comentarii

ploaie de stele


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Ploaie de "stele cãzãtoare" - de Dinu Lazar la: 10/08/2004 14:35:05
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Pe 11 august se va putea vedea unul dintre cele mai frumoase spectacole naturale: ploile de stele cãzãtoare ale Perseidelor, a informat marþi directorul Institutului Astronomic al Academiei Române, Magda Stavinschi.
În noaptea de 11 spre 12 august, Pãmântul traverseazã coada cometei Swift-Tuttle. Se pare cã, în jurul orei 1,00, se va înregistra maximul fenomenului - vor fi cam 100 de "stele cãzãtoare" pe orã.
Ploaia de stele cãzãtoare se poate observa, potrivit directorului Institutului Astronomic al Academiei Române, departe de luminile oraºelor, în acest fel putându-se vedea mai bine particulele cometare care intrã în atmosferã si ard.
Pentru amatorii de fotografii astrale este o bunã ocazie de a imortaliza un spectacol impresionant, folosind un obiectiv cu deschidere mare, îndreptat cãtre Perseu. Este preferat un film 400 Iso, pentru cã, oricât de luminosi vor fi meteorii, ei trec foarte repede si au doar puþin timp ca sã impresioneze pelicula fotograficã, a precizat Magda Stavinschi.
#19502 (raspuns la: #19501) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Singuratatea - de Little Eagle la: 14/05/2004 13:12:16
(la: Singuratatea a devenit o boala rusinoasa?)
Nu este deloc o boala rusinoasa.Este un act de bravura.Din pacate nu putem fi real singuri nici in momentele de singuratate.
Mintea e invadata constant de ginduri,unele chiar fara sens,este greu chiar sa si meditezi,trebuie sa fii un Brave warrior sa subjugi gindurile sa mentii doar pe cele ce au o valoare.
In fapt as face o asemanare intre minte si computer,ar fi bine daca am putea fi in stare sa aruncam la cos mesaje inutile gen spam si apoi sa-l golim.Am mai reduce din atata memory.

Cu multi ani in urma nu puteam trai o zi fara sa nu fiu cu cineva fie prieteni,fie fete(destule),petreceri,baruri,drug parties....acum ca-s mai intelept putin imi dau seama ca nu doream sa fiu impreuna cu mine insumi,fugeam de mine,ma ascundeam in diverse iluzii si minciuni,imi ascundeam singuratatea in sticla de vodca,imi era frica sa stau cu mine insumi macar citeva minute,eram un las!
Nu puteam sta singur in casa,trebuia sa ies afara sa fiu in mijlocul multimii si atentiei,eram un fals,un egoist complet.

Acum NU mai suport lumea,stau departe de ea,deprte de lumea nebuna,parca asa se numeste acel film din anii60.
Sa stii Daniel ca sunt fericit in singuratatea mea.Am trecut de la o extrema la alta total opusa.
Sint zilnic in mijlocul naturii,deci practic nu-s real singur,vorbesc cu pasarile si animalele si copacii si florile.Nu,nu-s nebun!!!Sunt singur si totusi nu sunt.
Si sotia mea e la fel ca si mine,noi doi ne intelegem f. bine si de fapt suntem antisociali.
Daca rar,poate de 3-4 ori pe an mergem la vreo petrecere lumea chiar amici si cunostinte ne oboseste,ne ia pareca din noi toata energia fizica si mintala.
Prima intentie cind suntem invitati undeva e sa cautam o scuza sa nu mergem,o minciuna adecvata si credibila!!!
Sunt in lume dar nu cu ea.
Nu-mi mai e frica sa fiu singur,in fapt CAUT sa fiu cit mai mult singur.Acum pot trai cu mine insumi.
Si nici sa ma ascund in sticla de vodca nu mai e nevoie!Si nici sa-mi creez o iluzie din droguri,o lume ireala in care iar sa ma ascund!

Cred ca citatul tau este adevarat,la fel si parerea ta,dar repet ca a fi total singur este f. greu,de fapt in acest moment nu-s singur pt. ca-ti scriu si indirect am o conversatie cu tine,de unul singur dar paradoxal nu.
Cind cu 16 ani in urma am avut vision quest(am scris un text pe seama acestei experiente personale),in 24 ore de stat in groapa toata noaptea mi-am dat seama cit de sublima poate fi singuratatea si totodata si spirituala.
Am inteles de ce o fac ascetii,este o plonjare in suflet si un drum de autocunoastere,te schimbi in tine,vezi altfel viata si creatia.Devii unul cu ea.

Singuratatea te invata sa si iubesti si sa devii sincer cu tine insuti dar si cu cei din jur,este un drum spiritual,nu cred ca este pt. oricine.
Am descoperit multe cuvinte de intelepciune la Myrtle Beach(So Carolina),unde e un loc spiritual pe 800 acres de padure virgina si un lac imens dincolo de care e Atlanticul.Stai in cabane mici de lemn,nu exista Tv si nu se discuta politica sau se citesc ziare.Exista o bucatarie in comun cu alti vizitatori,adica imparti cu ei si ei cu tine ceea ce au.
Te plimbi prin padure,te duci la ocean(plaja e prop. centrului),faci ce vrei tu si singur.
Stai si meditezi in fata lacului,ori iei barca si vislesti,sint insa aligatori in lac dar nu ataca,poate doar daca vrei sa inoti dar oricum e interzis.
Mereu in fiecare an vine acolo un indian(mohawk nation)pe nume Joseph Black Bear.In fiecare dimineata pe la 7 il vezi pe dealul paduros ce da la lac
imbracat in haine de ceremonial si cu o aripa intreaga de vultur in miini si cinta pe limba lui cerului si Marelui Spirit.
Apoi sta ore intregi si se uita in zare,mi-a spus ca singuratatea este o binecuvintare,ne uneste cu Creatorul prin vint,ploaie si stele,il simtim in noi doar fiind singuri.Este o credinta nu o filosofie si cu mai multe milenii practicata de indieni,inaintea bibliei si a altor credinte.

Astea am avut de spus,fie ca Marele Spirit sa va aiba pe toti in grija si paza lui.

Love&peace,
Ozzy

































































RE: #159376, de Cri Cri la Fri, 24/11/2006 - 23:20 - de cactus la: 25/11/2006 01:02:27
(la: MISTER CAFENEA SE PREMIAZA !)
auuu!!!!...s-a vrut intepatura?

probabil un spin ratacit din coronita .....

cu cateva zile in urma, pe YM, celdesubdush m-a invitat sa raspund la intrebari...i-am spus ca ele sunt pt fetele nominalizate, nu pt mine...totusi a insistat...atunci i-am spus ca voi raspunde daca iese MISTER....si am fost atat de sigura ca va iesi, (daca nu as fi fost, nu as fi insistat sa se reia votarea)..incat am postat raspunsurile, in afara de concurs, din respect pentru el si amuzament pentru mine...

FELICITARI celdesubdush, uite si premiul meu pentru tine....

"In seara asta
mi-ai adus parfum de alge
si de val...

