pozele nu le-am pus, dar le pun si revin cu linkul...
#24317 (raspuns la: #24281) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
E greu sa nu fii egoist... - de Tango in Doi la: 02/06/2006 19:43:04
(la: fericire/nefericire)
E mai greu decat mi-as fi putut imagina acum vreo 3 ani...Cand l-am cunoscut, cand am inceput sa inteleg ca un suflet mai bun ca al lui nu am sa intalnesc in veci....Tocmai de aceea eu, egoista, eu, dornica de glorie si de barbati interesanti si bogati la picioarele mele (asa ma credeam in acea perioada...) eu am renuntat la...multe...si m-am casatorit. Pur si simplu nu am putut sa-mi cladesc propria fericire, viata, pe seama nefericirii lui (ma iubea si ma iubeste la nebunie...mai mult decat ar putea s-o faca cineva vreodata...) si am calea inabusirii pornirilor si instinctelor mele...si a placerii mele fizice... Ce aiurea suna! Ce varza sunt! Dar asta e adevarul...Si acum traiesc o poveste (nimic grav, e mai mult o chestie psihologica) pe care n-o pot marturisi nimanui...Nu am nici macar curajul sa v-o spun voua...deocamdata...Poate ca asa trebuie sa fie...Am 21 de ani, sunt casatorita si iubesc viata, visez la glorie si bani...
Insula - de monte_oro la: 25/07/2008 13:40:37
(la: muzica romaneasca noua)
Din pacate, nu se incarca linkul....Oricum... banuiesc ca e ceva prea actual...fata de placerile mele..:)
Insula... - de monte_oro la: 26/07/2008 18:48:58
(la: muzica romaneasca noua)
Multumesc, dar nu te mai obosi... Stiu artistii, dar placerile mele se indreapta, totusi, spre alte zone... Sunt, poate, momente, in care ascult si asa ceva cu placere... dar nu-s crescut nici in Ardeal, nici pe dealuri bucovinene, sa spunem... Muzica populara nu va fi fost chiar printre vechile mele benzi si casete... desi stiu, de la primele acorduri, destule melodii... :)
brand new! - de irma la: 26/11/2010 12:14:01 Modificat la: 26/11/2010 12:15:28
(la: Muzica)
una dintre placerile mele vinovate :D

numa numa (iei) - de irma la: 23/04/2011 16:22:40 Modificat la: 23/04/2011 16:24:01
(la: Muzica)
mare hit :)))





si originalul, doar ca se numeste tot "numa numa" :)))

http://www.youtube.com/watch?v=0HR4hp_-kSI&feature=related

recunosc, melodia asta a fost una dintre placerile mele vinovate. :)
#609571 (raspuns la: #609565) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
donq - de monte_oro la: 17/06/2013 12:04:21 Modificat la: 17/06/2013 12:06:05
(la: Nassim Haramein - o altfel de fizică)
Nicaieri n-am spus ca mi-am depus ofranda credintei, neconditionat, la picioarele teoriilor lui Nassim. Am(tot) spus ca mi se pare, insa, interesant, ce sustine, fie si dincolo de calculele matematice seci. E ca o propunere, o varianta, printre multe altele..Si iar ma repet, am si spus ca habar n-am daca are dreptate sau daca viitorul il va confirma sau infirma in idei..

Dar, pentru numele lui Dumnezeu, ce e progresul: repetarea la nesfarsit a unor judecati statuate drept „adevaruri” in momentul X sau saltul pe care unele idei il aduc - uneori, chiar si-n forma unor teorii ce, initial, par delirante - purtand umanitatea pe un alt fagas stiintific, filosofic samd?

Poate ca nu va fi si cazul ideilor lui Nassim, dar de aici pana la a le infiera cu furie, ca pe niste simple jonglerii de circ, cred ca e cale lunga.

Apropo. de curand, intr-un documentar pe History, „Istoria stiintei”, de nu ma insel, realizatorul, el insusi fizician, spunea ca, probabil vom fi socati, dar tot ce vedem e constituit majoritar din „goluri”, iar inteaga populatie a lumii, anuland „golul” ce exista in alcatuirea fizica a fiecarui om, ar incapea intr-un cub de zahar...Restul e spatiu... plin insa cu energie, forte magnetice si, last but not least, informatie.. Un soi de vid, la urma urmei... dar nu sec ci, exact ca si vidul cosmic, plin de „ceva”...si nu un „ceva” neimportant..

Apoi cautarea matricii fundamentale a alcatuirii Universului, asa cum apare in viziunea lui Nassim, m-a dus cu gandul la tot la fel de interesantele teorii despre apă şi proprietăţile ei, conform gandirii lui Masaro Emoto. Imi par interesante unele legaturi ce se pot crea... voila... chiar specula... intre diferite teorii.

E simptomatic, insa, ca nici macar o clipa nu ai vreo urma indoiala ca...poate..constestarii academici ai lui Nassim isi fac doar „datoria” de a arubnca cu pietre in cineva care nu face lucrurile conform „standardului” admis. Nu ca ar trebui Nassim sa aiba soclu si dreptate in orice...dar e uimitor cum e ejectat de multi, pana sa apuce sa vada daca are ochi verzi sau caprui, ca sa spun asa...

Daca toate astea sunt doar „opiu pentru popor”, well... my dear donq... lasa-ma sa-l fumez conform placerii mele.. Tu delecteaza-te, de vrei, cu tigara electronica... eventual mai bine „documentata” stiintific...
#645840 (raspuns la: #645831) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Imm, scuzele mele! - de Alice la: 19/10/2003 12:50:34
(la: Buna dimineata intelepciune .....)
Am transformat ce-ai vrut sa faci aici in trist camp de batalie.
Am continuat o gluma de-a lui Papadie, si-apoi ne-am certat cu Tolanici, cum s-ar zice, la tine-n casa.
Acum e drept ca-i cazul sa explic ca amandoi sunt oameni de treaba si ca eu, considerandu-ma la fel, te rog sa accepti scuzele mele, cam tarzii, e drept, dar sincere.
In speranta ca nu te-a necajit prea tare,
Alice
#1666 (raspuns la: #1638) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sursele mele de informatie, Anita, sunt.. - de JCC la: 19/11/2003 08:46:51
(la: ZIDUL RUSINII)
Anita, sursele mele de informatie vin din "Vocea Comunitatii israeliene din Franta", :))
Am sa-ti dau la sfarsit linkurile, la sfarsitul fiecarui articol ai si trimiterea la alte linkuri, tot evreiesti..
In afara de linkurile date , mai sunt multe, plimba-te prin sit si gasesti toate detaliile.. lectura placuta!

Nu vorbeam despre tarile vecine, vorbeam doar despre Israel, incerc sa ramanem in subiect, dar daca vrei putem sa discutam alta data si despre celelalte tari , in subiecte apropriate.

Toate informatiile de sume, bani, cifre, le gasesti acolo, n-are rost sa le copi, eu facusem un rezumat din memoria celor citite :)

Nu discut despre obiceiuri locale,pentru a-mi fi necesara o sedere in Israel,
La asta nu-ti raspund, ca este viata mea privata :) , dar asta nu ne impiedica sa discutam si sa schimbam opinii...

