comentarii

plaje azurii


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
ISTORIE RECAPATATA(continuare VII) - de DESTIN la: 18/09/2004 06:27:34
(la: Cum gandim?)

-Veniamin Kostaki (1768-1846), strănepotul lui Constantin Costache. Mitropolit al Moldovei şi Sucevei (între 1803 şi 1808; apoi, din 1812 până în 1842),“cel mai înalt prelat al bisericei noastre”, în secolul al XIX-lea.

Om de cultură, el a înfiinţat, în 1805, tipografia de la Mănăstirea Neamţului (unde şi-a tipărit şi propriile traduceri; acolo există un tablou al său de tinereţe, dinainte de a se călugări), Seminarul de la Socola (în 1803) şi multe alte şcoli.

Ctitoriile sale se regăsesc, desigur, şi în domeniul bisericesc: la Mănăstirea Secu a construit, în anul 1823, pe latura de NE, biserica Sfântul Nicolae, ridicată de călugării mănăstirii, având o turlă înaltă pe naos şi fiind zidită pe temelia vechii biserici de lemn de la 1785, care fusese mistuită de foc.

A mai construit aici, pe locul vechii sihăstrii a lui Zosim, biserica Bogoslovul, cu hramul Naşterea lui Ioan Botezătorul, sfinţită în 1832, care este ridicată din zid de piatră şi cărămidă, cu pridvor deschis, spre deosebire de vechea biserică.

În anul 1824, reface Mănăstirea Sihăstria, după ce fusese arsă de turci, în 1821.

La Mănăstirea Agapia ctitoreşte, pe latura sudică, Paraclisul cu hramul Naşterea Maicii Domnului.

Un tablou votiv al său se află în pridvorul Bisericii Trei Ierarhi, din Iaşi, alături de cele ale mitropoliţilor Varlaam, Dosoftei şi Iosif Nanicescu.

Tot Mitropolitul Veniamin Kostaki este cel care a fost iniţiatorul construcţiei Catedralei Mitropolitane din capitala Moldovei unde îşi are, de altfel, şi mormântul, lângă Moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva.

La bătrâneţe, Veniamin a demisionat din funcţia de Mitropolit şi s-a retras în pustnicie la Mănăstirea Slatina, unde s-a şi stins.

Veniamin Kostaki nu a fost numai un înalt cleric, ci şi un om preocupat de frământările politice ale vremii.

Între 1 ianuarie 1807 şi 26 iulie 1812 a fost caimacam al Moldovei, împreună cu mai mulţi boieri (aceasta este cea mai lungă căimăcămie din istoria Moldovei !).

Cea de-a doua sa căimăcămie s-a desfăşurat între 29 martie 1821 şi mai 1821.
Mitropolitul Moldovei a fost şi un adept fervent al Eteriei.

El a sfinţit, la biserica Trei Ierarhi, steagul organizaţiei greceşti şi l-a binecuvântat pe prinţul Alexandru Ipsilanti, pe care îl vedea, la 1821, ca pe un eliberator.

Această atitudine l-a ajutat pe Mitropolit să obţină anularea anatemei aruncate de Ţarul Petru cel Mare asupra familiei lui Lupu Costache.

Iată ce scria istoricul francez Edgar Quinet la moartea fostului mitropolit al Moldovei:

“Suflet de o castitate îngerească, frumos şi plin de maiestate, cum n’ am văzut alt bătrân în viaţa mea. Când mitropolitul Veniamin, îmbrăcat în splendoarea bisericei sale orientale, se înfăţişa îmbrăcat cu vestmintele cele aurite, cu pletele-i de zăpadă şi în valuri pe umeri, poporul vedea într’ânsul pe însuşi sfântul patron al Moldovei”.

În încheiere, un fragment din testamentul lui Veniamin Kostaki; vorbe care exprimă un crez de o viaţă:

“Toate mijloacele câte împrejurările m-au înlesnit, le-am întrebuinţat spre ridicarea naţiei…”.

Ramura Boldur-Lăţescu:
-Iordache Kostaki Lăţescu-Boldur, stră-stră-stră-nepotul lui Lupu Costache.

S-a născut în 1798, la moşia Hudeştii Mari, din ţinutul Dorohoi, ca fiu al armaşului Ioniţă Costache şi al Zoiţei Crupenski, descendentă a Movileştilor şi rudă cu familia Cuza.

A urmat Şcoala de cadeţi din Petersburg şi Theresianum-ul, şcoli militare unde aveau acces numai vlăstarele aristocraţiei.

A fost agă, vornic de Ţara de Sus, polcovnic, comandant al Divizionului de cavalerie de la Iaşi (în 1830), mare-hatman, mare-vornic, inspector general al miliţiei Moldovei şi s-a ocupat de educarea corespunzătoare şi de bunăstarea militarilor.

La iniţiativa sa ia fiinţă, în decembrie 1856, Şcoala Militară din Iaşi.

A fost căsătorit cu o Rosetti, apoi cu o Balş.

Numele de Lăţescu provine de la una dintre moşiile familiei, Lăţeştii (numele ar putea fi denaturat din Lănţeşti; iar moşia ar putea fi cea primită, de către Sima Boldur, de la Ştefan cel Mare, după ce acesta îi învinsese acolo pe polonezi, în 1497; actualmente moşia se află pe teritoriul Republicii Moldova).

Testamentul hatmanului Iordache, care a murit la 9 februarie 1857, este foarte interesant, atât ca sursă genealogică (prin enumerarea copiilor care îl moştenesc), cât şi pentru faptul că oferă informaţii în legătură cu averea imensă deţinută de el la momentul respectiv (avere care, de altfel, s-a risipit foarte repede, în decurs de numai o generaţie: după 40-50 de ani, moşia de cca 30000 ha a ajuns în proprietatea unui fost arendaş, de origine armenească).

Iordache Kostaki Boldur-Lăţescu a înfiinţat la Hudeşti o Şcoală Costăchească, care a funcţionat iniţial ca şcoală de dascăli, şi a fost autorul a numeroase acte de caritate faţă de ţăranii de pe moşiile sale. Ion Ionescu de la Brad scrie, despre el, în Agricultura română în judeţul Dorohoi: “Proprietarul de la Hudeşti este considerat omul cel mai drept şi mai binevoitor către ţărani”.

Din această linie descind, astăzi, doamna Manuela Cernat, critic de film şi domnul Gheorghe (Iordache) Boldur-Lăţescu, fost deţinut politic, profesor universitar la A.S.E., doctor inginer, specialist în teoria deciziilor economice (întemeietor de şcoală) şi autor al unor importante cărţi cu profil memorialistic, dedicate crimelor regimului comunist (“Genocidul comunist în România”, în trei volume).

