comentarii

ploaie de toamna


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
@amari > Ploaia de toamnă - de Anahoret la: 25/11/2010 21:40:22
(la: Confa lui juli si a lui Anahoret)
Deci ploaia de toamnă.

În primul rând, toamna este anotimpul meu preferat. Îmi pac mult culorile toamnei. Şi liniştea serilor de toamnă. În tinereţe am lucrat o perioadă la Constanţa. Puţini ştiu cât de frumoasă-i marea în octombrie.

Şi-mi place când se cerne ploaia mărunt şi calm, ca amintirile de la marginea de sus a maturităţii. Îmi place să mă plimb prin pădurea de stejari cu trunchiurile umede şi cu rădăcinile acoperite de frunzele veştede, murate; stejari cu trunchiurile îmbrăţişate roşu de iederă. Îmi place să mă plimb prin parc pe aleile pustii, printre băltoace, şi îmi place să mă plimb noaptea târziu prin ploaia cernută din cerul negru. Atunci neoanele taie conuri prin aerul saturat de picături iar luminile semafoarelor se reflectă pe asfaltul ud, lucios. Câte un automobil despică noaptea (şi liniştea) iar farurile se văd în acelaşi asfalt ud de parcă ar luci de undeva de dedesubt.

Să zicem că în viaţa asta am să mă întâlnesc cu Juli. Va fi neapărat într-o seară ploioasă de noiembrie. Să mergem împreună, braţ la braţ, sub aceeaşi umbrelă, potrivindu-ne paşii în cadenţă. Să mergem tăcând, să merg ascultând zgomotul tocurilor ei pe asfalt, rar, în ritm de metronom. Apoi mi-ar plăcea să mergem într-o ceainărie să fim singuri, numai cu barmanul. Să avem în faţă ceşti mari cu ceai fierbinte amestecat cu rom. Cu mult rom. Să ne încălzim palmele cu porţelanul ceştii şi să sorbim ceaiul privindu-ne în ochi şi să vorbim. Să vorbim mult despre noi, despre ai noştri, despre orice. Apoi să ne despărţim în faţa uşii. Juli să-şi deschidă umbrela şi să meargă cu paşii ei rari iar eu s-o privesc topindu-se în ploaie până când tactul tocurilor ei se va amesteca în zgomotul surd al oraşului. Apoi eu, ca-n finalul unui film poliţist al anilor '50, să-mi trag pălăria pe ochi, cu degetele ude, să-mi ridic gulerul până aproape de urechi şi să mă înfăşor în fulgarin. Să-mi strâng cordonul şi, cu mâinile în buzunare, să mă îndrept spre celălalt capăt al lumii, unde mă aşteaptă ai mei, eu păstrând în amintire urma unui parfum ca nostalgia unei camaraderii neîncepute.
#584153 (raspuns la: #583916) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Public din Nou --Amintiri de Toamna - de LMC la: 15/09/2004 19:35:16
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
De cind ma stiu Toamna a fost si este anotimpul meu favorit. Ziua mea de nastere intotdeauna imi prevesteste sfirsitul verii si venirea toamnei. Nu stiu de ce dar Toamna a fost intotdeauna timpul cind mi-am regasit persoana, cind am putut sa creez, cind am fost inspirata. Daca as putea sa ma mut dintr-o parte in alta al globului as face-o numai sa pot sa traiesc doar anotimpul toamnei. Desi pe la noi sint inca temperaturile verii, dimineata si seara cind ies afara imi place sa respir aerul proaspat si crocant, iar mirosul toamnei il simt cum pluteste deasupra orasului de parca ar vrea sa te seduca inainte de a-si face prezenta intru totul.

Locuim foarte aproape de colegiul orasului si in fiecare dimineata cind plec de acasa imi place atmosfera studioasa si forfotul studentilor indreptindu-se spre clasele lor. Mirosul cafelei din masina imi aduce aminte de zilele mele de studentie cind primul meu popas din rutina mea de dimineata il faceam la cafeneaua universitatii unde deja stiau sa-mi pregateasca un “Double Latte”, pe vremea aia costa doar $1.25, iar un croissant $0.50. Acuma iesi ieftin daca te costa $4.00 total.