Stii ce spunea PAPA? "Locurile sfinte nu au nevoie de construirea de ziduri, ci de punti"

« Vocea comunitatii evreiesti din Franta »

http://www.col.fr/rubrique-5

Articol « Comisia pt. copilaria in pericol »
http://www.col.fr/breve-592.html

Articol “Sharon: Israelul trece printr-o grava criza economica”
http://www.col.fr/breve-561.html

Articol: “18% din familiile israielite dedesuptul pragului de saracie”
http://www.col.fr/breve-551.html

Articol « 1800 salariati din high-tech licentiati in 3 luni”
http://www.col.fr/breve-553.html
#4721 (raspuns la: #4608) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
poeziile mele cum vi se par? - de ufo strengaritza la: 22/12/2003 17:22:20
(la: Cele mai frumoase poezii)
am si eu niste poezii...si vreau sa aud mai multe pareri...chiar va rog sa comentati...nu zic ca sunt cele mai frumoase...astept o parere...mutumiri!

Ganduri...

De cate ori in sus privesc
Imi pierd ochii in albastrul ceresc.
Undeva departe-n zare
Inainte de-asfintit...
Era un cer minunat si fermecat
Si printre norii mari
In zeci de culori pictati
Curgeau raze de soare aurii.
Puritatea vie a culorilor
Veghea pamantul fumuriu...
Dar cerul se intuneca,
Soarele se ascundea,
Culoarea, incet, se stergea.
Si-apoi m-am gandit:
Oare de ce se termina
Aceasta zi atat de senina?
Un spectacol minunat...
Pacat!...pacat ca s-a terminat
...oare cine a mai privit
Al meu asfintit?
Culori vii nemaivazute,
Raze nestiute ce s-au aratat...
Toate...au plecat!
Acum noaptea se lasa
Si intunericul apasa
Soapta calda a vantului ma scalda
Si-abia adie-n noaptea asta adanca...
Si stau si ma gandesc:
Cateodata lumea asta,
E prea mica sa visez.
Cateodata cerul larg,
E prea mare sa-l cuprind
Cu a mea privire...
Uneori, as vrea in brate sa strang apa
Dar e prea moale si prea uda
Nepasatoare si prea surda
Grabita si galagioasa...
Altadata intreg pamantul
Sa-l calc, sa il ating as vrea ,
Dar cu durere simt apoi
Ca e prea rece si tacut...
As vrea sa vad chiar noaptea,
Dar e prea neagra si ascunsa...
As vrea cu frunze sa vorbesc
Pacat ca sunt prea multe...
Flori mi-ar place sa culeg
Si parca ele-s prea frumoase...
Stele de pe cer as lua
Insa acestea ziua ar pieri!
Si luna as vrea sa o fur,
Dar s-ar intuneca totul in jur
Si ar pieri speranta...
Ce s-ar intampla cu viata
Daca soarele-as fura?
Ce s-ar intampla cu lumea
Daca iubirea si credinta ati lua?
Si totusi...
Sunt prea multe ganduri negre
Si inimi de ura inundate
Caci in lumea asta exista atatea suferinte
Si atat de multe lacrimi care curg
In speranta ca in ele ne vom ineca
Si durerea o vom sterge...
Si atatea vorbe goale aruncate in noapte
Numai pe unii ii doare...pe altii poate nu.
De ce atata chin loveste sufletele pure?
...abia acum imi amintesc
Ca sunt prea multe fire de nisip
Pe malul marii preasarate
Intr-o lume...atat de mica si de mare.
Si atunci ma intreb din nou:
De ce?...de ce?...de ce?
Nimic nu se va schimba?
De ce?...de ce?...de ce?
...ramane tot asa.
Si iar imi amintesc ca nu se poate
Sa le ascunzi toate in noapte...
De ce? De ce? La nesfarsit,
De ce? De ce? Iar m-am gandit.
...dar nu mai spun nimic
Asa a fost sa fie
E legea firii poate...
...sau a naturii...cine stie?



adevarul vietii
mi-e somn...vreau sa adorm...
pe margina patului am sa las cosmarurile
afara din gand am sa las neplacerile
ura va fi departe de casa
am sa iau cu mine doar partea frumoasa
a vietii pe care o duc momentan.
cred ca asa de frumos va fi
incat nu voi mai vrea a ma trezi


conditia umana
as vrea sa mai fac macar un pas
mi-am pus in gand sa nu ma las...
dar parca nici vointa nu ma mai lasa
durerea si viata pe mine apasa.
vreau sa inaintez in viata peste toate
desi stiu ca nimeni nu poate
...ca acest lucru e cu neputinta
si totusi mi-am dat putina silinta.
inspre capatul lumii veneam
cand am vazut ca de acolo eu porneam


fir de praf
ce de fericire...
asa de multa incat radeam
si toate zburau...
in jurul meu le invarteam
am ras asa de tare
incat vocea mea rasunatoare
de perete s-a izbit
si cand m-am uitat mai bine
de sus din tavan sangera
am inceput sa plang de spaima
si uite ca nu m-a crezut.
dar mi-a luat fericirea
si mai tare m-a durut
curgeau siroaie pe pereti
curgeau si lacrimile mele
un fir de praf le despartea
si intamplarea l-a calcat
iar baltile s-au adunat.
ce s-a intamplat?
ne-am impacat

moment
priveam cerul intr-o zi si ma gandeam...
oare cat e de pur acest albastru minunat
si cum stam sa ma gandesc usor vedeam
ca se lasa seara...fiorii m-au adunat

si unde mai era acum enigma mea?
a disparut...in timp ce vroiam s-o elucidez.
m-am gandit degeaba...a fost de vina intamplarea
si grijilor de maine incep ca sa cedez

orb
ma uit si privesc in gol
dar nu vad nimic
privesc atent ceva
ceva ce nici nu vad
prea atent privesc
pentru a putea vedea.

ufo strengaritza
cartile mele ... - de hgrancea la: 09/03/2004 03:23:26
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Dintre autorii care pot spune ca au imprimat un anumit curs dezvoltarii mele mai intii l-as numii pe Mircea Eliade ..in special proza sa fantastica ..
dar asta nu a facut decit sa ridice in mintea mea niste intrebari carora le-am gasit raspuns mult mai tirziu ..si la alti autori...
dintre care amintesc pe S.N.Lazarev cu seria sa de carti KARMA
si Scarlat Demetrescu cu Din tainele vietii si ale universului.

A auzit cineva de ele ?
the Passion of the Christ de Mel Gibson: O marturie de credinta - de SB_one la: 18/04/2004 14:10:33
(la: Filmul "The Passion of the Christ" si antisemitismul)
the Passion of the Christ de Mel Gibson: O marturie de credinta

Pr. Claudiu Bãrbut

Pe data de 15 martie 2004, actorul Jim Caviezel, care a avut rolul principal în filmului The Passion of the Christ a lui Mel Gibson, a fost primit de cãtre Sfântul Parinte. Seara, actorul a dorit sã prezinte el insuºi filmul intregii Curii Romane prezente in aula amfiteatrului Regina Apostolorum al Ateneului Pontifical. Am avut marea ocazie sã vãd acest film în avanpremierã ºi sã stau de vorbã cu actorul Jim Caviezel la sfârºitul proiecþiei. A fost o experienþa extraordinarã pe care aº dori s-o împãrtãºesc în aceste câteva rânduri.

