comentarii

ploaia vine-n pas grabit


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Foarte frumos ... - de Wizard la: 09/11/2004 20:11:18
(la: Cand formezi un cuplu, dupa ce criterii alegi o persoana?)
Da dragilor ... fiecare are o perceptie personala a realitatii.
Toti realizati faptul ca fericirea este o senzatie si nimic altceva.
In viata nu exista o ordine cronologica a senzatiilor desi multi tind sa creada ca "dupa ploaie vine soare".
Putini realizeaza faptul ca la baza senzatiilor pe care le traim sta FRICA.
Frica se naste odata cu noi, si mocneste in noi din prima pina in ultima clipa a vietii. Initial este instinctuala, in conexiune cu supravietuirea, dar cu trecerea timpului o constientizam si devine din ce in ce mai profunda.
Cu trecerea timpului, omul acumuleaza experiente si creierul le filtreaza in doua categorii ... placute si neplacute.
Adevarata problema a fiintei umane este cum sa le acumuleze pe cele bune si sa le evite pe cele rele.
Din pacate nu exista o solutie miraculoasa.
Sa presupunem ca jumatate din evenimente sunt in afara controlului nostru si cele placute le numim "noroc" iar cele neplacute le numim "accidente". Pentru primul grup de evenimente multumim lui Dumnezeu iar pentru restul avem dreptul sa invinovatim pe oricine chiar daca cu un pic de atentie o parte din ele puteau fi evitate.
Adevarata intrebare acuma vine
... cum stam cu cealalta jumatate de evenimente?
Ei, aici vine momentul cind omul actioneaza constient. Aici incepe POVESTEA VIETII ...
De partea asta a zidului nu exista loc pentru greseli si nu exista nimic pentru ce sa ne cerem iertare. Aici ne cladim viata, aici ne asumam raspunderi, aici juram, aici pasim in fata altarului, aici ne formam respectul pentru propria persoana, onoarea si dreptul de a trai si muri cu demnitate.
Aici FRICA primeste o noua forma. Nu exista om normal sa nu o simta ... si apare necesitatea sa ne definim prioritatile. Obligatoriu trebuie sa RENUNTAM la ceva cu scopul de a infaptui ceeace consideram poritatile noastre.
Din pacate, acest lucru nu va diminua frica, dar va usura intr-un fel sau altul acceptarea consecintelor deciziilor noastre.
Unii vor alege cale grea a deciziilor corecte iar altii vor alege calea oportunismului.
Primul grup este infricosat de ideea de a pierde onoarea ... ce sta la baza a tot ce au realizat in viata ...si de a cadea in a doua categorie.
Nu exista un moment in viata lor sa nu simta aceasta frica si nu ar fi fericiti fara ea. Acesti oameni nu cer multe de la viata si respecta intr-un fel sau altul tot ce au facut sau au primit.
A doua categorie sunt oamenii care nu au nimic de pierdut pentru ca nu inteleg ce inseamna responsabilitatea, respectul personal, onoarea, nu stiu ce inseamna un juramint. Acestia sunt oamenii care sustin ca nu le este frica.
Acest grup se imparte in cel al debililor mental si al ignorantilor.
Debilii mintal nu sunt periculosi si nu ne putem astepta la multe din partea lor. Periculosi sunt ignorantii. Acestia sunt cei care pretind ca nu le este frica de nimic, dar undeva adinc in sufletul lor traieste frica de a nu fi respectati ....
Teoretic este un semn bun, atita timp cit isi dau seama ca ar fi cazul sa faca ceva in loc sa se ascunda si sa invinovateasca pe altii pentru tot raul (nefericirea) ce li se intimpla in viata ....
Pentru acesti oameni problema reala apare in momentul cind incearca sa obtina respectul rivnit si inteleg ce inseamna calitatea vietii.
Pericolul la care acesti oameni sunt expusi este de A SE SIMTI BINE luind decizii altele decit cele obisnuite, ideea falsa ca ceva special s-a intimplat si au ajuns in control. In realitate nu sunt in control ci au o senzatie de SATISFACTIE MOMENTANA. Acesti omeni nu vor intelege niciodata ca respectul nu se dobindeste pe cheltuiala altora. Ca sa fi respectat, in primul rind trebuie sa te respecti pe sine si pe cei din jurul tau, SA RESPECTI NECESITATILE ALTORA SI EFORTURILE ALTORA.
Acest lucru nu se face prin vorbe ci prin fapte.

Probabil va intrebati ce-i cu toata aiureala asta ….
Revenind la subiectul initiat de Cecilia …
A te intreba daca viitorul partener este menit sa te faca fericita denota frica.
Nu realizezi egoismul ? Nu realizezi faptul ca prin modul in care pui problema deja ai pornit un lant al neincrederii si lipsei de respect? Ti-ai pus intrebarea daca esti capabila sa-l faci fericit? Esti capabila sa-ti invingi frica si sa pasesti in viata cu atitudinea de a respecta necesitatile si eforturile viitorului partener?
Fericirea o poti obtine numai facind fericiti pe cei din jur.
paragrafu' 3 - de anisia la: 13/04/2007 23:01:23
(la: nu te voi uita)
Cu umerii adusi, pasul grabit si obida-n privire, se-ndrepta dand marunt din buze, spre casa.
Ii venea s-o stranga de gat, dar de unde s-o ia? "grijania lui de chat, cu cine l-a inventat!". Trase adanc din tigara. "ei lasa, ca-i arat io!"
Scoase din buzunaru' de la piept servetu' pe care-i scrisese o poezioara, si-l infipse-n primul tarus ce-i iesi in cale. "sa-l ia cine-o vrea, ca ei nu i-l mai dau niciodata". Si merse mai departe incrancenat. Spre casa.
*
Dimineata veni la fel de nepasatoare ca si cea dinaintea ei. De unde sa stie zorii de infuriatii lui pasi? Pe tzarusul cu pricina, servetul flutura voios, lumii binete.
Degete inmanusate-l scot din surghiun.

