comentarii

planuri de viitor


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Planuri... - de zaraza sc la: 25/11/2008 08:03:48
(la: banc!)
O găină produce un ou de jumătate de kg. Presă, televiziuni, interviuri:
- Cum aţi reuşit performanţa?
- Secret de familie, răspunde găina.
- Planuri de viitor?
- Să fac un ou de un kg.
Îl intervievează şi pe cocoş:
- Cum aţi reuşit performanta?
- Secret de familie.
- Planuri de viitor?
- Să-l bat pe struţ.

pentru parintii pensionari - de (anonim) la: 07/04/2004 04:32:36
(la: Cu ce/cat va ajutati parintii pensionari)
"Am incercat o discutie cu ei sa stabilim un buget, dar nu am ajuns la nici un rezultat"
Din pacate, de multe ori socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din tirg, asa ca nici bugetele prestabilite nu sint intotdeauna eficiente.
Eu am adoptat alta tactica: le-am explicat alor mei cum e traiul aici, cit cistig, cit platesc chiria, facturile, ce planuri de viitor am. Intr-un cuvint, le-am explicat ca am o viata pe care vreau sa mi-o implinesc aici, ca sint mai mult decit fericita sa-i pot ajuta, dar ca am anumite limite la care trebuie sa ma atin, daca vreau ca viata mea sa aiba o siguranta, de care, pe termen lung, sa poata profita si ei. Exemplu, masina pe care o priveau ca pe un lux, e in fapt o necesitate, pentru a ne putea deplasa la serviciul inafara orasului. Pentru a o putea cumpara, a trebuit sa intrerup pentru un timp subventiile trimise acasa. Concret, nu masina = nu serviciu = nu bani. In compensatie, incerc intotdeauna sa mentin ajutorul trimis inainte de sarbatori si de cite ori bugetul meu lunar mi-o permite ( o data la 2-3 luni 100 de euro si aniversarile cu nelipsitul cadou). Am incercat sa stabilesc o suma fixa periodica, insa neprevazutul nu se manifesta numai acasa, ci si aici.
Pe de alta parte, a-i ajuta in momentul in care au mai multa nevoie imi da mai mari satisfactii decit a le stabili o "pensie" care sa ii faca total dependenti de mine. Cel putin pentru moment. Rezultatul e ca mama mea, care n-a fost niciodata o buna finantista, a invatat sa aiba incredere in mine, poate mai multa decit cind eram acasa, si in loc sa imi ceara necontenit, intotdeauna imi expune problema si ma intreaba daca am posibilitatea de a o ajuta. Exemplu: necesitatea instalarii unei centrale termoautonome. Ezita sa imi ceara banii necesari, stiind ca ar reprezenta un efort deloc de neglijat pentru mine, dar modul in care i-am raspuns i-a intarit convingerea in viabilitatea teoriei mele. S-a creat in acest fel o relatie de preocupare pentru binele celeilalte in ambele sensuri, care nu tine numai de partea financiara si care permite intelegerea problemelor personale ale fiecareia si reactii pe masura.
Iar ceea ce e mai important, cred eu, e ca in modul acesta isi poate pastra ideea de independenta personala, nu se considera "intretinuta", stiind in acelasi timp ca la nevoie are un sprijin pe care se poate baza.
In nici un caz nu o sa vina l - de Eda la: 07/08/2004 18:12:50
(la: Pana unde merge recunostinta fata de parinti?)
In nici un caz nu o sa vina la ai mei acasa sa le ceara de mancare, bani si toate alea.
Planuri de viitor? Vrem sa ramanem impreuna, sa avem o familie si o viata normala. Sa ne iubim atat cat putem. Planuri amanuntite nu facem pentru ca mi s-a intamplat de multe ori sa nu iasa. We're taking one day at its time.
Imi iubesc parintii, ii respect, fata de alti parinti (si am vazut destui) sunt extraordinari. Dar, cum am mai spus, eu vreau sa-mi traiesc viata, cu toate greutatile ei.
#19299 (raspuns la: #19249) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mya - de nasi la: 10/10/2004 01:45:42
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
si eu cred ca totul se trage din educatie. in fond, cu totii devenim adultii care ne invata parintii si societatea ca "e normal" sa fim. daca "odorul" mamei de 1,85 asa a fost invatat (prin exemple de genul, masculului in casa ii este permis x,y si z, iar femela - sora cu pricina - trebuie sa "stea dreptzi") normal ca asta va fi atitudinea. in copilarie-pubertate-adolescenta, baiatul sta cu tatica si ia exemplul lui, invata sa exploreze cu maiestrie canalele sportive; fetitza cu mamica, invata sa spele vase, sa gateasca...
cit despre mama in cauza, ai ales tipul clasic al mamei romance. si nu uita insa ca si aceasta "mama romanca" este si ea mai intii de toate femeie. din pacate, una din acele multe femei care au ales sa-si verse naduful pe generatia urmatoare. fiica - las' sa vada si ea pe pielea ei ce-am trait eu ca sa nu fiu singura care a avut de inghitit, baiatul - il cresc sa ma razbune, sa trateze si el alte femei cum m-a tratat taica-su pe mine.... sa nu deschida usa femeii, sa nu-si spele cana de cafea, sa nu respecte macar munca femeii ca daca ea tocmai a dat cu aspiratorul el sa intre linistit cu pantofii murdari in casa... trebuie insa sa iti dai seama ca aici nu este o alegere facuta in mod constient, ci pur si simplu o reactie umana - nu intru in amanunte pt ca ar trebui sa fac o intreaga analiza psihologica. si iti dau dreptate, nu gasesti mentalitatea asta in 100% dintre familiile romane dar este o mentalitate care predomina INTR-O PROPORTIE INGRIJORATOR DE MARE PT MILENIUL IN CARE TRAIM.