Jim Caviezel:

“Interpretarea rolului lui Isus m-a ajutat sa-L cunosc mai bine pe Mantuitorul”
“Nu m-am gandit niciodata de ce, cand eram mic, imi placea mult sportul, in mod special baschetul. Am crezut, pana nu de mult, ca voi ajunge un bun atlel. Cand eram adolescent, in perioada cautarilor, m-am dus la tatal meu si i-am spus: 'Cred ca Domnul ma chiama sa fac un lucru deosebit in viata, insa nu descopar inca ce anume trebuie sa fac. Simt ca ma chiama, insa nu stiu in ce directie sa merg'. Tatal meu mi-a raspuns: 'Poate te chiama sa fii preot'. Anii care au urmat nu au confirmat cuvintele tatalui meu, insa crescand, parintii m-au ajutat sa descopar - in Biserica Romano-Catolica - darul credintei in Isus. Cu anii am descoperit ºi calitati proprii, in mod special talentul de a intepreta. Am inceput sa ma pregatesc pentru a fi actor, totul mergea fantastic, am crescut din toate punctele de vede si am ajuns la Hollywood unde...reputatie, faima si glorie (pamanteasca).
Intr-o zi primesc un telefon de la managerul lui Mel Gibson: 'Sunteti cautat de Gibson pentru a interpreta un rol in care este esential sa stiti sa faceti Surf '. Am acceptat si m-am intalnit cu Mel Gibson…In primele minute regizorul mi-a vorbit despre surf si apoi m-a întrebat daca eu cred in Dumnezeu si ce cred eu despre Patimirea lui Cristos. Imediat mi-am dat seama ca surf-ul nu avea nici o legatura. Era numai un motiv. I-am raspuns: Vrei sa fac rolul lui Isus? El nu mi-a spus nimic si mi-a lasat timp de gandire pana a doua zi.
Primesc un telefon a doua zi de la el. 'Cine e?' 'Mel', raspunde. 'Mel si mai cum?' intreb. 'Mel...Cross'. 'In acest caz eu sunt Isus Cristos', am raspuns. Mel a inceput sa-mi spuna ca acest rol este dificil, incomod, ca imi pot ruina cariera de actor, ca o sa fiu luat in ras de colegii mei actori de la Hollywood. A incercat sa ma convinga sa nu accept acest rol, însa am decis contrariul.
Astfel am descoperit ca sporturile pe care le-am facut, evolutia pe care am avut-o din punct de vedere uman si artistic au avut un anume scop: acela de a putea interpreta acest rol crucial din viata mea. Nu a fost usor: chiar din punct de vedere fizic a fost un rol extenuant. Mi-am amintit ca Mel imi povestea ca a avut momente dificile in viata, odata ajungand chiar in pragul sinuciderii, insa credinta in Isus l-a salvat. Atunci a promis Domnului ca va face un film pentru ca el, si poate si altii de langa el, sa poata pretui marele dar al Mantuirii.”

Experienta personala de intalnire cu Jim Caviezel

-         Acest film te-a ajutat sa cresti in credinta? l-am intrebat la sfarsitul filmului pe Jim Caviezel. Iata ce mi-a raspuns:

-Da, si cred ca foarte mult. Am avut o ocazie privilegiata de a ma apropia de cuvantul lui Isus, de a avea o comuniune speciala cu El. Cand am inceput filmarile mi-am dat seama ca fiecare minut insemna o noua sansa de a ma apropia de Mantuitorul. Am inceput sa studiez latina si aramaica. Nu eram pregatit si stiam ca am nevoie de ajutorul Sau ca sa-l pot face cunoscut. Prietenii mei preoti m-au ajutat sa inteleg si sa ma rog. Stiam ca nu as fi putut sa intereptez acest rol fara ajutorul lui Isus si al Mamei sale Sfinte. Intrarea in comuniune cu Dumnezeu m-a ajutat sa trec bariere umane pe care nu credeam ca sunt capabil sa le depasesc: frigul pana la congelare, biciurea si oboseala fizica pana la extenuare. In zilele in care am filmat momentul crucificarii, a trebuit sa raman pe cruce ore intregi. Datorita frigului si a pozitiei, nu eram capabil sa mananc. Au fost zile in care m-am hranit numai cu Trupul Domnului, dimineata, la Sfanta Liturghie. I-am cerut in acele momente, precum si in toate zilele cat au durat filmarile, sa ma ajute sa-l comunic lumii pe El si nu pe mine ca protagonist

-         Astazi a fost o zi speciala pentru tine?

- Absolut. Dimineata am avut marea onoare de a-l intalni pe Sfantul Parinte si de a-i multumi pentru tot ceea ce face. I-am marturisit ca pentru mine el a fost un model de curaj care mi-a dat forta in momentele dificile. Ma aflu in acesta aula in fata multor cardinali, episcopi, preoti si surori si sunt emotionat. Va multumesc pentru tot ceea ce faceti, pentru ca v-ati oferit viata Domnului, pentru marturia voastra de credinta.
Voi sunteti eroii mei si veti ramane astfel pentru totdeauna in sufletul meu. Rugati-va pentru mine.

Filmul

In timp ce Jim Caviezel urca scarile amfiteatrului, pe ecranul panoramic incepea proiectia filmului. Umbra actorului proiectata pe ecran disparea cu fiecare treapta urcata, pentru a da spatiu unicului portagonist al acestui film: Isus Cristos.
Muzica, atmosfera apasatoare, imaginea Mantuitorului, suferinta de pe fata sa ne-a proiectat in cateva secunde in realitatea din Getsemani.
Ritmul imaginilor, putinele cuvintel rostite in limba aramaica ne-a predispus spre o profunda meditatie.
Fiecare detaliu devine un element important in realizarea simfoniei Mantuirii, stiind bine noi toti ca ultima parte a acestei simfonii nu este Crucea si Invierea.
Toate personajele traiesc momentul patimii intr-o continua tensiune care se dovedeste a fi benefica pentru unii, iar pentru altii un cosmar.
Maria,intepretata de actrita romanca de origine evreiasca Maia Morgenstern, este tot timpul alaturi de fiul sau pe drumul Clavarului. Ea reprezinta imaginea durerii dar si a bucuriei de a fi mama. Gesturile sublime si pline de gingasie din copilaria si adolescenta lui Isus cristalizeaza dragostea de mama si forta credintei. Imi amintesc cu placere de cuvintele lui Jim Caviezel care, afland ca sunt un preot din Romania mi-a spus: “Maia Morgenstein este si ea romanca. O femeie extraodinara si o actrita deosebita. A fost pentru mine un privilegiu s-o cunosc si sa pot interpreta Patimirea lui Isus langa o persoana din poporul lui Isus, dar dintr-o cultura a Europei rasaritene. A interpretat rolul Mariei sublim.”
Maria Magdalena, intepretata de Monica Belluci, participa alaturi de Mama lui Isus la drama Calvarului.
Titlul filmului ne arata intentia autorului de a se concentra mai mult asupra Patimirii, asupra misterului Mantutirii noastre prin cruce, insa mesajul este clar: acela al vietii si sperantei. Sangele preotios a lui Cristos varsat in curtea lui Pontiu Pilat la biciure, pe drumul Clavarului ºi pe Cruce este pretul mantuirii noastre.
Giulgiul in care era infasurat Mantuitorul se goleste si trupul sau se ridica de la pamant pentru a lua locul la drepta Tatalui. Iar fetele tuturor celor care au sperat in El se insenineaza, se umplu de lumina, de pace si de viata.

