comentarii

plimbare la soare


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Nu, eu prefer plimbarea faina - de gabriel.serbescu la: 02/03/2004 15:24:06
(la: Ajutor)
Nu, eu prefer plimbarea faina:) Ce se afla sub capota unei masini e treaba de mecanica.
DAR, ma intereseaza de ce intr-o zi e faina si alta nu.
Am inteles ca soarele afecteaza intr-un fel comportamentul uman, iar temperaturile reci determina sau conditioneaza altfel de actiuni.
Am citit diverse carti (Particule elementare, m-a obsedeaza inca, sau TRavesti de Cartarescu) si in ambele cazuri se facea referire la biologe, sau bio-chimie.
Practic ne aflam intr-o stare, sa luam una comuna ca multumirea, sau ¨blue¨-ul asta fashion, si tindem sa credem ca in marea lor parte suntem influentati de factori externi, sau chiar factori inexplicabili. Dar exista intodeauna o explicatie, air aia e uneori chimica:) Sau?

Ajutor pentru ca nu stiu de unde sa incep sa caut, care ar fii domeniul etc
#11158 (raspuns la: #11089) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Azi? Soarele! - de Cristall la: 06/11/2004 14:58:55
(la: Ce v-a inseninat ziua de azi?)
Ce mi-a inseninat ziua de azi? La figurat mi-a inseninat-o aparitia, la propriu, a soarelui intr-o dimineata rece de noiembrie. Neasteptat, toamna tarziu, soarele sa fie colo sus, neacoperit de nori si sa incalzeasca primavaratec copacii fara funze. Am sa merg sa fac o plimbare lunga in auriul zilei, cat sa fur pentru intreaga iarna cenusie ce vine.
Si totusi era fain, cand cu p - de grigore la: 08/11/2003 05:06:03
(la: Invatatoarea pentru mine)
Si totusi era fain, cand cu pancarte si stegulete ne plimbam pe sub tribuna oficiala. Greu pentru niste copii, dar amuzant. Acum nu ma gandesc decat cu drag cum ne impodobeam cercurile cu prime colorate, cu cata nerabdare asteptam sa mai primim o insigna.
Chiar daca uneori nu mai puteam sa stam in soare, dascalii nostrii ne faceau sa uitam de greu, si totul devenea ceva interesant.
Oare cum ar fi sa fie de ziua Romaniei la fel ca atunci?
#3691 (raspuns la: #2200) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
poze numerice cu soarele in fata - de Jimmy_Cecilia la: 12/11/2003 12:12:23
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
exista filtre pentru aparatele numerice, sau metode pentru a putea fotografia un rasarit sau un apus de soare?
Gala Galaction, parintele si omul - de Ingrid la: 18/11/2003 06:40:44
(la: Antisemitism)
Gala Galaction, slujitor in odajdii al Bisericii Ortodoxe Romane:

Veneam adeseori, de la tara la oras, impreuna cu parintii mei, ca sa vedem niste rude. Eram mic; ma apropiam de clasa intaia primara. Intr-o dimineata de vara, sosind de la tara, las pe cei mari in casa, bucurosi de revedere, si ies in curte sa ma plimb. Era o curte fermecatoare: plina cu ierburi nedisciplinate, cu arbori patriarhi si cu unele lucruri vechi, rasturnate si decrepite...

In fata casei, o uluca de stachete despartea curtea aceasta de alta mai mica si mai luminoasa. Observ intaia oara ca, dincolo, la vecini, sunt copii. Ma apropii si prin stachetele rare legam prietesug. Erau doua fetite... Cum va cheama? Matilda si Lia. Matilda era de seama mea; Lia mai mica. Era un eveniment placut. Matilda avea o papusa, Lia un carucior... Erau copii frumosi si blanzi. Ne-am lipit fruntea de uluca si ochi in ochi am stat de vorba, copilareste multumiti de intalnirea noastra. Dar iata ca ma striga cei din casa.

Am alergat sa le spun ca mi-am gasit prieteni. Spre toata mirarea mea, aud atunci: Ce mai prieteni! Acelea sunt fete de ovrei. Sa nu le mai chemi la uluca. Auzi? Sunt ovreice!

Era intaia oara cand ma intalneam in viata mea cu antisemitismul. Rudele mele de la oras ma tineau de rau sa nu ma imprietenesc cu ovreii. Iata prima intepatura veninoasa pe care filoxera antisemita o incearca asupra mladitei sufletului nostru. Sunt copii de ovrei!... Si daca sunt?... Ce sunt ovreii? Asupra mea, unuia, aceasta distinctiune vestejitoare, prinsa la sase ani, a inraurit curios ca o ispita. Ce sunt ovreii, daca trebuie sa ne ferim de ei si de copiii lor? In imprejurarea mea, de Matilda! Era doar un copil atat de dragalas, de bucalat si de trandafiriu!

In clasele primare, am avut coleg un singur ovrei, Goldstain Marcu. Un scolar de seama, premiant totdeauna, si vrednic de toata luarea-aminte. Ma impresiona, la el, indeosebi, un fel de francheta si de avant sufletesc pe care nu-l gaseam decat la un singur alt coleg. Afara de asta, Marcu al meu citia haiduci si la orice incurcatura sau controversa apriga nu ramanea cu mainile in buzunar.