in privinta "occidentului" vreau sa te corectez putin si sper sa nu te superi. eu vorbesc din experienta mea, tu din a ta... aici cind faci copii asta inseamna o cheltuiala fantastica. in marea majoritate cuplurile pun bani deoparte dinainte, pentru a face fata diminuarii inevitabile a cistigului lunar/ sau saptaminal. daca mai au de platit si un mortgage la casa, atunci lucrurile se mai complica putin: rata la banca trebuie achitata la termen, fara discutii si scuze, sotia nu mai merge la serviciu deci nu mai aduce bani in casa, copilul are nevoie de scutece, de hainute, citeva luni de zile mai merge cum merge, pe urma are nevoie de formula, de papica speciala pt bebelusi - ca nu poti sa-i dai ce maninci tu, sistemul lui digestiv nu face fata si ajungi cu el la doctor - alti bani alta distractie. la doctor oricum ajungi din cind in cind - ca inca n-am auzit de baba frumoasa si copil cuminte (si sanatos tun pe deasupra). mincare gata preparata se poate cumpara ca e destul de ieftina intr-adevar, dar cu mincatul la restaurant.... nu chiar asa de des cit ai lasat tu sa se inteleaga. apoi creste copilul / sau copiii, femeia se intoarce la serviciu, insa cheltuielile sunt la fel de mari. legislatia pur si simplu nu permite ca un copil sub 14 ani sa fie lasat singur in casa, fara supravegherea unui adult. cei care fac greseala asta se trezesc cu vizita din partea celor de la children wellfare...se apeleaza de cele mai multe ori la baby sitter, la ajutorul bunicilor - insa numai citeva ore pe zi pt ca majoritatea parintilor isi trimit copiii la gradinita (si asta costa destul de mult) de dimineata pina la amiaza. marea majoritate a parintilor opteaza pt gradinita pt ca acolo copilul se pregateste pt scoala, invata sa numere, sa adune, sa inmulteasca, si sa citeasca, dar cel mai important: face primii pasi in viata, INVATA SA FIE SOCIABIL, invata sa interactioneze cu alte fiinte umane de ambele sexe, fiecare cu personalitatea proprie si isi insuseste de la o virsta frageda comportamente adecvate, iar asta e un lucru de pret. de cite ori nu vedem in familiile din romania copii care se tem pina si de rudele mai departate pe care le vad mai rar, daramite de altii? ii intraba cineva cum ii chiama si citi ani au - pun ochii in pamint, ii intreaba ce au invatat la scoala si nu raspund sau bilbiie ceva fara nici o urma de indrazneala in glas, iar daca e sa recite o poezioara dau in lacrimi (cazuri nu chiar atit de rare). parintii respectivi se ascund dupa scuza ca sunt timizi saracutii - de parca asta ar fi un atribut chiar atit de pozitiv, cind stim cu totii ca timiditatea nu te ajuta in viata, nu te ajuta in cariera, nu aduce nimic bun! si cind spun "saracutii" nu o fac pe ton ironic, ci o spun pt ca acesti copii nu au beneficiat in primii ani ai vietii lor de contact uman divers sub supravegherea unor persoane calificate care sa-i indrume (ca stim cu totii ce fel de oameni au grija de copii in majoritatea creselor si gradinitelor din romania, mai ales cele de stat) - nu vor fi pregatiti sa faca fata vietii adevarate de dincolo de umbrela parintilor si cele mai importante lectii de viata pt ei vor fi limitate la unicul exemplu al parintilor - care de prea multe ori e similar celui pe care l-ai amintit tu.

dar revenind la familia occidentala: tinerii parinti in general iau decizii in cunostinta de cauza, de cele mai multe ori se pregatesc pt copii, dar ca peste tot in lume exista si acel neprevazut - caz in care, se apeleaza si aici la ajutorul familiei extinse, al statului, etc. dar cind vine vorba de relatia barbat-femeie, pur si simplu este o alta mincare de peste. cu sau fara copii, barbatul respecta femeia cu care a ales sa-si imparta bucuriile si tristetile vietii. o sustine in deciziile pe care ea le ia fata de cariera - nu pretinde de la femeie sa stea acasa toata viata daca ea nu vrea si nici nu hiriie nici miriie ca daca ea vrea sa stea citiva ani sa creasca copiii atunci numai el are drepturi in casa pe motiv ca el merge la serviciu! si indiferent daca femeia munceste sau nu, barbatul de aici o ajuta in treburile casnice pt ca n-a fost crescut cu ifose si pretentzii de a avea acasa "servitoare neplatita" si MAI ALES PT CA pregatirea mesei, dereticatul, spalatul vaselor si alte treburi casnice facute impreuna, reprezinta atit pt femei cit si pt barbati un timp pretios pe care femeia si barbatul il petrec impreuna isi comunica unul altuia dorintele, gindurile, bucuriile si nemultumirile de peste zi, isi fac planuri de viitor si se sfatuiesc fara ca unul sa trebaluiasca in casa pentru amindoi iar celalalt sa fie tratat ca un pasha.
#24591 (raspuns la: #24563) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Poza la CV... - de romanul_vesel la: 18/01/2005 23:59:02
(la: CV european - acum si in Romania)
Din experienta proprie trebuie sa spun ca discriminarea este un mit. Cel mai important este sa stii sa intocmesti un CV de buna calitatea in care sa sa stii cum sa scoti in evidenta talentul si cunostintele necesare pentru postul la care candidezi.
Formatul de CV sa schimba si trebuie sa fii la curent cu ce se cere pe market la ora respectiva.
Dupa parerea mea reteta pentru a avea succes cind candidezi la post este:
- incearca sa intelegi cit se poate de bine cerintele pentru postul respectiv,
- pregateste-ti CV-ul in asa fel incit sa scoti in evidenta experienta si cunostintele relevante pentru postul respectiv
- prezinta-te frumos la interviu, imbracat adecvat
- evita discutii politice
- ai o atitudine pozitiva, fii zimbitor
- fii sincer,
- raspunde strict la intrebari fara sa bati cimpii
- arata-te interesat sa stii cit mai mult despre planurile de viitor ale companiei, echipa cu care vei lucra si ce obiectivele de viitor
- eventual poti sa intrebi care ar fi oportunitatile de promovare in cadrul companieie, pe termen lung...