Abea astept sa vad frunzele copacilor cum isi schimb culorile, si cind ma plimb sa pasesc pe covoarele ruginii al Toamnei. Toamna a fost intotdeauna anotimpul cind m-am indragostit, cind scriam cele mai multe scrisori de dragoste, cind muzele poeziei si prozei veneau si stateau cu mine toata Toamna. Si-acuma imi amintesc de una dintre cele mai frumoase compuneri care le-am facut vre-odata.

Eram in clasa a cincea. Profesoara de romana ne-a dat tema de casa sa scriem o compunere, dar pentru mine era mai degraba o placere decit tema de casa. Afara deja incepuse sa picure prima ploaie de Toamna. Eram in camera “mare” cu mamica care facea ceva lucru de mina. Tin minte ca in momentul cind puneam creionul pe hirtie, totul din jurul meu disparea si intram intr-o stare de concentrare fenomenala. Fiecare cuvint era scris cu o usurinta de parca cineva mi le dicta, iar in mintea mea traiam fiecare propozitie, de parca tot ce scriam era testimoniul vietii mele. Cred ca v-ati dat seama ca subiectul compunerii era despre Toamna.

Cind am terminat de scris am intrebat-o pe mamica daca vrea sa asculte ce-am scris si daca am scris bine. I-am citit cu voce tare toata compunerea si cind mi-am ridicat ochii de pe caiet mamica plingea si zimbea. M-a luat in brate m-a pupat si mi-a zis ca am scris nemaipomenit de frumos. Eram atit de fericita dar in acelasi timp emotionata de nesiguranta daca si profesoarei ii va place ce am scris. Abea am asteptat sa vina ora de romana si sa-i inmin compunerea, si-apoi cu noduri in stomac am asteptat sa primesc caietul cu nota. Numai ca in ziua cind ni s-au dat caietele inapoi, eu am fost singura care nu l-am primit. Nu stiam ce s-a intimplat, de ce numai eu nu mi-am primit caietul de compunere. Dar nedumerirea mea a fost pusa deoparte cind profesoara a cerut sa facem liniste si sa-i dam ascultare.

Statea in fata clasei, si pe fata ei vedeam o placere si o incintare nespusa. Ne-a zis ca in toata viata ei de profesoara nu a citit niciodata o compunere mai frumoasa si mai bine scrisa decit ce avea ea sa ne citeasca in urmatoarele minute. Cind a inceput sa ne citeasca mi-am dat seama ca era compunerea mea. Stateam in banca cu inima in git si cu stomacul facut nod de emotii. Nu mai stiu daca am inceput sa pling, sau ce am facut, dar la urma cind mi-a anuntat numele si mi-a spus sa ma ridic in picioare stiu ca imi tremurau genunchi si nu indrazneam sa ma uit in jurul meu decit cu coada ochiului. Toti colegii se uitau la mine ca la o vedeta, si in pauza cu totii au venit la mine sa ma felicite. Nu eram obisnuita sa fiu in atentia nimanui, si cind am fost nu m-am simtit in pielea mea niciodata. Intotdeauna mi-a placut sa privesc lumea de pe marginea drumului, nu sa fiu eu privita, dar in momentul acela nu am mai avut de ales.

Acesta a fost si a ramas intotdeuna efectul care Toamna l-a avut peste fiinta mea. Ceva foarte misterios se intimpla cu mine, ceva care nu poate fi explicat, dar care nu-l caut sa-l explic. Ce este important este ca in fiecare an abea astept sa vina Toamna cu culorile ei, cu miresmele ei, cu forfotele inconjuratoare, cu muzele poeziei si-al prozei. Asta e tot ce conteaza.
Tot ce Conteaza... - de LMC la: 09/09/2004 22:23:12
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
De cind ma stiu Toamna a fost si este anotimpul meu favorit. Ziua mea de nastere intotdeauna imi prevesteste sfirsitul verii si venirea toamnei. Nu stiu de ce dar Toamna a fost intotdeauna timpul cind mi-am regasit persoana, cind am putut sa creez, cind am fost inspirata. Daca as putea sa ma mut dintr-o parte in alta al globului as face-o numai sa pot sa traiesc doar anotimpul toamnei. Desi pe la noi sint inca temperaturile verii, dimineata si seara cind ies afara imi place sa respir aerul proaspat si crocant, iar mirosul toamnei il simt cum pluteste deasupra orasului de parca ar vrea sa te seduca inainte de a-si face prezenta intru totul.