Concluzie

The Passion of the Christ vizionat cu ochii credintei te patrunde in profundul sufletului, te face sa constientizezi marele dar al mantuirii dat noua prin Cristos, stimulandu-te sa meditezi asupra vietii tale, asupra lucrurilor realizate pana acum si a celor pe care trebuie sa le infaptuiesti, in lumina marelui dar al credintei primite la botez. Este o ocazie care ni se ofera si prin care noi putem sa ne apropiem mai mult de realitatea credintei noastre, ocazie la care noi putem sa raspundem cu un act de credinta, facand viata nostra asemeni cu cea a lui Cristos.

Claudio Barbut
claudiob27@hotmail.com




SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#14049 (raspuns la: #13830) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cunostintele mele despre Tora - de alexbrie la: 18/06/2004 14:29:12
(la: Ce parere aveti despre Torah)
Cunostintele mele despre Torah sunt infime, spre rusinea-mi,
Ce cred ca stiu: Torah nu e un cod, ci o carte; parca in "Invazia Divina" a lui Philip K. Dick se zicea ca lumea ar fi fost creata cand Dumnezeu ar fi citit din Torah cea unica, cea universala, iar Torah omeneasca nu e decat o versiune criptata :) eventual prescurtata.

Un fim interesant, (din care nu am vazut decat jumatate) pe aceasta tema este Pi ; oarecum ca si in Pendulul lui Foucault, se comenteaza despre interpretarea subiectiva a semnelor. Cu alte cuvinte, poti gasi intelesuri ascunse in orice eveniment. Nu inseamna insa ca ele si exista. Decodificatorul e cel care le da logica si puterea, si nu neaparat forma. De-aia oamenii se duc la ghicitoare si nu isi amesteca singuri cartile sau zatul de cafea. Torah, Biblia, Apocalipsa, Nostradamus, horoscoapele nu sunt decat alte asemenea forme de divinatie.

Maybe true, maybe false. The truth lies in the eye of the beholder.
"randurile mele n-au valoare - de Daniel Racovitan la: 25/07/2004 23:41:09
(la: Amintiri din Copilarie)
"randurile mele n-au valoare literara, is doar simple scheme de joc"

E nah, lasa schemele si pune mana pe scris, ca ai stil :)


_______________________________________________
"Where did where do you want to go today go?"
#18381 (raspuns la: #17851) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Printre cunostintele mele, sa - de gabriel.serbescu la: 28/07/2004 09:53:33
(la: Arta In Romania: Ce parere aveti?)
Printre cunostintele mele, sau chiar prieteni, se numara o parte a pictorilor timisoreni. Sunt intre 28-33 de ani, proveniti din tot Banatul.
Parte dintre ei lucreaza la comanda, incercand astfel sa supravietuiasca, altii au emigrat asteptand timpuri mai bune, alti s-au sedentarizat spiritual iar altii (dintre cei mai buni) au intrat in publicitate. Ar putea fi clasificati in cei care publica pentru bani, si cei care-si folosesc imaginatia artistica ca sa vanda te mai si miri ce prostii. Arta romaneasca contemporana e oarecum ingradita financiar. Si o alta problema ar fi ca este atat de asociala, incat nu are nici o valoare. Dar poate ca asta e un efect al refuzului de a vedea in fata lucrurile asa cum sunt, si tendinta de a ne construi un imaginar abstract confortabil.
In rest conteaza mult si directia imprimata de catre profesori. Pe artphila.com , din pacate, poti vedea ruine pop, reminiscente artistice facute de niste indivizi care nu au nimic de a face cu America, din mai toate punctele de vedere....pacat
Cum sa ajungi la Biserica?... - de homeless la: 01/09/2004 16:04:05
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Sarut mana, parinte!

Pentru ca m-am intors relativ de curind la Biserica si experienta mea poate fi folositoare si altora, doresc sa le adresez membrilor cafenelei citeva cuvinte, pe care poate aveti bunavointa sa le comentati si dumneavoastra. Va multumesc!


Am suferit si stiu ca sunt multi altii asemenea mie. M-am îndoit si stiu ca sunt multi altii educati în acelasi sens. M-am lacomit si stiu ca sunt multi altii robiti poftelor.

Daca nu ai avut norocul unor bunici care sa-ti calauzeasca primii pasi catre Biserica, daca parintilor tai le-a fost teama sa discute cu tine despre Dumnezeu, daca profesorii te-au îndrumat catre stiintele exacte, daca esti nascut între 1950 si 1970 si te declari ateu sau agnostic, înseamna ca aveam multe lucruri în comun.

Nu participi la liturghie, nu tii post, nu te spovedesti si nu te împartasesti. Apelezi la Biserica doar când o cere traditia, la botez, la nunta, la înmormântare, iar problema cheltuielilor este mai importanta decât semnificatia ritualului la care iei parte.

Crede-ma ca se poate si altfel!

Ca este mai bine altfel, trebuie sa descoperi singur, pas cu pas. Nu sunt preot, sunt doar un crestin ortodox, iar textul de fata nu este o predica, nici o calauza duhovniceasca, încerc doar sa le ofer celor din generatia mea, cu preocuparile mele, o simpla marturie spre a-i convinge sa încerce.

Si încerc sa o fac putin altfel pentru ca stiu cât am întârziat sa pornesc pe acest drum pentru ca nimeni nu-mi vorbea "pe limba mea". Unele carti publicate se adreseaza credinciosilor practicanti sau oamenilor simpli, care nu cauta nod în papura. O sa ai si tu acces la ele, dar textul lor, în aparenta arhaic si rudimentar, transmite un mesaj, extrem de valoros, doar dupa ce crezi cu adevarat. Alte carti se adreseaza elitei care are acces la semnificatiile dezbaterii teologice si nu sunt la fel de spumoase precum lucrarile de filozofie destructivista, aflate acum la moda. Noi, cei care putem tine piept unei dezbateri stiintifice, culturale, dar care ne simtim ridicoli sau stânjeniti în biserica, am fost uitati. Ori texte încifrate, ori texte plicticos de simple, pentru cei cu patru clase.

Dar, din proprie experienta, stiu ca nu încifrarea sau plictisitoarea simplitate au fost adevarata piedica, ci spaima ca nu stiu cum sa ma adresez preotului ca sa-i pun întrebarile care ma framânta si nici masura în care el este dispus sa-mi raspunda, ca si stânjeneala ca nici macar nu stiu când sa-mi fac cruce în timpul slujbei, deruta în fata rugaciunii pe care nu stiam sa o folosesc.

Iar atunci când mi-am luat inima în dinti - hotarât sa aflu adevarul, nu transformat peste noapte în credincios practicant - si i-am întrebat pe colegii si prietenii care facusera pasul, fie îndrumati înca din copilarie, fie sub îndrumarea unui duhovnic rabdator, m-am lovit de un soi de bigotism, am fost privit cu superioritate si am fost uluit sa descopar cum discuta la o bere despre canoanele pe care le-au primit de la duhovnicul la moda la care au apelat.

Totul era împotriva mea! Bunul simt îmi spunea ca toti erau fatarnici, prea era mare diferenta între ce auzisem despre credinta si ce vedeam la altii, cartile, pe care le folosisem de atâtea ori pentru a-mi dezvolta cunostintele si abilitatile într-un domeniu sau altul, nu ma conduceau spre adevar, la slujba îmi era rusine sa particip...

Acum pot sa-ti spun ca este simplu, mult mai simplu decât pare, ca este extraordinar, ca nu trebuie "sa rupi podelele bisericii" pentru a deveni peste noapte un bun credincios...