E ca si cum as sta intinsa pe nisip
Si as plange in fosnet de apa
Asteptand apusul
Si ploaia de stele"

cactus

PS - pt Cri Cri
" 5.2 - Cum faci ca sa prinzi o laba de gasca?
Ma costumez in gascanul care a castigat concursul de Mister"

Bine ca mi-ai amintit, nu am fost atenta cand am scris....raspunsul complet era:

Ma costumez in gascanul care a castigat concursul de Mister radio Ga-Ga


Alexandros - de Giordano Bruno la: 12/06/2007 13:38:28
(la: Nu-i de mirare. Acolo a fost casa me si..)
:) Intru pe cafenea sa citesc si eu una alta .. si ... si ce vad ? Ploaia de stele .
#205534 (raspuns la: #205528) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Cri Cri la: 29/05/2008 16:57:57
(la: Dorinte)
"ploaia de stele" cam fumata, nu m-a zgariat, doar mi-am amintit c-am tot vazut-o pe ici pe colo

insa per general, imagini faine si suple
viridans fiat
pai... - de Lady Allia la: 04/09/2008 21:10:57
(la: La cer, etajul IX )
eu ce sa zic?
cerul meu acu e la etajul I :))))), dar de cand ma stiu urc si cobor la etaje de imi sar fulgii.
odata am urcat pana la nori. nu m-au tinut mult - a plouat si m-am trezit goala sufleteste in mijlocul strazii :)).
mirati au sarit la mine niste paparrazi, dar i-am linistit repede: "hoo bre! acu is aia de mult mai jos decat la demisol!". or facut moaca o_o si: "pfuuuaa! iar ne-or fraierit aia cu ploaia de stele!". ce stiau ei? aveam pe talpi de suflet olecuta de praf de stele :). mai bine ca n-au aflat.
intr-o alta zi m-am trezit escaladand cerul. ma plimbam linistita printre ingeri si copaci pana ma vede Doamne Doamne. ma lua de guler mirat, ma scutura putin, ma intreba: "ce e cu tine aici?" eu ridic din umeri si las coltul buzelor in jos: "da eu de unde sa stiu? cred ca am ratacit etajele!". m-a privit si a zis: "aha! jos inapoi!" :))). nu avea loc pentru musafiri nepoftiti, iadul era poate supra populat...ce stiu eu?
cand m-am trezit ma scutura un doctor. bine ca nu i-am spus: "multumesc Doamne!" ca ma trecea la etajul cu nebuni. nu ca nu as fi, dar sunt o nebuna nedepistata medical :)))))).
acu...stau si privesc de la etajul I si ma bucur!
de aici se vad mult mai frumos oamenii si cerul, iar eu stiu cu siguranta ca nu mi-e inaccesibil nici un etaj. ai nevoie de un strop de nebunie si oameni frumosi langa.

:) frumos text Intrusule. dat fiind faptul ca Bergenbier-ul s-a epuizat din cauza ca prietenii stiu de ce si de la ce s-a pornit pamfletul...ia un Noroc: noi sa fim sanatosi!
pelerina - de modigliani la: 28/03/2010 13:23:22
(la: Prag)
protectoare, ploaie de stele, pasi ai lunii, ferestre de lumina, noapte prinsa n copcii...nu, multumesc

Apa de ploaie. - de (anonim) la: 17/09/2003 12:22:33
(la: Cat cantareste un nor?)
Cerul este innorat. Transpiratia-ti curge pe fata si peste tot trupul. Ratacit si fara busola cu numai hainele de pe tine ,fara hrana si fara apa te uiti la cer si vezi norii astia de toate formele umflati si gata sa plesneasca si te rogi la D-zeu sa ploua.
Iti spui ca vei mai avea o sansa fara hrana dar numai apa sa ai...incepe sa ploua. Iti iei palaria de pe cap si o transformi in galeata culegatoare de stropi...Te uiti la cer si ploaia iti atinge buzele insingerate si umflate de sete iar intre timp cu minile pe palarie incerci sa nu-ti perzi echilibru si aduni fiecare strop pretios in ea.
Numai apa de ploaie de-as avea......
#298 (raspuns la: #288) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Si Ion Caraion - de Ingrid la: 19/11/2003 10:57:18
(la: Cele mai frumoase poezii)
Te-am asteptat la toate trenurile vietii mele...
Polare zapezi rebele...
Întotdeauna am venit la gara,Doamne
mai devreme decat pleca trenul.
Si te-am asteptat la toate trenurile vietii mele,
sa te-ntampin.
Ma vedeau cum bat campii-n
zadar - copiii,acarii,vântu-limbut.
Tu n-ai venit.Sau ai trecut
fara sa cobori.
Habar n-am in care tren ai fost ori
unde si la ce ti-i fi dus...
Câte lumi n-au rasarit Câte n-au apus,
pâna se-nerase de tot si timpul incepuse sa se
termine si sa se faca urât!
Acuma,ca-i asa de tarziu incât
nu va mai trece nici un tren si nu va mai fi nici un an,
mi-nchipui c-ai fost in fiecare din ele
insa erai obosit ca un elan
pe care-l fugaresc la pol haita de iele
si spaima si figul
ca atipisesi,ca visai si de aceea
n-ai mai aparut la geam,n-ai mai coborât
n-ai mai pus pe nimeni de paza la digul
dintre mocirla si stele
dintre urât si urât.

Cum isi asteapta femeia
iubitul din razboaie,
te-am asteptat la toate trenurile vietii mele -
in soare ,in ploaie,
pâna m-am destramat...
insa tu n-ai mai gasit semnul,aleea
(Nici adevarul nu-i adevarat),
dramul de drum
pe care apucand sa dai de timpu-ntalnirii.
Ca strigoii mitologiei Asirii,
îi fi calatorind si-acum
prin cine stie ce naprasnice ierni sau toamne,
prin cine stie ce vraiste,ce vreme,ce putred,ce tinä.

Trezeste-te,Doamne,
sa n-ajungi in tara straina!


Sara pe deal ...tot a lui Paunescu - de Ingrid la: 22/11/2003 11:09:02
(la: Cele mai frumoase poezii)
Sara pe deal
Iese amurg dintr-o bataie de clopot
caii culeg iarba din ultimul tropot,
pasari adorm daca amurgul le-atinge,
sus la izvor, sus la obirsie, ninge.

Case cuprind sufletul zilnicei fringeri,
oamenii sint umbre tacute de ingeri,
nimeni aici legea cereasca n-o calca,
sufletu-n plop, trupul se-apleaca in salca.

S-a auzit de peste uliti o veste,
un nou nascut viu intr-o iesle mai este,
lemne de foc, oarbe carute mai cara,
ultim sarut, ca o pecete de ceara.

Misticul sat luneca in rugaciune,
nimeni nimic, inspre pamant nu mai spune,
toate se-ntorc ireductibil spre ceruri,
florile tin sipete de adevaruri.

Iarasi amurg, dangatul parca revarsa,
cucii dispar langa clopotnita arsa,
cade-n fintini ziua sa urce iar, miine,
in amintiri satul miroase a piine.

In cimitir, oile nu mai pasc iarba,
mieii o pasc, pofta din ei este oarba,
nevinovati, anii se-ncarca de vina
cum ne-ating, fiintele cum le declina.

Sara pe deal seamana cel mai ades cu
sara pe deal cum o scria Eminescu
sara pe deal e si-aici cum si-ntr-insul,
sara pe deal, fetisizindu-ne plinsul.

Sara pe deal, parte din noaptea eterna,
sara pe deal, capul se-apleaca pe perna,
sara pe deal, totul deodata invie,
sara pe deal, muzica din poezie.

Caii in apus pasc magnetismul chindiei,
omului bun, casa puternica fie-i,
noi intre noi sa mai gustam cat se poate
sara pe deal, cea mai de pret dintre toate.