Locuim foarte aproape de colegiul orasului si in fiecare dimineata cind plec de acasa imi place atmosfera studioasa si forfotul studentilor indreptindu-se spre clasele lor. Mirosul cafelei din masina imi aduce aminte de zilele mele de studentie cind primul meu popas din rutina mea de dimineata il faceam la cafeneaua universitatii unde deja stiau sa-mi pregateasca un “Double Latte”, pe vremea aia costa doar $1.25, iar un croissant $0.50. Acuma iesi ieftin daca te costa $4.00 total.

Abea astept sa vad frunzele copacilor cum isi schimb culorile, si cind ma plimb sa pasesc pe covoarele ruginii al Toamnei. Toamna a fost intotdeauna anotimpul cind m-am indragostit, cind scriam cele mai multe scrisori de dragoste, cind muzele poeziei si prozei veneau si stateau cu mine toata Toamna. Si-acuma imi amintesc de una dintre cele mai frumoase compuneri care le-am facut vre-odata.

Eram in clasa a cincea. Profesoara de romana ne-a dat tema de casa sa scriem o compunere, dar pentru mine era mai degraba o placere decit tema de casa. Afara deja incepuse sa picure prima ploaie de Toamna. Eram in camera “mare” cu mamica care facea ceva lucru de mina. Tin minte ca in momentul cind puneam creionul pe hirtie, totul din jurul meu disparea si intram intr-o stare de concentrare fenomenala. Fiecare cuvint era scris cu o usurinta de parca cineva mi le dicta, iar in mintea mea traiam fiecare propozitie, de parca tot ce scriam era testimoniul vietii mele. Cred ca v-ati dat seama ca subiectul compunerii era despre Toamna.

Cind am terminat de scris am intrebat-o pe mamica daca vrea sa asculte ce-am scris si daca am scris bine. I-am citit cu voce tare toata compunerea si cind mi-am ridicat ochii de pe caiet mamica plingea si zimbea. M-a luat in brate m-a pupat si mi-a zis ca am scris nemaipomenit de frumos. Eram atit de fericita dar in acelasi timp emotionata de nesiguranta daca si profesoarei ii va place ce am scris. Abea am asteptat sa vina ora de romana si sa-i inmin compunerea, si-apoi cu noduri in stomac am asteptat sa primesc caietul cu nota. Numai ca in ziua cind ni s-au dat caietele inapoi, eu am fost singura care nu l-am primit. Nu stiam ce s-a intimplat, de ce numai eu nu mi-am primit caietul de compunere. Dar nedumerirea mea a fost pusa deoparte cind profesoara a cerut sa facem liniste si sa-i dam ascultare.

Statea in fata clasei, si pe fata ei vedeam o placere si o incintare nespusa. Ne-a zis ca in toata viata ei de profesoara nu a citit niciodata o compunere mai frumoasa si mai bine scrisa decit ce avea ea sa ne citeasca in urmatoarele minute. Cind a inceput sa ne citeasca mi-am dat seama ca era compunerea mea. Stateam in banca cu inima in git si cu stomacul facut nod de emotii. Nu mai stiu daca am inceput sa pling, sau ce am facut, dar la urma cind mi-a anuntat numele si mi-a spus sa ma ridic in picioare stiu ca imi tremurau genunchi si nu indrazneam sa ma uit in jurul meu decit cu coada ochiului. Toti colegii se uitau la mine ca la o vedeta, si in pauza cu totii au venit la mine sa ma felicite. Nu eram obisnuita sa fiu in atentia nimanui, si cind am fost nu m-am simtit in pielea mea niciodata. Intotdeauna mi-a placut sa privesc lumea de pe marginea drumului, nu sa fiu eu privita, dar in momentul acela nu am mai avut de ales.