Poate ca nu este semnificativa, dar este o marturie sincera povestea mea, asa ca încep cu ea.

O operatie nefericita m-a tinut câteva luni în pat. Am recitit mai multe carti, dar am primit si un Acatistier, spunându-mi-se ca Acatistul Sfântului Pantelimon ma va ajuta... Neîncrezator si curios am deschis cartea, dar am descoperit ca nu stiu ce sa fac. Eram trimis la "obisnuitul început", dar nu era nici un capitol cu acest titlu. L-am întrebat pe cel de la care primisem Acatistierul si, dupa ce a facut ochii mari, "cum de nu stii macar atâta lucru?!", mi-a explicat unde era ascuns "obisnuitul început".

Pe masura ce ma însanatoseam, am trecut de la o lectura pe zi la una pe saptamâna si mi-am promis, cumva recunoscator, desi nu puteam cântari ajutorul primit, sa citesc Acatistul în ziua în care era pomenit Sfântul în calendar. Marturisesc ca am uitat, doar nu mai eram bolnav!

Reluând obiceiul parintilor de a petrece o parte din concediu calatorind în circuit pe la mânastirile din nordul Moldovei, am reprodus exact traseul si gesturile lor. Am facut sute de fotografii, am scris primul pomelnic sub îndrumarea unei maicute, am deranjat probabil multe slujbe si multi credinciosi intrând în biserici, am baut în fiecare seara asa, ca-n vacanta, oricum, nu pot sa spun ca a fost un pelerinaj, ci o simpla excursie. Ba chiar am trait si momente neplacute, am fost mustrat de o batrâna ca stau cu mâinile la spate în biserica, am fost sfatuit de un calugar sa-mi vad de drum când i-a fost evident ca nu vreau sa intru în biserica, sa ma rog, ci doar sa fac câteva poze.

Cu putin timp înainte sa moara, dupa o lunga suferinta, tatal meu, ateu si el, a acceptat sa se spovedeasca. Din pacate, nu am apucat sa vorbesc cu el despre experienta traita, iar sfiala cu care preotul a acceptat sa ne însoteasca la cimitir, în alta parohie, nu mi-a placut. O nunta într-o celebra zona rezidentiala în care am vazut cum preotul cel tânar se opreste, le face un semn smecheresc mirilor si raspunde la telefonul mobil, a fost înca un argument pentru mine ca nu sunt facut pentru credinta, desi stiam si eu povestea cu "sa faci ce spune preotul, nu ce face el".

Acumularea unor pacate, de care eram numai în parte constient, m-a transformat, am devenit rau, impulsiv. Am cautat placerea dincolo de morala si bunul simt. Cu cât îmi satisfaceam mai din plin trupul, cu atât sufletul îmi era mai greu. Ajunsesem sa ma rup de mine însumi. Realizam ca individul care se bucura de toate placerile vietii nu sunt eu, nu mai sunt eu. Pentru ca traiam fara nici o spaima, îmi spuneam ca pot sa mor în orice clipa, nu-mi mai pasa. Ardeam ca si cum viata mea nu mai însemna nimic.

Pentru ca nu-mi mai pasa nici de minciuna, minteam cu placere, pe mine si pe ceilalti. O astfel de minciuna mi-a produs, chiar si în nebunia în care traiam, o spaima care m-a nedumerit. Eram pregatit sa ma sinucid când, dintr-o întâmplare, am ajuns la un schit pierdut în munti.

Un singur frate avea grija de toate. Staretul era plecat, calugarii lipseau si ei, omul, aflat si el la început de drum, era singur. L-am salutat si l-am privit. Am realizat ca este un om fericit. Cu hainele lui ponosite, cu frigul din jur, fara curent electric, fara apa calda, facând lucruri atât de simple în aparenta, era fericit. Iar ochii îi erau inteligenti, stralucitori, nu era un amarât aciuiat la mânastire.

Am vrut sa stiu de ce. Am luat câteva carti ale parintelui Cleopa. Îl vazusem la Sihastria, ma impresionase ca persoana si era singurul autor despre care stiam ceva. Rasfoindu-i cartile, m-am emotionat. Mi-am adus aminte de ora petrecuta în fata chiliei, ascuns printre zecile de credinciosi, de placerea cu care-i ascultasem cuvintele care alcatuiau un discurs firesc, pornit din suflet.

Apoi am cazut iar.

De unde eram sigur ca nimic nu exista dincolo de imediata realitate materiala, câteva experiente traite în preajma celor cu "puteri paranormale" m-au convins ca exista dimensiuni la care nu am acces. Dar m-au trimis pe un drum gresit. Am citit tot felul de evanghelii apocrife si istorii "secrete" ale Bisericii, manuale pentru "sporirea puterilor paranormale", am acceptat prezenta si "tratamentul" unui maestru Reiki, încercând mereu sa gasesc o explicatie materialista pentru ceea ce simteam, o justificare mai aproape de science-fiction decât de credinta adevarata.

Dar, în ciuda cautarilor, mi se spunea ca sunt tot mai "negru".

Am renuntat la toate experientele si lecturile de acest fel si m-am întors la parintele Cleopa. Eram disperat. Am îngenuncheat în fata unei icoane, mi-am facut cu o neasteptata sinceritate semnul crucii si, cu ochii în lacrimi am rostit în gând: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!"

Si trei lucruri s-au întâmplat în aceeasi saptamâna. Am ajuns, ca din întâmplare, la moastele Sfântului Antonie cel Nou de la Iezer. Singur în biserica, m-am apropiat si am îngenuncheat lânga racla si o caldura cum nu mai simtisem m-a cuprins. Am fost uluit ca, fara sa-mi fi spus cineva, înainte de iesirea din biserica, m-am dus sa ma închin si sa sarut icoanele, lucru pe care-l vazusem la altii, dar pe care nu-l mai facusem niciodata. Apoi, la o alta mânastire, am ajuns, pentru prima data, la începutul liturghiei si, pentru ca eram înconjurat de credinciosi pe care nu doream sa-i stânjenesc, am îngenuncheat alaturi de ei, am ascultat pentru prima data slujba de la un capat la altul. Dupa slujba, marturisesc ca m-am grabit sa pornesc spre parcare ca sa fumez o tigara, dar glasul unui diacon ne-a adunat pe toti când a anuntat ca parintele va tine si o slujba de dezlegari. Nu stiam despre ce este vorba, dar am avut curajul sa intru iar, sa îngenunchez si sa-mi rostesc si eu numele atunci când a sosit momentul. Ajuns acasa, mi-am luat inima-n dinti si am acceptat sa-l însotesc pe un prieten la duhovnicul lui. Parintele, care a înteles imediat ce-i cu mine, nu m-a lasat sa-i sarut mâna, asa cum vazusem ca se face, gândindu-se, cu siguranta, ca o fac doar din politete, si mi-a strâns mâna barbateste, apoi m-a luat deoparte, mi-a spus ca nu-i totul pierdut, m-a pus sa ma gândesc la motivul pentru care traiam ceea ce traiam si m-a trimis sa ma spovedesc la parohul bisericii de care apartin.

Cum sa ma spovedesc, cum se face asa ceva? Mi-am luat o carticica, un îndrumator pentru spovedanie, am trecut peste toate orgoliile care-mi spuneau ca textul este scris pentru un om simplu, de la tara, si am aflat. Nu mai tinusem post dar, cum tocmai începea Postul Pastelui, am tinut post pentru prima data în viata mea. Si am descoperit pe raft o carte a Cuviosului Paisie Aghioritul, nu stiu nici azi de unde cumparata, pe care am citit-o în Post. Si am fost în fiecare duminica la liturghie. Iar predicile parca erau spuse pentru mine, pentru suferintele si îndoielile mele.

