plictiseala

Belle,de plictiseala...

E cam mare plictiseala pe aici! Si prea multa liniste!

Sint unele locuri pe glob in care oamenii ar da oricit sa aiba si ei parte de plictiseala...
--------------------------------------------------
If you always do what you've always done
you'll always get what you always got.

ce este plictiseala?
raspuns: proiectia vidului interior

intrebare: ce-i bastonul?

___________________________________________________________________
"aceste cuvinte ne doare" (sic).

Ce fac pentru a scapa de plictiseala: ascult muzica,citesc ( mai rar),privesc pe geam, ma gandesc ,ma uit la TV, vizitez cafeneaua

Cateva afirmatii conexe cu ce spuneai tu mai sus:

Se zice ca egiptenii, arhitecti desavarsiti si cunoscatori timpurii ale secretelor geometriei, in constructiile oraselor, la fiecare cladire, faceau in mod deliberat o greseala, lasau un unghi imperfect. Asta fiindca pentru ei perfectiunea insemna moarte, neant. De asta doar piramidele erau constructii perfect geometrice, fiindca erau morminte ale faraonilor.

Mii de ani mai tarziu, am citit printr-un manual de psihologie sau asa ceva despre o chestie care se numeste "legea stimulului uniform" sau ceva de genul asta. Ideea e ca daca actionezi in mod constant cu acelasi stimul si aceeasi intensitate asupra unui centru sau receptor nervos, sensibilitatea acestuia scade direct proportional cu durata actiunii stimulului, pana cand efectele stimularii sunt zero.

Si in fine, inca ceva. Cat de simplu e sa adormi pe o autostrada mergand in linie dreapta... Si ti se poate intampla la 200 la ora. Azi pana si la plictiseala ne grabim...


"Wanna see a miracle? Be one."

1.imi iau cortu si plec la munte(sau mare,depinde de anotimp)
2.daca sufar de o plictiseala de aia incredibila,ma inchid in camera si dau drumu la muzica,tare,incat sa nu mai aud nimic(nici macar propriile mele ganduri)
3.ma duc in parc,cu o carte dupa mine
4.ma duc pe stadion la niste ture:)
5.in cel mai grav caz...ma trantesc in .pat si ma uit pe tavan pana adorm:)

RUBBISH!

Cred ca Dan Logan ori isi bate joc, ori habar n-are ce-i un scriitor

plictiseala

PS: pentru DanielR: Daniele, inca nu m-am hotarat asupra unui "nick" si de aceea nu am "un nume". Hihihi!

De vei crede ca-s fricoasa...
Nici ca-mi pasa, nici ca-mi pasa
Iar vorba lui Dan Logan
Despre spirit mitoman
Mi se pare vorba-n vant
Tu ma crede pe cuvant!

Daniele te salut!

Pentru ca anonimatul reda mai usor ceea ce suntem si gandim cu adevarat. Din pacate, este destul de nociv sa poti fi identificat. Devii vulnerabil ... si poti pierde mult mai mult decat iti poti imagina. Inchipuieste-ti un bun manager la mare companie X, care filosofeaza sau scrie versuri pe un site de acest gen. Cariera sa ar putea avea suferit, in cazul in care ar fi deconspirat. "Micimea" sufleteasca a unora este atat de mica...si fac rau din plictiseala sau chiar cu o placere nebuna! Ia alt caz. O femeie careia ii plac femeile. Nu incape indoiala ce repercursiuni ar avea asupra acesteia in cazul dezvauirii identitatii. Acest stil de barfa virtuala este ca un drog, ca o scoala, ca o iubita perfecta, ca o profesie plina de sastifactii, etc... Devine un stil de viata...daca nu este deja. Oare ai mai putea scrie cu atata dezinvoltura despre diverse subiecte? Este posibil sa raspunzi "DA". Dar pentru cat timp? Fiecare dintre noi are ceva de ascuns. Daca nu ai inca ceva in suflet, de care numai tu sa stii, iti garantez ca viata iti va demonstra ca am dreptate.