Cu aceste impresiuni despre evrei am ajuns, din coltul meu de provincie, in Capitala Romaniei. Ar trebui poate sa mai adaug ca in podul acelei case, langa care locuiau parintii Matildei, am gasit, mai tarziu, o Biblie scolara, cu icoane. In aceasta carte, am citit o multime de intamplari, de fapte minunate sau vitejesti, o poveste intreaga, cu peripetii zguduitoare, petrecuta intre Dumnezeu si israeliti. Acesti israeliti - am aflat de la dascalul nostru - nu erau altceva decat stramosii evreilor.

Asa ajunge cineva sa se desparta de gloata antisemita si sa creada ca evreii sunt oameni vrednici de toate drepturile, de toate libertatile si de toate binefacerile filantropiei si ale civilizatiei. Cunosc viata, inteleg luptele sociale si economice si stiu de mult ca popoarele nu sunt colonii ingeresti. Antisemitismul popular e o inferioritate si o plaga ca atatea altele de cari este bantuita colectivitatea. Theodor Herzel spune cu dreptate: Popoarele pe langa cari traiesc evreii sunt toate, in general si in parte, cu perdea sau fara perdea antisemite. Poporul de rand n-are nici o pricepere istorica si nici nu poate sa aiba. Vulgul nu-si da seama ca pacatele Evului Mediu se intorc astazi pe capul popoarelor europene. Noi suntem ceea ce ne-au facut altii, inchizandu-ne in Ghetto. In afacerile banesti suntem, fara indoiala, mai tari decat altii, fiindca in Evul Mediu am fost azvarliti si tinuti numai pe maidanul afacerilor". Daca inteleg insa antisemitismul celor multi, nu inteleg antisemitismul celor putini, dedati studiului si cugetarii generoase. Cand problema evreiasca este una din durerile omenirei civilizate, cand antisemitismul e o pornire josnica nascuta din gelozie si din subteranele sufletului omenesc, cum poate un om luminat sa se lase contaminat de antisemitism? Socotesc ca, dimpotriva, orice amic al culturei si al libertatei sufletesti trebuie sa se intereseze cu simpatie de problema evreiasca si de maretul ideal care impinge astazi spre Sion toate inimile evreiesti.

Si cu toate acestea, puntile intre evidenta intelectuala si realitatea existenta sub soare sunt totdeauna rupte! Printre oamenii nostri de carte si de condei gasesti mai multi rau-voitori si antisemiti, decat prieteni dispusi sa priceapa si sa ajute.

In asteptare, o sa ma plimb pe Coasta... - de Coralie la: 25/11/2003 07:44:11
(la: Traiasca vacantele!)
Cred ca am sa consacru cateva zile sa ma plimb pe Coasta.. sa joc pe "turistul"..
Cei care locuim pe Coasta vizitam cate o data mai putin decat turistii, zicandu-ne ca avec ocazia sa vedem cand vrem..
Astept o zi de ploaie si o sa fac mai intai toate muzeele..
#5169 (raspuns la: #1999) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Uitati-va ce scrie Cartarescu - de gabriel.serbescu la: 03/03/2004 13:13:35
(la: Ajutor)
Uitati-va ce scrie Cartarescu, in Travesti: ¨...stateau goi, culcati pe spate, sub soarele fierbinte, tinandu-se de mana si privindu-se in ochi¨ unde e clar, e descrisa o scena de amor, intre o pereche tanara. Si continua ¨ totul era ca dintr-un vis vechi¨, evocand o stare imaginativa erotica, sau poate o experienta traita la nivel personal. Insa intervine pasajul urmator: ¨Pe cand ii priveam fascinat imi aminteam ca undeva in hipotalamus exista un centru al placerii, o gradina paradisiaca unde lumina orgasmului, aprinzand aerul in cercuri groase de aur, pierde orice caldura animala, etc etc

Atunci in ultima carte citita, dupa o descriere a unei intalniri sexuale, cele doua personaje incep sa vorbeasca despre corpusculii lui Krause, ce odata excitati produc o puternica emisie de endorfine la nivel cerebral. Faptul ca in ambele exemple se vorbeste despre sex e o pura coincidenta, sunt primele exemple care-mi vin la indemana.
Atunci mie mi-e foarte clar ca in afara esteticii umane exista ceea ce bine a numit Crinuf ¨motorul masinii¨. Pana unde se pot asocia diverse stari cu diversele procese cerebrale?
De la depresii la senzatiile de bine presupun, dar ce sunt endorfinele astea, cu ce se mananca? Unde traiesc ele? Sunt mici chinezi care rezida la mine in cap si-mi coordoneaza corpul? dar cum isi permit, fara sa-mi ceara voie :))?
Cred ca asta as vrea sa aflu. Imi place sa bag o plimbare cu masina dar uneori ajung chiar sa ma intreb, care e propulsia?

¨lumea este egala cu suma cunostintelor pe care le avem despre ea¨
michel houellebecq-particulele elementare