În ultima saptamâna am hotarât ca este momentul. Am intrat în biserica, dar eram singur si am fugit când l-am vazut pe parinte iesind din altar. A doua zi, dupa ce am citit rugaciunile din îndrumarul pentru spovedanie, am luat iar hârtia pe care-mi scrisesem cu atâta emotie pacatele, multe, si am intrat în biserica.

M-am spovedit pentru prima data în viata! Am plecat ametit, constient ca am facut cel mai important pas din viata mea.
"Chiar si pe vremea “abuziv - de Dinu Lazar la: 01/09/2004 16:10:44
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Chiar si pe vremea “abuziv impuscatului” AAF era condus, e drept cu dibacie, in favoarea gruparii Comanescu."

Cred ca aici problema ar trebui nuantata.
Cei mai multi dintre cei care stiau cum era atunci la AAF si ar putea fi mai impartiali sunt acum in ceruri sau in borcanul cu cenusha.
In conducerea AAF, pe linga nume azi necunoscute si care ajunsesera intimplator pe corabie, erau totusi unii dintre cei mai mari fotografi ai momentului, sau personalitati, oameni seriosi si care doreau cu adevarat sa se implice in fotografia romaneasca.
Domnul Napoleon Frandin nu a fost un mare fotograf, dar ca presedinte al fotoclubului medicilor, a organizat niste saloane ale fotoclubului respectiv absolut senzationale; si tot asa, erau multe nume cu greutate in domeniu care chiar faceau ceva.
Multi faceau ceva constructiv.
Caci distructive erau si atunci citeva figuri, cum ar fi onorabilul domn Iarovici, caruia i se spunea Javrovici sau Iagovici, si care dupa fiecare congres al culturii si educatiei socialiste voia sa bage cite un material la revista Fotografia.
ALtfel scris cu litere foarte mici, la un rind, ar trebui multe zeci de pagini ca sa se scrie tot ce s-a facut la AAF, saloanele, participarile, actiunile, si tot asa.
Altii sa faca alte lucruri bune in domeniul fotografiei si sa dovedeasca ca-s mai buni organizatori in Ro eu nu stiu sa fi fost.
Ar fi extrem de multe lucruri de spus, dar cum indeobste naturii umane dimbovitene ii este mai simplu sa amestece cu facaletzu` in oala cu rahat decit sa construiasca o statuie si un piedestal...
Sunt mai multe texte ale mele despre AAF pe la badorgood si pe lista de discutii Fotomagazin, cine e interesat le poate citi acolo.

"Si pe site Fotomagazin erau 2 personaje ce incercau sa-l foloseasca in propriul avantaj."

Da, este absolut adevarat.
Nu stiu cine e al doilea personaj, dar unul probabil sunt eu; avantaje, ce-i drept, am avut foarte foarte multe, mai ales materiale, o multime; la fiecare postare pe grupul de discutii boierul Ara dadea cite 150 de dolari, si dublu, daca spuneam mai mult de 66 de cuvinte; toti importatorii foto ma chemau zilnic la ciolhane, saptaminal la petreceri cu dans subacvatic, si dadeau zeci de aparate la testat, pe care nu le cereau niciodata inapoi; de lazile de filme si de cadourile de protocol, nu ai spun nimic pentru ca le-am uitat sirul.
A fost foarte frumos.
Tot ca membru la Fotomagazin facultatile se bateau sa ma invite sa predau la cursuri de fotografie, si guvernul, parlamentul, senatul, nu miscau nimic fara sa intrebe cu smerenie cum devine cazul.
Nu mai zic nimic de vilele primite ca sediu pentru Fotomagazin, pe care le-am vindut extrem de profitabil.

"Gurul s-a suparat pe sat, si-a luat jucariile si a plecat. A gasit un loc cu o pozitie mai buna. Nu?"

Absolut.
Acolo despotul Ara ma platea la litera, aici boierul Daniel ma plateste la pozitie, cum bine remarca domnul Andrei.
Este mai mare placera sa stiu ca scriu, nu scriu, timpul trece si boierul, shefu` din Franta, ne baga in cont niste sume astronomice, pe care nu le pot dezvalui, din cauza numarului foarte mare de zerouri.

Cine vrea sa stie insa pe bune cum devine cazu`, am explicat pe la inceputul acestor conferinte cum devine cazul cu Fotomagazinul, caruia ii port o grozava amintire, dar pentru care nu eram facut, din pacate.
#20776 (raspuns la: #20763) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
raspuns pt mya - de spirit_intelept la: 05/09/2004 03:50:38
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
Draga mya,
imi cer scuze ca abia acum iti raspund. Abia acum am vazut reply-ul tau din 03/08 si pot sa spun ca l-am citit cu multa atentie. Lasand la o parte parerile tale gratuite despre mine sau despre yoga asa cum este practicata in cadrul MISA, ai scris totusi unul dintre cele mai bine puse la punct reply-uri de pe acest forum, asa ca merita analizat mai atent si raspuns la el.

1. Referitor la Ramakrishna - intr-adevar Ramakrishna a studiat tehnici tantrice impreuna Brahmini. Atentie: asta nu inseamna ca faceau si dragoste ! Dupa cum stii, exista tantra de mana stanga si tantra de mana dreapta. Doar in cea de mana stanga se foloseste energia sexuala in ritualuri erotice. De ex in budismul tibetan, foarte multe tehnici gen kalachakra, phowa, etc...sunt de fapt tehnici tantrice, dar de mana dreapta. Chiar adorarea Marilor Puteri Cosmice, asa cum este Kali, care pt Ramakrishna a fost subiectul sau de adorare, este tot o tehnica tantrica. Alte tehnici, de ex "madhur bhava" pe care Ramakrishna le-a practicat cu Brahmini, inseamna pur si simplu adorarea lui Dumnezeu (in cazul nostru reprezentat de Kali), in postura de iubit divin. Aici ar fi bine sa te documentezi si asupra diverselor semnificatii pe care le poate avea terminologia tantrica. De ex "bodhicitta" inseamna si "substanta mentala" dar si "sperma" si atunci este foarte usor sa tragi concluzii gresite. In favoarea faptului ca Ramakrishna a practicat de fapt tantra de mana dreapta sub indrumarea lui Brahmini (care de altfel il numea "fiul" sau), stau niste argumente de bun-simt:
- Din moment ce aceste tehnici "sexuale" au fost asa de eficiente in cazul lui Ramakrishna ("it took him never more than three days to achieve the result promised in any one of them"..."the results" inseamna atat stari extatice de comuniune cu Dumnezeu precum si dobandirea unor puteri paranormale) si din moment ce Ramakrishna nu a renegat-o niciodata nici pe Brahmini si nici calea tantrica, de ce nu le-a predat mai departe discipolilor sai? Din cate stiu eu in nici o invatatura a lui Ramakrishna nu apar tehnici sexuale corporale.
- Chiar in legatura cu Sharada Devi, nu avem marturii ca Ramakrishna ar fi practicat tehnici tantrice de natura sexuala, ci (tot conform unor ritualuri tantrice), el o adora pur si simplu ca fiind incarnarea lui Kali, a Mamei Divine
- Nici unul dintre discipolii lui Ramakrishna (ex Vivekananda) nu a predat sau mentionat vreo-data tehnici tantrice de natura sexuala, in cazul in care totusi Ramakrishna le-ar fi impartasit aceste tehnici in secret