Acesta a fost si a ramas intotdeuna efectul care Toamna l-a avut peste fiinta mea. Ceva foarte misterios se intimpla cu mine, ceva care nu poate fi explicat, dar care nu-l caut sa-l explic. Ce este important este ca in fiecare an abea astept sa vina Toamna cu culorile ei, cu miresmele ei, cu forfotele inconjuratoare, cu muzele poeziei si-al prozei. Asta e tot ce conteaza.
şi încerc să scriu un referat. Nu iese nimic, deşi mă chinui de vreo două ceasuri. Tastez şi şterg, tastez şi şterg. Ploaia bate în geam monoton, ploaie de toamnă la început de vară. Sunt mohorâtă şi întunecată ca o zi de noiembrie. Tu ştii cel mai bine cât mă întristează vremea urâtă. De fapt mă întreb dacă mai ţii minte. Dacă te mai gândeşti vreodată la mine. Nu ştiu ce am de la o vreme. Fac ce fac şi mintea îmi zboară la noi...În vacanţă la munte. August. Ploaie măruntă şi rece. Jucăm şah în camera de hotel. Mut piesele mecanic. Îmi vine să plâng. Dacă mişc privirea, o să-mi ţâşnească lacrimile şi nu vreau. Stau încremenită. Tu nu observi nimic, concentrat pe mutarea următoare. Niciodată nu observi nimic atunci când te concentrezi la ceva. Aşa eşti tu. Nu te risipeşti, nu sari de la una la alta, nu deviezi, nu divaghezi...Nimic nu te scoate din ale tale. Eşti perfect... Mă faci să mă simt singură. Mă înfior cât de departe eşti. Tu nu joci şah cu mine, fiinţa distrată, imperfectă, umană, ci cu robotul pe care l-ai creat încet, încet şi care se străduieşte să nu te dezamăgească. Dacă mi-ai simţi plânsul ai fi şocat, dezorientat, n-ai pricepe nimic şi ai fi atât de nefericit încât mi-ai rupe sufletul. N-am să plâng deci. Şah mat. Ce încântat eşti de tine. Te ridici de la masă, îţi freci mâinile de satisfacţie. Mă priveşti. Mă chinui să zâmbesc, dar nu reuşesc decât o grimasă. O pui pe seama înfrângerii mele. Mă consolezi cu un sărut cast pe frunte. De, capul face, capul trage...
S-a oprit ploaia. Mă întorc la referatul meu. S-ar putea să meargă. Dacă iese soarele...

Lost without music in a world of noises
#144008 (raspuns la: #141738) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Si urbea, - de Lascar Barca la: 08/08/2008 22:27:13
(la: Loc de dat buna seara)
adica gramada aia de caramizi:) e ok si pe ploaie?:) Aici, toamna tirziu, cu 1300$ se vind 3(trei!) saptamini la Londra cu totul inclus. Zbor, cazare...regina la aeroport, etc

Intretimp au trecut cele 10 min regu' si am pus bateriile pe pozitie. Totul OK. Ce bine e in Canada!!:))
#332882 (raspuns la: #332880) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pozele participante: - de PROUDFRECKLED la: 23/11/2009 21:16:46 Modificat la: 23/11/2009 22:03:15
(la: concurs foto anotimpuri cafeneaua.com - TOAMNA)
1. Mama si copii


2. Toamna citadina


3. Toamna oglindita


4. In gradina


5. Biserica din St. Eustache


6. Toamna se numara bobocii


7. Poftiti, va rog, Toamna asteapta!


8. Ordinea nenaturala a lucrurilor


9. Pe strada mea.


10. Culori de toamna.


11. Tomnatica priveliste.


12. Copacul cu o mie de brate.


13. Frunza in inchisoare.


14. Spre casuta piticilor.


15. Waiting for the summer.


16. Palavragind cu toamna la masa, despre vrute si nevrute.


17. primele semne.