#11240 (raspuns la: #11226) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
marea... - de Pacala la: 24/05/2004 16:43:24
(la: Marea Neagra, amintiri)
covrigaria bulgarilor din Piata Ovidiu de la Constanta, unde asteptam cu sufletul la gura la niste cozi enorme sa se scoata covrigii din cuptor si sa primesc paharul cu iaurt gros, care era musai sa-i insoteasca...
placintele cu carne tataresti...
plimbarea pe faleza seara si magnificul rasarit de soare...
atmosfera de Costinesti...
statul pe un scaun pe o terasa seara sau pe dig, ascultand zgomotul apei lovindu-se la mal...
mama, la malul apei, ingrijorata incontinuu de mine si strigandu-mi sa vin mai aproape...
prima dragoste la malul marii si noptile fierbinti petrecute in nisip...
piersicile de la Mangalia...
si multe, multe alte amintiri...
din pacate asta e cam ce-a ramas, pentru ca vara trecuta am revazut marea dupa multi ani si nimic nu mai era asa cum a fost, in afara bineinteles de mare, nisip si soare... slava Domnului ca astea au ramas la fel!
s-auzim numai de bine!
scuze sincere pt. neatentie! - de enigmescu la: 24/06/2004 07:11:46
(la: Istoria Canonului ne obliga sa cercetam Istoria Bisericii)
nu stiu de ce dar am impresia ca te-am suparat cumva prin faptul ca mi-am sustinut punctul de vedere cu argumente pe care se pare ca nu le pretuiesti. asta ar insemna ca tu nu vrei sa afli adevarul altora ci vrei numai sa-l impui pe al tau ca fiind bun. eu doar ti-am infatisat o alta perspectiva asupra subiectului si nu cred ca prin asta am tinut mortis sa-ti schimb parerea. dar pana la urma orice argument pro sau contra se aduce tocmai in vederea schimbarii anumitor stari de lucruri sau a unor idei preconcepute, nu-i asa?
as putea relua discutia ta plecand de la o intrebare ramasa celebra din Scriptira: "ce este adevarul?" este intrebarea pusa de Pilat lui Hristos in pretoriu inainte de a-L judeca, intrebare la care atunci n-a aflat raspuns pt. ca Iisus tacuse. de aceea Pilat I-a si zis ca: "putere am sa te eliberez si putere am sa te rastignesc." unii Sfinti Parinti talcuiesc aceasta intamplare cam asa: Pilat n-a aflat raspuns intrebarii sale fiindca a pus intrebarea gresit. daca ar fi intrebat 'CINE este adevarul?' probabil ca i s-ar fi raspuns: "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata; cel ce crede in Mine, chiar daca va muri va fi viu in veci". tu vrei adevarul doar pt. comunicare, eu il vreau pt. viata si eternitatea ei.
intr-un fel te contrazici spunand ca aceasta comunicare nu o vrei speculativa cand de fapt chiar din inceputul subiectului tau pui sub semnul indoielii canonicitatea unor carti din Biblie sau calitatea/calificarea celor numiti sfinti de biserica. da, e dreptul si optiunea ta sa te exprimi cum vrei si sa spui ce-ti trece prin minte. dar cand faci aceasta ca si cum ai zice 'invatati de la mine ca stiu eu ce zic' e semn ca vrei sa ne schimbi sistemul de valori si adevarurile in care crezusem pana acum.
sunt curios si-as vrea sa aflu raspuns la intrebarea mea daca ai vreun fel de pregatire teologica fiindca mi se pare f. important. tu vrei sa iei in discutie istoria bisericii fara a uza si de instrumentele puse de ea la dispozitie. vreau sa spun ca ti se pare normal sa studiezi istoria ei dar numai din afara ei. si iar insinuezi ca ti/ni se ascunde adevarul istoric despre biblie... de cine? de ce? cum? vorbesti de analiza... nu ma mira. e deja un obicei in lumea occidentala sa dezgroape mortii pt. a le studia oasele si ramasitele. cica e stiinta. in curand n-o sa mai avem pace nici in morminte, asta tot de dragul sarmanei stiinte sufocate de-a lungul vremii de religie. ce nu se spune e faptul ca stiinta nu L-a contrazis intotdeauna pe Dumnezeu, s-a intamplat uneori chiar sa-L adore si sa-L slujeasca. insa vezi tu, e mai usor sa nu accepti ceva pt. ca nu intelegi decat sa incerci sa intelegi. asta presupune un oarecare efort. ori crestinismul de la asta pleaca, de la efortul personal.
am sa-ti spun pe scurt o istorioara. se zice ca un sfant(am un lapsus acum, poate ma ajuta cineva sa-mi reamintesc) se plimba la malul marii si incerca sa-si faca o schita de idei in gand pt. o carte despre Sfanta Treime pe care voia sa o scrie. numai ca nu putea intelege nicidecum taina Treimii, adica a unui Dumnezeu in trei fete. mergand el asa dadu peste un copil care facuse o groapa in nisip si cu un ciob de sticla carase putina apa din mare acolo iar acum statea pe margine si plangea. sfantul il intreba: de ce plangi copile? acesta ii raspunse. am facut gropita asta aici si vreau sa aduc in ea toata apa marii dar nu pot. incerca el sfantul sa-l imbuneze pe copil si mergand mai departe incepu sa-si rada de naivitatea copilului. numai ca la un moment dat se opri brusc, parca trasnit de undeva, si cazu intr-un fel de contemplatie adanca. ah, isi zise, eu sunt copilul acela. gropita este mintea mea iar marea esti Tu Doamne. cum voi putea eu sa Te cuprind in toata maretia Ta doar cu aceste mici unelte ale mele?
vrei sa cuprinzi adevarul fara a te sluji in realitate de el. poate nici macar eu nu ma slujesc de el si atunci am o pozitie ingrata in acest spatiu. dar macar incerc sa nu ma abat de la o cale pe care au mers atatea mii de sfinti. stii ce-a proorocit Hristos despre vremurile de pe urma? "vor veni prooroci mincinosi si hristosi mincinosi". "nu vor mai suferi invatatura cea buna si folositoare; isi vor inghesui invatatori dupa capul lor"! auzi ce spune! aseara chiar am vazut un asa zis film care se vrea o proiectie in viitor a imaginii regnului animal dupa trecerea a inca nu stiu cate milioane de ani. pe cuvantul meu ca m-am infricosat desi, daca stai si te uiti la asa ceva, poti f. bine sa si razi pe seama unor supozitii fara nici un fel de suport stiintific si mai ales pedagogic. m-am infricosat la gandul ca cineva chiar ia in serios acele prostii menite sa bage lumea in bezna necredintei. o sa fiu intrebat daca stiu in cazul asta cum va arata viitorul, adica daca stiu mai bine decat oamenii de stiinta. sigur ca nu stiu si sincer sa fiu viitorul ma intereseaza doar in perspectiva dobandirii vietii vesnice. altfel n-are nici o relevanta si nu ma poate ajuta cu nimic. descinderea in viitor e a celor credinciosi iar calatoria in spatiu si timp e o chestiune proprie dintotdeauna fapturilor ceresti. a, ca sunt oameni care vor sa dobandeasca asta numai prin mintea lor e altceva.
vrei sa-mi spui ceva ce nu stiu sau de ce-mi pui intrebarea asta? sau e din nou vorba de una retorica... din ce am studiat eu vreme de aproape 14 ani stiu ca Hristos a fost rastignit in ajunul Pastelui evreiesc din porunca guvernatorului roman Pontiu Pilat. de frica pierderii controlului asupra regiunii, dealtfel deseori pusa la incercare de conspiratorii si asasinii evrei, Pilat a fost nevoit sa-L rastigneasca pe Iisus. dealtfel a si incercat sa-L faca scapat fiindca stia ca din invidie si ura Il voiau mort CARTURARII SI FARISEII (ca despre ei este vorba). dar ei, cei care mai inainte Ii strigasera osanale si se umplusera de binefacerile Sale, au strigat: "ia-L, ia-L! Rastigneste-l, rastigneste-L!" adica ce dovada mai buna decat asta vrem? si in tot VT au facut la fel. Sf. Arhidiacon Stefan, primul martir crestin, ii intreaba in soborul lor: "pe care din prooroci nu i-a ucis parintii vostri?" ei, care impodobeau mormintele proorocilor si ziceau ca daca ar fi fost ei in acele zile n-ar fi facut asa ceva, ei insisi s-au facut pe sine urmasii unor ucigasi insetati de sange si gata la miselii de tot felul. sa ne gandim la istoria lui Moise care este considerat parintele lor... care om ar mai fi fost in stare sa indure nedreptatile si necredinta suferita din partea unui popor nesatul si vesnic nemultumit? dar sa amintim si de santajul la care l-au suspus pe Pilat ca sa le indeplineasca pofta de sange. ca i-au zis acestuia ca daca nu-L rastigneste inseamna ca nu este prieten al Cezarului- si se jurau pe ei insisi ca sunt frati de cruce cu el(Cezarul), nu alta. uneltitorii si uzurpatorii puterii romane se faceau frate si cu dracul roman numai pt. a-si atinge scopurile infame. asta iti spune ceva despre adevarul istoric?
da, am curajul s-o reafirm, apocrifa nu ma intereseaza mai mult decat originalul mesaj al Scripturii actuale. pt. mine are mai mult o valoare simbolica sau istorica. asta daca vine in contradictie cu invatatura cea adevarata si ma indeamna sa ma indoiesc de ea.
pt. mine valori ale umanitatii sunt operele nepieritoare prin binele si frumosul ce l-au adus cu ele in lume. celelalte apartin umanitatii dar nu sunt opere ale umanitatii. care va sa zica una e opera lui Brancusi si alta e opera lui Lenin, spre exemplu. unul a lasat posteritatii sculpturi uimitoare, celalalt a lasat o opera distructiva. muzica lui George Enescu va dainui ca un bun peste veacuri, pe cand zgomotele bombelor si ale tancurilor naziste(apoi ale armatei rosii si mai nou ale occidentalilor) nu lasa in urma decat disperare, moarte, confuzie, foamete, boli si multe alte suferinte. sunt exemple pe care nu trebuie sa stai sa le cauti mult ca sa faci diferenta.
ce mi se pare f. ciudat in cazul tau e ca afirmi: "Nu mi-am propus a-mi impune o doctrina, sau sa racolez..." in subconstientul tau deja lucreaza ideea, de unde crezi ca ti-a venit? crede-ma pe cuvant de onoare ca un om n-ar putea sa deschida gura sa afirme ceva fara a fi dinainte patruns de un oarecare adevar al spuselor sale. asa ca nu te mai arata bine intentionat. FII cum spui si arata cum esti! nu am fost deplasat in nimic. oricine isi expune parerile ca obiect de studiu pe un forum va avea din doua motive de suferit: sau va fi contrazis, sau i se vor lua de bune spusele. in primul caz trebuie sa stii sa-ti recunosti greselile si apoi sa ti le indrepti. in al doilea caz e un pic mai complicat si cred ca asta n-ai inteles tu: pilda nebunului ce arunca o piatra in balta...! am mai zis-o undeva, candva: piatra ce-o arunca nebunul e CUVANTUL gresit/prost aruncat aiurea in balta omenirii. stim noi ce valuri face o piatra cand cade in apa. si apoi cati intelepti se caznesc sa repare greseala acelui nebun si totusi niciodata nu se va mai putea repara intru totul. asa ca ia seama la ce spui, cui spui si unde spui.
misiunea mea, ca si a tuturor celor de aici, este de a-mi pazi sufletul curat si fara prihana. sper sa intelegi ca n-am nimic cu tine personal- ca dovada ca inca de la inceput nu m-a interesat persoana ta ci discutia in sine! nu sunt nici misionar, nici papistas, nici cruciat, nici inchizitor si nici altceva. dar poate ca sunt un fel de...inchizAtor de drumuri/directii gresite. si trebuie din nou sa-ti mai amintesc de unde a plecat marea dezbinare din sanul bisericii apusene??? tocmai de acolo unde nu cu mult timp in urma au hirotonit femei, homosexuali, lesbiene, caini si pisici!!! mai urmeaza sa mai traduca, din cine stie ce manuscris vechi descoperit in niscaiva strafunduri ale pamantului, biblia pt. fiecare categorie in parte. si ma intreb: cum sa nu mi se mai faca scarba, greata la propriu?!
adevarul e un soare vazut de toti... insa la ore diferite si din zone diferite. asa ca niciodata nu-l vom vedea deplin, ci doar o fata a lui. e o lege a firii care ar putea fi schimbata in viata de apoi!