2. In legatura cu Paramahansa Yogananda, este adevarat ca el nu a incuviintat practicarea tehnicilor tantrice sexuale. Aici trebuie totusi sa remarcam mai multe aspecte:
- Un maestru spiritual intotdeauna adapteaza calea spirituala la necesitatile discipolilor lui. In acest sens este celebra acea situatie in care la Buddha vine cineva si-l intreaba "Exista Dumnezeu?", la care Buddha raspunde "Da". Dupa un timp vine un alt om care-l intreaba acelasi lucru iar Buddha raspunde "Nu". Intrebat de discipoli de ce a facut asta, Buddha le explica de ce, dar nu asta e important acum. La fel si alti maestri spirituali, in special din traditia Zen, chiar au o predilectie pt contradictii si paradoxuri. Revenind la Yogananda, gandeste-te ca el niciodata nu a predat nici un fel de tehnica sexuala, in care de fapt nici nu avea vreo initiere. In acest caz, daca ar fi incuviintat ca sexualitatea practicata intr-un anumit fel este o cale spirituala, pt multi discipoli aceasta ar fi fost o tentatie mult prea mare ca sa-i reziste si ar fi aparut anumite abuzuri sau degradari. De aceea pt el a fost cel mai simplu sa nege aceasta.
- Nu trebuie sa pierzi din vedere si faptul ca Yogananda, cu toate ca avea un nivel spiritual foarte inalt, nu era totusi complet desavarsit. Ne demonstreaza aceasta anumite evenimente pe care el le recunoaste si care au avut loc dupa ce a ajuns in America, de ex in timpul construirii ashramului SRF. Dupa un asemenea eveniment, in care el timp de 3 zile, ocupat cu construirea ashramului, si-a dat seama ca in acest interval de timp nu se gandise aproape deloc la Dumnezeu, a fost asa de mahnit de aceasta scapare a lui incat a vrut sa se reintoarca in India.
- Intr-adevar nu doar Yogananda ci TOTI maestrii spirituali autentici sunt impotriva inrobirii in "placerile lumesti". Trebuie aici sa-ti spun ca tehnicile tantrice sunt foarte departe de aceasta. Ca un ex foarte simplu, chiar tendinta de a ejacula, caruia un practicant tantric nu-i da curs (practicand continenta sexuala), este un indemn foarte puternic in fiintele umane (fiindca e necesar pt perpetuarea speciei). La fel, un tantric nu incepe oricand si oricum sa faca dragoste (de ex atunci cand are chef sau il cuprind "placerile lumesti") ci fuziunea amoroasa este realizata conform unor anumiti pasi bine stabiliti. Acestea si multe altele arata clar ca in cazul unui tantric apare o stapanire voluntara a partii lui instinctuale. Un maestru tantric, remarca plin de intelepciune: "Daca ar fi fost suficient ca sexul sa ne duca la Dumnezeu, atunci orice asin care face sex s-ar ilumina...ca nu este asa, este foarte usor de remarcat". Din acest motiv tantra nu este doar sex, ci o intreaga stiinta spirituala, dezvoltata in mii de ani si care dispune de o serie intreaga de tehnici specifice, bine elaborate si explicate in mod coerent in cadrul unui sistem de reprezentare unitar.

3. Legat de "ADEVARATII" maestrii spirituali, te-am invitat in primul meu raspuns pt tine sa citesti 2 alte post-uri ale mele de pe acest forum...se pare ca nu ai facut-o, asa ca am sa-ti dau niste exemple de maestri spirituali unanim acceptati si care au practicat inclusiv tehnicile tantrice sexuale, tehnici pe care le-au predat si discipolilor lor: Tilopa, Abhinavagupta, Tsongkhapa.

Spirit Intelept
#21050 (raspuns la: #18884) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Muresh - de carapiscum la: 09/09/2004 05:12:06
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
Reactia ta, asa cum ma si asteptam, este una chiar de eschivare. N-ai venit cu contra-argumente la afirmatiile mele, asa cum ai facut-o cu altii inaintea mea, ci te-ai multumit sa ma contrazici pe un ton acru si cu superficialitate bazandu-te pe faptul ca din ce am scris pana acum ma cunosti ca pe buzunarul suveicii tale. Ei bine, nu ma cunosti catusi de putin. Am banuit inca de la inceput ca esti nascut in Romania, tara pe care o detesti fiindca "atunci", "candva", "cineva" a hotarat sa "exporte" niste evrei pt. niste motive mai mult sau mai putin intemeiate. Am intalnit destui evrei romani care s-au aratat dispusi la a incepe un razboi personal cu toti fiindca se simt nedreptatiti. Evreii venetici sunt mai radicalisti decat cei nascuti in Israel, asta e opinia mea.

Ai o tactica interesanta, asemnatoare cu a lui Destin: ma faci radicalist antisemit, sovin, fiindca am pus pe tapet niste lucruri reale ce vadesc clar inclinatia unor evrei de a-si da doar lor dreptate in numele unor nedreptati care sunt umflate in mod artificial. La toate "acuzatiile" mele te-ai gandit sa raspunzi cu ifose si cu persiflari. Pt. mine asta e dovada faptului ca nu eu, ci tu mai ai mult de citit si de invatat. Tu vezi numai laturile ce-ti convin din anumite contexte socio-politico-economico-religioase. Insa iti dau o veste: istoria nu se judeca prin prisma evreiasca ci prin aceea a lumii intregi. Trebuie sa facem corelarile necesare pe coordonatele spatiu-timp ca sa ne putem da seama de niste realitati trecute, nu e de ajuns ce simtim noi sau ce ne povestesc altii dp lor dv subiectiv. Obiectivitatea reiese din complexitatea surselor.

Zici ca: "Am alte treburi acum cu arabii ,semiti si ei , care numaidecat vor ca eu personal sa ma intorc de unde am veni , adica sa plec in Romania , or else …." Am vazut chiar azi cat de semiti sunt musulmanii din fasia Gazha, petec de pamant pur si simplu rascolit de tancurile si blindatele israelite "ca masura de precautie la atacurile teroriste ale miscarii Hamas." Auzi, dom'le, si se mai mira ca se nasc teroristi cand de fapt tocmai ei ii imping la asta, tocmai regimul militar totalitar ii face pe unii sa recurga la astfel de acte- a se vedea recentele evenimente din scoala rusa. Daca ar fi dupa mine, unuia ca tine nu i-as mai da voie sa se stabileasca in Romania sub nici o forma. Nu de alta dar s-ar putea ca in timp sa se ajunga si pe la noi la aceleasi probleme ca, deh, nu ne lasam asimilati usor de clica burghezo-mosiereasca ce detine finantele lumii.