18. Free Hug!


19. Decolorare.


20. Galben de tartacuta.


21. Ploaie de toamna.


22. Lumina de toamna


23. Accesoriile toamnei.


24. Becu


25. Si copacii se impusca, nu-i asa?


26. Ferigi cu scoica.


27. Nostalgia facerii.


28. Acopera-mi inima.


29. Nuferi de toamna.


30. Rosu, verde, albastru.


31. Pe aici nu se trece!


32. Automne


33. Spre cer.


34. Gratar de toamna.


35. De straja Toamnei.


36. Repaus duminical

Superbe! - de Baby Mititelu la: 24/11/2009 06:42:36
(la: concurs foto anotimpuri cafeneaua.com - TOAMNA)
1. Free Hug!
2. Waiting for the Summer.
3. Ploaie de toamna.
4. Toamna se numara bobocii.
5. Becu.
#501691 (raspuns la: #501654) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
:) - de zaraza sc la: 24/11/2009 08:43:38
(la: concurs foto anotimpuri cafeneaua.com - TOAMNA)
1. Ploaie de toamna
2. Lumina de toamna
3. Spre casuta piticilor
4. Frunza in inchisoare
5. Pe aici nu se trece
#501726 (raspuns la: #501640) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de andre_ la: 24/11/2009 08:54:38
(la: concurs foto anotimpuri cafeneaua.com - TOAMNA)
1 - 22 - Lumina de toamna
2 - 21 - Ploaie de toamna
3 - 3- Toamna oglindita

si ar mai fi inca vreo trei misto rau...
Felicitari de pe acum, participantilor, castigatorilor si mai ales organizatoarei.
vot - de zaraza la: 24/11/2009 21:01:48
(la: concurs foto anotimpuri cafeneaua.com - TOAMNA)
1. in gradina
2. ploaie de toamna
3. automne
oye vey - de Belle la: 29/11/2009 12:04:38
(la: concurs foto anotimpuri cafeneaua.com - TOAMNA)
cat pe ce sa ratez votarea:

1 - 10. Culori de toamna.
2 - 21. Ploaie de toamna.
3 - 2. Toamna citadina
vot - de Yuki la: 29/11/2009 12:33:05
(la: concurs foto anotimpuri cafeneaua.com - TOAMNA)
1. Ploaie de toamna
2. Ordinea nenaturala a lucrurilor
3. Toamana oglindita
soro, nici cand m-am nascut n-am fost spontan - de cosmacpan la: 14/09/2010 23:35:28
(la: Atlas)
ca au trebuit sa ma astepte ca pe-o ploaie de toamna...da nu-i bai ca daca e sa merg viu una doua...
da ai bilete si pentru groapa Marianei ca m-as namoli oleaca...
ca pa ciomolunga nu am loc, Olimpu ii dat...pago-pago e plin de corcodilii...
nu mai e loc pa lumea aista...
#568258 (raspuns la: #568227) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Anahoret - de amari la: 25/11/2010 22:29:48
(la: Confa lui juli si a lui Anahoret)
m-a impresionat raspunsul tau si nu cred ca as putea descrie mai bine ca tine ceva ce-mi place si mie--ploaia si toamna.
Multumesc pentru melodie si poezie. :)
#584159 (raspuns la: #584153) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Toamna - de ofemeie la: 18/10/2003 08:54:28
(la: Poezii proprii)
Frunzele toamna-mi zbuciuma ochii
Si ploaia-mi inunda vidul din suflet.
Noroiul ma misca
Vantul m-aduna
Si-ncerc sa trec,
Lasandu-mi crengile mintii-napoi.
Si frig in oase...
Si umed in carne...
Ma face sa fug.
Schimbare si gol...
Lasare...si dor
O toamna ce vine;
Un suflet ce spera.
Alexandra
Toamna in Dumbrava - de LMC la: 11/10/2004 21:18:43
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
Asa cum stiti Toamna este anotimpul meu favorit, iar weekend-ul care a trecut a fost poate unul dintre cele mai frumoase weekend-uri petrecute impreuna cu sotul meu. Simbata dimineata m-am trezit cu nasul gidilat de aroma cafelei care iubitul meu s-a ingrijit sa o pregateasca exact asa cum imi place mie, mai robusta si mai tare. Afara era un aer racoros si improspatat de o ploaie scurta care eu nu am prins-o. Gamaliuta abea a asteptat sa ne scoatem nasul pe-afara pentru ca dupa ce a dat ocolul gradinii a venit sa se invirteasca printre picioarele noastre ca sa-l mingiiem. Ma distreaza cum se aseaza cuminte linga scaunul meu de parca ar vrea si el sa intre in vorba cu noi sau cel putin sa asiste la conversatiile oamenilor mari. Eu ii zic: “Pispirelule, ai venit si tu la grupa mare?” El isi ciuleste urechile alea a lui roz si-si baga nasucul ori in glezna ori in mina mea, daca-i pe-aproape, doara doara il miingii si pe el un pic. Numa ca acuma-i tare nasol de el, ca-i pica parul de numa numa, si orice atingere genereaza o ninsoare de par pufos ce pluteste in aer si-apoi se agata de hainele noastre. Asa ca mai putin cu mingiierea pe vremea asta.