D-l Gheorghe Boldur-Lăţescu este fiul colonelului de cavalerie, Ioan Boldur-Lăţescu şi al Marinei Stroici, descendenta marelui cărturar Luca Stroici, membru al Dietei poloneze, rudă apropiată a Movileştilor şi traducătorul în limba română a Rugăciunii Domneşti, Tatăl nostru (traducerea lui este foarte aproape de forma în care se rosteşte rugăciunea la ora actuală).

Multe alte personalităţi de prim rang au ascendenţă Costache.

Printre acestea, Grigore Gafencu (mama sa, Raluca Costachi, era o Costache atât după mamă, din ramura Pătrăşcan, cât şi după tată, din ramura Talpan) şi Nicolae Iorga (înrudit cu neamul Costăcheştilor prin bunicul său matern, un Arghiropol).

Un fapt inedit este, conform mărturiilor de familie, acela că, prin intermediul rudeniei cu Simeon Movilă, Costăcheştii se înrudesc cu familii nobiliare poloneze şi, de departe, cu familia de Bourbon şi cu toate marile familii domnitoare ale Europei.

Stema familiei Costache, întocmită conform tradiţiei de familie pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea sau începutul celui de-al XIX-lea136 , arată astfel: un scut spintecat, pe care se află, în partea superioară, pe fondul smaltului jumătate roşu, jumătate azur, un vultur căruia nu i se văd ghearele şi care are, deasupra capului, o coroană.

În partea inferioară, pe fondul smaltului de aur, se găseşte o mână cuirasată, ţinând în pumn o ramură verde, o spadă şi o cruce. Deasupra scutului se află o coroană contală, totul fiind acoperit de o mantie princiară.

Preocupat fiind de istoria familiei Boldur-Costache, am cules informaţii din diferite surse.

În timp, am simţit nevoia unei reorganizări a datelor şi a unei comparaţii între diferitele unghiuri de receptare. Astfel, lucrarea încearcă să atragă atenţia asupra unor elemente prea puţin folosite, până acum, în aria demersului istoriografic.

Studiul genealogic, oricât de pasionant, nu poate avea finalitate în sine.

El este cu adevărat roditor doar atunci când contribuie în mod semnificativ la îmbogăţirea cunoaşterii istorice.

Filiaţiile şi înrudirile pot rezolva multe necunoscute şi pot clarifica multe dintre abordările istoriografice insuficient fundamentate.

Finalitatea ideală a spiţelor genealogice este realizarea unui portret cât mai puţin trunchiat al societăţii din epoca la care ele fac referire.

Genealogia are şansa şi datoria de a îmbina viziunea sincronică, cu cea diacronică.

Lucrarea de faţă se doreşte o încercare în acest sens.

Am urmărit rădăcinile şi traseul istoric al uneia dintre cele mai interesante familii ale boierimii moldovene, la studiul căreia îmi propun să revin.

Probleme precum continuitatea dintre Boldureşti şi Costăcheşti vor provoca şi în continuare vii polemici în rândul specialiştilor.

Alte elemente, precum rolul jucat de Lupu Costache în 1711, merită o mult mai concentrată atenţie. Ceea ce se desprinde cu deosebită claritate este rolul esenţial pe care marile familii boiereşti, prin personalităţile lor de marcă, l-au avut în istoria Moldovei şi a Munteniei.

Studiul aprofundat şi imparţial al istoriei lor, în cadrul căruia genealogia poate avea un aport de primă importanţă, va avea ca efect tocmai acea mult căutată facilitare a realizării unui portret cât mai fidel al epocii şi societăţii în care elitele boiereşti deţineau rolul conducător şi, în plus, va înlesni înţelegerea structurilor şi factorilor determinanţi ai regimului boieresc de la noi.

Bibliography(continuare):

Informaţii obţinute prin bunăvoinţa domnului prof. univ. dr. Gheorghe Boldur-Lăţescu, descendent direct din Gavriliţă şi Lupu Costachi.

Adeptul tradiţiei este şi colonelul Ilie Culişniuc Olaru, un pasionat cercetător al Costăcheştilor.

Spiţă considerată de Ion T. Sion, în studiul citat, drept o exagerare a lui Iordache Mălinescu, din 1842, spre slăvirea Mitropolitului Veniamin Kostaki (opinie în linia lui Gheorghe Ghibănescu)


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#22776 (raspuns la: #22589) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Oky Doky! Noa ca m-am prins! - de LMC la: 23/09/2004 00:35:55
(la: De ce simt femeile nevoia sa fie sexy?)
Pina ce tu ai scris mi-am uns un pic rotitele din procesor si m-am gindit ca numai pantyhose poate sa fie. Hai sa-ti zic acuma ce si cum stiu eu.

Baieti inchideti-va ochii si urechile ca asta nu-i pentru voi.

Eu de cind eram in Romania, adica eram de vreo 11, 12 ani, mamica, care a lucrat in creatie de moda la Bucuresti si Oradea si stia ce-mi spune, mi-a zis ca o femeie eleganta nu merge pe strada niciodata fara 'dres'. Asta stiu de cind, vorba aia, mama m-a facut. Apoi aici in America la fel, o femeie de business se imbraca intotdeaua cu pantyhose, daca poarta fusta sau rochie. Daca mergi, de exemplu, sa lucrezi pentru stiu eu ce companie mare, aia te trimit acasa daca nu vii imbracata cum trebuie. Iar sandalele sint interzise in incinta locului de munca, unde se mentine o atmosfera de business. Asta stiu pentru ca printre astia ma invirt tot timpul.

Acuma chestia cu rochiile de culoarea pielii este cam aiurea. Eu zic ca culoarea vine si pleaca cu moda, si plus de asta, culorile trebuie si sa ti se potriveasca. Este adevarat ca daca ai o piele prea deschisa sau prea pala nu-ti sta bine in rochii de culoarea pielii pentru ca te face sa arati oribil. Culoarea neagra insa este o culoare care merge la toata lumea si de cind ma stiu a fost si va ramine o culoare de gala si eleganta. Nu gresesti niciodata daca te imbraci in negru, atita timp cit nu arati ca un gothic vampire. Sandalele in Romania nici nu ma mir ca nu sint acceptabile, la mizeria de acolo iti dai seama cum o sa-ti arate degetele oricit de pedichiurate sint ele. Dar sandalele la ocazii speciale, ocazii de seara, cum is Oscarurile, merge. Binenteles iti folosesti un pic bostanul si te uiti daca ai picioare feminine si frumoase, asa cum sint ale mele nu ca ale lui Paris Hilton. Am mai vazut si eu femei cu niste unghii de vultur si niste degete de parca le-o imprumutat de la barbatu-su. Daca s-ar da amenzi pentru asa ceva nu mi-ar pare rau.