Succes.

Alex
#33740 (raspuns la: #23060) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
gindirea pozitiva nu este parte din cultura noastra - de reincarnat la: 06/07/2005 09:02:25
(la: Optimismul,increderea, si gindirea pozitiva.)
Asezarea geografica, conditiile istorice si influentele culturilor invecinate au facut ca romanii sa aiba o atitudine negativista. Aceasta atitudine negativista ne creeaza un sentiment de nesiguranta si rautate.
Puteti sa sariti la mine daca vreti... dar va fi greu sa ma convingeti ca nu am dreptate.

1. Religia ortodoxa este foarte negativa si retrograda. Nu am citit nicaieri in Biblie amenintari, atunci de ce religia ortodoxa ne ameninta cu pedeapsa lui Dumnezeu???
2. Uitati-va la felul in care ne plingem mortii. Faceti comparatie intre o inmormintare catolica si una ortodoxa. La cei care nu au rude destule se mai obisnuieste chiar si angajarea "bocitoare profesionale" ca sa fie sigur a decedatul a fost bocit pe saturate.
3. Cum comentam dupa un meci de fotbal pierdut de echipa favorita?!... Injuram pe toti: arbitru, antrenor, presedinte de club, nevasta, soacra si chiar pe stramosii jucatorului care a ratat egalarea...
4. Situatia pe vremea comunismului. Ne impotriveam la orice venea de sus si injuram orice noua schimbare inca inainte de a sti despre ce este vorba...
5. Situatia de dupa revolutie... Injuram pe toti. Ne aliem cu Iliescu impotriva lui Coposu, ne suparam pe Iliescu in favoarea lui Constantinescu ca sa ne suparam si pe el si sa ne intoarcem la Iliescu. Il injuram pe Basescu pentru ca a marit taxa drumurilor si a vindut flota pe nimic, dar il alegem presedinte ca sa ne izbaveasca de coruptie.

Unde este gindirea pozitiva in toate astea?

Unde este gindirea pozitiva a omului de afaceri care vrea numai sa "traga un tun" sa-si cumpere casa si masina... si pe urma mai vede el ce face?...
Unde este acel om de afaceri cu gindire pozitiva care reinvesteste parte din profit ca sa-si mareasca afacerea si are planuri de viitor????
Nu exista! Si nu a existat in Romania!

Daca vreo-unul dintre voi aveti un exemplu de gindire pozitiva sau stiti pe cineva care are o atitudine/gindire pozitiva va rog sa-mi spune-ti si poate ma intorc in Romania.
Pina atunci, voi sta aici unde sint si unde pot sa vad oameni cu gindire pozitiva ceea ce ma face sa fiu,

So Happy
atitudinea negativista - irma - de reincarnat la: 10/07/2005 02:14:58
(la: Optimismul,increderea, si gindirea pozitiva.)
***ca asa sunt francezii: prefera sa se lamenteze, sa se considere dezavantajati (din cauza bugetelor mai mici disponibile, din cauza dorintei consumatorilor de a vedea filme americane, etc), in loc sa faca ceva, cu adevarat.***

Este o poveste cu totul diferita. Pacal Bruckner vorbea de lumea cinematografiei. Cred ca el vorbea mai mult despre "blazare" decit despre "pesimism".
Pesimismul este rau. Iti otraveste fiecare clipa din viata. Te face sa vezi numai partea rea a lucrurilor.
Te opreste sa vezi viitorul si sa-ti faci planuri de viitor.
Exact cum spuneam mai inainte: unde sint oamenii de afaceri din Romania care sa vada viitorul cu speranta, sa-si faca planuri de dezvoltare a afacerilor si sa se transforme in "locomotiva societatii"???
Majoritatea, chiar daca nu o recunosc deschis, se pling ca era mai bine timpul lui Ceausescu, ca aveau servicii, apartamente, scoli si spitale gratuite... foarte purini se gindesc cum sa progreseze. Acum cind au sansa sa-si foloseasca mintea si capacitatile sa faca ceva cu viata lor... se pling de coruptie, lipsa de fonduri de la guvern, guvernul nu ne da, guvernul nu ne face...
Cita diferenta este intre cei plecati si cei ramasi in tara!!! Cu coate ca majoritatea daca ar pleca si ar avea sansa sa traiasca intr-o societate "optimista" s-ar acomoda si ar tine pasul cu acea societate. Dar daca nu au aceasta sansa se complac in cercul vicios: "nici lapte nu maninc... dar nici cu vaca nu ma duc".