Dupa ce ne-am luat cafeluta si-am stat la taifas, m-am apucat si-am curatat prin gradina toate uscaciunile, am taiat din trandafiri, am sapat, in fine am gradinarit. M-ai tirziu am zis hai sa ne plimbam un pic pe strazile vecinatatii. Aerul ala proaspat era pacat sa nu-l consumi si sa nu-ti imbeti un pic plaminii cu el. Asa ca zis si facut. Cred ca ne-am plimbat vre-o 45 de minute daca nu mai mult, caci pe cind am ajuns acasa am facut febra musculara. Eu cind ma plimb fac exact la fel de mult efort ca si cind alerg. Probabil ca seaman pe bunicu, din partea lui mamica, ca numa el era ca un titirez cind mergea. Ce sa fac, imi este in singe, iar un alt lucru este ca sotul fiind foarte inalt cind el face un pas eu tre’ sa fac unul jumate ca sa pot tine pasul cu el. Noroc ca nici eu nu-s prea mica, ca altfel ar trebui sa fac doi sau trei pasi, sau poate chiar sa alerg. Hehe, ma distrez de una singura acuma gindindu-ma la imaginile astea.

Dupa ce am ajuns acasa am continuat mai departe gradinaritul, iar apoi am luat micul dejun sa avem energia necesara de a face cumparaturile pentru saptamina. Toata dimineata afara a fost noros, dar dupa masa a iesit soarele iar norii i-a luat vintul si i-a dus la munte. Ne-am gindit ca nu ne-ar strica si noua o excursie la munte, sau cel putin pina in Dumbrava Cavalerilor, un satuc mic la vre-o 40 de minute distanta de casa. Este un loc foarte frumos, unde deseori mergem sa ne balacim in apa cristalina a riului sau sa ne cataram pe stincile imense ce-s presarate de-a lungul riului. De ani si ani de zile merg in Dumbrava Cavalerilor ca sa-mi relaxez mintea si sa iau o vacanta de o zi de la viata oraseana.

Deci planul l-am facut, asa ca a doua zi Duminica dupa ce am plecat de la biserica am mers acasa sa ne schimbam echipamentul si masina, si-am pornit inspre Dumbrava. Ne-am oprit sa punem benzina si sa ne luam ceva de-ale gurii, ca ne-am propus sa mincam prinzul stil picnic, iar pe cind am ajuns la destinatie am fost numa buni de prinzit. Ne-am dus pina intr-unul din locurile noastre preferate, un loc mai ascuns si mai linistit, unde apa riului este ca oglinda. Ne-am asezat si am mincat timp in care niste fluturasi ne-au aratat miscarile lor acrobatice si frumusetea aripioarelor lor colorate. Citeva pasarele ne ciripeau de-asupra capurilor, iar adierea vintului fluiera usor printre crengile copacilor colorati de toamna. Toate culorile stincilor, toate nuantele de verde, galben si caramiziu erau reflectate in apa riului care numai vintul ii mai incretea fata. La un moment dat vre-o sapte vulturi imensi au inceput sa se invirta sus sus de tot pe deasupra dealurilor care ne inconjurau. Cite-odata auzeam glasul lor, un tipat melodios si trist dar in acelasi timp taios. Am vazut si niste libelule care-si dadeau aere pe deasupra apelor, unele erau albastre altele erau verzi. Cind razele de soare au inceput sa ne infierbinteze ne-am mutat mai sus pe niste stinci la umbra altei stinci mai mari. De acolo am putut vedea si mai bine reflectiile din apa in combinatie cu ce se afla pe fundul apei. Mi-a parut rau ca nu mi-am adus cu mine uneltele de pictat ca aveam ce picta, plus de asta eram si inspirata. Dar poate ca mergem si weekendul viitor si-atunci precis ca-mi iau echipamentul de artist cu mine.