din vina mea,
ca am plecat,
nu mai esti langa mine
...


hihihi, your turn :D
#187239 (raspuns la: #187225) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
grudurr - de Lady Allia la: 04/12/2007 09:26:37
(la: copilul)
toti suntem "paturi ucigase" din cand in cand... strangem intre peretii sufletului nostru, ai constiintei, ai pasilor grabiti din fiecare zi...copilaria, iar locul se tot micsoreaza, se tot micsoreaza...pana unii dintre noi sufocam tot ce am avut candva mai frumos in noi si...ramane desertul, dar eu mai stiu ca daca stim sa aducem din nou ploaia...desertul poate deveni o minune...

m-a intristat, m-a obligat sa ma fac mica, mica, sa ma intreb si...mi-a placut...tipatul tau! (ma iarta...)
"lumea va uita ca exista..." - de Lady Allia la: 06/05/2008 22:09:56
(la: taclale)
iar eu voi exista in uitarea ei...si ea in uitarea mea. pavajul danseaza azi sub pasi grabiti. a ramas doar o urma stinghera in care s-a cuibarit o gura de apa de ploaie..., iar in fundal, departe...un cantec.

multumesc pane.
#308595 (raspuns la: #308589) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce este dragostea? - de Tot Areal la: 29/08/2009 14:35:33
(la: POVESTIRI CU TALC(V))
O intrebare frecventa pe Google pare a fi: “Ce este dragostea?“… Ei bine, cea mai frumoasa explicatie am auzit-o cu cativa ani in urma de la o prietena asistenta medicala.
Zilele astea ploioase mi-au reamintit povestea pe care astazi m-am gandit sa o impartasesc cu voi.
“Era o dimineata aglomerata la cabinet cand, in jurul orei 08:30, intra un domn batran cu un deget bandajat. Imi spune imediat ca este foarte grabit caci are o intalnire fixata pentru ora 09:00. L-am invitat sa se aseze stiind ca avea sa mai treaca cel putin o jumatate de ora pana sa apara medicul. Il observ cu cata nerabdare isi priveste ceasul la fiecare minut care trece.
Intre timp ma gandesc ca n-ar fi rau sa-i desfac bandajul si sa vad despre ce este vorba. Rana nu pare a fi asa de grava… in asteptarea medicului, ma decid sa-i dezinfectez rana si ma lansez intr-o mica conversatie. Il intreb cat de urgenta este intalnirea pe care o are si daca nu prefera sa astepte sosirea medicului pentru tratarea ranii. Imi raspunde ca trebuie sa mearga neaparat la casa de batrani, asa cum face de ani buni, ca sa ia micul dejun cu sotia.
Politicoasa, il intreb de sanatatea sotiei. Senin, batranul domn imi povesteste ca sotia, bolnava de Alzheimer, sta la casa de batrani de mai bine de 7 ani. Gandindu-ma ca intr-un moment de luciditate sotia putea fi agitata de intarzierea lui, ma grabesc sa-i tratez rana dar batranul imi explica ca ea nu-si mai aduce aminte de 5 ani cine este el... Si-atunci il intreb mirata:
“Si dvs va duceti zilnic ca sa luati micul dejun impreuna?“.
Cu un suras dulce si o mangaiere pe mana, imi raspunde:
“E-adevarat ca ea nu mai stie cine sunt eu, dar eu stiu bine cine este ea“.,
Am ramas fara cuvinte si un fior m-a strabatut in timp ce ma uitam la batranul care se indeparta cu pasi grabiti.
Mi-am inghitit lacrimile, spunandu-mi in sinea mea:
“Asta este dragostea, asta este ceea ce imi doresc de la viata!... Caci, in fond, asa este dragostea adevarata ?!… nu neaparat fizica si nici romantica in mod ideal. Sa iubesti inseamna sa accepti ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi si ceea ce inca nu s-a intamplat. Persoanele fericite si implinite nu sunt neaparat cele care au tot ce-i mai bun din fiecare lucru, ci acelea care stiu sa faca ce-i mai bun din tot ceea ce au”.

Viata nu inseamna sa supravietuiesti unei furtuni ci sa stii sa dansezi in ploaie.,
#476649 (raspuns la: #475354) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
io te/am bagat intre Villon si Brumaru - de cosmacpan la: 07/09/2010 16:09:34
(la: fa-te 'ncoa)
ca sa nu sufere nici vinul vechi nici mustul nou...

Miron Radu Paraschivescu - Hanny
În seara când s-au întâlnit
Ea se-ndrepta cu pas grabit
Spre locuinta...
(Cântic de mahala)

În seara când s-au întâlnit,
Ea se-ndrepta cu pas grabit
Spre locuinta.


El îi ofera bratul sau,
Dar ea-i raspunse: „Domnul meu,
N-am trebuinta!

N-ascult de tinerii frumosi,
Barbatii toti sunt mincinosi,
Cu-o vorba dulce

Ei te seduc, te-adorm usor
Ca mamele copiii lor,
Când vor sa-i culce...”

El o priveste dragastos,
Raspunde ea privind în jos:
„Ma cheama Hanny...

Cu dumneata sa merg n-as vrea,
Acasa frati si mama mea
M-astept’, sarmanii...”

El o priveste amoros,
E luna Mai – si ce frumos
Noaptea pe luna!

Ascunsi pe-o banca, ei si-au dat
Atuncea primul sarutat,
În voie buna.