just me
#16646 (raspuns la: #16559) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Biblia si sclavia. Carte de capatai? - de (anonim) la: 13/07/2004 12:49:30
(la: Biblia si sclavia. Carte de capatai?)
Domnule draga
Sunteti absolut sigur ca Soarele se invarte in jurul pamantului?
Va rog sa mai reflectati ... "simplul fapt ca" ... il urmezi pe ISUS HRISTOS ca Domn Dumnezeu si Mantuitor caci nu ne este data noua judecata asupra ALTORA.
Ghidul innascut este de fapt o plimbare intr-un manej socio-cultural amenintati de biciul oprobiului public si legati cu lonja automatismelor (habitus?!) cotidiene.
DON'T DO UNTO OTHERS THAT WHICH YOU DO NOT WANT DONE UNTO YOU ... este de fapt o sentinta iezuita care se limiteaza la timpul prezent.
Cum ramane proiectia in viitor a asteptarilor dvs. vis-a-vis de alti reprezentanti ai genului Homo?
Lepadandu-ne de "carja" dumezeirii putem linistiti sa extindem genul Pan in care sa incadram speciile paniscus, troglodites si sapiens deoarece renuntam cu buna stiinta la proiectia in viitor a constiintei colective, atributul definitoriu al speciei umane.
Epoca sclavagista ESTE izvorul religiei crestine iar Sfanta Scriptura in ansamblul ei este ceea mai importanta contributie la restaurarea demnitatii umane si repunerea omului in dreptul sau natural (Rückkehr des Königs - reantoarcerea regelui).