Nu m-am ratoit la tine, ti-am vorbit cat se poate de clar si de raspicat, ceea ce e cu totul alta mancare de ciuperci. Hotararea asta "interna" a Sanhedrinului s-a facut pricina de sminteala si de multe nedreptati inclusiv pt. crestini. Poate ca matale ai uitat (sau poate nici n-ai citit fiindca nu te-a interesat aceasta problema) de persecutiile indreptate impotriva crestinilor, persecutii la care au instigat insisi evreii prin simulacrul de proces intentat lui Iisus Hristos. Faptul ca ei insisi nu L-au acceptat pe Hristos ca Mesia, mai ales ca se nascuse din poporul evreu care Il astepta, a dat apa la moara persecutorilor romani si pagani care au luat crestinismul drept secta sau miscare politica indreptata impotriva starilor sociale ale vremii, intocmai cum au interpretat evreii. Cu alte cuvinte crestinii au fost cu atat mai detestati cu cat originea lor (Hristos) a fost mai detestata si mai nepretuita. E de ajuns sa vedem ce au facut fariseii si carturarii cand orbul din nastere care a fost vindecat de Mantuitorul a dat marturie despre Cel ce-l vindecase: l-au izgonit din Templu! Pana si parintii lui, de teama ca ar putea fi la randul lor izgoniti, s-au lepadat de el zicand ca pare a fi fiul lor, dar ei nu stiu cum a ajuns sa vada. Asadar conducerea "interioara" se baza pe un tip de "monarhie" absoluta, arhiereul avand de cele mai multe ori ultimul cuvant. Asta se mai vede si din asa-zisul proces intentat lui Hristos, proces la care putinii Sai aparatori n-au mai putut decat sa spuna cu amaraciune in suflet: oare exista la noi obiceiul ca cineva sa fie condamnat fara judecata? Insa cei ce incriminau au zis: "noi lege avem si dupa legea noastra trebuie sa moara". Care lege?

A veni cu aceste lamuriri dupa 2000 de ani nu este catusi de putin caraghios, este imperios necesar. Lumea trebuie sa cunoasca acel context inainte de a-i plange pe saracii evrei, nu crezi? Caraghios este ca tu vii acum si-mi propui sa nu vorbesc despre aceste lucruri fiindca deranjeaza o hotarare "interioara" a Sanhedrinului. In primul rand nici n-am inteles, este Sanhedrinul o instanta sfanta care nu greseste niciodata? Si apoi de ce trebuie sa ramana aceasta o hotarare ascunsa cand de persoana lui Hristos se leaga crestinismul?

N-am avut niciodata pretentia ca as fi citit totul despre toate. Faptul ca au fugit...incet, precum spuneam, acei evrei din Franta n-are o prea mare relevanta pt. mine personal. Motivele lor nu tin, se vede treaba, de antisemitismul romanesc, nu-i asa? Totusi ar fi interesant de auzit din gura ta motivele care au dus la aceasta plecare.

Anul trecut stiam din surse sigure ca e vorba de doua milioane si ceva de romani in diaspora, cei mai multi plecati la lucru, evident, nu definitiv. Cum s-a dublat aceasta cifra in mai putin de un an mi se pare nu numai greu de crezut, dar si inexplicabil. Poate ne luminezi tu cu ceva informatii. Si ca o paranteza: ce bine v-ar mai cadea sa plece toti din tara aia si sa va instalati voi acolo ca, nu-i asa, trebuie sa va stabiliti undeva definitiv. Dar sa revenim: stii matale cam care ar fi totalul populatiei Romaniei la ora actuala? Daca stii inseamna ca-ti dai seama imediat ca procentajul socotit de tine este iluzoriu si demn de ras. Nu ma asteptam la asta din partea unui evreu care din nastere este deprins cu matematica (mai ales cu tabla inmultirii si-a impartirii).

"Si care e chestia cu masonii ?. Tot evrei si ei ?. In Romania domneste un guvern corupt de fosti comunisti . Ce te bagi tu in treburile evreilor ?. Ce , treburile romanilor le-ai rezolvat ?." Nuuu, masonii sunt crestini cuminti care vor binele si bunastarea lumii intregi, ba chiar isi pun averile in slujba comunitatii. Ei sunt iubitori de pace, drepti, cuviinciosi, incoruptibili, aparatori ai adevarului si libertatii, nefatarnici si receptivi la nevoile societatii...! Adica..., la nevoile societatii lor. Zici ca: "In Romania domneste un guvern corupt de fosti comunisti . Ce te bagi tu in treburile evreilor ?" Sa tragem de aici concluzia finala ca nu trebuie sa ne bagam in treburile interne ale evreilor din guvernul corupt de fosti comunisti? Ce sa fac, am o meteahna mai veche: nu-i sufar pe toti astia care s-au uns pana-n gat de mierea in care innoata si care striga catre cei de afara ca trebuie sa mai stranga cureaua cu inca vreo cateva gauri- de-o sa aiba romanul un stomac cat o papiota de ata. Asa ca ma bag si eu unde nu-mi fierbe oala. Dar, stai un picut, imi cam fierbe fiindca e vorba de tara si poporul meu. Si tocmai fiindca n-am rezolvat (inca) problemele romanesti, ma ocup de masonii binevoitori care ne conduc destinele la ora actuala.

In ce priveste Mosadul de tip militienesc nu cred ca mai trebuie adaugat nimic. Este ce este si n-ai tu cum sa schimbi treaba asta, si nici cum sa scuzi. Eu nu ma pricep atat cat mi-as dori, dar macar imi doresc sa pricep. Si daca tu esti mai bine informat decat mine atunci ar fi necesar sa vii cu ceva informatii pe marginea subiectului, nu-i nevoie sa ma desconsideri pt. consideratiile mele. Da dovada prin argumente credibile ca esti mai luminat si mai nerasuflat decat mine si-ai sa ma reduci la tacere.

Zici ca sunt "romanul de ieri"? Bine zici, sunt romanul care inca nu s-a lasat intoxicat de propaganda iudeo-masonica si care n-accepta pt. nimic in lume sa-si vada tara si neamul zdrentuite de niste ipocriti (ma refer exclusiv la cei din organizatiile amintite). Sunt romanul care crede intr-o renastere nationala pe fond spiritual, nu material. Materia l-a inrobit inca din rai pe om prin gustarea din placerile ei. Sunt romanul de ieri intr-o societate "moderna" si societatea asta n-o sa accepte niciodata pe cineva "invechit" ca facand parte din ea. Nu-i nimic, imi pretuiesc soarta asa cum este ea, nu cer osanda de la Dumnezeu strigand mereu: "ne-ai scos in pustiu ca sa murim de foame si de sete". Din p meu dv natiunea romana a trecut cu adevarat prin desertul (a se citi desertaciunea) lumii acesteia moderne timp de mai bine de 40 de ani, ar cam avea dreptul acum la odihna si la o viata decenta. Da, am imbatranit in acest lung sir de peripetii, dar spiritul meu este acelasi ca in prima zi. N-am avut si n-am nevoie de minuni precum izvorarea apei din piatra sau ploaia de prepelite si mana ca sa inteleg niste lucruri simple. Iar eu nu sunt indoctrinat mai mult decat tine.

"Aculta la mine"... Nu stiu ce as mai putea asculta in afara de pornirile tale aprige spre razbunare. Ca din ce ai scris nu rezulta in nici un caz faptul ca nu vrei razbunare, din contra, afirmatia ta nici tu singur nu o crezi in adancul sufletului tau. Prefer sa ascult croncanitul unui corb.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#21506 (raspuns la: #21166) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
uita-te la datele mele person - de Horia D la: 24/09/2004 05:39:17
(la: Ce hobby-uri aveti?)
uita-te la datele mele personale la "preocupari si interese"... Cabo wabo si kettel one nu intra in hobby-uri, dar ajuta:)


The things that come to those who wait are what's left behind by those
who got there first.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...