Si pentru ca veni vorba, BAIETI DESCHIDETI OCHII SI URECHILE ACUMA, i-a sa se mai uite si baietii nostri la picioarele lor si sa puna mina si sa-si mai faca si ei pedichiura. Hai, hai, hai, nu da-ti inapoi si dati-va pantofii si ciorapii jos chiar acuma si trageti o pleoapa in jos si vedeti cum stati la capitolul unghii netaiate si picioare neingrijite. Vara de multe ori cind ma duc pe la plaja sau stiu eu unde, mai vad cite-un specimen gretos care-mi intoarce stomacul pe dos. Asa ca puneti mina si faceti un efort in plus pentru fetele voastre, ca doara nu aveti oase in burta. Recomand macar odata pe saptamina.
#23109 (raspuns la: #23101) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dragele fetele - de Ivy la: 24/09/2004 21:35:56
(la: Trancaneala Aristocrata)
Nu mai tracaniram de mult pe aici. La mine e vineri ora prinzului. Dupa multe zile de ploaie in orasul asta azi e un soare superb si parca again e timp de mers la plaja. I'm really serious!!! Daca pina ieri am mers cu jaket gross, azi dintr-o data e de tricou.
Am chef sa merg azi la cumparaturi. Mi-as dori sa-mi cumpar ceva..orice pentru mine...vreau ceva frumos si nu scump...oare se poate?!?
Mi-ar place sa nu merg singura...deh..daca pe voi nu va urnesc sa mergem impreuna la cumparaturi...:-) cred ca ar fi fun...
Vorbesc minuni..de la soare probabil...
Ok, ok..plec
week-end minunat si ne mai auzim

pupici la LMC, belle, dinisor, mirela, mya...si toate celelalte de doriti sa veniti la trancaneala asta ....sau poate la cumparaturi
#23314 (raspuns la: #23236) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ok... - de L la: 25/09/2004 22:03:37
(la: Despre Sua si americani.)
Cum, nu ma lasi sa deraiez threadul ? :)

E cam greu sa descoperi ce e pozitiv, ca te obisnuiesti cu binele mult mai usor decit cu raul, si devine natural. Vad diferentele cind mai vorbesc cu cei ramasi in tara despre cum mai e pe acolo. Dar sa incerc.

In L.A., cel mai pozitiv element e clima, dupa cum ai descoperit. Desi inca e prea cald aici (erau 24 de grade ca era dimineata, mai incolo vor sari de 30 un pic). Nu ninge niciodata aici dar la doua ore de condus sint niste munti (Big Bear) unde poti sa skiezi.

In general, prin zonele bune, orasul e curat si strazile n-au gropi. Majoritatea cladirilor sint cu un etaj, maxim doua. Complexele de apartamente au piscina si jacuzzi, masini de spalat etc. In magazine vinzatoarele-ti zimbesc si nu te trateaza de parca-ti fac o favoare de vorbesc cu tine. Sint magazine cu tot ce vrei, de la supermarketuri la cele dedicate pentru animale, electronice sau home improvement. Poti sa-ti permiti sa-ti iei chestii necesare in ziua de azi (TV mai mare, DVD, computer) fara sa-ti fie rusine de vecini sau frica, ca te urmaresc borfasii.

Sistemul bancar e bine pus la punct. Combinat cu credit rating, poti sa-ti iei masina, TV sau mobila ACUM fara sa astepti 20 de ani punind bani deoparte. Si fara sa cari valiza de bancnote :) (desi daca vrei neaparat, se poate). Nu mai e nevoie sa ma duc sa stau la coada sa platesc telefonul, lumina, etc - primesc chitanta prin posta, trimit cecul tot prin posta sau platesc pe internet. Bani in buzunar - maruntis pentru prinz, restul e plastic.

E posibil sa-ti faci o firma micuta, chiar de acasa, fara sa te gindesti la ce spaga sa dai si unde, sau sa astepti ziua cind mafia iti cere plata pentru protectie. Avantajul unei populatii de doua sute de milioane (USA) e ca si "nisele" de piata devin semnificative. Sistemul postal e de asemenea dezvoltat, cu timpi consistenti etc.

In general viata e mai usoara, si impactul problemelor obisnuite de zi cu zi e mai redus. Stresul la munca e mai mare totusi, dar depinde si unde lucrezi. Ai o gramada de drepturi de care nu-ti dai seama pina cind ai nevoie de ele, dar sint acolo pentru tine. Sint mai putine de cind cu Bush totusi - daca pina si Soros a zis ca si-ar cheltui toti banii sa scape de el - but I digress.

Cu plimbatul pe plaja marturisesc ca nu prea ma dau in vint. Plajele sint cam ca in Romania, apa cam murdara si lumea pestrita, nu chiar ca-n Hawaii. Poti sa pescuiesti pe ponton in Santa Monica dar sint tot felul de warninguri despre mercurul din moluste si anumiti pesti.

L.A. e o metropola relativ noua asa ca a fost construit de la inceput cu un sistem suparat de autostrazi si se intinde pe 40-50 de mile. In spatiul asta traieste aproape jumatate din populatia Romaniei din 89 (ca numar). Sistemul de transport urban e slab dezvoltat, si din cauza asta, masina nu e un lux ci o necesitate, si congestia de trafic e o problema aproape tot timpul (vezi sigalert.com). E diferit de San Francisco sau New York unde majoritatea folosesc transportul urban.

Cu toate astea, am fost surprins sa vad ca nu e absolut nimeni pe trotuare. Trotuare excelente, bine intretinute, si goale. Asta e o caracteristica locala a L.A.-ului, ca am vazut ca-n alte orase lumea merge pe trotuare. Toata lumea conduce aici. Cam prost, ce-i drept, si fara grija sau atentie, dar conduce.

Populatia din L.A. e destul de amalgamata, cu diverse natii si culori. E mai usor sa te adaptezi cind toata lumea vorbeste cu accent si nu se uita nimeni strimb la tine ca esti strain. Pe de alta parte, diversele natii tind sa se concentreze in anumite zone (avem cartier chinezesc, thailandez, sint zone rusesti, evreiesti, persiane etc). Exista magazine cu specialitati greu de gasit altundeva (cascaval, gogonele, toba, muschi tiganesc, magiun de prune, Murfatlar - desi inca n-am reusit sa gasesc Busuioaca de Bohotin pe undeva :( ).