Cu respect al dvs.
Rob
LMC - de Florin si atat la: 22/07/2004 23:38:36
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
Am trimis mesajul prea repede..asa ca asta este continuarea...:)

Am citit mesajul tau despre weekend si apoi conversatia cu Maryland si mi-am spus. Femeile astea vad paradis peste tot...ca si a mea (sotia) de altfel.

O intimplare adevarata de anul trecut.
Eram in sudul Angliei in vacanta , o zona nespus de pitoreasca...trebuie sa admit. Am prins o vreme nemaipomenita in cele doua saptamini (aici ploua cam multisor...by the way)

Era seara...noi toti (eu, sotia si cei doi copii) ne-am dus sa ne plimbam pe linga tarm (high cliffs..sea below). Soarele apunea... sotia a dat ochii pe spate cu superlative despre panoramic...etc.
Si mie mi-a placut..pentru un minut..pentru ca in al doilea minut ma gindeam ca peste citiva ani am sa ma duc cu baietii si o sa urc pe stinca abrupta.
Am gasit cautarea mea foarte interesant...apoi am implicat si baietii...:)

Apusul soarelui, mirosul serii mi-au tinut sotia in extaz...:) , timp in care eu si baietii am decis sa exploram stinca de jos.

Am coborit pe plaje pe niste trepte si ne uitam in sus pe stinca...

Acelasi loc, barbat si femeie...vad lucrurile diferite...:)

Cred ca ai dovada si tu acasa ca am dreptate...:). Colectioneaza mercedes-uri...diferite modele?...:))). Sint sigur daca are parcat vreun mercedes in fata casei nici nu vede florile...:)))

Pe curind
P.S. 19 ani plecata...:) ai plecat adolescenta?



#18238 (raspuns la: #18235) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Marea Neagra ..... - de (anonim) la: 03/09/2004 08:25:20
(la: Marea Neagra, amintiri)
ce bine ca am gasit situl asta. recent am citit un articol despre Calistrat Hogas intr-o publicatie romaneasca si comentarii ale lui George Calinescu ( ce-l uram in liceu, iar acuma il citesc cu nesat) si am decis sa caut pe internet literatura romaneasca. am parasit Romania acum trei ani pentru alte locuri "mai bune" si "mai bogate" , iar acum platesc pretul platit de toti cei ce se despart de locurile natale si de glia strabuna.