El este pictor si sculptor,
Un tânar, doar începator,
Având curajul.

Multi ani de zile la un loc,
Au dus flamânzi si fara foc
Concubinajul.

Apoi comenzi vin nencetat
Si lauri multi l-au consacrat,
E-o bogatie!

De-atunci, el se vazu petit
De multi bogati, care-i promit
Sa-i dea sotie

Pe fiica lor, ce-a studiat
La Notre-Dame, si-a voiajat
Prin lumea larga.

Menajul lor, asa placut,
Din vina lui a început
Cam prost sa mearga.

Atunci îi spuse: „Draga mea,
De-acuma bani eu pot avea
Câti o sa-mi placa,

Dar eu si sa ma-nsor as vrea,
Pe când tu stai în calea mea;
Mai bine pleaca!

Vezi plicul asta, poti sa-l iei.
În el ai zece mii de lei,
Te du cu bine!”...

Ea îl priveste suparat,
Iar plicul care i l-a dat
Nici nu-l retine.

Vazând ca fostul ei amic
O pretuieste la un plic
‘Napoi l-întinde:

„Ia-ti înapoi bancnotele
Sunt o fetita domnule,
Ce nu se vinde!...”

Ea disparu – el se-nsura.
O data, de la Opera,
Venind acasa,

La poarta lui el observa
O dama care-l astepta,
Stând rusinoasa:

„Eu sunt iubita ta din Mai,
Pe care-adesea o chemai
„Scumpa ta” Hanny.

Din ziua când ne-am despartit,
Ah, cât de mult am suferit!
Trecut-au anii...

Si daca ti-am iesit în drum,
Sa stii ca am un rost acum,
Nu ca golanii

Ce numai zestre stiu vâna
Ori lauri spre-a-i încununa
Si-atâta doara.

Eu am venit ca sa ti-o spui
Si-acuma pune-ti pofta-n cui
A doua oara!”

Privind spre dânsa rusinat
El vina lui si-a constatat
Si-si dete seama,

Ca nu-i nici dânsul multumit,
Si de pe cotul ei, smerit,
Luând o scama,

Îi spuse: „Draga mea, nici eu
O stie bunul Dumnezeu,
N-am fost ferice.

E drept, am fost si decorat,
Am luat chiar si Premiul de Stat,
Orice s-ar zice!

Dar pâna sa te vad aici,
Nu-mi dete fericire, nici
Faima, nici banii!...”

Desi era sub zero grade,
El în genunchi deodata-i cade:
„Ma iarta, Hanny!”

Înduiosata, ea i-a pus
Pe crestet, mâna ei, de sus,
Zicând: „În fine,

Decât sa nu te vad de loc,
Sau tot flamând si fara foc,
Si-asa e bine!...”

Morala

Astfel, iubite cititor,
S-a încheiat idila lor
Far’ sa se stie

Unde anume, când si cum,
Sculptorul si-a pierdut pe drum
A lui sotie.

Din volumul „Cântice tiganesti”, (1941)

#567004 (raspuns la: #567002) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cand totul tu privesti...pentru dinisor, - de DESTIN la: 12/09/2004 06:32:35
(la: Despre prietenie)

(DESTIN)Cand totul tu privesti si vant si frunza si chiar umbra, se poate adesea sa te pierzi, cu pasi grabiti pe drum mergand ...te va-nsoti din urma.

(DESTIN)Ai intrebat tacerea,de ce nu te ajuta?sa spuna ea acuma...de ce ramane muta?

(DESTIN)Pe cine ai cu tine la sfatul cu tacerea,e sufletul si gandul e roua diminetii si undeva acolo... este si mangaierea...

(dinisor)De vreau sa-i spun tacerii caci eu gandesc ...nu pot,soptesc catre o raza,apoi ma-ndepartez...mai stau putin soptesc din nou...se aude un ecou...ma-ntorc...

(DESTIN) Ecou venit de unde,la ce iti foloseste?ce faci ,la ce astepti,ce speri in el...?este doar vocea ta...

(DESTIN)Continua si spera cu inima deschisa,nu e nevoie de ecou...atunci cand tu ce cauti, este si bland ,este senin,este a ta dorinta.

(dinisor)Da,voi urma ce gandul imi dicteaza,te-am intrebat pe tine,cunosc drumul in viata...nu-mi place nepasarea si vorbarie multa,acuma plec si sper sa-l ajung din urma...


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#21845 (raspuns la: #21518) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tinerii si varstnicii - de popix la: 30/04/2005 21:30:13
(la: Simplicitate voluntara)
societatea umana nu traverseaza o perioda prea fericita din istoria umanitatii.
in ziua de azi trebuie sa fii"smecher" si sa te "descurci" oricare ar fi modalitatea.viitorul e cat se poate de gri caci suntem cu totii condusi de oameni fara scrupule;dorinta de innavutire este la ordinea zilei.de aici se percepe si starea de pesimism pe care vrand-nevrand o traversam cu totii...
mai e o chestie dupa parerea mea.
lumea a inceput sa se plafoneze si nu mai are nici chef si nici curaj sa se indigneze.se merge din pacate "cu valul"...

sau poate totul se rezuma la un ciclu.dupa ploaie vine soare, asa zice o zicala...
un personaj feminin - de Cassandra la: 04/12/2005 15:17:38
(la: sa facem un film!)
Maria se apropia cu pas grabit de locul intilnirii. In sfirsit, urma sa-l revada, dupa atita timp…

“Oare cum o sa fie revederea? O sa ma vada schimbata? In bine?” se intreba in timp ce rememora rapid ultima conversatie telefonica. Alesese pentru ocazie o rochie rosie, care desi nu era noua i se mula perfect pe solduri. In mina dreapta stringea poseta minuscula in care aruncase in graba fotografia lui. Unica amintire care ii ramasese.