So Happy









#58862 (raspuns la: #58836) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
eu colectionez - de Horia D la: 09/11/2005 18:04:31
(la: Ce colectionati?)
amintiri, si planuri de viitor:)))
#86171 (raspuns la: #86160) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mymy - de latu la: 12/11/2005 21:10:00
(la: Dragostea asta...)
dragostea vine cand nu te-astepti.
Uneori o recunosti abia dupa ce ai pierdut-o, pentru ca avand-o ai incercat cu buna credinta sa schimbi ceea ce ai crezut ca trebuie schimbat.

Din cate inteleg eu, in ultima luna nici vanataile in curs de vindecare si nici prietenii nu v-au oprit din a fi fericiti unul cu altul, de a simti fiori de placere in timpul zilei, cand, intr-o clipa de ragaz va aminteati de chipul celui drag si de bucuria care va asteapta seara. Iar seara, cea mai frumoasa clipa - cea a intalnirii - vine prea incet in timp ce clipa despartirii vine mult prea repede pentru amandoi.
Intre timp puteti sa urcati si sa coborati scarile fara a cadea, dar pulberea usoara si dulce a iubirii va invaluie ori de cate ori sunteti impreuna. Azi ca si acum o luna si ceva...

Poate ca e marea iubire, poate nu.
Iar acum, tu ai posibilitatea sa risipesti farmecul legaturii voastre cu intrebari de care nici unul din voi n-are timp pentru ca au alta tema decat "Ma iubesti? Da! Si tu?", sau sa te lasi purtata ca pe nouri de iubirea emanata de inimile voastre.

Nu risipi farmecul, dar exista o intrebare al carei raspuns ar trebui sa-l afli in tine: "Oare il voi putea iubi si peste cativa ani, atunci cand lateralele posterioare poate nu vor mai fi atat de atragatoare ca acum, cand parul bogat de acum poate se va injumatati in timp ce fruntea isi va dubla inaltimea?".
Raspunsul nu-l poti afla luandu-te dupa ce simti acum in pat, ci in felul cum se poarta cu tine in societate, masura in care gandeste ca tine despre literatura, muzica, viata de zi cu zi, planurile de viitor.

Si nu crede in raspunsuri pe care ti le dau altii: Ele au doar un singur numitor comun, acela ca nu te poti baza pe experienta altora cand e vorba de viata ta...
despartirile (2) - de casyana la: 20/11/2005 19:55:24
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
...desprtire de prietena cea mai buna din liceu.totul a inceput in anul 1997 cand am intrat la liceu.prima zi de liceu,nu cunosteam pe nimeni.de super rusinoasa pe atunci m-am asezat pe o banca asteptand sa inceapa festivitatea de nou an scolar.stiam numai numele diriginteti si litera clasei din care urma sa iau parte.asa ca asteptam in tacere ca totii dirigintii sa isi spuna numele si sa precizeze o sala de clasa unde avea sa urmeze prima discutie intre dansii si noi,bobocii.printre toti cei care eram acolo am vazut o fata cunoscuta.o tipa pe care o cunosteam din vedere din generala pt ca participasem la o olimpiada impreuna.m-am apropiat,am salutat-o si am intrebat-o daca urma sa petreaca urmatorii 4 ani in acelasi liceu cu mine si aici a inceput totul.

culmea,nu numai ca urma sa fim in acelasi liceu,dar urma sa facem parte din aceeasi clasa.in sfarsit au inceput dirigintii sa isi strige elevii si sa ne indrume spre o sala de clasa ca sa ne cunoastem si sa stabilim cateva lucruri.bineinteles ca noi doua ne-am asezat in aceeasi banca si pana la sfarsitul clasei a 12-a am fost nedespartite.

am uitat sa specific:numele ei nu il pot face public dar o sa o numesc:eva.era totul mult mai frumos decat imi imaginam ca o sa fie la liceu.si mai ales cu prietena mea,cu care formam un duo fenomenal.mai tot timpul eram impreuna.la scoala,acasa(cand nu eram la ea,eram la mine).numai cand dormeam eram separate.dupa o luna si jumatate a venit balul bobocilor,si cum era normal balul era organizat de elevii claselor a 12-a insa mai aveau nevoie din cand in cand de cineva sa ii ajute.asa ca noi doua ne-am oferit voluntar.ce sa mai zic,incercam sa facem tot posibilul sa petrecem cat mai mult timp impreuna.


un lucru f important:eva era cea mai buna eleva din clasa.eu nu ma pot lauda cu asa ceva insa nici nu pot spune ca eram codasa clasei.si aceasta chestie avea sa ne desparta pe noi mai tarziu cu 4 ani.

nu am fost genul petrecaretelor,nu ne-au placut discotecile si nici petrecerile care se mai dadeau din cand in cand printre colegii care ramaneau singuri acasa peste nopate.singurele distractii erau iesirile la cate un suc,plimbarile prin parc sau excursiile pe care le faceam incercand sa cunoastem romania.dar ne distram super fain de fiecare data cand eram impreuna.

cand am intrat intr-a 11-a fratele ei mai mare a intrat la facultate in bucuresti si de atunci a inceput pt noi distractia.pt ca la sfasitul fiecarei saptamani eram libere sa mergem la bucuresti la fratele ei.ho ho ho,camin studentesc,studenti,petreceri etc.si mai ales ca parintii ne dadeau voie,atata timp cat rezultatele la liceu nu scadeau.si mia ales ca aveau incredere in fratele ei pt ca era un tip super responsabil si la locul lui.de asta nici nu pot spune ca am facut vre-o idiotenie,nu ne-am pus viata in pericol niciodata,nu ne-am drogat,sau mai stiu eu ce tampenii.asa ca in cursul saptamanii invatam pana ne sareau capacele ca sa putem merge la bucuresti la sfarsit de saptamana.