E mai bine asa ?
#23381 (raspuns la: #23359) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Am fost si eu in zona, cunosc - de mya la: 26/09/2004 10:32:53
(la: Despre Sua si americani.)
Am fost si eu in zona, cunosc regiunea bine. Mie imi plac mai mult localitatile mici de pe coasta intre Los Angeles si San Diego. Da´si Sunset Blv....e foarte exotic (da´si nebun la o adica). Adevarul e ca acolo (adica in Sua) m-am simtit cu adevarat ca acasa (bine...si in Romania, normal).

Ce zici de mancare indiana? Da´de Arnold ;-)? Ca ti-e guvernator, mai nou? Intreb si eu asa...

Faza cu trotuarele pustii nu e caracteristica LA-ului ci oraselor nord-americane. Stresul la munca e mai mare...asa este...daca compari cu Romania :-).

Numai bine!

...sa nu-ti placa la plaja...aaaa :-(.





#23414 (raspuns la: #23381) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pererea mea - de cameliaim la: 27/09/2004 12:36:44
(la: Supermarketul viitorului)
Mda, cred si eu ca renteaza la nemti, tinand seama ca ei incarca un TIR, nu numai caruciorul (apropo, va mai amintiti turistii nemti pe plajele romanesti prin anii 70-80?). Si mai ales in epoci de sarbatoare: o ministatie meteo, un teanc de folii, sa fie acolo, o fata de masa pt Pasti.... Dar bietul roman la ce sa renunte, cand oricum isi dozeaza toate la maximum? Nu cred ca este rentabil costul unui asemenea echipament daca luam in considerare economia de timp/client.
:-))Mya - de Ivy la: 27/09/2004 21:02:32
(la: Trancaneala Aristocrata)
Nenea Stanley P. face la fel, adica bine...schimbat un pic acum in Septembrie..poarta culori aurii, ceva verde proaspat din cind in cind in hainutze..Frumos, ce mai,..tare frumos...Iar eu, inca indragostita de el..deehhh..

Catarare pe munte?..asta nu e pe placul meu!! Dar daca ar trebui sa renuntz la cumparaturi as alege plaja in locul muntelui..nu de alta, dar scap de catzarat si ramin cu privitul oceanului (cu un ochi,..celalalt avindul la odrasle..:-)

O saptamina buna
#23508 (raspuns la: #23416) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
accidente...Desdemone, - de Jimmy_Cecilia la: 01/10/2004 22:49:51
(la: Masina DACIA vânduta pe piata occidentala...)
cand circuli in oras sau faci doar 10.000 Km pe an, poti circula linistit si cu o bicicleta...
dar cand faci multi Km, cum am facut eu o vreme, cate + 100.000 Km pe an, pe autostrazi cu 130 Km ora, si de preferinta noaptea (ploie, zapada, ceata, polei)
cand locuiesti undeva in drum intre mare si statiunile de Sky, pe Coasta de Azur,
unde multi soferi sunt "soferii de week-end" sau de vacantza, grabiti, fara reflexe, depasesc liniile continue, in viraje fara vizibilitate,
masini mici, fara ABS si cate o dada frâne defectuoase, fara sa mai vorbesc de roti inguste, fara stabilitate când iau cate un viraj in viteza...

eu nu fac atentie cum conduc eu... eu fac atentie cum conduc altii si prevad sa nu-mi intre in mine....

caroseria este de apreciat...
dar nu este tot confortul in caroserie..
cand faci cate un drum lung, si foarte des, apreciezi lipsa de zgomot...
BMW, nu tin marca asta in stima prea multa...
prefer Mercedesul...
sa-l compari cu Renault sau Pegeot??? :))
ca si cum ai pleca la drum cu tractorul... :)))
as prefera mai repede japonezele...(masinile vorbesc)
#23948 (raspuns la: #23796) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Balada soldatului devine baba o da soldatului - de Dinu Lazar la: 02/10/2004 00:32:09
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Nu s-au mai publicat alte carti de-atunci, sau inca sintem nevoiti sa citim cartile publicate de comunisti?"
"sint sigura ca nu au avut libertatea sa scrie tot ce au vrut sa scrie din cauza cenzorarii."

Da... tare treaba.
Ai dracu comunistii astia.
Erau neshte duhuri rele, hiene cu suflete de diavol, care asupreau poporu si invatzau copii ca Jazz-ul era un cintec de durere al negrilor asupriti si Coca Cola era facuta de clasa capitalista pen ca sa ia ochii clasei muncitoare de la adevarata ei misiune istorica, de a rasturna burghezia si mosierimea si de a instaura viitorul luminos al omenirii.

Pentru ca ce s-a scris pe timpul comunistilor era de tot cacatu as propune sa dam o goneta cafegii de serviciu si sa facem un foc de tabara cu cartile autorilor romani publicati intre `60 si `90; cu fotografia s-a aranjat deja, au aparut deja lucrari de licenta care demonstreaza negru pe alb ca nu a fost nimic si in afara de poze de buletine, si alea cu negative pentru securitate, nu a existat fotografie in Romania pina nu a aparut unu` care a luminat calea la Cluj cu faclia creatiei.

De asemeni autorii vizuali ai diferitelor timpuri ar trebui scosi din muzee si aruncati in groapa istoriei; ar trebui inceput cu distrugerea grabnica a Piramidelor egiptene, facute in sclavagism prin truda atitor sclavi nevinovati care au suferit enorm; iar autorii sariti de pe fix ca Van Gogh ar trebui si ei scosi din carti, ca nu ne-am timpit sa ne uitam la toti psihopatii.

Ar fi multe de discutat despre comunism si cit de rau era sau nu era.

La urma urmei fiecare timp are si parti bune si parti rele, arta si cultura isi urmeaza o cale indiferent de ce se intimpla, si a analiza un intreg alegind cu grija citeva exemple punctiforme, ideologice si secundare este o maniera interesanta de a pierde timpul fara rost, pe care romanii din popor o catalogheaza fara jena cu fraze simple si de bun simt pe care nu vreau sa le reproduc aici.