“Dar el? S-o fi schmbat mult?”
Incerca sa-si pastreze calmul, dar cu toate astea, gleznele ii tremurau putin. Poate era din cauza pantofilor, nu mai era obisnuita sa poarte tocuri inalte. Dar acum pentru el, vroia sa fie frumoasa. Si chiar arata bine, nu putea sa nu remarce cu placere privirile care se intorceau spre ea.

Ajunsa in fata cafenelei, arunca o privire furisa inauntru – aglomeratie, distractie, fum, pe el nu-l zareste.
“Am ajuns devreme”
Deschide usa usor si intra. Inca o privire imprejur, nici o fatza cunoscuta. In celalalt capat al barului zareste un scaun liber pe care il ocupa stingaci asezind poseta cu grija pe tejghea in pozitie culcata. Barmanul ocupat sa stearga pahare o remarca in cele din urma.

“Ati dori sa serviti ceva, domnisoara?”
“Ce voce placuta, si nu arata rau deloc” se gindi Maria, dar nu putu sa nu-si dea seama ca privirea lui era trista...

PS Cine se ofera sa scrie scena de sex? :)
continuare... - de anisia la: 04/12/2005 21:31:40
(la: sa facem un film!)
in cafenea intra Dansatoarea imbracata cu fuste multe si colorate. acordurile chitarii se intensifica acompaniate de ritmul palmelor, capatind treptat dimensiune de furie, strigat, protest. din sufletul chitaristului razbeste totusi umilinta. dansatoarea isi tine portul mindru in timp ce picioarele se pierd in agitatia sacadata cu care lovesc podeaua. din cind in cind inclina capul intr-o parte, incununat de bratele lungi si subtiri, privirea indreptata cind in jos cind si-o ridica spre spectatorii care bat palmele din ce in ce mai excitati. patrunde adinc acolo unde atinge. spectatorii tin ritmul din ce in ce mai infocat, atmosfera se incinge, amenintatoare. bratele Dansatoarei, blinde si bine proportionate, cind se inalta in delir cind cad abandonate in timp ce Chitaristul alterneaza intre rivalitate si supunere la picioarele unei zeite.

“Olé!”

… si deodata Dansatoarea pare cuprinsa de nebunie convulsiva, isi arunca parul ca marea involburata ce ii acopera obrajii congestionati. privirea arde de infinita furie, podeaua sufera sub loviturile picioarelor necontrolate. ritmul sacadat devine un strigat continuu in timp ce toti sint cuprinsi de o emotie incontrolabila, in asteptarea unui orgasm imanent care sa-i elibereze. toti bat palmele uitind sa respire, ea este flacara...


...vantul ii sufla ziarul de care uitase in mainile sale. amintiri din alte timpuri il dusera departe. parea ca uitase de visul sau… o uitare impusa! cursul vietii il dusese pe alte carari. sa inveti sa uiti este intelepciune. anuntul din ziarul de astazi il simtea ca un flash venit dintr-o alta viata. ca un fulger ce s-a gandit sa-l trezeasca din amortiri. o promisiune facuta siesi, nu-i putin lucru.
statea pe trotuarul acela, inmarmurit. figura lui gri se pierdea in multimea trecatorilor. oamenii treceau pe langa el… le auzea pasii grabiti ca un fosnet de frunze moarte. incerca sa inteleaga ce simte. daca l-ai fi privit o secunda, ai fi crezut ca este un atlet ce tocmai a incetat o cursa lunga si obositoare, a trecut linia de sosire, dar continua sa isi dramuiasca energia, din obisnuinta. isi asculta gandurile…

bunicul lui, taran cu ceva avere si mai citit un pic avea o mare placere cand mergea la Bucuresti cu diverse treburi. asta se intampla de cateva ori pe an. întotdeauna se imbraca in "haine nemtesti" elegant şi ferchezuit de doar mainele batatorite de plug il tradau. dupa ce-si termina treburile musai mergea pe Lahovari unde era un birtulet tare intim si placut "LA profir", unde consuma o cinzeaca de mastica, o friptura garnisita cu cartofi prajiti si doi mici si o salata nemteasca. se cinstea cu o sticla de Fancusa de Dragasani. atunci uita de toate treburile si necazurile si se simtea "boier" cum ii placea sa spuna. toate astea pana intr-o zi cand a descoperit cine-i patronul birtului si cand cu obida a hotarat sa nu-i mai calce pragul.
in urbea lor prin anii 30, din secolul trecut, in fiecare zi de sambata si duminica in Piata mare cersea unul Dinu, poreclit pe drept Milogu. avea un anume fel de a cersi si toti il simpazizau si nu era trecator să nu-i puna un bănut in palma intinsa, curata, nu ca a altor cersatori mizerabili si zdrenturosi, in care pastra era mereu o moneda. omul cersea dar cu o anumita demnitate:
"Di dai vere si matale,/ceva parale,/ca-i ziua matale, /ca sa traiesc si eu,/dati-ar Dumnezeu mii si milioane in buzunar.."; de aceia ii se mai spunea si "poietul" iar multi sustineau ca ar fi de vita nobila, scapatat.
intr-una din zilele de vizita la Bucureşti, ca deobicei a mers la birt"la Profir". era plin ochi. chelnerii, care-i luase seama ca era un client cu dare de mana, de cum l-au vazut au facut pe dracu-n patru si i-au asezat intr-un colt o masuta nu mai mare decat o batista, probabil un piedesta de flori si i-au adus ceea ce stiau ca are obiceiul fara sa apuce sa dea comanda. Vazand atata clientela a intrebat ce se intampla. "Patronul sarbatoreste zece ani de cand a cumparat birtul si si-a invitat prietenii la sarbatoare. asa ca, nene Ghiorghita, azi consumatia e pe gratis." "si ciene-i patronul?" "rabdare că o sa apara imediat."