si asa cum va asteptati,eva s-a indragostit pe al jumatatea anului scolar si cu putin inainte de a incepe pregatirile pt bac-ul care ne cam batea la usa.totul bun si frumos.in fiecare week-end in capitala,mai ales pt ea ca era super indragostita si credea ca totul o sa dureze la nesfarsit.

ideea este ca in clasa a 12-a eu m-am retras din calatoriile la bucuresti pt ca vroiam sa iau bac-ul cu nota buna si sa intru la facultate.insa ea nu si nu.pt ca iubitul ei era acolo si alta sansa sa se vada,nu aveau.insa eu nu puteam sa mai merg pt ca profesorii incepusera sa puna lectii suplimentare pt pregatirea bac-ului sambata si erau gratis.iar eu bani sa dau pe meditatii private nu aveam.

relatia a inceput putin cate putin sa se raceasca.insa nu foarte mult pt ca am incercat ca intre pregatirea pt bac si celelalte responsabilitati pe care le aveam sa gasim un pic de timp liber doar pt noi doua.insa cu fiecare zi care trecea eva nu mai dadea atata importanta scolii,iar bac-ului nici atat.era super indragostit si avea capul in nori.am incercat sa vorbesc cu ea,sa ii spun ca profesorii erau ingrijorati pt ca nivelul ei scadea din ce in ce mai mult.am rugat-o si pe mama mea sa vorbeasca cu ea (pt ca se aveau f bine)dar fara nici un rezultat.

relatia celor doi asa cum o vedeam eu,avansa pe zi ce trece si incepusera sa faca planuri de viitor.casatorie,copii in fine,un viitor impreuna.mai ales ca urma sa vina bac-ul si bineinteles,facultatea care ii putea ajuta sa petreaca mai mult timp impreuna.dar eva parca era surda si oarba si nu vroia sa inteleaga ca daca vroia sa intre la facultate si implicit,sa stea cu iubitul ei,trebuia sa puna mana pe carte,atunci cat inca nu era prea tarziu.asa s-a intamplat ca prietena mea,din cea mai buna eleva din clasa se transforma-se in codasa.

a venit si perioada bacu-lui,ca doar nimeni nu putea sa opreasca timpul in loc pt ca ea sa puna mana pe carte si sa se trezeasca la realitate.singura proba de care stiam ca ne este frica la amandoua era matematica(care recunosc ca nu mi-a placut niciodata si am invatat-o de mila si de sila).dupa terminare probei de matematica eu am iesit plangand din sala pt ca mi se parea ca nu facusem bine examenul.eva a iesit zambitoare si a spus :"chiar daca nu am sa scot nota mare,sigur am sa trec".bun.aveam de asteptat o saptamana pana la rezultate.si in ziua respective ramasese sa mergem impreuna dar m-a sunat inainte si mi-a spus ca o sa vina mai tarziu ca au incuiat-o in casa si nu avea cum sa iasa.asa ca m-am dus eu singura.o lista imensa.cei picati erau scrisi cu rosu.tremuram toata.habar nu aveam unde sa privesc.toata lume se imbulzea sa vada rezultatele,eu eram in fata dar habar nu aveam unde sa privesc.eram dezorientata.intr-un final cand m-am dezmeticit,am vazut ca eu arem aprobata cu 9,04 si prietena mea era picata la matematica,trecuta cu rosu.am simtit ca imi fuge pamantul de sub picioare.nu puteam sa ma bucur de reusita mea pt ca prietena mea cea mai buna urma sa primeasca prima veste super proasta din viata.

probabil ca a fost dupa masa sa vada rezultatul pt ca de atunci nu a mai vorbit cu mine.au trecut cateva zile.am incercat sa o sun,imi raspundea cineva din familie si imi spunea ca nu este.am asteptat-o 14 ore in fata blocului sperand ca o sa apara.nu stiam ce se intampla.

pana intr-o zi cand m-am dus in bucuresti sa imi depun dosarul la facultate si ma-am intalnit cu o prietena comuna care mi-a spus ca nu vrea sa mai aduda de mine.ca eu am platit bacul si am aranjat ceva impotriva ei,pt ca eram geloasa pe relatia ei.dar de unde doamne iarta-ma credea ea ca am avut banii astia,cand stia f bine ca eu sunt doar cu mami,si abia aveam ce sa punem pe masa,ce sa mai zic de platit examene.

nu am crezut prima data cand am auzit.dar putin cate putin zvonul s-a dat in oras(mai ales ca orasul meu este micut si ne cunoastem toti,aproape).m-am convins.era asa cum imi povestise tipa aceea.

dupa ce s-au dat rezultatele la facultate,a aflat ca am intrat cu bursa.alta ocazie pt mine nu era,pt ca nu erau bani sa merg la facultate.cu toate ca mami imi spunea saraca:"chiar daca o sa trebuiasca sa mananc paine cu ceapa,si am sa fac tot posibilul sa mergi la facultate".dar nu putea sa faca nimik,pt ca muncea de dimineata si pana seara(si inca mai munceste),dar salariul era mizerabil.

nu ne-am mai intalnit o vreme buna.nu stiam ce s-a mai intamplat.eu eram in bucuresti si cam pierdusem legaturile cu orasul meu.tinem si faculatea si munceam pt ca bursa nu imi ajungea.lucram program scurt in mc´donalds.intr-o zi a aparut fratele ei cu iubita lui si asa am aflat ce mai este de viata ei.luase bac-ul in toamna si se maritase cu un tip din sat de la bunica-sa.atat.nimic mai mult.

numai d-zeu stie pe unde mai rataceste si care mai este viata ei.parintii ei nu imi vorbesc.si cum numai locuieste in oras nu mai pot afla nimic despre ea.

atat dragii mei.m-a marcat f tare aceasta despartire.si sunt sigura ca multora dintre d-voastra vi s-a intamplat.