Bun, de obicei avem pareri strimbe din cauza unora care ni le baga shopirleste unii fara sa stim ; daca suntem fara cunostinte intr-un domeniu nu ar strica sa ne informam - dar nu unilateral, si sa judecam mereu cu balanta in mina. Nu tot ce zboara se maninca, nu tot ce sclipeste e bijou si nu tot ce pare a fi un rahat chiar este.
Sau, cine are cohones, sa taie dom`le din dictionar pe toti artistii si scriitorii si compozitorii care au executat program de respiratie pe timpul comunistilor, sa stim o treaba. Ca era cenzura, salam cu soia, consumati peste oceanic, miine bagam oo, cartela la benzina si plaja la doi mai era cam goala acum 20 de ani, precis erau numai securisti cu putza goala acolo ca sa ademeneasca pe ailalti sa vorbeasca; deci arta nu era, numai acum este.
Care este.
#23960 (raspuns la: #23923) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu cred ca as avea ceva sanse - de mya la: 03/10/2004 09:29:32
(la: Incepeti un business (afacere personala),va incanta ideea?)
Eu cred ca as avea ceva sanse daca m-as apuca de o chestie pe cont propriu. Am eu asa...o "intuitie intuitiva"...;-).

De mult timp ma gandesc la asta, ba chiar am si testat terenul oarecum si cred ca as face ceva bani din ideile mele. Am vandut cu ani in urma martisoare, cutii de cadouri (de sampanie, etc.), felicitari pictate, pulovere facute la comanda, camasi gen fondul plastic, chestii de genul asta. Se vindeau ca painea calda, nu apucam eu sa fac cate as fi vandut. Asta se intampla in Romania.

M-am interesat in Germania, Elvetia si Canada ce trebuie sa fac ca sa deschid o firma mica, de familie sa-i zicem ca sa vand diverse chestii (unele aduse din Romania). In Germania si Elvetia era complicat, dura mult, costa, aveam nevoie de spatiu separat, secretara, bani mai multi si apoi nu puteam sa vand produsele decat prezentandu-le la targuri (se tin de doua ori pe an si inscrierile pe listele de participare se fac cu un an inainte de targ...:-(...). Am incercat sa prezint diverse produse unor firme, magazine din Basel, Freiburg, etc. da´toti ma trimiteau la targuri, ei nu aveau voie sa cumpere ce le prezentam eu...chiar daca le placeau ofertele.

In Canada era o formalitate, dura vreo doua saptamani, costa ceva de genul 200 de CAN $ si trebuia sa investesc numai intr-o casa de marcat pe care insa puteam si sa o inchiriez lunar la o adica. Acolo puteam sa vand produsele la inceput la o masuta amarata intr-un mall. Sau sa trimit prospecte la firme si aia sa-mi vanda produsele mele in magazinele lor (Sears sau altele mai amarate, nu conteaza in fond) oprind un procent din castig pentru ei, normal. Puteam sa le vand si pe Internet cu timpul..., sau sa ma duc la targuri cu ele, aveam mai multe optiuni acolo.

O sa fac asta in Sua. Ma gandesc ca la inceput sa vand chiar pe plaja, la o masa sau ceva de genul asta, modest de tot...esarfe facute de mine, curele brodate, fuste de vacanta (lungi din materiale diafane...;-) ...), posete din sfoara cu bilute din lemn, prostii d´astea. Cred ca s-ar vinde. De regula tipele cu care intru in contact ma intreaba de unde imi cumpara hainele fiindca le plac asa ca...O sa vad. In functie de preferintele oamenilor o sa ma orientez rapid.

Factori care m-ar impiedica in deschiderea afacerii nu prea vad. Am ceva bani la ciorap (tocmai pentru asta), am si om in Romania care sa-mi faca legatura cu niste fabrici (de unde ca cumpar anumite produse) si am si elan. Contabilitatea pot sa mi-o tin singura fiindca sunt studenta la contabilitate (am inceput facultatea in Canada si o sa o continui in Sua). Daca tine bine...daca nu, nu.

Eu incerc. Poate cine stie...cu timpul o sa pot sa si traiesc din asta. Ce ca lumea ar fi, mi-ar placea mult de tot! Pentru inceput insa m-as multumi macar cu doua-trei sute de $ in plus pe luna. As putea sa-mi platesc mancarea cu ei si tot ar fi o chestie.

M-am gandit si la faza cu eBa - de mya la: 03/10/2004 22:56:05
(la: Incepeti un business (afacere personala),va incanta ideea?)
M-am gandit si la faza cu eBay-ul, am cont si tot tacamul da´nu prea am chef sa le dau procente alora pentru munca mea, uite asa...Si apoi oferta e enorma...sa zicem la tablouri in acuarela (dau si eu un exemplu acum). Sigur, teoretic poti sa vinzi in toata lumea doar ca am urmarit piata picturilor sa zicem si e slabutica rau, se vand din doi in sapte si prind alea cu teme de genul femei goale, musca in lanturi, baba cu chiloti de tabla (zic si eu asa ;-)...).

O sa-mi fac un website special, cu numele meu, chestiile pe care le vand (poze artistice precum zici, umbre si lumini :-P) si o sa-mi fac reclama la el punand pe fiecare produs vandut de mine (pe plaja sau in mall-uri) cate un abtibild cu adresa/reclama respectiva. Nu de alta da´poate vreun cumparator are vreo soacra/prietena/cunostinta etc. care-i vine in vizita si vede obiectul facut de mine. Pune mana pe el si citeste adresa. Ma contacteaza pe website si imi comanda sau...poate ma injura de mama da´rezist ca am nervii tari.

Deocamdata nici nu am viza definitiva de Sua in buzunar, miercuri ma duc la interviul final la consulatul american din Frankfurt asa ca...fac precum ala cu potcoava. Insa glontul e pe teava cum s-ar zice, raman pe felie cu ideea si continui cu ea.

Cat despre afaceri marete si cont gras in banca, sincera sa fiu nu ma pasioneaza subiectul. Eu sunt foarte modesta din fire, mereu am preferat sa fac ce-mi place si sa am timp mai mult, stres mai putin si viata mai linistita. Viata e facuta din lucrurile mici, marunte. Asa ca daca o sa ajung in viitor sa traiesc din arta mea (putin pretentios termenul) o sa zic "Saru´mana!" si o sa ma mut undeva cat mai retras, in natura. Asa am facut pana acum si nu am regretat (da´nu am trait din arta, deh.).