… o pisica tarcata ii trecu printre picioare si-l trezi din amintirile ce i se perindau prin fata ochilor. oare de cat timp statuse acolo ca o statuie? isi lua inima in dinti si trecu pragul cafenelei ce era de vanzare.

un miros de inchis il izbi de la primul pas. cu o prima privire isi forma o imagine de ansamblu: mesele din lemn lacuit, cu picioare labartate si colturile roase erau asezate in dezordine pe cimentul cu mozaic. scaunele parca iti vorbeau. servete cu patratele adaposteau frimituri ori pete de grasime. o tejghea cu pretentie de bar trona in fundul incaperii. In spatele ei un individ intre doua varste, buhait de la atata bautura, cu parul slinos si manecile suflecate, il intreaba nedumerit: ” pe cine cauti matale?”. ii intoarce intrebarea cu un zambet si-i spune cu tonul cel mai politicos posibil ”am venit dupa anuntul din ziar. e de vanzare locul acesta, asa-i?” . in timp ce-l asteapta pe domnul din spatele tejghelei sa raspunda, se gandeste la discrepanta dintre cafeneaua amintirilor lui si aceasta. fusese in multe cafenele de-a lungul vietii. constient sau nu, cauta sa gaseasca o alta care sa-i umple golul lasat de ziua aceea in care cafeneaua lui fuse demolata...

___________________________________________________
daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit...
va trimit aici ce s-a scris p - de anisia la: 05/12/2005 23:50:56
(la: sa facem un film!)
va trimit aici ce s-a scris pana acum, intr-un intreg, si va las mai departe sa continuati voi...

--------------------------------------------------
titlul: cafeneaua punct com

locatie: bucurestii anilor 40 pentru inceput. si cel al anilor 90 apoi.


introducere: un pusti la vreo 14 ani vinde ziare, ca sa-si faca bani de buzunar. e iarna, i-e frig, ar vrea sa se adaposteasca... intra intr-o cafenea, sa se incalzeasca, sub pretextul ca vinde ziare. admira in taina viata de acolo. isi face un vis, o promisiune ...cand voi fi mare, voi fi patronul unei astfel de cafenele

**
cu el citind titlurile ziarului ce-l vinde, ascuns intr-un colt al cafenelei , se face trecerea timpului si iata acelasi ziar, dupa 50 de ani, titlul pe pagina de anunturi local de vanzare, cafenea retrasa, vad bun, vand convenabil. un barbat trecut de prima tinerete incercuie anuntul. impatureste ziarul. se ridica si porneste spre locatia cu pricina

***
... ajuns pe calea plevnei, vede cladirea alb-cenusie, cu peretii scorojiti de la distanta. era o casa, care precis a apartinut candva unei familii de mici burghezi, mai mult lata decat inalta. usa din lemn masiv, cu geamuri murdare si mult prea prafuita, era intredeschisa. parca il invita sa-i treaca pragul. scoase ziarul din buzunar, il despaturi si citii din nou anuntul... da, aceasta era locatia! brusc sunetul masinilor si vorbele oamenilor din jur se transforma in rasete senzuale de femei frumoase si clinchete de portelanuri ciocnite in graba.

***

poarta niste pantaloni gri de stofa de lana, putin prea scurti - cat sa-l rusineze cand il priveste o fata - . camasa cu frunzulite verzi ii e putin roasa la guler. de la atata spalat. puloverul verde cu gri i-l tricotase tanti margareta iarna trecuta din resturile adunate de pe la cucoane. haina de iarna, nu era decat un pardesiu ce-l mostenise de la frate-su mai mare. caciula nu purta niciodata. intra in cafeneaua pina de lume, pentru a cata oara? o considera cartierul lui general. traseul ce-i era destinat pentru impartirea ziarelor, trecea negresit prin fata ei. si in fiecare zi aproape intra sa-si salute oaspetii. de cate ori nu-i urmarise de la distanta, in timp ce-si beau cafeaua, ceaiul sau brandy-ul? femei cu frizuri buclate si parul lucios, cordelute subtirele, margele care sticleau in lumina difuza a cafenelei, barbati eleganti care fumau si discutau aprins - cunostea toti clientii fideli, le stia obiceiurile si gusturile, toaletele si felul in care zambeau sau salutau. privirea ii pica la masa dinspre centru... o dama blonda si decoltata cu pielea aurie si ochii viorii, cu rochie neagra si manusi negre pana la cot bea sampanie si rade cam teatral catre un barbat foarte bine, cu obraji roz si frac impecabil. incearca sa-l prinda in mreje. langa ea, o cucoana in varsta da nota respectabila tabloului. le zambeste pe ascuns. ar fi vrut sa se duca la masa lor, sa-i sarute mainile inmanusate frumoase doamne, privind-o in ochi... roseste, numai la gandul ca el, un baietzandru de altfel, ar fi atat de indraznet; ...este la ''varsta ingrata'' si o simpla privire ascunsa ii este de ajuns pentru un vis efemer de-o noapte...
la o alta masa sunt trei persoane: o doamna planturoasa imbracata intr-o rochie aurie cam de 45 de ani...rochia este intinsa bine peste corsetul strans pe trup...pe cap are o toca neagra cu voaleta ridicata si in maini are manusi negre incheiate cu nasturei mici...soarbe dintr-un pahar un cocktail rozaliu cu o visina mare zacand la fund...soarbe cu ochii-nchisi si tine paharul cu amandoua mainile...in stanga ei este un domn cam de aceeasi varsta, jovial, cu o dantura impecabila de care e constient...bea un martini rosu, sec si povesteste doamnei cum a fost la cursele de cai...este imbracat cu un costum de culoarea castanei si pe masa, langa scrumiera si-a asezat melonul de culoarea cafelei cu lapte...
in dreapta doamnei este un barbat foarte tanar, aproape adolescent...este blond si bea plictisit dintr-o halba de bere...e prima data cand a intrat in cafenea si cerceteaza tacut gravurile de pe pereti...s-ar putea sa fie fiul doamnei...se gandeste sa cumpere un ziar, nu-i bagat in seama si se agata optimist de vraful de jurnale care miros a tus proaspat...