Pentru ca anonimatul reda mai usor ceea ce suntem si gandim cu adevarat. Din pacate, este destul de nociv sa poti fi identificat. Devii vulnerabil ... si poti pierde mult mai mult decat iti poti imagina. Inchipuieste-ti un bun manager la mare companie X, care filosofeaza sau scrie versuri pe un site de acest gen. Cariera sa ar putea avea suferit, in cazul in care ar fi deconspirat. "Micimea" sufleteasca a unora este atat de mica...si fac rau din plictiseala sau chiar cu o placere nebuna! Ia alt caz. O femeie careia ii place femeile. Nu incape indoiala ce repercursiuni ar avea asupra acesteia in cazul dezvauirii identitatii. Acest stil de barfa virtuala este ca un drog, ca o scoala, ca o iubita perfecta, ca o profesie plina de sastifactii, etc... Devine un stil de viata...daca nu este deja. Oare ai mai putea scrie cu atata dezinvoltura despre diverse subiecte? Este posibil sa raspunzi "DA". Dar pentru cat timp? Fiecare dintre noi are ceva de ascuns. Daca nu ai inca ceva in suflet, de care numai tu sa stii, iti garantez ca viata iti va demonstra ca am dreptate.

N-ai nimerit-o. Ascult genuri diferite, dar nu de toate si orice. Manelele imi fac greata, de la tehno ma doare capul iar de la drum-and-bass ma apuca o plictiseala "monstra"... Rap-ul il dispretuiesc.

Problema Dvs se pare ca-i mai adinca decit la prima vedere...
Citez :"Rap-ul il dispretuiesc...", "manelele imi fac greata", "de la tehno ma doare capul", "...iar de la drum and bass ma apuca o plictiseala monstra".
Deci nu va place nimic in afara de ?????
Concluzie: Depresiune nervoasa ,sau snobism acut !

Fratilor, homosexualitatea a aparut din plictiseala si din lipsa de frica de Dumnezeu si de preocupari majore. Este impotriva naturii, a legilor logicii si a legilor lasate de Dumnezeu, pe care daca nu le respectam s-a ales praful de noi, o sa putrezim in iad. Pe de alta parte homosexualii trebuie ajutati si nu judecati, dar nu sa prolifereze legalizand homosexualitatea, ci sa se indrepte. Mai ales in Romania, parca s-au terminat femeile, sau invers barbatii, sau cel mai bun lucru care il poti spune unei femei, in loc sa incerci sa o cunosti cu adevarat, este : "Stii, prefer un barbat, imi pare rau !". Ca e genetic sau nu, cine poate sa corecteze erorile genetice ? Cel care a intemeiat codul genetic, adica Dumnezeu. Acolo e solutia. Nu a spus Domnul nostru Hristos :"Eu sunt Calea, Adevarul si Viata ?". Cine cauta in alta parte, isi pierde timpul si sufletul din pacate.
Oricum, sa nu aducem anormalul la rang de normal si invers. Desi scrie in Biblie ca asa se va intampla.
Sorin -Dallas

Ca si eu mor de plictiseala.Nu stiu draga ce-mi veni sa va retrezesc sentimentul asta putrezit in noi.Poate ca dormeam...Lasa ca nu-i bai.Mai invata lumea.Alexandra

in cele mai multe cazuri (sa zicem intre 80-90%) love sucks;
dragoste ~ atractie -> prietenie -> monotonie ->sooner or later -> sucks

afirmatie intarita de statisticile cu privire la cuplurile care mai devreme sau mai tarziu calca stramb (din plictiseala, etc)

cine n-a fost inselat inca (sau n-a inselat) inseamna ca nu s-a dres definitiv de naivitate

Soare, nisip, coca-cola, plictiseala dulceaga, asta era imaginea mea despre Romania cand in sfarsit visul meu se implinea: Romania! Plecam prin transfer la facultate in Romania! Ah, ce imagini de vis aveam atunci despre Romania! Tara a visurilor mele. Fusesem numai o data in Eforie, la mare, cand terminam 11 clase, si imaginea Romaniei se infrumuseta din ce in ce mai tare: literatura, libertate, fericire, dom doctor, nu va mint, asa vedeam eu Romania atunci. Mai auzisem si de tigani care iti intorc buzunarele daca nu in tren, atunci sigur pe peron, de procentul destul de mare al celor infectati de sida, despre atatea altele care mi se pareau total aberante.