Nu vreau piscina, ceas cu vasle si nici bijuterii si blanuri (le detest!). Sunt genul care s-ar retrage la manastire...mai degraba...iti vine sa crezi asa ceva, ei? ;-)

Merci mult de sfaturi, mi-a facut placere.
#24109 (raspuns la: #24099) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Io zic ase, - de carapiscum la: 05/10/2004 06:54:55
(la: Judecatoare actrita de filme porno)
In loc de biblie la juramantul ce se face inainte de depunerea marturiei, sa se puna dom'le casete video porno, sa jure fiecare pe ceva in care crede cu adevarat. Si judecatorii astia, ce trebuie ei sa fie curati la minte si la purtari ca sa ne faca noua dreptate, n-ajunge ca se jertfesc sarmanii de ei pt. binele public de nici viata particulara nu mai au? Of, ce oameni, sa incrimineze ei niste persoane ce vorbesc de dreptate si adevar (care sunt in slujba acestora) pe motiv ca fac bucuria draceasca a ochilor ce privesc sexul "la comun" ca pe ceva poetic!... Nu mai aveti simtire in voi, nu puteti intelege cat de multa nevoie au asemena oameni de "iesirile in decor"? Sunt si ei oameni ca noi, deci au dreptul la a-si satisface nevoile cum cred de cuviinta, nu-i asa? Pai da, asa e, doar ca cine se joaca cu...aia in nisip nu mai are dreptul sa judece faptele asemanatoare ale celorlalti de pe plaja!!! Si slava Domnului ca inca n-am ajuns ca in tarile despre care pomenea cineva mai sus. De aia sunt fericit ca m-am nascut in Romania si nu in Olanda, Danemarca sau alte tari cu traditie...indoielnica.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#24206 (raspuns la: #24169) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
vara indiana.. - de Jimmy_Cecilia la: 08/10/2004 21:03:57
(la: Palavre de week-end...)
o vara prelungita pe Coasta de Azur...ploua si e frig peste tot, aici e cald si frumos.. :))

pentru cei care vor sa faca o mica plimbare virtuala pe Coasta de Azur, la Nice si Monaco (Monté Carlo), am pus cateva poze...
profitati bine! :))