Marea Neagra...20 de ani am trait langa mare. Dimineata soarele iesea din mare si-mi batea la geam care vara era deschis, iar caldura placuta, lumina si sunetul pescarusilor inunda camera. Ma trezeam si primul lucru, scoteam capul pe geam si inhalam aerul sanatos si inmiresmat de dimineata si ochii mei se plimbau peste mare pana la orizont. Numaram vapoarele din departare care asteptau sa intre in port. Trenul se auzea si el si adauga la fanfara aceasta de zgomote prea putin bagate in seama.
Plecam la scoala cu vecinii din bloc iar in statie, cand asteptam troleul, ne faceam temele la mate. Bineinteles ca lipseam de la prima ora. La a doua jucam fotbal sau coci. Cand venea chimia deja stiam ca mergem la plaja, la Modern, cu toata clasa. Ce bine era sa te balacesti in apa cu prietenii, sa sari de pe dig, sa impingi fetele in apa si planifici partide de pescuit. Cand se termina "scoala" fiecare ne scuturam de nisip si pe carari alaturate ajungeam acasa si povesteam ceam facut la scoala.
Seara ne intalneam pe faleza si ne uitam la trecatori dar de cele mai multe ori stateam jos pe nisip si vorbeam despre ce o sa facem cand o sa crestem mari. Nu-mi inchipuiam ca o sa ajung vreodata mare, ca marea o sa fie departe, ca totul o sa fie doar o amintire... Ce este o amintire??
In aceste meleaguri straine lumea ma intreaba de unde sunt. De unde sunt? Din Romania. "Unde e Romania?" .
Romania e acolo unde este si inima mea. Langa Marea Neagra.
#20918 (raspuns la: #20917) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
In rest, oamenii aici sint ma - de mya la: 25/09/2004 14:13:03
(la: Despre Sua si americani.)
In rest, oamenii aici sint mai materialisti

Peste tot in occident oamenii sunt materialisti. Surpriza!

Da´si ceva pozitiv despre Sua si americani nu aveti? Intreb si eu asa...
ca ma gandesc ca tre´sa fie greu sa traiesti printre straini cu atatea nemultumiri fata de mediul respectiv. Dar in fond exista si critica constructiva asa ca...fiecare cu parerea lui, sigur ca da.

Daca nu aveti, nu-i bai. Uite...azi sunt 24 de grade C si soare fara nori (ca de obicei) la Los Angeles...meserie, nu? Cum e sa te plimbi la Pacific si sa te uiti asa...spre Japonia?
#23359 (raspuns la: #23268) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Toamna in Dumbrava - de LMC la: 11/10/2004 21:18:43
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
Asa cum stiti Toamna este anotimpul meu favorit, iar weekend-ul care a trecut a fost poate unul dintre cele mai frumoase weekend-uri petrecute impreuna cu sotul meu. Simbata dimineata m-am trezit cu nasul gidilat de aroma cafelei care iubitul meu s-a ingrijit sa o pregateasca exact asa cum imi place mie, mai robusta si mai tare. Afara era un aer racoros si improspatat de o ploaie scurta care eu nu am prins-o. Gamaliuta abea a asteptat sa ne scoatem nasul pe-afara pentru ca dupa ce a dat ocolul gradinii a venit sa se invirteasca printre picioarele noastre ca sa-l mingiiem. Ma distreaza cum se aseaza cuminte linga scaunul meu de parca ar vrea si el sa intre in vorba cu noi sau cel putin sa asiste la conversatiile oamenilor mari. Eu ii zic: “Pispirelule, ai venit si tu la grupa mare?” El isi ciuleste urechile alea a lui roz si-si baga nasucul ori in glezna ori in mina mea, daca-i pe-aproape, doara doara il miingii si pe el un pic. Numa ca acuma-i tare nasol de el, ca-i pica parul de numa numa, si orice atingere genereaza o ninsoare de par pufos ce pluteste in aer si-apoi se agata de hainele noastre. Asa ca mai putin cu mingiierea pe vremea asta.

Dupa ce ne-am luat cafeluta si-am stat la taifas, m-am apucat si-am curatat prin gradina toate uscaciunile, am taiat din trandafiri, am sapat, in fine am gradinarit. M-ai tirziu am zis hai sa ne plimbam un pic pe strazile vecinatatii. Aerul ala proaspat era pacat sa nu-l consumi si sa nu-ti imbeti un pic plaminii cu el. Asa ca zis si facut. Cred ca ne-am plimbat vre-o 45 de minute daca nu mai mult, caci pe cind am ajuns acasa am facut febra musculara. Eu cind ma plimb fac exact la fel de mult efort ca si cind alerg. Probabil ca seaman pe bunicu, din partea lui mamica, ca numa el era ca un titirez cind mergea. Ce sa fac, imi este in singe, iar un alt lucru este ca sotul fiind foarte inalt cind el face un pas eu tre’ sa fac unul jumate ca sa pot tine pasul cu el. Noroc ca nici eu nu-s prea mica, ca altfel ar trebui sa fac doi sau trei pasi, sau poate chiar sa alerg. Hehe, ma distrez de una singura acuma gindindu-ma la imaginile astea.

Dupa ce am ajuns acasa am continuat mai departe gradinaritul, iar apoi am luat micul dejun sa avem energia necesara de a face cumparaturile pentru saptamina. Toata dimineata afara a fost noros, dar dupa masa a iesit soarele iar norii i-a luat vintul si i-a dus la munte. Ne-am gindit ca nu ne-ar strica si noua o excursie la munte, sau cel putin pina in Dumbrava Cavalerilor, un satuc mic la vre-o 40 de minute distanta de casa. Este un loc foarte frumos, unde deseori mergem sa ne balacim in apa cristalina a riului sau sa ne cataram pe stincile imense ce-s presarate de-a lungul riului. De ani si ani de zile merg in Dumbrava Cavalerilor ca sa-mi relaxez mintea si sa iau o vacanta de o zi de la viata oraseana.