Iata-ma in trenul ce ma ducea impreuna cu cea mai mare parte a studentilor basarabeni din acel an care veneau in Romania. Cateva ore lungi in Ungheni, apoi Iasi, iata-ma facand cunostinta cu simpaticul meu prieten Cipi, care a terminat aici liceul. La Cluj? Ce bine, si eu! Trebuia sa asteptam vreo sapte-zece ore, tocmai scapasem trenul. Hai sa-ti arat orasul! Hai!

Iata-ne langa universitate, iata-ne pe langa parcul ala lung caruia nu-i mai tin minte numele, iata-ne intr-un bar band cate o cola, cafea, apoi mai departe aiurea pe strazi, numai nu in acea gara, care nu mi s-a parut a avea o imagine estetica, o imagine a unui loc unde poti astepta cateva ore.

Incercam sa compar acest oras cu Chisinaul, nu stiam ce sa cred, comparam parcul cu parcul Stefan cel Mare, sediile universitatii pe care le vedeam aici si cele de acasa. Nu mi se parea urat, din contra, fain, dar incepeam sa simt un dor de orasul meu, de prietenii ce au venit in ultima zi sa ma vada, numai ca eu nu mai eram acolo, de strazile acelea abia luminate ale Chisinaului, dor de verdele halucinant de peste tot, orasul meu extrem de verde ramanea in urma, simteam cum ma indepartez si de prietenii mei, acele ore din Iasi parca incercau sa ma faca sa ma mai gandesc, dar nu, vreau in Romania, in aceasta tara minunata a visurilor mele. Chiar in Cluj, cu cat mai departe de acasa - cu atat mai bine, cu atat mai usor de a suporta lipsa celor dragi, daca stii ca sunt departe, prea departe, imposibil sa reactioneze cand te gandesti la ei.

Iata-ne cu Cipi mancand pe strada sanwichiuri si cautand alt bar pentru a mai bea o cafea ca sa nu adormim. Am gasit. Iar pe drumuri. Apoi la gara. Apoi in tren. Apoi Cipi imi zice sa ne cautam un compartiment gol, gasim, adormim, peste vreo patru ore intra in compartiment niste personaje nu tocmai frumos mirositoare, ni se face rau la stomac, iesim, mergem in compartimentul nostru unde viitorii colegi de la Cluj dorm, dar pe noi nu prea ne intereseaza, ii trezim, ne fac loc si noua si adormim. Aici e Clujul?

Coboram repede, habar n-avand ca trenul sta mai mult aici. Nu ne asteapta nimeni, spre deosebire de colegii care au ramas in Iasi. Incepe panica, spre amuzamentul lui Cipi si al meu. Alearga speriati, iau taxiuri, unii mergand la facultate (e sambata) altii la camine.

Mergem si noi la camine, nu ne asteapta nimeni aici, in sfarsit o administratoare mai inimoasa ne da cateva camere pana luni. Eu cu Cipi mergem sa ne cautam facultatile noastre. Un oras vechi, impresie de film sa vezi prima oara Clujul. Mai ales daca vii din RM. Din orasul viu, energicul si raul Chisinau, fata de dulcele mosnegel romano-maghiar. Da, crezusem ca va trebui sa invat maghiara pentru a ma descurca in acest oras cu toate bancile vopsite in tricolor. La gara, auzeam numai vorba maghiara, probabil din cauza ca pleca un tren spre Budapesta, dar nu m-am gandit la asta.

O fata plangea nestiind ce sa faca, am dus-o la camin. Cipi isi vazuse numele pe lista de cazare. Am gasit niste studenti basarabeni in caminul facultatii de drept. Au zis ca putem sta pana ne descurcam cu toate actele, cu cazarea. Erau simpatici, karatisti sau asa ceva, dar ne-au aratat o perspectiva a Clujului la care nu ne asteptasem.

Ce cautati, bai baieti, in orasul asta? La litere, drept, sunteti nebuni! O sa va strice zilele profii astia, stiti cat iubesc basarabenii? I-ar pica pe toti. Mai ales la drept si la litere. Eu sa fiu in locul vostru m-as transfera acum in alt oras, numai nu aici.