Si sa privim cerul cu tragice stele,
care mai ia forma poruncilor grele,
oamenii trec, nici nu vom sti unde pleaca,
iar dupa ei se mai aude o toaca.

Urmele lor sint sau copiii sau munca,
intr-un temei lasa intreaga porunca,
sara pe deal nu e dacat un amestic
de fabulos, de nebunesc si domestic.

Ziua s-a stins, zeama de zarzara cruda,
tipa guzgani, cine-are timp sa-i auda,
carii batrini de-o vesnicie lucreaza,
printre copii zgomotul lor isca groaza.

Daca intinzi mana cu-o mica lumina
ai sa si simti vrejuri crescind in gradina,
niste pindari, haulituri isi arunca,
fetele mari grup se intorc de la lunca.

Poarta in sini dorul de-o mana barbata,
cei cautati mult mai tarziu se arata,
podul pe rau scirtie si se indoaie,
mustele bat, semn de-nnorare si ploaie.

Lina-n fuior in turbioane se leaga,
creste-n dovleci dor de saminta intreaga,
parca de ieri luna rasare-nspre miine,
plange-un copil, sau parca latra un caine.

Plaurii morti, cresc dintr-o apa uitata,
sfinti intelepti celor cuminti li se-arata,
sara pe deal, uite un minz care moare,
suflet din el, ca si o seara apare.

Dulce-albastrui cauta suflet de iapa,
ea nu mai e, alta va sti sa-l inceapa,
ultimi copii striga pe ulita noastra,
blinde bunici ii insotesc din fereastra.

Sara pe deal, cumpana sinea nu-si strica,
sara pe deal e ca un duh de bunica,
fruct zemuit imprastiat pe tot locul,
coacem porumb, unde ai nostri fac focul.

Sara pe deal, dulce vinare de vara,
azi nici un om nu are dreptul sa moara,
sara pe deal, fum doborit dintr-un sfesnic,
cade pe om, parca-ntrupindu-si-l vesnic.

Sara pe deal, cinepa fumega bice,
cei pedepsiti, nu au curajul s-o strice,
toate ramin, precum au fost in natura,
starea de om trece spre starea cea pura.

Sara pe deal, spune ca asta ni-i rostul,
sa o numim suflet din sufletul nostru,
sara pe deal, sufletul mare al lumii,
sara pe deal, ochii in lacrimi ai mumii.

Iar cand noi toti vom murmura ce ne doare,
tu sa ne dai o crestineasca iertare,
sara pe deal, nu a murit idealul,
sintem aici: Oamenii..Sara..Si Dealul.


nu e "cea mai" dar e frumoasa - de mapopescu la: 05/01/2004 17:12:20
(la: Cele mai frumoase poezii)
O motocicleta parcata sub stele
Mircea Cartarescu

sint o motocicleta parcata sub stele, linga vitrina magazinului de reparat televizoare.
din gang vine curent. sint palida, slabita.
in magazin au lasat un bec aprins, asa ca vreo doua tuburi catodice
ghivece cu asparagus si cactusi, rafturi de cornier intesate de carcase de televizor, casete AGFA si cabluri
lucesc tulbure, imi populeaza singuratatea.
caci ma simt singura.
in oglinda mea retrovizoare roiesc galaxiile,
aburesc stelele in roiuri globulare, isi trimit gîfîitul radiosursele
toate indepartindu-se-n fuga, ca niste criminali de la locul faptei
lasind o dira de singe in urma.

ce liniste. citeodata ma-ntreb
ce-o insemna sa faci dragoste. caci ei vorbesc doar de asta. in fiecare simbata ei ma incaleca
si ma tirasc pe sosele. vad dealurile, norii, soarele
picaturile de ploaie, copacii incurcindu-se-n curcubeu ...
ah, cilindrii mei imi ticaie nebuneste. atunci chiar simt ca traiesc.
ei intra in motel si fac dragoste.
ei sint Stapinii si se simt liberi.
dar cum poate fi cineva liber cind e facut din celule?
... si inapoi in gang; linga vreo dacie prafuita.

mi-e sete de dragoste. daca as putea iubi macar vreun stecker cu prelungitor din vitrina asta.
mi-as luneca degetele pe pielea lui de plastic alb, dac-ar vrea
si dac-as avea degete. dac-as putea sa traiesc
macar si in cimpul bioelectric al cactusului ...
curind, curind o sa mor, si n-am facut nimic in lumea asta, or sa ma arunce la fiare vechi
or sa imi crape farul si becul ars are sa-mi atirne de doua firisoare de lita.
toata viata i-am ajutat pe altii sa faca dragoste
iar eu o sa mor printre bobine, magneti si ciulini.

sint o motocicleta parcata sub stele.
dimineata or sa ma-ncalece iar, or sa-mi suceasca ghidonul, or sa ma ambreieze
si iar pe asfaltul multicolor, printre dealurile roscovane, printre muntii albastri
prin depresiunile strabatute de riuri
peste pasajele de cale ferata, prin orase de provincie cristaline
rulind impotriva vintului prin stropii de ploaie si gazul de esapament, mincind kilometrii.
asta o insemna sa faci dragoste?
oricum, asta e consolarea mea, e meseria mea, e dragostea mea.
pentru asta merita sa fii singur.
cine suntem noi,oamenii? - de Little Eagle la: 15/05/2004 13:12:50
(la: Cine suntem noi, romanii?)
Dear brother Alain,

Imi dau seama ca traiesti in Romania din cele scrise de tine.
M-am nascut si eu acolo cu 48 ani in urma,traiesc in USA de 23 ani.
Am sa-ti spun ca niciodata nu m-am simtit eu insumi in Romania,a fost o etapa din viata mea si o experienta karmica.
Nu ma consider deloc roman,dar nici american,ma consider insa apartinind lumii intregi.
Nu gindi rau acum despre mine si sa te referi la patriotism etc.Tu pt. mine esti fratele meu,si te iubesc.

Iti spun insa din suflet,si doar de el ascult ca sunt un om liber si vreau sa raman ca atare si nelegat de o tara anume.Asta nu inseamna ca nu iubesc Romania,dar iubesc si Brazilia de ex.
Nu uita ca suntem doar niste calatori in timp in aceasta Creatie,niste suflete nomade.
Fiecare cu drumul lui anume,peste citiva ani voi pleca in Italia definitiv,nu stiu cit timp voi sta acolo.Poate voi pleca in Africa undeva,nu stiu inca,destinul meu va decide.
Ori poate in final plec sa ma reunesc cu Marele Spirit.Stiu in mine ca intr-o alta viata trecuta am fost indian,de aceea am ajuns aici,pamantul meu m-a chemat inapoi,m-am nascut din el si tot in el ma voi duce.
Nu cred ca toti europenii sau asians au avut aceasta chemare venind aici.
Unii raman acolo unde s-au nascut pt. ca acesta e drumul lor scris,altii merg acolo unde au mai trait candva in trecutul altor vieti,ii cheama pamantul si tara respectiva,trebuie sa te reintorci de unde ai plecat si stelele te vor duce acolo,in ele e scrisa soarta ta.

Intr-o zi te trezesti si intelegi rostul Creatiei,ea te cheama pt. ca traieste prin tine si tu prin ea,e o dragoste sublima daca o vei afla si intelege cind iti vine vremea respectiva.E ca un ceas a carui alarma te scoala din somn.