in cafenea intra Dansatoarea imbracata cu fuste multe si colorate. acordurile chitarii se intensifica acompaniate de ritmul palmelor, capatind treptat dimensiune de furie, strigat, protest. din sufletul chitaristului razbeste totusi umilinta. dansatoarea isi tine portul mindru in timp ce picioarele se pierd in agitatia sacadata cu care lovesc podeaua. din cind in cind inclina capul intr-o parte, incununat de bratele lungi si subtiri, privirea indreptata cind in jos cind si-o ridica spre spectatorii care bat palmele din ce in ce mai excitati. patrunde adinc acolo unde atinge. spectatorii tin ritmul din ce in ce mai infocat, atmosfera se incinge, amenintatoare. bratele Dansatoarei, blinde si bine proportionate, cind se inalta in delir cind cad abandonate in timp ce Chitaristul alterneaza intre rivalitate si supunere la picioarele unei zeite.

“Olé!”

… si deodata Dansatoarea pare cuprinsa de nebunie convulsiva, isi arunca parul ca marea involburata ce ii acopera obrajii congestionati. privirea arde de infinita furie, podeaua sufera sub loviturile picioarelor necontrolate. ritmul sacadat devine un strigat continuu in timp ce toti sint cuprinsi de o emotie incontrolabila, in asteptarea unui orgasm imanent care sa-i elibereze. toti bat palmele uitind sa respire, ea este flacara...

***

...vantul ii sufla ziarul de care uitase in mainile sale. amintiri din alte timpuri il dusera departe. parea ca uitase de visul sau… o uitare impusa! cursul vietii il dusese pe alte carari. sa inveti sa uiti este intelepciune. anuntul din ziarul de astazi il simtea ca un flash venit dintr-o alta viata. ca un fulger ce s-a gandit sa-l trezeasca din amortiri. o promisiune facuta siesi, nu-i putin lucru.
Statea pe trotuarul acela, inmarmurit. Figura lui gri se pierdea in multimea trecatorilor. oamenii treceau pe langa el… le auzea pasii grabiti ca un fosnet de frunze moarte. incerca sa inteleaga ce simte. daca l-ai fi privit o secunda, ai fi crezut ca este un atlet ce tocmai a incetat o cursa lunga si obositoare, a trecut linia de sosire, dar continua sa isi dramuiasca energia, din obisnuinta. isi asculta gandurile…

bunicul lui, taran cu ceva avere si mai citit un pic avea o mare placere cand mergea la Bucuresti cu diverse treburi. asta se intampla de cateva ori pe an. întotdeauna se imbraca in "haine nemtesti" elegant şi ferchezuit de doar mainele batatorite de plug il tradau. dupa ce-si termina treburile musai mergea pe Lahovari unde era un birtulet tare intim si placut "LA profir", unde consuma o cinzeaca de mastica, o friptura garnisita cu cartofi prajiti si doi mici si o salata nemteasca. se cinstea cu o sticla de Fancusa de Dragasani. atunci uita de toate treburile si necazurile si se simtea "boier" cum ii placea sa spuna. toate astea pana intr-o zi cand a descoperit cine-i patronul birtului si cand cu obida a hotarat sa nu-i mai calce pragul.
in urbea lor prin anii 30, din secolul trecut, in fiecare zi de sambata si duminica in Piata mare cersea unul Dinu, poreclit pe drept Milogu. avea un anume fel de a cersi si toti il simpazizau si nu era trecator să nu-i puna un bănut in palma intinsa, curata, nu ca a altor cersatori mizerabili si zdrenturosi, in care pastra era mereu o moneda. omul cersea dar cu o anumita demnitate:
"Di dai vere si matale,/ceva parale,/ca-i ziua matale, /ca sa traiesc si eu,/dati-ar Dumnezeu
mii si milioane in buzunar.." de aceia ii se mai spunea si "poietul" iar multi sustineau ca ar fi de vita nobila, scapatat.
intr-una din zilele de vizita la Bucureşti, ca deobicei a mers la birt"la Profir". era plin ochi. chelnerii, care-i luase seama ca era un client cu dare de mana, de cum l-au vazut au facut pe dracu-n patru si i-au asezat intr-un colt o masuta nu mai mare decat o batista, probabil un piedesta de flori si i-au adus ceea ce stiau ca are obiceiul fara sa apuce sa dea comanda. Vazand atata clientela a intrebat ce se intampla. "Patronul sarbatoreste zece ani de cand a cumparat birtul si si-a invitat prietenii la sarbatoare. asa ca, nene Ghiorghita, azi consumatia e pe gratis." "si ciene-i patronul?" "rabdare că o sa apara imediat."