******************************************************
"uitarea si mersul mai departe sunt cea mai buna intelepciune"
dragoste pe internet - de szeteo la: 22/11/2005 12:41:18
(la: Dragoste prin Internet)
Nici eu nu cred in dragoste virtuala, dar, oarecum, povestea mea vine sa infirme prima afirmatie.
Am cunoscut-pe internet, pe un forum, un tip, cu ani in urma. Foarte destept, pe cat mi s-a parut. Si am pastrat-sporadic- legatura. Dezbatut politica, tot felul de cestiuni la ordinea zilei, disecat carti si tot asa. Fiecare si-a vazut de viata lui. Pana anul trecut, cand ne-am trezit amandoi in aceeasi tara. Acum suntem impreuna si ne facem planuri de viitor. Continui sa nu cred in dragoste pe internet, cred ca daca ne-am fi indragostit in spatiul binar acum n-am mai gandi in doi. Sentimentele trebuie impartasite. Nu doar ca trebuie, dar vrei sa le impartasesti. Si daca n-ai cui...incet,incet, ce-a fost frumos, daca a existat si altundeva decat in imaginatia ta, moare.
In plus, cred ca ajungi sa cunosti un om vazandu-l in situatii limita, atunci cand lucrurile o iau razna. La o prajitura si un suc-vorba vine- ramai la un nivel destul de superficial al relatiei.
In rest, nu exista happy end....pentru ca nu exista end.:) Relatiile sunt functii continue, nu discrete.:) Ma rog in filme e clasica faza: se casatoresc si viata curge liiiiiiin.....gogosi.:))
#89500 (raspuns la: #89284) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
din experienta mea... - de Andre29 la: 12/12/2005 10:48:01
(la: cum ii vedeti pe cei deprimati?)
In primul rand, da am trecut si eu printr-o stare de depresie, este adevarat ca nu am ajuns la medic, nu a fost diagnostica dar intru-cat lucrez oarecum intr-un domeniu conex am putut mai tarziu sa recunosc simptomele... Cum mi-a trecut? In mod bizar ... am discutat cu un psiholog 10 minute ... mi-a dat un numar de telefon..a fost suficient sa stiu ca am unde suna daca imi va fi mai rau de atat.... poate ca am simtit ca am o plasa de siguranta... nu stiu, din acel moment am luat fiecare zi pe rand, am luptat cu mine, am acceptat ca pot gresi si la sfarsit de zi am inceput sa fiu multumita ca am reusit. Apoi au venit schimbarile exterioare (camera, look etc.) si mai ales planurile de viitor.

Cum ii vad pe cei deprimati?
Am cunoscut pe cineva, mi-am dat seama de la inceput ca este o tristete imensa in el dar nu si masura in care aceasta i-a atins sufletul... am inceput sa incerc sa il ajut, sa vada si partea frumoasa, sa compensez cu optism... greseala!... dupa o perioada am facut un transfer de stare de ajunsesem ca imi venea mie sa plang... nu ii poti fi cuiva alaturi daca tu nu-ti pastrezi ratiunea. Este greu sa-l vezi pe cel la care tii asa, sau ca vrea sa se sinucida (prin natura meseriei am fost in situatia de a opri pe cineva de la tentativa de sinucidere) insa in acele momente luciditatea si obiectivitatea sunt cel mai de folos.

Ce parere am de sinucigasi?
Ii vad ca pe niste oameni care nu mai pot vedea alternativa lucrurilor, viitorul, doborati de trecut....


_______
"Nu-i de ajuns sa faci bine, mai trebuie sa-l faci si bine." (Diderot)
:)) Chiar nu stiu ce sa spun - de live_2day la: 10/02/2006 09:28:59
(la: Se pregateste examenul de educatie IT)
:))
Chiar nu stiu ce sa spun. Eu am aproape 17 ani. Prima data cand am pus mana pe un calculator pe bune a fost in "98 datorita tatalui meu ce a castigat un concurs de meserii pe tara (electricean). Am fost extrem de bucuros, mai ales ca aveam un prieten programator si ma interesa tot ce face el cu calculatorul. Partea proasta a fost ca, desi aveam cu ce, nu aveam ce. In sensul ca, desi aveam calculatorul, nu aveam pe careva sa ma "educe" si sa ma "introduca" in tainele lui ... chiar si cu prietenul acela programator ce nu si'a prea dat interesul in "formarea" mea in acest domeniu. Totusi, spre deosebire de altii care nici nu visau la asha ceva, sau care au vazut doar 286'uri, pe cand eu aveam un Pentium I MMX la 233 MHz hehe :)) era ceva acum vreo 7,8 ani ... Am avut ambitie si am invatat sa dactilografiez ... asta ma ajuta si astazi, dar nu prea am planuri de viitor in domeniul acesta :) . De asemenea am invatat destul de multe chestii legate de soft, dar si de hard. Voiam sa ajung la faptul ca de multe ori te trezesti ca ai fii putut face niste chestii de multa vreme, chestii care te'ar fii putut ajuta foarte mult acum... intr'un fel depinde de sansa... O alta chestie pe care am vrut sa o spun e ca ... desi cu toate calculatoarele astea, ganditi'va un pic inspre ce ne indreptam ... e ciudat,nu? Daca stam putin si ne uitam la evolutia omului in ultimii 10 ani doar !! Eu nu prea cred ca o sa stea taica Ion la tastatura sa comande tractoarele pe camp ... cel putin nu vreau sa ma gandesc la asta ! Desi de multe ori imi petrec zile intregi in fata calculatorului, nu jucandu'ma, ci incercand sa invatz chestii noi ... tot mai mult ma bucura zilele in care merg cu tata pe santier si il ajut: ba la carat caramida, sau montat prize si intrerupatoare, sau pur si simplu daca desfac spoturile de lumina din cutiile de carton si i le intind fiindca el sta pe scara ...
Tehnologia omoara pe om ... incetul cu incetul ... si mi'e groaza de vremea cand o sa am copiii.
Datorita multitudinii de optiuni, tinerii din ziua de astazi (nu stiu daca toti, dar cel putin eu sunt in situatia de fatza...) sunt foarte nedumeriti cu domeniul in care vor sa activeze...atatea posibilitati... si ca sa fii cel mai bun, sau ca sa poti sa'ti schimbi oricand planurile ar insemna sa fii cel mai bun la tot, adica sa inveti la tot non-stop ... eu personal nu vreau acest lucru ... m'ar seca de tot!