Primele zile in Cluj. Dupa vreo saptamana reusisem sa ma cazez. Sa ma gazez. Singur, deocamdata, intr-o camera. La liceul de transporturi. Miros de cacat, presimtiri de cacat. Era doar inceputul drumului. O poveste urmuziana. Povestea silii si a renuntarii. Povestea atrofierii simturilor, deceptiilor. O poveste despre degradare si simtul mortii la numai un pas. A insuficientei aerului in facultatea de litere, a naduselii din unele sali de curs. A sentimentului de a te simti o vita proasta in fata geniului de profesor. Cultivarea sentimentului de inferioritate: 1) student in fata gavniucilor de profesori 2) baiete, nu esti cumva basarabean? Am observat, am observat. Mai cere carti de la colegi, mai invata limba romana etc.etc.

Fuck you zic privind in urma, fuck you! Tuturor profesorilor care nu fac (fuck you!) diferenta intre paranoia (suntem desigur cea mai buna facultate de litere din tara, aia de la Bucuresti e clar sub nivelul nostru) si prostie. Da' cate glume proaste am auzit! Stiti cum fac profesorii cate un cacat de gluma si toti rad in sila, sa nu se supere profesorul.

Ma bagase cretinii in anul pregatitor, toti cei veniti la litere trebuia sa faca anul pregatitor. Nu conteaza daca ai mai facut vreun an de facultate in RM, trebe sa invatati limba romana, no, sa va acomodati. Acomodarea pulii! Am invatat sa beau bere in Pub si sa-mi caut si eu ceva de facut, ca la facultate sa-l citesc a opta oara pe Sadoveanu, sa geografia, istoria, cata istorie, domnilor, sa invat ca sa ma lasati odata in pace? Borasc!

Asta a fost inceputul fericit. Asta era inceputul spulberarii visului cu Romania, o baba ramolita care cica vrea sa se dea la Europa si la NATO. Romania din visele mele! Nu am asteptat sa ma primeasca cu bratele deschise, dar nici nu imi inchipuiam ca ceva, cineva vrea atat de mult sa fie violata, fututa, nu ma asteptam, zau.

Asa am inceput sa nu mai fac notite, sa nu mai scriu in caietelul meu, ci direct pe pereti, ziduri, lifturi.

Am obosit sa tot visez si m-am dus la cinematograf. Sa privesc Fight club, sau poate un film de Tarantino, intelegi?



Crede si nu cerceta!...

Mai intai m-am gandit ca as ramane ancorata in momentele in care sunt indragostita. Sunt asa de frumoase si parca ireale si atemporale.
Dar orice ramanere in timp inseamna plictiseala si inevitabil moarte. Asa ca prefer sa merg, sa merg si sa nu ma opresc niciodata nicaieri mai mult decat am nevoie.

O casatorie moderna...se poate referi la faptul cum este facuta casatoria sau pur si simplu la felul de viata pe care o duc cei doi casatoriti.
Casatoria moderna este aceea in care exista in primul rand Credinta , dragoste si respect. Casatoria este de fapt unirea celor doua suflete intr-unul singur.
In viziunea multora casatoria moderna ar insemna: bogatie , lipsa de griji, distractie....dar se inseala...este de fapt cea mai grea povara pe care o are un om de rand de dus.
Pentru a evita "uzura timpului" se pot face multe precum : cel putin o vacanta impreuna in timpul anului, sa-si propuna unul altuia diferite provocari ceea ce poate deveni obisnuinta si partenerul de viata va astepta cu nerabdare provocarile fara sa dea semne de plictiseala....si asa mai departe.......la revedere!

Caniro, care e miza textului? si de ce scrii la persoana a doua singular cand e clar ca naratiunea de deruleaza la pers.I sg?
mie textul mi se pare plin de locuri comune. Nimic original, nici macar o idee cat de cat de final care sa anuleze plictiseala discursului.

"Altfel, ma cam plictisiseti!"

Of, asta-i o 'hiba' d-a mea!:(
Vad insa ca-mi scrii personal si destul de mult ...probabil tot din plictiseala...

Sa stii insa ca eu m-am plictisit citindu-te, da’ de loc.