http://groups.msn.com/photosdevoyage/nicenissa.msnw

http://groups.msn.com/photosdevoyage/lacornichedenicemonaco.msnw?albumlist=2
Coasta de Azur,... - de Coralie la: 09/10/2004 10:44:59
(la: Palavre de week-end...)
intr-adevar este o regiune privilegiata, care schimba de aspect cu anotimpurile...
mai multe regiuni in una singura : mare, munti, statiuni de zapada, paduri, sate medievale si Italia alaturi...
#24542 (raspuns la: #24506) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mamaia - de (anonim) la: 13/10/2004 21:17:57
(la: Va spune ceva Ayanapa?)
Subscriu, Mamaia e cumplita.
Am fost anul asta. Cu toata taxa de statiune, apa era murdara in asa hal de alge ca ieseam din apa plina de fasii verzi. Nici plaja nu era cu mult mai curata. Aqua Magic nu-si merita banii. Chioscuri cu patiserii rele. Totul foarte scump. Daca ai fi vrut fructe era mai bine sa le cumperi din Constanta. Tantari.
Acasa sau "acasa" - de valico la: 15/10/2004 02:04:51
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Buna Magda,
As putea spune ca am similaritati cu situatia ta. Locuiesc in Dublin/Rep. Of Ireland de 3 ani, baiatul are aproape 3 ani, e irish citizen.Am cam tot ce mi-as putea dori,ok profesional am inca mari ambitii!
Simt la fel ca si tine! M-as intoarce, eu sunt din Costinesti, dar dupa ce am terminat ASE/Management la stat in '97, am locuit in Bucuresti.
Mi-e frica de realitatea de "acasa".Ce-as gasi "acasa"? Coruptia pe care am lasat-o cand am plecat?
As putea sa nu-mi pese de cariera sotiei,care e Managera la un hotel in centrul Dublinului, de faptul ca avem aproape tot in camin, masini,etc.
Si asta numai ca sa ma intorc intr-o societate care nu stiu ce mi-ar putea oferi mai bun decat ceea ce am aici?
E adevarat, mi-e dor de casa, am pe masina steagul romanesc si irlandez,cand Mutu joaca bine la Chelsea, ceea ce s-a intamplat rar,plesneam de fericire in discutiile cu colegii.
Am satelit cu programe romanesti,ascult CD-uri romanesti in masina si acasa. Ma intreb cat de mult vreau mai mult sa "simt" romaneste?
Saptamana trecuta a fost un spectacol al Teatrului Nottara aici in Dublin, si comunitatea romaneasca a anuntat numai cu o zi inainte de asta.Nu am putut merge si mi-a parut rau.
Stiu ca nimic nu e acasa ca aici. E o societate mult in urma, din multe p.d.v.
Si intrebarea e cum ramane cu inima?Ca sa filozofez putin, "acasa" este unde este familia ta, unde este job-ul tau, unde copilul merge la creche, unde ai mortgage la casa, rate la masina, mobila, etc, unde pe credit carduri iti iei lucruri pe care acasa nu-ti aproba nici o banca sa le iei.
"Acasa" este cred unde esti tu,acolo de unde realizezi ca nu poti pleca, fara a crea in aceeasi masura, durere in familie ca si aceea a dorului de tara natala!"Acasa" este unde toata familia se simte bine, unde esti integrat. Nimeni nu intreaba aici ce pasaport ai, ci de unde esti?Ro este tara mea si nu permit nimanui sa vorbeasca urat de Ro, dar oare "acasa" este IRL sau RO.
Acasa parintii mei au o vila in Costinesti. Nu am avut nici macar timp in 3 ani sa-mi iau un concediu mai mare de o saptamana. Nici macar o saptamana la plaja.Iar aici nu te poti bronza.
Dar inca ma mai intreb ce este "acasa"?Unde este acasa?Este asta dilema imigrantilor sau sunt doar eu de vina?
Nu stiu! Tu stii?
Poti pune dorul de "acasa" , inaintea tuturor celorlalte obligatii pe care le ai in societate,fata de familie?
As putea spune: "Home is exactly where your life is,where you breath and work!"
Ce e dorul de "acasa"? Cred ca asta ar trebui sa definim mai bine!
Am incercat sa am aici tot ce e romanesc, ca sa nu-mi fie dor de prea multe! Mi-e dor de tara!Stii ce-mi spun intotdeauna cand mi-e dor de "acasa"?
M-as putea intoarce oricand "acasa"! Acasa sunt unde sunt eu , unde viata a fost generoasa cu mine, unde am gasit fericirea de a trai intr-o societate avansata, care respecta valorile.
"Acasa" este "home sweet home", wherever that is, unde viata e mai frumoasa ca in RO, si acolo unde duc dorul tarii natale!
Suna aiurea?
#25131 (raspuns la: #18733) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru anonimul din canada - de valico la: 24/10/2004 04:43:04
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Nu cunosc realitatea din societatea romaneasca emigrata in Canada.Desi ma indoiesc ca ar putea fi foarte diferita decat cea din Irlanda.
In 2001 cand am emigrat in Irlanda, cu sotia, un coleg de birou de la Tuborg a emigrat in Canada tot cu sotia.
Desi foarte buni profesional, primele care au gasit employment in tarile gazda, au fost sotiile noastre.Femeile sunt mai usor acceptate de bastinasi din emigratia pe care o receptioneaza, pentru ca romancele se fac placute usor si sunt muncitoare.
Bineinteles ca exista miracolul de "a avea".
Cand sotia mea are 28 si arata sexi, iar proprietarul hotelului la care e Manager, si a altor afaceri la care colaboreaza, are 36 de ani, simpatic, cu Ferrari, Jaguar XJ6 Sport, 7 case in toate tarile,normal ca poti deveni usor gelos!
Cat despre 911 nu am auzit situatii reale pana acum!
Bineinteles ca sunt femei romance care vor sa aiba mai mult: o relatie in care sa beneficieze si profesional, si material, si dpdv al familiei.
Eu cred aici, ca daca vrei sa concurezi cu alti barbati, trebuie sa recunosti ca ar putea fi o competitie intai.
O femeie compara mai mult sau mai ptin instictiv ceea ce are ea in familie cu ceea ce au altii in familiile lor.
Daca gaseste ca relatia ei cu sotul e perimata si arhaica, plicticoasa, fara pic de "flacara", pe toate planurile, inclusiv sexual, fii sigur ca va cauta sa o obtina de la un alt barbat.
Aici nu sunt deloc suparat nici egoist. Ca si barbatul ,femeia are tot o singura viata, asa ca de ce sa nu traiasca la maxim.
Sunt de parere ca trebuie sa fii competitiv ca sot. Sa aduci si bani buni in casa, mai multi ca sotia, asa cum e cazul meu, sa stii sa nu o plictisesti, sa creezi o atmosfera placuta,sa fii bun tata, etc.
Stiu irish, drept, nu romani, care discuta pe fata despre asta.
Sotia ii poate spune in fata sotului, ca aduce in casa bani putini, sa-si schimbe serviciul, sa-si caute ceva mai bun, etc, etc.
Cred ca sunt aprecieri constructive, iar efectele se vad la ei.Au familii indestulate si sanatoase, nu divorturi. Sunt foarte seriosi in casnicii, peste 70% detin proprietati si masini ultimul racnet, iar viata care o duc e ca in filme.
Nu vad nimic rau in a lua lucrurile bune de la ei, de a" colabora, coopera", in vederea obtinerii celui mai bun produs, in mica "intreprindere" care e casnicia.
Consider ca vorbim totusi despre casnicie, ca un rezultat practic de o viata a unui om. El poate arata esecul sau succesul respectivului.
Ce conteaza cate compromisuri trebuie sa faci, daca ajungi cu bine la succes, "at the end of the day"?
Incapatinarea si prostia sotului roman, de a nu accepta si solutia femeii, mi se pare stupida. Daca e eficienta economic si se justifica in toate efectele ei, solutiile femeii trebuie aprofundate si implementate.
Pana la urma nu inteleg de ce conteaza cine a avut ideea de inceput daca totul a iesit bine?
Adica fac o firma, sotia are ideea de a creea un produs nou, revolutionar, etc, il producem, vindem, ne imbogatim, si cand sa traim viata, n-o sa pot sa ma bronzez pe o plaja super, pt. ca nu o sa pot dormi noaptea ca a venit cu ideea intregului business sotia si nu eu.
Stiu, unui romani ar face asta! Nu eu!
Ce pot sa spun este ca barbatii romani nu sunt competitivi, in societatile occidentale. Se asteapta sa le vina totul pe tava, si joburile si femeile.
Si daca nu vin pe tava, sunt acri strugurii.Aceeasi problema ca si cei care stau in Ro. Nu sunt destul de motivati sa ia un job, sau o femeie.
Considera ca e sub demnitatea lor sa o ia de la "0",in tot, de la a cauta un job, la a cuceri o femeie.
Ce vrei, motivatie romaneasca:" mi se cuvine, la cat de bun sunt, de ce nu-mi da job-ul ala mie, si-l da la nemermnicul ala de national", sau :"Ce face asta fite cu mine, ca eu sunt un super, nici nu ma merita!"
Atitudine despre viata total gresita, adica "romaneasca"
Ideea de "a i se cuveni", totul, fara eforturi, e perimata stimati concetateni (barbati)!
Canada ca si Irlanda, si alte tari "vestice", permit aceasta competitie sa fie deschisa, femeia , ca si barbatul, isi poate alege in asi face casa cu orice barbat/ femeie, pe masura dorintelor, si motivatiei de a-si realiza aceste dorinte, in baza unei motivatii pe masura!
Ca in sloganul acela publicitar pt. Nike:"Daca vrei .. poti!"
Asa imi explica sotia:"Are masina de servici un Audi A8, masina care are un pret pe la 110-120.000 euro. Acasa are o Honda Accord 2L. Si imi spune:" Ce rost sa conduci/posezi o Honda Accord, chiar tehnic/estetic OK, cand exista un Audi A8. Prost sa fii sa tii cu toata ambitia sa conduci o Honda, dupa ce firma iti da un Audi A8.
Cam asa si cu sotii, ce nevasta crezi ca va sta casatorita cu un sot "depreciat estetic/moral-in conceptii, atat timp cat exista alti-"Audi A8", care se conduc super, si arata si mult mai bine, si in care arati de milioane ... $$$$$-cum spui tu.
Iar despre barbati, ca ar trebui sa faca bani? Normal ca ar trebui sa faca, tu ce propui, sa stea acasa sa creasca copiii?, sa "frece menta"?,adica tu propui sa nu faca bani?Adica pt un barbat , a face bani ar trebui sa nu fie pe lista proritatilor?
Te inseli, si in al doilea rand, eu nu fac bani numai pentru ca nevasta mea cheltuie 2000 euro pe credit carduri si eu trebuie sa le acopar, ci pentru ca imi place sa fac bani, iar ceea ce cheltuie ea, vreau si consider ca e "maruntis", in comparatie cu ce pot si cu ce intradevar fac eu!
La inceput, cand castigam putin, ma enervam sa constat ca sotia a cheltuit pe credit carduri o gramada de bani, dar acum incerc sa creez mult mai multi bani decat cheltuie ea , si decat are nevoie familia.
Atat timp cat ies in topul accestor cheltuieli cumulate, prin ceea ce castig eu , sunt ok, si sunt mandru ca familia mea isi poate permite toate astea, prin munca mea, si a sotiei, si nu incerc sa separ sa vedem cat castig eu si cat de putin sotia.
Pentru mine a devenit o competitie cu mine insumi, sa pot sa am succes atat in cariera cat si in familie.Cum ai sti cat de competitiv esti daca nu ai in viata asemenea"teste".Adica iti raspund tot eu!
Romanul se lasa pe o ureche: "Las ca merge, si la servici si acasa aceeasi placa!" Metoda lasatului pe o ureche, adica a dormi in front.
Pe aici nu se practica asta! Sorry! Aici daca dormi in front o ora, te "fura" bill-urile, iti "fura" vecinul nevasta, si stai in strada, sau la 911.
Propun la toti barbatii RO, sa se trezeasca la realitate, sa dea praful la o parte, e 2005 soon!
Lipsa de competitivitate romaneasca e de poveste. Am verificat-o chiar ieri. Dau sa transfer bani intr-o banca RO. Ma uit on-line, banii plecati din contul meu. Peste 10 zile banii s-au intors din Ro. Sun la banca mea, mi se spune, ca banca Ro, a spus ca IBAN-ul nu este valid. Sun la Banca Ro, greseala RO, banii au trebuit retreansferati catre Ro.
De la B, mi se spune ca vina ar apartiner bancii de aici. Iar banca mea, care e super intotdeauna, si care imi transfera on-line 10000 dintr-un cont in altul si la 2 noaptea in 10 secunde, spune ca intotdeauna relatiile cu RO, au "scartiit".
Cu parere de rau am incercat-o chiar pe pielea mea.
Deaia nu m-as mai intoarce acasa! Mie scarba , toate bune!!
Ar trebui sa incerci, am auzit ca si in Canada se castiga bine, .. ok, nu ca in Irlanda, dar multumitor!
#26076 (raspuns la: #25844) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Concedii patriotice? - de (anonim) la: 28/10/2004 22:56:47
(la: Va spune ceva Ayanapa?)
Poate pentru cei plecati de mult timp, un val de nostalgie ingaduitoare cuprinde tot ce tine de tara si ceea ce era enervant ajunge amuzant.
Dar eu am stat tot timpul in tara si nu pot considera pitoresti tantarii din statiune, gandacii hotelului, luptele matinale de caini de langa geamuri etc. Am fost vara asta la Mamaia si stiu despre ce vorbesc.
13 milioane, o saptamana cu masa obligatoriu inclusa. Era un hotel cu site, cuvantul "euro" in denumire, pe jumatate renovat. Nu stiu cum era jumatea renovata ca noi eram in celalata. Dupa comentariile indignate ale cameristelor cand am refuzat prima camera cu miros groaznic de mucegai am primit alta care arata tot ca-n "Marile sperante", dar macar nu emana izuri suspecte.
In timp mi-am cunoscut colegii de suferinta care ocupau acelasi tip de camere si am vazut ca se imparteau in general in trei categorii:
1.vitejii - mancarea-i buna, ce nu va place? | aveti camera cu baie, ce vreti mai mult? | la urma urmei la mare nu vii ca sa stai in hotel, ce conteaza cum ii camera, o vezi numai dimineata si seara
2.resemnatii - da, camerele-s mizerabile, da la banii astia nu putem pretinde mai mult, daca aveam banii luam un hotel ca lumea; sa incercam sa privim partea frumoasa a lucrurilor, macar vedem marea
Ce-i drept era mai prudent s-o vezi numai, avea aspect si consistenta de ciorba plina de alge, meduze, viermi marunti si alte chestii neidentificate.
3.ingeniosii - gasisera o solutie de "urbanturism"; faceau planuri sa ne strangem la anul doua, trei familii si sa inchiriem un apartament in Constanta, exista particulari care au apartamente numai pentru inchiriat, apartamente dragute, renovate cu masina de spalat si aspirator.
Sedusa de asemenea accesorii exotice (bineinteles ca la salariile ce le primeau cameristele nu se deranjau sa mature) eram gata sa intru in combinatie si sa schimb pe zi doua autobuze pana la plaja. Dar pe masura ce concediul inainta mi-am dat seama ca plaja si marea n-or sa fie mai curate, gogosile mai putin rele, in fine toata oferta turistica mai de doamne-ajuta.