Dar inca sunt mic si prost ... ramane de vazut ...

live 2day like u'R going 2 die 2morrow
#104985 (raspuns la: #104234) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
PhotoSkarks - de mmariusel la: 07/03/2006 20:07:34
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Multumesc George de introducere. As vrea sa-i raspund domului Dinu Lazar si sa-i multumesc de propuneri.

- pentru o navigare mai usoara fara sa deschideti mai multe linkuri puteti sa o faceti folosind optiunea din site de "Link Viewer" care va permite sa navigati in aceasi pagina pe toate siturile propuse
- legat de linkul 404 care se va pierde in timp aveti total dreptate, ma gandesc insa sa ofer la arhiva de invingatori -Winners Archive (http://www.photosharks.com/index.php?view=WinnersArchive) si versiunea in PDF a celor 6 imagini castigatoare
- se face un punctaj bazat pe voturile vizitatorilor, votarea se face insa in o perioada de 2 zile (care vreau sa o prelungesc la toata durata saptamanii)
- punctul cu motivatia intradevar este extraordinar; am promisiuni din partea unei companii cu care am lucrat sa pot oferi premii in software legat de fotografie
- topul exista si se poate vedea in dreapta, deocamdata e o singura competitie terminata :D
- ca planuri pentru viitor sunt si instintarea automata a unei noi competitii, un director cu linkuri de fotografie, o sectiune de foto news si daca este dorinta si un mic forum

Va multumesc mult de idei si va astept sa vizitati siteul odata ce apar si modificarile noi.
#110022 (raspuns la: #109889) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Salonul de Arta Fotografica, Craiova 2006 - de Dinu Lazar la: 03/04/2006 08:19:39
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
E un lucru grozav ca s-a facut ceva in aceste vremuri,
si e senzational ca se fac planuri de viitor...
Un exemplu de tenacitate demn de urmat.
Ca ce se face e perfectibil, iar e bine...
Singura mea imensa parere de rau e ca nu am vazut la salon
si pe multi din tinara generatie, cei cu bloguri si imagini anuntate aici
in ultimul an spre exemplu - au imagini care ar fi meritat cu prisosinta
sa fie expuse... tare pacat. Toata lumea ar fi avut de cistigat...
#115105 (raspuns la: #115058) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Salon Craiova - de AG la: 03/04/2006 23:06:41
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Dle Constantinescu, este de laudat efortul celor care au organizat
acest salon, si ma bucur la rindul meu ca exista si planuri de viitor.
In acelasi timp, citind numele cistigatorilor, constat ca multe imi
sunt cunoscute, de multi ani, altele, probabil fac parte din foarte
restrinsa participare la cele citeva fotocluburi inca existente in tara.
Daca publicitatea acestui salon s-a facut numai in mediul compus
din aceste fotocluburi, desigur si lipsa de participare
din partea altor fotografi amatori, este mica sau inexistenta.
La ora actuala, pe linga fotocluburile astea traditionale, exista o multime
de grupuri formate in jurul unor websiteuri populare. As zice ca participarea
amatorilor la aceste websiteuri este de zeci si sute de ori mai mare
decit toate fotocluburile vechi reunite.
La fotomagazin.ro exista un forum activ, aici de fata este un alt forum
activ, la badorgood.com alt forum unde mii si zeci de mii de pasionati
de fotografie participa curent.
Daca nu se face publicitate in aceste locuri, putin probabil ca si la
editia urmatoare sa aveti o participare care reflecta cu adevarat
stadiul fotografiei romanesti actuale.
O alta cauza posibila a lipsei de participare se poate datora si faptului
ca in trecut au fost anumite probleme de jurizare si acceptare la alte
saloane asemanatoare. De aici si reticenta unora de a mai trimite
lucrari.
Mai departe, vad ca in continuare se vehiculeaza "licenta" AAFR, care
in practica nu mai exista! Sau poate puteti Dstra sa lamuriti aspectul
acesta al existentei ori non-existentei acestei asociatii? Cum puteti da
niste premii sub egida AAFR, cind majoritatea amatorilor nici nu au
auzit, ori stiu ca aceasta asociatie este non-existenta?