Deci planul l-am facut, asa ca a doua zi Duminica dupa ce am plecat de la biserica am mers acasa sa ne schimbam echipamentul si masina, si-am pornit inspre Dumbrava. Ne-am oprit sa punem benzina si sa ne luam ceva de-ale gurii, ca ne-am propus sa mincam prinzul stil picnic, iar pe cind am ajuns la destinatie am fost numa buni de prinzit. Ne-am dus pina intr-unul din locurile noastre preferate, un loc mai ascuns si mai linistit, unde apa riului este ca oglinda. Ne-am asezat si am mincat timp in care niste fluturasi ne-au aratat miscarile lor acrobatice si frumusetea aripioarelor lor colorate. Citeva pasarele ne ciripeau de-asupra capurilor, iar adierea vintului fluiera usor printre crengile copacilor colorati de toamna. Toate culorile stincilor, toate nuantele de verde, galben si caramiziu erau reflectate in apa riului care numai vintul ii mai incretea fata. La un moment dat vre-o sapte vulturi imensi au inceput sa se invirta sus sus de tot pe deasupra dealurilor care ne inconjurau. Cite-odata auzeam glasul lor, un tipat melodios si trist dar in acelasi timp taios. Am vazut si niste libelule care-si dadeau aere pe deasupra apelor, unele erau albastre altele erau verzi. Cind razele de soare au inceput sa ne infierbinteze ne-am mutat mai sus pe niste stinci la umbra altei stinci mai mari. De acolo am putut vedea si mai bine reflectiile din apa in combinatie cu ce se afla pe fundul apei. Mi-a parut rau ca nu mi-am adus cu mine uneltele de pictat ca aveam ce picta, plus de asta eram si inspirata. Dar poate ca mergem si weekendul viitor si-atunci precis ca-mi iau echipamentul de artist cu mine.

Am plecat cu chiu si vai, ca nu ne-am mai fi dus acasa de-acolo, iar pe cind am ajuns acasa eu cel putin eram istovita. N-am mai fost in stare sa fac nimic, asa ca m-am intins la televizor, la care m-am uitat numai cu un ochi ca celalalt dormea. Eram obosita, dar era o oboseala din aia care-ti convine. Stii cum e cind tot trupul iti este relaxat si greoi, cind tot ce vrei sa faci este sa dormi, si poti dormi pentru ca nu mai ai nimic de facut ca toate-s la locul lor si treaba-i complectata.

Dimineata m-am trezit tot asa de improspatata ca si aerul de-afara. Cind mi-am scos nasul la iveala primul lucru care m-a intrebat sotul a fost: “Ce-ai visat?” L-am intrebat de ce ma intreaba iar el mi-a raspuns: “Pai cind m-am trezit tu vorbeai in somn si spune-ai “In primul rind, cine esti tu?”” Am inceput sa rid in hohote dar nu mi-am putut da seama sau aminti ce am visat. Deci “in primul rind” azi dimineata am fost odihnita, si tot “in primul rind” foarte bine dispusa. Ma bucur pentru ca desi Luni este cea mai urita zi din saptamina, a inceput cu bine. “In primul rind” asta e tot ce conteaza.
cum poti fi fericit - de Dilberta la: 07/11/2004 23:35:09
(la: Ce v-a inseninat ziua de azi?)
chiar daca ploua, chiar daca esti departe de cei dragi, chiar daca... chiar daca...
Nu stiu. Uneori mi se intampla. Ca azi de exemplu. M-am uitat la cer si as vrea sa spun ca era albastru, dar era de un gri incert. Si totusi.. m-am simtit aproape de Dumnezeu... asa nauca si indecisa cum sunt... nestiind bine ce vrea El de la mine, uneori indoindu-ma daca exista...
M-am intalnit cu cativa prieteni, am cunoscut ceva oameni noi. Am mers impreuna cu o prietena intr-un alt oras si am avut o discutie pe drum... despre mama mea care-i bolnava...la mii de km de mine... despre mine care mi-e teama sa ma casatoresc...Am fost atat de egoista ca n-am fost prea atenta la ce mi-a zis ea, dar nu s-a suparat.
Ce-mi va insenina maine ziua? Sa stiu ca Dumnezeu exista, ma iarta, ca existenta mea are un sens... ca tot ceea ce ni se intampla e ingaduit de El si spre binele nostru... ca am prieteni care au rabdare sa ma asculte...ca exista un viitor plin de neprevazut si lucruri interesante care mi se vor intampla... ca o sa citesc ceva interesant pe colegi.ro... ca poate o sa gasesc ceai de scortisoara... ca ma voi plimba prin Londra (chiar daca revelionul mi-l voi petrece la Bucuresti - si asta e un motiv de mare bucurie)... ca fetita de 3 ani de care am grija se va incolaci in jurul piciorului meu si nu-mi va da voie sa ma misc:)... ca o sa admir florile de pe biroul meu... ca am un computer conectat la internet si pot vorbi cu cei dragi chiar daca sunt departe...ca am gasit o carte foarte interesanta... samd samd
Trebuie doar sa cauti un pic sa gasesti motive de bucurie.
A, si am uitat: la un momentdat o sa iasa si soarele. Sper ca nu doar la primavara, dar bine si atunci.
Vulpea se plimba prin padure. - de Little Eagle la: 10/11/2004 16:58:33
(la: Un nou forum: "Bancuri, glume, poante...")
Vulpea se plimba prin padure.Cind se uita pe cer,ce vede?O cioara zburind de-a-ndaratelea.
V:Ce faci soro de zbori inapoi?
C:Pai mai vulpe,tu n-ai auzit de democratie?Zbor cum vreau eu.
Ce se gindeste atunci vulpea?'pai hai sa merg si eu cu spatele daca e democratie'.
Zis si facut.Si tot mergind asa ,da ursul peste ea.O prinde mos Martin si-i trage pe la spate de-i sar capacele vulpii.
Asa ca mergea saraca cracanata prin padure,cind vede iar cioara cum zbura cu spatele.
V:Pai bine soro,uite ce patii cu democratia asta!
C:Mai vulpe,apoi am uitat sa-ti spun ca democratia e aici sus,jos e f....taiul.