Romanii pe vremuri au fost brave warriors,i-as compara cu fratii si surorile mele indieni americani,dar si-au pierdut curajul.Au devenit lasi in fata soartei,nu e vina lor,fiecare tara din lume are o anume soarta ca si o singura persoana.
Fratii si surorile mele au fost aici sistematic masacrati in genocid feroce de omul alb.Ma simt mult mai atras in spirit si suflet cu ei decat cu romanii,dar asta nu inseamna ca nu va cosider pe toti frati si surori,este un curcubeu
de culori si toate rasele din lume trebuie sa fim impreuna si repet si voi repeta mereu in acest forum ca suntem cu totii acelasi suflet si trebuie sa invatam sa ne iubim intre noi si sa uitam ce inseamna ura!

Draga frate,nu ma simt roman,ma simt om,un suflet ca si tine,si ma simt liber,
politica este pt. cei mincinosi si ingrati si ignoranti,egoisti,in alte vieti viitoare se vor descoperi pe ei insisi.
Tu asculta-ti sufletul,doar el iti va spune cine este si cine esti.
Asculta vintul si ploaia,au multe de spus.Priveste cerul cu stele,fiecare iti va vorbi caci au multe de spus.Vorbeste cu ele si vei simti in tine ca esti unul cu Marele Spirit,vei plange poate dar nu e o rusine,fiecare lacrima e sufletul unei stele pe cer,sufera prin tine dar te iubeste.

Fi tu insuti.Cunosc Elders(indieni din diverse triburi,f.f.f. spirituali)care traiesc
intr-o coliba si niciodata nu se plang ,sunt mai fericiti decat ti-ai imagina.
Le dai good tobacco si iti vor spune povesti pline de intelepciune,sunt saraci,mai saraci ca orice roman din Romania dar niciodata NU se plang!!!
Nici nu au curent electric macar si se spala in lighean,n-au nici tv.si totusi..sunt cei mai aproape de Dumnezeu,crede-ma!!!!La ei va veni Dumnezeu intotdeauna si ei vor fi primii pe care ii iubeste ,sunt copiii lui!

Nu uita my brother,acelasi singe curge in noi toti,nu e nici albastru si nici galben,este rosu si ne face pe toti frati si surori asa cum Marele Spirit a dorit.

Sper ca ti-am dat un raspuns la textul tau.
Cu toata dragostea,
Love&peace,
Ozzy


































































Pt. Cresida - de Little Eagle la: 17/05/2004 17:09:34
(la: Viata in doi!)
Draga mea surioara,

Am zis ca voi parasi cafeneaua curand,caci nu mai am ce sa mai spun,mi-am incheiat timpul cu voi toti,dar este tare greu sa iesi din cerc,e cercul sufletelor unite in unul singur,daca-mi amintesc in "Godfather III",Al pacino spune la un moment dat:"Everytime I want to get out,they pull me in".Poate nu e citatul intocmai,nu-s sigur dar este apropiat de cele spuse de Michael Corleone.

Am zis ca plec...uite ca inca nu pot,ma trageti de maneca sa revin....
Poate o sa plec candva,nu stiu,poate o sa mai stau o vreme,iar nu stiu,poate nu voi pleca...ce stiu eu?The Great Spirit will show me the sign someday.
Am scris destule recent si sunt cine sunt,un Hopi indian...nascut in Romania,m-am intors acasa insa,poate voi sta o vreme,ori poate voi pleca,doar stelele si vantul imi vor spune cand e vremea sa cunosc.
De aceea refuz sa mai vorbesc in viitor in cercul nostru despre mine decat drept cine sunt cu adevarat.

Experientele trecute sunt in urma,am pierdut acele hartiute,dar am invatat de la ele pana m-am trezit din somn.
Ce ai scris ca raspuns la textul meu imi spune in suflet,care e acelasi cu tine draga surioara,ca esti pe un right path,cauta sa descoperi intelepciunea lui prin tine si dont't worry be happy!

In viata sunt semne in Creatie,in vant,in picatura de ploaie in nori si in suflet,el va sti drumul scris de ele prin Dumnezeu si marele Spirit.
Vorbesti prin wisdom si e sufletul tau ce vorbeste prin tine,se recunoaste si in mine deopotriva.
Imi cer iertare tie draga surioara ca poate am fost cam dur in vorbe,sa stii ca nu am facut-o cu intentie,ci am crezut ca pot fi de folos in a-ti da exemple si pareri personale.

Nu-ti face griji ca esti singura si poate ca nimeni nu te intelege,eu te inteleg si te iubesc.Esti sora mea,cum pot sa fiu aspru cu tine decat sa-ti dau poate sfaturi ce si eu le-am primit de la elders,si crede-ma ca NU am vazut si intalnit in viata mea,oameni mai aproape de Dumnezeu ca ei!!!Si NU fac parada din asta!!!

Toti ne nastem free,dar nu stim sa gandim si sa iubim libertatea,o credem ca pe ceva ce ...trebuie s-o avem,adica,to take it for granted!Nu e adevarat,libertatea apartine oricui pe acest pamant,dar e legata de iubire si acesta e un sentiment ce inca nu am invatat sa intelegem.

Daca te-ai trezit este bine,remember,stai pe poteca ta si NU te culca la marginea ei,daca te ia somnul!Te vei pierde in padure si greu dai de poteca inapoi.Multe spirite rele sunt acolo si te pot subjuga.Be wise,my little sister.
Fi un brave warrior,stiu ca poti!Si NU crede ca esti singura niciodata!
The Great Spirit este mereu cu tine,in tine si in jurul tau,sa nu uiti niciodata ca NU esti deloc separata de EL!!!!!

Te iubesc f. mult si voi fi mereu alaturi de tine in gand si fapta.
Stai pe cal si pune-ti coroana de pene pe cap,picteaza-ti trupul,priveste cerul infinit si cu sulita in mana ridic-o la Marele Spirit si tipa cat poti de tare cantecul tau pornit din suflet,te va auzi si te va recunoaste,iti va arata poteca ta anume in aceasta viata.

Toti suntem acelasi sange,culoarea NU conteaza pe chipuri,ne vopsim sa ne recunoasca moartea si Marele Spirit.Asa gandim noi indienii.Si voi toti aveti de fapt culorile voastre dar nu le stiti inca!
Le purtati fara sa stiti.
Draga mea surioara,sper sa mai vorbim curand,cand vine timpul.
Te iubesc si NU ai teama,toti gresim in viata,este rostul ei si asa invatam si ne descoperim in noi cine suntem cu adevarat.Nu uita sa stai mereu pe poteca si aduna daca poti cit mai multe biletele,citeste povestea scrisa de mine spusa de Uncle Frank Davis(pawnee nation).

May that the Great Spirit will be always with you my dear sister.
I love you.God bless you.

Love&peace,
Ozzy























































#15526 (raspuns la: #15392) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
the ways of leaving - de Little Eagle la: 18/05/2004 23:20:15
(la: Farewell brothers and sisters)
Dear Brother Destin(a good name,Great Spirit Wakan Tanka ti l-a dat fara sa stii),

Am gandit in acest weekend trecut sa mai stau o vreme cu voi toti si sa mai fumam putin tobacco,dar am incalcat legea.Legea noastra.Peste acest weekend trecut am gandit ca mai pot ramane dar nu o pot face, azi si ieri am scris ultimele texte si ...Destin-ul a ales pe tine sa fii ultimul care va primi ultimul meu text,e scris asa si este menit sa fie asa,the eagle flies free my brother,you can't stop his wings...