In final, poate ar fi bine sa largiti un pic aria de colaboratori la organizarea
urmatorului salon, nu numai in privinta jurizarii, dar ca sa aveti poate
si o perspectiva mai larga in ce priveste posibilitatile de popularizare
si atragerea unei mase mai largi de participanti. In masura in care
considerati necesar, va rog sa ne contactati la Fotomagazin.ro in acest sens.
#115223 (raspuns la: #115136) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Buna seara (sau poate nu . . - de Dinu Lazar la: 21/04/2006 12:42:38
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Dar de ce cafeneaua un ring al judecatii?"

Departe de asta... nici vorba. Printre altele, pentru ca nimeni nu a inteles
ce s-a intimplat de fapt. Eu cu atit mai putin.
Adica vad ca nu mai e, dar la rece, de ce, cine, cum, cind, nu inteleg.
Cit de grava e ruptura si intre cine si cine?
Poate face cineva o descriere la rece, obiectiva?
Si ce planuri de viitor exista?
#118338 (raspuns la: #118228) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cand aspectul exterior inseamna totul... - de mamarutza la: 29/04/2006 19:02:24
(la: Aspectul exterior)




Inca mai exista oameni si nu putini care judeca doar dupa aspectul exterior si cand zic asta nu ma refer neaparat la partea de vestimentatie, machiaj , etc ci la cate kg avem.
Am o prietena care sufera de ani de zile din acest motiv, este complexata,datorita faptului ca este mai mult decat plinuta, insa e o persoana foarte inteligenta si spirituala, cu simtul umorului si cu perspective in viata la nivel profesional, eu asa o vad prin ochii prieteniei noastre.
Cei din jur insa judeca la prima vedere si resping automat persoana,fara sa mai incerce sa o cunoasca sau sa vorbeasca cu ea, pentru a afla ce gandeste, ce vise are, ce planuri de viitor are.
Astfel, o vreme statea pe net in chaturi si s-a izolat de lume in sensul ca nu mai avea curajul sa incerce o relatie, ci doar sa se rezume la a vb pe net cu oameni care ii puteau admira sclipirile de minte ascutita, dar nu puteau vedea cine se ascunde in spatele discutiilor. La un moment dat, a riscat sa se intalneasca cu un tip cu care se intelegea foarte bine pe net, insa dezamagirea a fost dura, pentru ca el ,surprins de aspectul ei,a reactionat foarte nepoliticos, asa ca asta a fost ultima ei incercare de genul asta.
Chestia e ca se simte singura cand vede alte cupluri, e complexata si nu mai are puterea sa mai schimbe nimic chiar daca stie ca nu se simte bine asa.
Ce le ramane unor oameni complexati, judecati de societate pentru ca nu se incadreaza in stupidele standarde de 90-60-90? Singuratate? Izolare? Marginalizare?

Noi cei apropiati lor nu ajunge sa ii acceptam asa cum sunt si sa ii iubim pentru ceea ce reprezinta ca persoane , pentru sufletul lor...ei vor acceptul societatii, a oamenilor straini vietii lor, care sa ii iubeasca si sa ii accepte...altfel, cad in depresii care ii duc la a pierde si ce mai aveau bun in ei...









Oana M.
Cine ar putea spune ca a apa - de Cassandra la: 10/06/2006 20:44:26
(la: demonstratia existentei lui D-zeu)
Cine ar putea spune ca a aparut o naveta spatiala in urma unei explozii de genul "Big-Bang"-ului?! TOATE AU PROIECTANT!...Asa ca putem sa spunem pe buna dreptate ca si acest univers trebuie sa aiba un proiectant,...trebuie sa aiba UN DUMNEZEU!...tot ce ne inconjoara sunt dovezi ale existentei sale....

Nu sint dovezi. In realitate ceea ce faci este o analogie, si ca majoritatea analogiilor, neconvingatoare. Este "argumentul ceasornicarului" care suna cam asa:
Un ceas e complex
Un ceas este facut de un ceasornicar
Universul este deasemeni complex
Deci Universul este facut de un "ceasornicar"

Analogie similara cu:
Frunzele sint structuri celulozice complexe
Frunzele cresc in copaci
Banii sint deasemeni structuri celulozice complexe
Deci, banii cresc in copaci.

"ceasornicarul" cum spunea R Dawkins nu are scop, nu are minte, nici planuri pentru viitor, nu vede in viitor, nu vede deloc. Este "ceasornicarul orb". Si a fost descoperit de Darwin. :)
#127236 (raspuns la: #127227) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Oameni buni ! raspunsurile sau comentariile trebuia sa fie simple , ex : din cauza lipsei de cultura , din cauza lipsei de educatie , din cauza ca a rabdat foame cit a fost mica :) , din cauza dorintei de realizare etc etc . Dupa care o oarecare adaugare de ex : un comentariu pe fondul acelei personalitati . Comentariul NU ar trebui sa faca referire la cit de incapabil sint eu sau ce planuri de viitor am :) asta vizavi de ce zicea cri cri am sa ajung vedeta internationala :))) .Mie spre ex nu imi suride ideea de a posta vreun comentariu la conferinta cu sexu oral , nu scriu nimic daramite sa ma apuc de tipul(a) care a facut conferinta sa-l fac incapabil . Militez pt mentinerea pacii , in cartierele marginashe unde greierii au dat navala .
Daca antipatia fata de persoana mea este chiar atit de pronuntata imi cer scuze si ma retrag . Ma intreb totusi barbati de ce stau pititi in papushoi ?



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...