Daca as avea bani m-as duce la mare in Grecia sau mai bine in Italia, cu alti tradatori de neam. Avand in vedere ca nu-i, am prefer in concediu sa ma trambalez pe la rude si cunostinte, sa pun muraturi, sau sa stau in orasul de bastina sa ma uit la televizor. Dar in nici un caz nu-mi petrec patriotic concediul intr-un loc din care abia astept sa scap. Poate ca lucrurile merg spre bine in Mamaia si in doi, zece, douazeci de ani va fi un loc civilizat. Dar nu-mi sacrific concediul si banii ca sa sustin tendinta asta.
#26694 (raspuns la: #26080) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
da si nu - de Dani Popa la: 09/11/2004 18:54:35
(la: O doamna adevarata poarta ciorapi)
DA, poarta ciorap adaptat la incaltaminte:
-de bumbac in adidas sau gheata
-de matase in pantof elegant sau sanda inchisa in fata.
etc.

NU poarta..... si si atunci e DOAMNA ADEVARATA, si poate fi si ELEGANTA dar nu pusa la 4 ace
- cu sanda decupata in fata
- cu papuci... la plaja :)
- cind doarme :)

la fusta se poarta THONG... inchipui-ti o fusta mulata cu chiloti de bunicuta :).
Adevarat - de (anonim) la: 12/11/2004 11:00:04
(la: O doamna adevarata poarta ciorapi)
Aici ai dreptate pentru ca eu, Ralu_lady, sunt o doamna rafinata la 27 de ani care nu poarta ciorapi tot timpul. Nu ai cum intotdeauna! Sincer, ar fi si pacat sa se intample asa, desi, slabe sanse!!! Sunt ocazii si ocazii: o noapte tumultoasa cu ciorapi cu dantela si pojartier, seri in oras, zile festive sau obisnuite, iar pentru o zi de plaja in tinuta mea, nu concep nici un tip de ciorap, fie el si de matase! Si de asta zic, dragii mei, doamnele adevarate stiu sa aleaga, iar bunul gust, rafinamentul si simplitatea definesc, dupa parerea mea, eleganta! Si eu ma simt eleganta intr-o zi torida de vara cu papucei si rochita inflorata cu palarie si fara ciorapi...si fetele din constanta cred ca sunt de parerea mea!
#28553 (raspuns la: #28049) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...