LOVE&PEACE,
Ozzy




lucruri regretate din vremuri apuse - de Eminescu la: 15/01/2005 20:13:46
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
#33421, de omul_muncii la Fri, 14/01/2005 - 16:20

Cum spunea o poezie de Dan Desliu,
"Asta este omul muncii care-si creste-n soare pruncii"...

Cred ca tu ai inteles cel mai bine scopul si subiectul acestei conferinte.
Toti cei care vor sa para anti-comunisti au sarit ca "varcolacii" peste toti cei care au incerca sa arata ca nu chiar totul a fost rau.... hahahaha...
Mi-l amintesc pe Postelnicul la proces, linga Dinca si ceilalti: "Domunule Judecator, am fost un idiot!" ... Asta da regret!... hahahaha...

Dar sa nu ma las luat cu vorba. Ce voiam sa spun este ca nu cred ca este cineva aici care sa regrete sistemul comunist sau Socialismul Glorios.
Dar cred ca mai sint din cei care regreta dupa timul cind avea un loc de munca, ca nu trebuia sa-si puna bare de fier la geam chiar si la etajul zece, ca nu trebuia sa-si baricadeze usa cu fier forjat si incuietori sofisticate. Ca se putea plimba pe strada la orice ora din zi si din noapte fara sa fie atacat si jefuit, etc...
Poate nu cei din America, ca le ei si pina la farmacie te duci cu pistolul in buzunar... Dar cei din Bucuresti, Iasi, Craiova, Cluj-Napoca... pina la urma din toata tara... sint sigur ca stiu despre ce vorbesc...
In rest?!... Dumnezeu cu mila...

Toate cele bune si intelepciune,

Ion Roata
#33507 (raspuns la: #33421) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Soare - de fefe la: 20/01/2005 22:11:06
(la: Trancaneala Aristocrata)
Tu stii fefelino ca nici unul cu dinti nu ar strica. N-ai ideie de nasol e sa nu vezi soarele pentru atita vreme. Eu nu stiu ce fac aia de prin Alaska la ora actuala. Probabil ei recupereaza in timpul verii.

Horica mama, nu te mai umfla atita in pene ca nu-ti sta bine :) Cu groupie ori fara groupie tre sa-ti mentii aliura de "James Bond". Apropo, cind apare urmatorul film ca io abea astept. I'm a Bondie. :)
Draga Miere in Soare - de ampop la: 23/03/2005 08:47:55
(la: Ce fac romanii pentru imaginea Romaniei in strainatate)
In primul rand asa ar trabui sa sune pseudonimul tau, pentru ca imaginea Romaniei sa fie adecvata, Miere In Soare si nu Honey in the Sunshine :).
In al doilea rand, eu zic ca treaba asta cu "imaginea Romaniei in lume" este de fapt un bull shit imens. In lumea globalista actuala fiecare individ poate fi judecat in particular iar cei care generalizeaza naravurile unora...este treaba lor. Am fost si eu in Italia (nu la lucru) si am fost primit cu multa caldura de o familie italiana (si tarani si intelectuali...). Eram noi pur si simplu si nu "imaginea Romaniei". NU SUNT RASPUNZATOR pentru romanii practicanti ai proxenetismului din Italia sau din intrega Europa, NU VREAU sa ofer alta IMAGINE europenilor. Proxenetii romani raman proxeneti, isi fac banii cum exista proxeneti italieni, albanezi etc. IMAGINEA este un mit al cleptocratie romane aflata la putere de 15 ani si al comunistilor de 45. Sa lasam colectivismul si sa respectam INDIVIDUL, nu gasca ce grohaie la troaca cu laturi oferita de conducatori, stat, tatuci.
Mario
credinta - de anisia la: 01/04/2005 22:26:15
(la: Este religia un element pozitiv sau negativ in societate?)
pentru mine nu inseamna sa merg la biserica in fiecare duminica, sa tin post si sa ma inchin la icoane. nu! nicidecum. pentru mine credinta inseamna sa incerc sa fiu om bun, sa-l ajut pe cel de langa mine de cate ori pot, sa impart cu cel ce n-are, sa nu fur, sa nu ucid, sa nu mint. pentru mine credinta inseamna incredere. in mine si in stiintza ca nu sunt singura pe lume. inseamna liniste in neliniste, lumina in intuneric, soare in ploaie.

mi-amintesc era o zi de toamna cam inorata. eram la plimbare cu nepoata-mea. avea 6 luni pe atunci. o plimbam cu carutul ca sa doarma. toate bune si frumoase, cand deodata incepe o ploaie de necrezut. nu aveam nici o umbrela la mine si ma aflam la jumate' de ora distanta de casa verilor mei. am mers cat am putut de repede, de teama ca cea mica sa nu raceasca, carutz ud...etc. ei bine, cum impingeam eu in fuga la carutul cu pricina, ma gandesc..."o Doamne, daca ai opri putin ploaia, cat sa ajung acasa, sa nu raceasca Simona..." doar am gandit asta. involuntar. din suflet, adica. ploaia s-a oprit, si pentru cateva minute a aparut curcubeul. am ajuns acasa cu bine. la putin timp a inceput din nou sa ploua bine de tot. ziua aceea nu am sa o uit niciodata.

asta inseamna pentru mine credinta. si ca Dumnezeu exista!



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...