Azi ,si este noapte cu stele,ele mi-au vorbit,a fost vant putin si cateva picaturi de ploaie,am stat in gradina si gandit la Marele Spirit,mi-a vorbit si am plans din nou,lacrimi si picaturi de ploaie pe obrajii mei.
Mi-a spus prin Creatia toata ca trebuie sa plec si tu esti ultimul WARRIOR care va purta cuvantul LUI prin mine.

Imi pare sincer rau,toti din cercul cafenelei imi sunteti mai mult decat dragi,NU va imaginati nici in vise cat de mult va iubesc pe toti deopotriva,imi sunteti frati si surori si mereu ma voi gandi cu dragoste la voi toti.

M-ati injurat,m-ati indragit,ori m-ati considerat un excentric,cine sunt eu sa trag concluzii?Ceea ce stiu e ca va iubesc si voi fi in spirit mereu cu voi.
O spun cu sinceritate,si tie draga Frate iti multumesc din suflet pentru cuvintele tale.

A venit timpul sa plec,va iubesc mult si veti fi mereu cu mine in inima,spirit si suflet.Si asta e ,fiti siguri,o certitudine.

Multumesc Daniel pentru tot si la fel Admin.Niciodata nu am fost impotriva voastra si a nimanui,fiti bravi in viata si sa stiti ca fara sa cunoasteti cu totii,fiecare din voi are in par pene de pace si razboi,este legea.
Wakan Tanka este cu voi in voi si in jurul vostru,NU sunteti separati de EL.

Nu esti idealist si visator daca vei crede in dragoste,iubire si pace.Vei intelege sa devii intelept si sa te vezi pe tine in oricine si in toata Creatia.
Imaginati-va ca Bufallow Cow Woman(Creatia toata)este cea mai frumoasa femeie de pe glob!Oare nu veti fi indragostiti de ea?Oare nu vreti s-o protejati si s-o iubiti,sa o aparati chiar sfidand moartea?

Astea mi-au fost cuvintele de incheiere.

Love&peace sisters and brothers,
may the Great Spirit be with you all the time.
Ozzy(Little eagle who cries)
..........................................................................................................................
'If the white man wants to live in peace with the indian,he can live in peace.Treat all men and women alike.Give them all the same law.Give them all an even chance to live and grow.
All we were made by the same Great Spirit Chief.We are all sisters and brothers.The earth is the mother of all people and nations in the world,all we should have equal rights upon it.
If we are all poor is because we are honest."

Great Chief Joseph(Nez perce-iroquois)
...........................................................................................................................
Va iubesc mult,imi sunteti in sange.Acum sunt pictat in culorile mele de alb si negru si am tipat afara in natura cantecul meu,adio dragi prieteni de suflet,surioare si frati,ne vom revedea in alta viata.
Adio Destin,poate faci ca mesajul meu ultim sa ajunga la toti,eu ma voi de-conecta acum.

Little Eagle Who Cries,
numele meu si sunt mai mult ca mandru de el.
























































#15586 (raspuns la: #15578) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru Hypatia - de ueit la: 25/10/2004 21:30:56
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
" De aceea,intreb pe cei care se indoiesc de suflet, de nemurirea lui si de Creator, de unde vin legile?"

1) Ce te face sa crezi ca aceste legi "vin" de undeva, sau ca "cineva" le-ar fi creat? Putem considera ca au existat dintotdeauna.

2) Chiar daca ele au o sursa, faptul ca nu shtim care este acea sursa nu ne spune nimic. Ignorantza nu este un argument.

3) Dintre toate explicatziile posibile, Dumnezeu este cea mai slaba. In primul rand trebuie demonstrat ca o entitate supranaturala exista. Apoi trebuie aratat ca aceasta entitate a creat legile de care vorbeshti. Daca nu putem demonstra aceste premize explicatzia "Dumnezeu" este la fel de buna ca "Mos Craciun" sau "Unicornul Roz shi Invizibil". Nu face decat sa adauge o necunoscuta inutila pe care briciul lui Occam sa o reteze de indata. Shi ajungem de unde am plecat.

"Este apanajul omul religios sa se simta mai increzator fata de ceilalti, pentru ca mintea luminata de credinta ii da raspunsul la aceasta intrebare."

Sigur, "omul religios" poate sa se asigure ca a gasit raspunsul. Am pentru el o intrebare.

Pe Dumnezeu cine l-a facut?

Hai sa vedem shi cateva raspunsuri gasite de "mintea luminata de credinta"

-pamantul e plat.
-iepurele rumega.
-pamantul e centrul universului.
-pamantul a aparut inaintea stelelor.
-ploaia cade prin nishte gaurele din firmament manipulate de ingeri.
-insectele au 4 picioare.
-ciuma se vindeca prin rugaciune cuplata cu arderea pe rug a evreilor shi vrajitoarelor. etc.

Una dintre "cele 10 porunci"

" Thou shalt not seethe a kid in his mother's milk."
#26190 (raspuns la: #26184) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De ce nimeni nu mai scrie? - de (anonim) la: 14/11/2004 03:25:54
(la: Cele mai frumoase poezii)
Dragii mei, de ce taceti? mai scrie'i ceva, altfel raman aici singura si n-am cu cine discuta. Hai sa va mai trimit o poezie, poate vine dezghetul.

De fapt, este o "coroana de sonete", care se nume;te "Sete de viata":

1

Nu sufăr vorba spusă cu emfază -
Sinceritatea nu suportă falsul,
Timid şi molcum îi răsună glasul
Iar Adevăru-i stă mereu de pază.

În sufletul curat găsesc oaza
De sentimente mari, când sună ceasul,
Poruncitor chemându-mă Parnasul
Spre culmea lui, ce-n soare scânteiază.

Acolo-mi este raiul de lumină
Spre care tind cu inima senină
Când Poezia-n suflet se pogoară...

Acolo râd şi plâng precum îmi place,
Nu pot să mint, nu ştiu a mă preface,
Sunt simplă ca o strună de vioară.

2

Sunt simplă ca o strună de vioară,
Deşi exprim şi culmea şi abisul,
Conţin în mine iadul, paradisul,
Speranţa, ura, dragostea de ţară .

Moldova mea! Iubirea mea amară,
Eu îţi închin şi faptele, şi scrisul,
Cu viitorul tău nutrescu-mi visul,
Prin tine Universul mă-nconjoară...

Ce dragi îmi sunt aceste sate albe
Cu case ca mărgelele în salbe,
Privite de pe deal în toi de vară,

Ce dragi îmi sunt livezile-nflorite,
Băieţii tăi şi fetele smolite,
Admir aroma crinului, fugară...

3

Admir aroma crinului, fugară...
Ca raza - sveltă, dreaptă-i este firea
Petala-i albă - pură ca iubirea,
Ce frageda juneţe o-nfioară,

Dar fii atent - prea multe, te omoară
Aceste flori, deşi uimesc privirea
Şi par să-ţi dăruiască fericirea
Prin frumuseţea lor sublimă, rară.

Un paradox cum se întâmplă-ades,
Deşi e mult prea lesne de-nţeles :
Aşa-i natura - veşnic ne şochează...

Ci uneori îmi pare o trădare -
Perfidia aceasta crunt mă doare
Şi inima de dor mi se cabrează.