Am plecat cu chiu si vai, ca nu ne-am mai fi dus acasa de-acolo, iar pe cind am ajuns acasa eu cel putin eram istovita. N-am mai fost in stare sa fac nimic, asa ca m-am intins la televizor, la care m-am uitat numai cu un ochi ca celalalt dormea. Eram obosita, dar era o oboseala din aia care-ti convine. Stii cum e cind tot trupul iti este relaxat si greoi, cind tot ce vrei sa faci este sa dormi, si poti dormi pentru ca nu mai ai nimic de facut ca toate-s la locul lor si treaba-i complectata.

Dimineata m-am trezit tot asa de improspatata ca si aerul de-afara. Cind mi-am scos nasul la iveala primul lucru care m-a intrebat sotul a fost: “Ce-ai visat?” L-am intrebat de ce ma intreaba iar el mi-a raspuns: “Pai cind m-am trezit tu vorbeai in somn si spune-ai “In primul rind, cine esti tu?”” Am inceput sa rid in hohote dar nu mi-am putut da seama sau aminti ce am visat. Deci “in primul rind” azi dimineata am fost odihnita, si tot “in primul rind” foarte bine dispusa. Ma bucur pentru ca desi Luni este cea mai urita zi din saptamina, a inceput cu bine. “In primul rind” asta e tot ce conteaza.
Toamna si fotografia - de zzz la: 22/10/2004 20:30:59
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Cum e toamna in Ro, ce sa facem, unde sa mergem, nu citim nicaieri, ca nu avem ce."

Noi am fost acum cateva zile in Muntii Apuseni. :)
28 de tineri fotografi amatori am incercat sa (sur)prindem frumusetea peisajelor de toamna in acele mirifice locuri, participand la FOTO-TUR-ul 5 organizat de FOTOdigital.ro.

Am avut parte de peisaje superbe, ceata, soare, ploaie, case de moti si oameni prietenosi. Rezultatele au inceput sa apara, deja fotografii reusite facute in aceasta "expeditie" fotografica au inceput sa fie postate pe site-urile foto.
#25980 (raspuns la: #25930) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Unde esti tu Toamna, Doamna........ - de cosmacpan la: 17/01/2007 02:03:40
(la: Stinge-ma!!)
"Sa ma topesc in tine,sa ard,tu sa ma stingi!"
Lasand la o parte toamna si ale ei roade, trebuie sa recunosc ca "pompieristic" versul acesta imi place. Dar carcotash cum is
"Adulmecandu-ti parul cu miros de mura" pentru mine doar ochii sunt ca murele...........
te vreau,
sunt pulbere, desert, ce-astepta ploaia,
Ma-ntorc spre tine, soare, caldura sa-mi oferi,
o lacrima-ai ..........

dar cine-s eu ca sa te-nvat a tine
condeiul? Succes. Daca simti ca poti spune, ceva, curaj.

toamna in carnaval - de marimaris la: 11/11/2007 10:11:11
(la: Toamnele)
Toamna in carnaval



Toamna vine la carnaval,imbracata-n ceata
in brate cu struguri, din via ruginie.
Sub masca-i de soare,ce rade de viata
curg norii de lacrimi,din vremea tarzie.

Isi scutura melancolica, bruma din haine,
se-aseaza la masa naturii,must dulce sa bea
iar, pentru ca-n noapte, sa am o lumina,
imi daruie,dulce gutuie,din puf de galbena stea

Pe ringul de dans,dintre frunze de-arama
mai canta un greier,lied la vioara
la carnavalul verii, ce vrea s-adoarma
dansez eu cu toamna in ploaia de-afara.


Ca o frunză, toamna - de cosmacpan la: 23/09/2008 19:31:45
(la: de unul singur........)

Lumina pipaie fiecare frunză
Dându-i fiecăreia propria culoare
Regină ce împarte zâmbete discrete.

În arşita zilei toate frunzele mor
Neclintite, inundate, sunând a gol
O ploaie ar rupe tăcerea-n fâşii
Iar frunzele n-ar mai murii.

În noapte, frunzele se fac că dorm
Pândind adormirea din pom în pom
Şi-ascultă cum cresc rădăcinile.

Eram frunza şi tu erai toamnă
Păstram lumină, ploaie, vânt şi spaimă
Frunzele vii uită lecţiile trecutului
Rădăcinile povestesc totul pământului.




Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...