… o pisica tarcata ii trecu printre picioare si-l trezi din amintirile ce i se perindau prin fata ochilor. oare de cat timp statuse acolo ca o statuie? isi lua inima in dinti si trecu pragul cafenelei ce era de vanzare.

un miros de inchis il izbi de la primul pas. cu o prima privire isi forma o imagine de ansamblu: mesele din lemn lacuit, cu picioare labartate si colturile roase erau asezate in dezordine pe cimentul cu mozaic. scaunele parca iti vorbeau. servete cu patratele adaposteau frimituri ori pete de grasime. o tejghea cu pretentie de bar trona in fundul incaperii. In spatele ei un individ intre doua varste, buhait de la atata bautura, cu parul slinos si manecile suflecate, il intreaba nedumerit: ” pe cine cauti matale?”. ii intoarce intrebarea cu un zambet si-i spune cu tonul cel mai politicos posibil ”am venit dupa anuntul din ziar. e de vanzare locul acesta, asa-i?” . in timp ce-l asteapta pe domnul din spatele tejghelei sa raspunda, se gandeste la discrepanta dintre cafeneaua amintirilor lui si aceasta. fusese in multe cafenele de-a lungul vietii. constient sau nu, cauta sa gaseasca o alta care sa-i umple golul lasat de ziua aceea in care cafeneaua lui fuse demolata.
----------------------------------------------------------
___________________________________________________
daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit...
"ai fi observat ca textul est - de newmann la: 22/01/2006 13:07:39
(la: Femeia in alb...)
"ai fi observat ca textul este formulat la prezent ..."

prezentul imediat sau cel de-abea trecut? "unde o pot gasi" înseamna unde ai posibilitatea, dar nu garantia. de aceea am zis...
îmi cer scuze daca am înteles gresit.

si mai e o chestie nelalocul ei.

"Cum după ploaie vine soare...sper că va veni o zi când îmi va spune râzând că la capăt de curcubeu a întâlnit fericirea..."

asta lasa de înteles ca tocmai a plouat.

poate gresesc eu. sînt o fire meticuloasa. ma uit dupa detalii.

primeste scuzele mele daca nu am dreptate.
#101630 (raspuns la: #101593) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Unde ne sunt valorile?! - de om la: 02/03/2006 05:56:11
(la: Unde ne sunt valorile?!)
Unde sunt valorile…hmmm…hmm…mai intai trebuie sa intelegem CARE SUNT VALORILE! Apoi trebuie sa nu facem confuzia cu CALEA ce confirma valoarea, unii o considera educatia strict controlata, altii libertatea de exprimare, etc. Cred ca valorile (cineva care a facut ceva -sau are potential in viitor- persista in timp) sunt prezente, dar nu la nivelurile de “valori mass-media” actuale. Intotdeauna au fost oportunisti/venetici cu gura mare care au sarit in fata si nobili care din respect pentru ei insasi s-au dus la coada, doar, doar sa nu fie confundati cu veneticii! Dupa parerea mea trebuie “sapat” ca sa descoperi o comoara.

Intr-adevar in present este o mai mare discrepanta intre extreme (fuga dupa putere fara nici un fel de scrupule –decadenta- vs fanatismul religios ca forma de combatere a decadentei). La “mijoc” se afla mai putini “bon vivant”(i) in comparatie cu generatiile après guere, deh viata este mai rapida acum ;) ! Dar banuiesc ca este un fel de echilibru un fel de “dupa ploaie vine soare, dar si dupa soare vine ploaie”

"Ce putem face?" = sa dam generatie viitoare doar cei 7 ani de acasa, restul vine de la sine ;))
Iubiti viata - de zaraza sc la: 17/06/2006 12:24:46
(la: poate ca e o problema veche de cand lumea dar unde e finalul ei)
Imi pare rau ca trebuie sa te contrazic, dar omul este creat pentru fericire...trebuie doar sa stim sa o vedem...luind hotariri intelepte ne vom asigura ca nu vom avea necazuri atit de mari...judecind realitatea la rece vom vedea ca nu le putem avea pe toate (sau pe toti, dupa caz...:)) )...dupa ploaie vine soare si omului cind ii este bine isi face singur probleme...sper ca mai tirziu imi vei da dreptate...

viata este ceea ce conteaza...traiti viata si nu cautati fericirea IN VIATA, viata este fericirea...momentele grele sint inerente si ele te duc catre celelalte momente fericite...

cere si ti se va da
#128402 (raspuns la: #127841) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
vezi, - de anisia la: 08/08/2006 00:13:28
(la: The Ball Room)
deja aud pasi grabiti in foaier... sa fie doamnele revenite de la ceaiul oferit de Cri Cri -ul? sau domnii ce tocmai au incheiat de urmarit partida de sah dintre Pasagerul si Mr Six?