4

Când inima de dor mi se cabrează,
Speranţa-mi ca un abur se topeşte,
Se-ntâmplă să-i şi-njur moldoveneşte
Pe toţi - miniştrii, oamenii de vază...

Patriotismul? Nu e doar o frază
Cu care un popor se amăgeşte?
Îmi vine să exclam : Doamne, păzeşte
De cancerul verbal în metastază!

Un paradox şi-aici, dar ştiu prea bine,
Că dragostea ce-o port în piept la mine
Pentru poporul meu - ea mă salvează...

Cu ea mă simt păşind în nemurire -
Mă las cuprinsă de nemărginire,
Vibrând cu Universul într-o fază.

5

Vibrez cu Universul într-o fază
Şi simt că sunt mai sigură de mine
Când beau din energiile divine -
De parc-aş trece-n altă ipostază.

În alt diapazon îmi luminează
Şi soarele din cer; Atunci, în fine,
Micimile vieţi-mi sunt străine,
Pământul neclintit îmi stă la bază.

Sunt gata să împart cu toţi misterul
Acestei stări de forţă... Efemerul
Se sparge-n stânca asta solitară.

Când noaptea lin se lasă, ca o ceaţă,
Arunc calvarul grijilor din viaţă,
Absorb din lut esenţa mea primară.

6

Absorb din lut esenţa mea primară,
Mă contopesc cu tot ce-i viu pe lume -
Naiadă în a valurilor spume,
Driadă în pădurea seculară.

Cu arborii renasc în primăvară
Şi dau cu ei în floare - fără glume!
Aceste mici minunăţii anume
Îmi fac senzaţia vieţii clară.

În miezul codrului mă simt acasă,
Ating cu geana cerul de mătasă
Şi fruntea mi se mistuie în pară...

În arşiţele verii cu mirare
Din cupele ei pline cu vigoare
Sorb adierea vântului de vară.

7

Sorb adierea vântului de vară,
Ce poartă rodul lanului în spate -
Cu boabe de polen, înmiresmate
El fecundează grâul şi secara.

Această pâine-i dulce şi amară,
Dar zi de zi cu ea ne ţinem, frate,
Ea scoase din nevoi nenumărate
Şi neamul, şi familia, şi ţara.

Nu voi să iau nici cea mai albă pâine
Din alt pământ, din mâinile străine,
Căci maica noastră glia se-ntristează.

Mi-a-mprumutat orice atom din mine
Şi mă hrănesc din ea - aşa e bine -
Să-i prind cu gura ploaia, roua, raza...

8

Eu prind cu gura ploaia, roua, raza -
Orice-mi trimite cerul şi destinul;
Suport plăcerea, umilinţa, chinul,
Şi toate-adânc în suflet ma-ncrestează.

Eu le accept pe toate, cât durează
Această viaţă, căci urăsc suspinul.
Dulceaţă şi venin - aşa e vinul,
Deci bea - şi Dumnezeu te aibă-n pază!

Să joci, de ai intrat cumva în horă -
Ai de trăit un an, o zi, o oră?
Nu-ţi este dat să le cunoşti pe toate...

Dar am oricând o scumpă mângâiere -
Să simt Frumosul până la durere
Mă bucur pururea, că mi se poate!

9

Mă bucur pururea, că mi se poate
Să simt căldura ţarinii străbune,
Când bat călcâiu-n horă, să răsune
Ecoul peste văi şi peste sate.

În glia asta inima-mi se zbate,
Din ea răsare versul meu pe strune
Şi-n ea mă voi întoarce, când să sune
Va fi cel ultim ceas al vieţii...Vade!

Va spune Moartea, - vino, hai cu mine...
Şi voi pleca spre zările senine
Primindu-mi şi osânda, şi tainul.

Dar cât trăiesc - cu zâmbetul pe faţă!
Să râd, să plâng, să lupt cu rău-n viaţă,
Să beau licoarea vieţii, ca rubinul...

10

Eu beau licoarea vieţii, ca rubinul,
Vrăjită de sclipirile-i solare
Şi beată de aromele-i amare -
Nedespărţit de trandafir e spinul.

Eu nu mă plâng, că mi-am ratat destinul,
Deşi am tras necazuri, şi mă doare,
Dar am avut tărie şi răbdare -
Nu-i chip să-ţi iasă-ntruna doar cu plinul.

Greşit-am des, dar nu din rea voinţă,
Am fost senină chiar şi-n suferinţă
Şi n-am lăsat să mă sufoce splinul.

Păşind mereu cu fruntea ridicată
Am stors din rodia vieţii toată
Dulceaţa, şi tăria, şi veninul!

11

Dulceaţa, şi tăria, şi veninul
Fac existenţa noastră precum este -
Haină, sau frumoasă ca-n poveste,
Sau neagră, sau mai albă decât crinul.

Dar eu îi sunt şi robul şi stăpânul -
Cad în abisuri şi mă urc pe creste,
Fac vânătăi şi răni, îmi joacă feste,
Ci tot câstig în lupta cu destinul!

Câstig această boltă azurie,
Toloacele în puf de păpădie
Şi primăverile înmiresmate.

Acestea le ador la nebunie
Şi-n frumuseţea lor pe-o veşnicie
Aş vrea să mă dizolv încet... În toate!

12

Aş vrea să mă dizolv încet în toate -
Să alăptez cu dor întreaga fire,
Turnându-i dureroasa mea simţire
În toate florile, în orice vietate.

Spre ea înalţ aceste mâini crispate,
Spre ea îndrept sfioasa mea privire,
În muta rugăciune de iubire
Ce sufletul mi-l scaldă-n voluptate.

Extaz şi chin... O sete mă sfâşie
De-a tinereţii apă veşnic vie,
Deşi-mi coboară iernile în plete.

Iubesc şi cuget, arde-a mea făclie,
Dar voi întoarce sacra datorie
Când potoli-se-va această sete...

13

Când potoli-se-va această sete
De Dragoste, Frumos şi Poezie?
Atunci doar, când în inima pustie
Se va-ntrona răceala... Nu pot crede

Că osteneala cu mişcări încete
Din ochi va şterge râs şi veselie,
Că stelele vor înceta să-mi fie
Prietene fidele şi discrete.

Nu pot să cred că tot ce mă-nfioară,
Tot ce iubesc acum va fi să piară,
Că e zadarnic visul unei fete...

Ci dacă-i viaţa doar un vis de vrajă
Mă voi lăsa de moarte prinsă-n mreajă
Fără dureri şi fără de regrete.

14

Fără dureri şi fără de regrete
Voi părăsi această lume tristă,
Trecându-mi viaţa toată în revistă
Prin minte-mi trec imagini cete-cete.

Ştiu tainele-i şi micile-i secrete -
Ascund ades un zâmbet în batistă,
Având eu însumi suflet de artistă
Îi iert această farsă. Să se-mbete

Cu comedia azi jucată-n scenă
Cei obsedaţi de-o patimă obscenă -
Pe mine nada nu mă mai tentează.

Arunce-n aer fraze dulci, pompoase,
Pe mine doar în pace să mă lase -
Nu sufăr vorba spusă cu emfază.

15

Nu sufăr vorba spusă cu emfază,
Sunt simplă ca o strună de vioară,
Admir aroma crinului, fugară,
Şi inima de dor mi se cabrează.

Vibrez cu Universul într-o fază,
Absorb din lut esenţa mea primară,
Sorb adierea vântului de vară
Şi prind cu gura ploaia, roua, raza...

Mă bucur pururea, că mi se poate
Să beau licoarea vieţii, ca rubinul,
Dulceaţa ei, tăria, chiar veninul!

As vrea să mă dizolv încet în toate
Când potoli-se-va această sete -
Fără dureri şi fără de regrete...

Cu sincere salutari, Adela Vasiloi

E trista ploaia toamnei tarzi - de randunicamarii la: 16/11/2004 19:14:54
(la: Plouă)
E trista ploaia toamnei tarzii de afara care te absoarbe si pe tine. Ai redat veridic si cu iscusinta realitatea melancolica, apasatoare a plictisului exasperant dintr-o zi nesuferita de ploaie rece, persistenta. Aici imi place felul cum ai reusit sa o faci. Scrisa destul de bine, poezia de fata e reusita si-mi place.
Poezii traduse - de (anonim) la: 25/11/2004 00:45:59
(la: Cele mai frumoase poezii)
Sunt Adela Vasiloi
Am vazut pe acest site si poezii traduse, sau poezii ale poetilor englezi, francezi etc. Va propun o corana de sonete, scrisa de poetul rus Vladimir Solouhin, in traducerea mea:

1

Cunună de sonete - nobil vis!
Să gust ale canoanelor mistere,
Ce modelează forma cu-al lor scris -
Pierzându-şi forma, frumuseţea piere.

Suport cu greu un chin de nedescris
Al tonului amorf, fără putere,
Până la scrâşnet, până la durere...
Mai bine-atunci tăcerea - am decis!

Petrarca nu-i, venit-au timpuri noi,
Ci-al poeziei sale ritm vioi
Cadenţă dă şi undelor marine...

O, dacă eşti maestru, tu, poete,
Suna-ţi-va cântecul şi-n clasice sonete -
Cea culme-a formei pure, cristaline

2

Cea culme-a formei, pură, cristalină,
E floarea vie - crin, lalea, bujor,
Trifoi, garoafa, astră ori gherghină,
Ori trandafirul - floare de amor.

Orice boboc de floare ia-l in mână -
Vei fi cuprins de-un negrăit fior,
Căci n-a admis măiestrul creator
Nici un cusur - perfectă e si fină,

O mostră e de artă preacurată...
Iar noi o mai privim câte odată,
Ci drum prin suflet florii n-am deschis.

Desi e frumuseţea trecătoare,
Spre ea mă plec, când inima mă doare,
Când existenţa-mi pare un abis.

3

Când existenţa-mi pare un abis,
Durerea-n inimă nu-şi află loc
Şi-n colţul gurii taie-al său abris -
Atunci deschid un volumaş de Blok.

Cum sună versul aprig şi precis
Acestui trist şi mândru prooroc -
Călit e bronzul verbului la foc
Al sufletului liber şi deschis.

O, Blok! Eşti zeul meu - mă scapă!
Fă să renasc din lut, din aer, apă,
Din foc, din a viorilor suspine...

Curat e-al poeziei tale rod,
Invaţă-mă sa tac - să strig mai pot...
Fiinţa-mi se avântă către tine!

4

Fiinţa-mi se avântă către tine,
O, Patrie, să fie-un vis fugar?
Depun buchetul cu arome fine
Pe-acest mormânt sub pin, ca pe altar,

Şi sub mesteacăn. La Tarhan, în fine,
Şi jos, lângă cavoul mortuar.
Poeţii dorm, răpusi sau de pahar,
De greaţa lumii sau de mâini haine.

Iar noi ne zbuciumăm, trăim - o gloată.
Suntem perfizi - si sinceri câte-odată,
Acela n-are cruce, acesta n-are vis...

Sunt lucruri importante-n astă viaţă,
Şi tu încă-mi răsai mereu în faţă -
Paloarea foii pure de narcis.

5

Paloarea foii pure de narcis -
Nici pată nu-i, nici urmă de cerneală,
Şi nici un gând - tăcere de abis,
Hârtie oarbă, rece, neutrală...

Ce greu e, primul pas pân- l-ai comis,
Cat ea-i nemărginită, pură, goală -
Să fii naiv sau plin de îndrăzneală,
Nu tai cu barda, ce-i cu pana scris!

Teribilei porniri nu te supune,
Nu pângări cea candidă minune
Cu-n gest grăbit sau cu idei meschine -

Aceasta-i calea şi destinul tău,
E roaba ta şi Doamna ta, mereu
Izvor de doruri sumbre si suspine.

6

Izvor de doruri sumbre şi suspine
Ni-e veacul tot, care ne-a fost sortit,
Ci cât n-am bea licorile divine
Am soarbe-amarul lor la infinit.

Acest coctail nu-i mestecat prea bine -
Când acru, când cu miere îndulcit,
Dar bem din zori si pân-la asfinţit,
Cât timp un ban mărunt ne mai rămâne.

Bem pentru ploaie! Soare! Primăvară,
Azurul cerului, parfum de lăcrămioară,
Şi pentru tril de ciocârlii, în fine!

Trăiască floarea! arborele! spinul!
Trăiască cea, ce ne-a-ncălzit destinul -
Femeia dulce cu priviri senine!

7

Femeie dulce cu priviri senine...
Ai planuri mari, şi treburi, şi idei,
Dar totul piere la surâsul ei,
Făcând un rob - si un erou din tine.

Eşti mare, important şi plin de sine -
Poet, ministru, jude - ce mai vrei?
Dar pleacă ea - nebun de dorul ei
Vei delira cu-n glonte... Ce-ti rămâne?

Puţin ai vrea - să fii cu ea un tot,
Dar dacă nu - te-aşteaptă peste tot
In nopţi pustii mirajele din vis...

O rază de speranţă te mai ţine
Şi dintre nori sclipind peste ruine
O stea - al nopţii clar surâs.

8

O, stea, al nopţii clar surâs!
Cu tine şi cu drumul stau în faţă,
Să-mi spui acum, unde mă chemi în viaţă,
Ce depărtări, ce taine mi-ai deschis?

Trec ani, evenimente... M-am deprins
Cu-al lor şirag multicolor pe aţă,
Şi feţe, feţe... Sumbră, zâmbăreaţă...
Acestea toate-n suflet le-am cuprins.

Veni-va Judecata pentru toţi -
Ce-ai fost mai ieri, ce-ai devenit, ce poţi,
Tu - victima - răspunzi de tot ce faci,

Căci tu vei fi si propriul călău
Pe eşafod... Rămâi ce-ai fost mereu,
Nu te grăbi altora să le placi.

9

Nu te grăbi altora să le placi -
O fi vre-unul mai deştept ca tine,
Dar vei găsi răspuns cu mult mai bine
Tu singur la problemele ce-ţi faci.

Degeaba plângi şi-n şapte te desfaci
Să scapi de întrebările străine;
De ale tale - cu atât mai bine,
Deci fă ceva cu viaţa să te-mpaci.

Nu fiecare înţelege-ndată,
Că viaţa nu-i poveste fermecată -
Nu ai răgaz, popasuri... Mii de draci!

Povara anilor ţi-e tot mai grea,
Ci dacă-nfrunţi epoca - vei putea
Tu inima-n făclie s-o prefaci!

10

Tu inima-n făclie s-o prefaci!
Rezistă lesne gerului de fier
Un alb mesteacăn, bradul conifer,
Pustiului arid - un caragaci.