sa ne continuam nocturna... noaptea e inca tanara, asemeni si sufletele noastre. intoarce obrazul. un tzuc pentru prietenie, altul pentru starea de bine. ochisorii imi stralucesc... pentru ca dincolo de clapele albe si negre, se ascund nesoptite ganduri. piciorusele imi danseaza pe pedalele pianului cu coada, sub rochia cu crinolina si volanase de dantela. iti plac perlutzele in forma de ghetzar, ce cu eleganta isi schimba nuanta, dupa unduielile taliei? se potrivesc de minune cu diadema primita in dar de ziua mea, nu?
_________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...
#137921 (raspuns la: #137913) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt. Alaci Costin - de oltcit la: 01/09/2006 23:35:38
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
Nu pot sa trec cu vederea peste aceste rataciri si confuzii care ne inconjoara, citindu-le ignorandu-le.
De aceea ma simnt indemnat sa atrag atentia asupra lor, chiar cu riscul de a fi injurat sau luat la misto cum au facut-o si altii!.
Atat cat am primit si eu de la Dumnezeu sunt dator sa marturisesc si altora '' Adevarul''.
Nu am intentia sa ma bag si eu in seama!... {ca musca-n lapte}cum se zice-n popor!
Credinta fara fapte...
Credinta si faptele nu le pot savarsi oamenii...cu a lor putere!
Totul tine de credinta in Isus...si apoi faptele sunt savarsite de Isus prin oameni!acei oameni care sunt predati lui Isus, lasand lumea la o parte din viata lor dedicati lui Isus in intregime.
Un exemplu: voi ati fi in stare sa parasiti {lumea}, si averile voastre,pt. a fi supusi la orice lucrare pt. Isus?..Ati fi de acord sa fiti umiliti pana la ultima speta de jos?binenteles ca mandria si eu-l din noi ar face figuri,la aceste incercari! din cauza asta omul nu intelege multe lucruri...si de aici...indoiala, neputinta,ratacirea si mai multe!
Iar pocainta vine usor, pas cu pas.incercand, cerand lui Isus ceea ce El vrea sa dea cu draga inima...
Pt. toti exista un drum!fie ca merge pe el, fie ca nu... acesta e drumul catre pocainta sau pierzare.
Dar mai este o sansa!!! traim in timpul sfarsitului...va veni o zi in curand, f. curand cand toti oamenii vor trebui sa aleaga pe fata de care parte vor fi...ultima incercare a omenirii.directa!pazirea poruncii a lV-a!!!..atunci se vor da pe fata toti cei care se vor da de partea Domnului...sau de partea {fiarei} atunci numai tine de ce cred eu sau tu!
Va fi pe fata! direct in societate...in fata biserici si a statului!
#142686 (raspuns la: #142480) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mucii la inaintare. - de M a o la: 18/10/2006 20:52:55
(la: vreau o portie de ne-romanesc!)
In timp ce-ti stergi mucii, gangavind despre o Romanie pe care nu o cunosti inca, afla ca ai primit o portie zdravana de ne-romanesc prin insasi institutia care ar fi trebuit sa-ti bage in cap valorile romanesti, scoala. Frustrarea ta nedocumentata ar trebui sa se indrepte spre nulitatile de la putere si nu spre mujic. Prostul care se scobeste in nas are creierul spalat. Care-i vina lui? Care-i vina gainii ca boieru' vrea sa-si umple burta?

Stai linistit(a), ne-romanescul vine, cu pasi repezi. Doar sa nu ne stea in gat!((

======================================================
Damned! If a man has no right to kill another, what kind of world is this!?


nina_sovre - de latu la: 16/11/2006 21:47:40
(la: Societatea de consum)
Oamenii prefera vulgaritatea publica a limbajului...
Ce benefica este tocmai prin renuntarea la aceasta vulgaritate a limbajului, recenzia pe care ne-o prezinti aici. Este oglinda pe care, in nevinovatia-i plina de elan si virtute adolescentina, un vlastar mioritic ne-o tine in fata, noua celor care am fi spus alter ego in loc de alterarea eului, practica in loc de praxis, raport social in loc de raport social intre indivizi...
Dar trist nu este cum am fi spus ce am fi spus daca am fi spus, ci tocmai acest din urma aspect: Daca am fi spus.
Caci eu n-as fi spus ce n-am spus dar spun ca bine ca ai spus tu. Nu pentru ca nu-i cotidian ci pentru ca - dupa cum punctual ai remarcat - eu in simplitatea mea aroganta nici n-as fi considerat necesar sa expun asemenea adevaruri fundamentale, considerandu-le platitudini. Ce greseala!
Singura consolare intr-un asemenea moment al adevarului este, ca nu ma voi putea dizolva, nefiind o personalitate.

Iti multumesc Nina S. Pentru maretia micului tau gest de simpatie simpla, in numele unei generatii, catre o alta generatie; Iti multumesc pentru dialogul pe care l-ai initiat ca pe o furtuna in acest pahar numit cafenea; Pentru exemplul tau de o cutezanta exemplara si anume aceea de a scoate la suprafata, spre a trebui fi vazute, bolile pe care in acribia mea pervertita si vanduta pentru un pumn de dolari incepusem a le uita, denigrand propria-mi personalitate, prpriul meu sange, propriile-mi radacini.

Incerc sa-mi stapanesc emotia regasirii lucrurilor simple si doresc sa te sustin in aceasta tentativa pe care o intuiesc a fi capitala in tanara ta existenta, dovedindu-ti ca nici eu n-am pierdut toate legaturile cu lumea pe care tu mi-ai readus-o in fata ochilor, adaugand marilor adevaruri pe care le-ai enumerat, cateva nesemnificative aspecte cum ar fi: Ziua e lumina si noaptea intuneric, pamantul se roteste, dupa ploaie vine soare, roata istoriei e rotunda, Giordano Bruno a existat, Elvis traieste.
Dar cred ca cea mai importanta maxima, aceea pe care eu insumi am uitat-o pana acum, cand tu mi-ai reamintit-o, este: "Cum strigi in padure asa ti-e si ecoul".


__________________
Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.
Cri - de alex andra la: 19/12/2006 08:01:29
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - REPRIZA A TREIA)
Ploaia vine, ploaia trece,
Si cu ea putem petrece:)
Ai dreptate, este buna,
De spalat tot ce ne tuna:)
Multumescu-ti pentru glob
Si ninsoare. Bob cu bob
O s-o strang pe derdelus,
Sa faca de-un sanius:)

Lost without music in a world of noises
#164224 (raspuns la: #164216) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
maza - de picky la: 21/01/2007 00:49:29
(la: clatitele mele)
Adrian Fuchs :

Ai clatite cu mascari ? Nu de alta dar de regula ploaia vine de sus, de la
carote.
#170133 (raspuns la: #169946) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...