Primejdia-nsă veşnic s-o ataci
Al traiului sătul. Ce-i efemer -
Minciuna, proza, lenea - să n-o placi,
Salvează cântecul prin sete de-Adevăr!

Din slove e ţesut frumosul tort
Şi-ţi pare uneori că-i viu - ci-i mort;
Dar dacă ai simţit vre-un grăunte

În miezul lui, mocnind încă de jar,
Prin pâcla deasă sus ridică-l iar -
De vântul vremii sufletul n-ascunde

11

De vântul vremii sufletul n-ascunde,
Apărătoarea coifului n-o pune,
Cu steagul Adevărului în frunte
Când zbori la luptă-n iureşul furtunii.

Nici mucegai, nici forţă nu pătrunde
În inimă... Nici moartea n-o supune.
Osanna soartei! Steaua nu-ţi apune,
Eşti viu si teafăr - asta-nseamnă multe:

Cu tine-s arbori, cerul azuriu,
Şi torţa inimii mai arde viu
De chinu-acestui vaiet omenesc.

Acest miracol vezi de-l ţine minte,
Drept vrajă contra răului-nainte
Păstrează-n piept curajul bărbătesc!

12

Păstrează-n piept curajul bărbătesc,
Ca praful cel de puşcă-n alte dăţi,
Ba şi merindea-n albele cetăţi
De mucegai cu grijă o feresc.

Plecat-a iarna cu ai săi nămeţi,
A fiert în arbori mustul tineresc,
Ne-a ars şi vara cu-astrul ei ceresc -
Iar toamna rupe norii în bucăţi.

Ca-n miez de iarnă, beznă e afară,
Dar vinul vechi de casă, din cămară
Aprinde-n noi un sânge vitejesc.

Veniţi, amici! Pun sfeşnicul pe masă,
Să fie zi în inimi şi în casă -
Luminile din beznă mai sclipesc!

13

Luminile din beznă mai sclipesc -
E imposibil să se stingă toate:
Ferestre, ruguri, stele-ndepărtate,
Cuvântul bun şi ochiul femeiesc.

Minciuni şi calomnii neruşinate,
Că e-n putere haosul drăcesc
Să-oprească-n cale soarele ceresc,
Lungind măcar cu-o oră neagra noapte.

Dar umbra creşte, vine tot mai mare -
Atomi şi suflete-n dezagregare;
Metalul ca un cancer ne pătrunde.

Dar prin această-oribilă stihie
Ard focuri vii de sfântă poezie -
În întuneric pas să se cufunde

14

În întuneric pas să se cufunde
Timida luminiţă ce o port
Ba viguros, ba de-oboseală mort
Că ce iţi este scris, ţi-e pus pe frunte.

Adesea singur am rămas pe punte,
Busola inimii m-a dus din port în port...
Greşeli - un car, dar totuşi sunt pe bord
Şi soarta crunt mă clatină pe unde.

Nu pot să iau nimic de la-nceput.
Nimic să sterg, să rup... Cum am putut
De bine, de frumos am scris ce-am scris.

În zori - la drum, ci până mâine iată
Că - Slava Domnului! - e-aproape terminată
Cununa de sonete - nobil vis!

15

Cunună de sonete - nobil vis,
Cea culme-a formei dure, cristaline...
Când existenţa-mi pare un abis
Fiinţa-mi se avântă către tine,

Paloarea foii pure de narcis -
Izvor de doruri sumbre şi suspine,
Femeie dulce cu priviri senine
Şi stea - al nopţii clar surâs.

Nu te grăbi altora să le placi,
Ci inima-n făclie s-o prefaci...
De vântul soartei sufletul n-ascunde,

Păstrează-n piept curajul bărbătesc -
Luminile din beznă mai sclipesc,
În întuneric pas să se cufunde!

Sper ca v-au placut?







ce se petrece pe-aici ? - de desdemona la: 25/11/2004 16:56:38
(la: Trancaneala Aristocrata)
Unde au fugit toti, Bellisima ? Isi fugaresc curcanul prin curte ? Au fugit in vacanta ? Sau i-a dat jos ploaia ?
Stii ca aici in FR exista o marca de branza 'baby-bel' - e mica vesela si rosie, se rostogoleste si toata lumea fuge dupa ea. Cred ca pe undeva trebuie sa fie o coincidenta ...
Noaptea e mai fain in piscina, ca vezi luna si stelele -romantic si cool, dar in timpul zilei te arde soarele pe fata (incat vrei-nu vrei trebe sa iti dai cu crema protectie uv) si vezi pasarile calatoare zburand pe cer, si te intrebi - oare ce caut eu aici ?
Sunt tare fericita, fiindca am primit mesaj ca prietena mea cea mai buna (de fapt parc-am fi surori gemene) din Romania tocmai a nascut - primul copil . E o zi mare, si ma voi gandi bine la asta, azi-maine ma apuc si eu de meseria asta.
Pupaturi la toti.
Desdemona
#29829 (raspuns la: #29825) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cred ca exemplul cel mai bun - de mya la: 14/12/2004 20:22:04
(la: Altruism sau egoism?)
Cred ca exemplul cel mai bun de iubire absolut pura este (cu scuzele de rigoare pentru cei cu alte credinte) dat de Isus. El spunea ca trebuie sa ne iubim dusmanii, si cand cineva iti da o palma sa intorci si obrazul celalalt. Acum acest principiu e considerat inaplicabil, si cei ce il invoca sunt crezuti ipocriti. Dar in cazul lui Isus chiar era adevarat, el ii iubea pe toti (fie ei chiar pacatosi, chiar pe calaii sai) indiferent de ceea ce facusera si ce gandeau. Ca sa ai o iubire atat de pura trebuie sa ai o inima foarte mare, si sa fii foarte generos. Si trebuie sa ierti din inima orice scapare si orice greseala - eroarea e omenenasca.

Isus nu avea numai o inima mare, avea o perceptie fara de margini, a absolutului daca pot sa ma exprim asa. In sensul ca era atat de "in joy" - in contat direct/fericire deplina - cu Dumnezeu incat vedea in jur numai creatia lui Dumnezeu. Tot din jur, natura, pietre, stele, oameni, tot. D-aia a zis ca trebuie sa ne iubim dusmanii si sa intoarcem obrazul. In sensul asta. Adica sa ajungi sa vezi totul in jur prin prisma creatiei divine si sa fii tolerant cu toti (si sa-i iubesti in egala masura, chiar daca iti dau palme...in sensul figurat). E ca si cum Dumnezeu e tatal tau si al tuturor (al creatiei in fond). Ei bine, acest tata (sau mama sau "ceva-ul", cum il percepe fiecare) are aceeasi dragoste egala fata de toti ca doar el i-a creat pe toti. E precum un parinte care-si iubeste copiii in aceeasi masura, indiferent de faptele copiilor.

Asta e dragostea fara conditii, iubirea pura, fara de limite. Restul sunt apa de ploaie (daca facem comparatia cu dragostea divina) sau ma rog...ceva de genul o steluta mica fata de o galaxie de sori. E ca si cum ai compara culorile celui mai frumos curcubeu care coboara peste o vale cu...culoarea mov, simpla, doar ea.

Stiu ca nu are legatura cu subiectul initial comentariul meu dar mi-a venit sa scriu aici. Sper ca nu v-ati suparat.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...