|
te provoaca sa gandesti
ploaie sarut
Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste. Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru. Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii. Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau; cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile "responsabile". Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi. Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat. Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza. Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea. Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida. Totul depinde de cum o traim... Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul Daca va fi sa plangi, plange de bucurie Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale Daca va fi sa furi, fura o sarutare Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti asta in fiecare zi...
Sara pe deal ...tot a lui Paunescu
- de
Ingrid
la: 22/11/2003 11:09:02
(la: Cele mai frumoase poezii) Sara pe deal
Iese amurg dintr-o bataie de clopot caii culeg iarba din ultimul tropot, pasari adorm daca amurgul le-atinge, sus la izvor, sus la obirsie, ninge. Case cuprind sufletul zilnicei fringeri, oamenii sint umbre tacute de ingeri, nimeni aici legea cereasca n-o calca, sufletu-n plop, trupul se-apleaca in salca. S-a auzit de peste uliti o veste, un nou nascut viu intr-o iesle mai este, lemne de foc, oarbe carute mai cara, ultim sarut, ca o pecete de ceara. Misticul sat luneca in rugaciune, nimeni nimic, inspre pamant nu mai spune, toate se-ntorc ireductibil spre ceruri, florile tin sipete de adevaruri. Iarasi amurg, dangatul parca revarsa, cucii dispar langa clopotnita arsa, cade-n fintini ziua sa urce iar, miine, in amintiri satul miroase a piine. In cimitir, oile nu mai pasc iarba, mieii o pasc, pofta din ei este oarba, nevinovati, anii se-ncarca de vina cum ne-ating, fiintele cum le declina. Sara pe deal seamana cel mai ades cu sara pe deal cum o scria Eminescu sara pe deal e si-aici cum si-ntr-insul, sara pe deal, fetisizindu-ne plinsul. Sara pe deal, parte din noaptea eterna, sara pe deal, capul se-apleaca pe perna, sara pe deal, totul deodata invie, sara pe deal, muzica din poezie. Caii in apus pasc magnetismul chindiei, omului bun, casa puternica fie-i, noi intre noi sa mai gustam cat se poate sara pe deal, cea mai de pret dintre toate. Si sa privim cerul cu tragice stele, care mai ia forma poruncilor grele, oamenii trec, nici nu vom sti unde pleaca, iar dupa ei se mai aude o toaca. Urmele lor sint sau copiii sau munca, intr-un temei lasa intreaga porunca, sara pe deal nu e dacat un amestic de fabulos, de nebunesc si domestic. Ziua s-a stins, zeama de zarzara cruda, tipa guzgani, cine-are timp sa-i auda, carii batrini de-o vesnicie lucreaza, printre copii zgomotul lor isca groaza. Daca intinzi mana cu-o mica lumina ai sa si simti vrejuri crescind in gradina, niste pindari, haulituri isi arunca, fetele mari grup se intorc de la lunca. Poarta in sini dorul de-o mana barbata, cei cautati mult mai tarziu se arata, podul pe rau scirtie si se indoaie, mustele bat, semn de-nnorare si ploaie. Lina-n fuior in turbioane se leaga, creste-n dovleci dor de saminta intreaga, parca de ieri luna rasare-nspre miine, plange-un copil, sau parca latra un caine. Plaurii morti, cresc dintr-o apa uitata, sfinti intelepti celor cuminti li se-arata, sara pe deal, uite un minz care moare, suflet din el, ca si o seara apare. Dulce-albastrui cauta suflet de iapa, ea nu mai e, alta va sti sa-l inceapa, ultimi copii striga pe ulita noastra, blinde bunici ii insotesc din fereastra. Sara pe deal, cumpana sinea nu-si strica, sara pe deal e ca un duh de bunica, fruct zemuit imprastiat pe tot locul, coacem porumb, unde ai nostri fac focul. Sara pe deal, dulce vinare de vara, azi nici un om nu are dreptul sa moara, sara pe deal, fum doborit dintr-un sfesnic, cade pe om, parca-ntrupindu-si-l vesnic. Sara pe deal, cinepa fumega bice, cei pedepsiti, nu au curajul s-o strice, toate ramin, precum au fost in natura, starea de om trece spre starea cea pura. Sara pe deal, spune ca asta ni-i rostul, sa o numim suflet din sufletul nostru, sara pe deal, sufletul mare al lumii, sara pe deal, ochii in lacrimi ai mumii. Iar cand noi toti vom murmura ce ne doare, tu sa ne dai o crestineasca iertare, sara pe deal, nu a murit idealul, sintem aici: Oamenii..Sara..Si Dealul. PABLO NERUDA - CINE MOARE?
Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste. Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru. Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa straluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii. Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau; cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile "responsabile". Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi. Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat. Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza. Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca stie intrebarea. Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida. Totul depinde de cum o traim... Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul Daca va fi sa plangi, plangi de bucurie Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale Daca va fi sa furi, fura o sarutare Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica Daca va fi sa iti fie foame, sa-ti fie foame de iubire Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi... (doamne, ce mi-i dor de papadie67 ala, manca-i-as gura lui, sau nu, dejtele alea ca butucii din ograda, ca bine le zicea el, cand catadicsea s-arate ca-i pasa!!!)
N-am auzit, belazur, 'versuri' d-astea ... mozica, cu atat mai putin! Ascult cu placere Nicu Alifantis, Andries ... sunt unii care se numesc Vama Veche ... alteori Hara ...si, mai nou, moldoveni de-ai mei, Fara Zahar (aici gasesc eu autoironia muscatoare de care pomeneai tu ...) Uite mostra de vama veche, bunaoara: ""Vama Veche Se poate sa fie zi... Se poate sa fie noapte... Se poate sa fie vara... La fel cum iarna poate fi. Nisipul sa fie ud Iar marea un pic amara Nisipul sa zgarie lin Iar marea sa fie murdara. Vrei soare, soare iti dau Sau pielea ti-e ruda cu luna Pe stanci daca vrei te sarut Sau in apa...mi-e totuna. Sa pot sa te aleg dintr-o suta In ochi sa ai inima mea Sa-ncerc sa ma ascund de iubire Dar sa nu te mai Sa nu te mai pot uita Iar noaptea sa ai pielea uda Insetata sa tragi din tigara Pe mare se aude sirena Al tau san imi mangaie mana. Povestea merge mai departe Ca vantul din Vama Veche... Eu nu pot sa mai continui Caci eu mi-am gasit pereche. Povestea merge mai departe Ca vantul din Vama Veche... Eu nu pot sa mai continui Saruta-ma in ureche. Am plecat la Vama Veche Ca sa imi gasesc pereche Am ajuns la Vama Veche Si sunt apucat de streche Stau pe plaja-n Vama Veche Si-am sarutul in ureche Doar pe plaja-n Vama Veche Noi toti vom avea pereche." Ei bine, nu-i Alifantis, fredonanad Nichita, cam asa ... "Ploua infernal , si noi ne iubeam prin mansarde . Prin cerul ferestrei ,oval , norii curgeau in luna lui Marte. Peretii odaii erau nelinistiti sub desene de creta . Sufletele noastre dansau nevazute-ntr-o lume concreta . O sa te ploaua pe aripi , spuneai , ploua cu globuri pe glob si prin vreme . Nu-i nimic iti spuneam , Lorelei , mie-mi ploua zborul , cu pene . Si ma-naltam . Si nu mai stiam unde-mi lasasem in lume odaia . Tu ma strigai din urma : raspunde-mi , raspunde-mi , cine-s mai frumosi : oamenii ? ... ploaia ?... Ploua infernal , ploaie de tot nebuneasca , si noi ne iubeam prin mansarde . N-as mai fi vrut sa se mai sfarseasca niciodata-acea luna-a lui Marte ." asta-i... d-aici incep eu sa ma pierd printre metafore si ma droghez in nestire cu sensuri ... stii, unicul meu viciu... Dear brother,
In orice credinta si religie sinuciderea este un fapt grav pt. suflet.La indieni(din India)cit si la cei americani inseamna ca refuzi a-ti implini responsabilitatile in viata,esti un las. Unii oameni se considera nefericiti si ajunsi la desperari materiale sau sufletesti,nu sunt inca nascuti sa le ia in piept si sa fie brave warriors,aleg moartea crezind ca ...scapa de greutati.Nu e adevarat,e mai rau chiar pt. ca sufletul va deveni ne-reincarnat si deci opresti cursul firesc al existentei si creatiei ce exista in tine. De aici existenta spiritelor ce nu-si gasesc locul nici in lumea lor astrala dar nici in cea materiala,bintuiesc locurile unde s-au sinucis si unele sunt rele,altele sunt bune si vor sa scape de cosmarul de a exista intre doua lumi. Cine este responsabil pt. decizia unei persoane de a se sinucide?KARMA! Si apoi sufletul pt. ca e nemultumit de noul lui invelis pamintesc.Trupul nu are nimic de a face cu asta,e doar un vehicul prin care sufletul dar si spiritul se manifesta si exista. Sinuciderea e un obstacol in calea realizarii spirituale.Dar uneori iti este scris in soarta si nu ai incotro.Inca nu ai ajuns la drumul spre intelepciune. De aceea vei suferi(nu in iad!)prin a incetini procesul reincarnarii.Adica ar fi ca la scoala daca ramii repetent,vei ramine in urma colegilor care vor avansa in clasa urmatoare sa dau un ex. simplu. Orice s-ar intimpla in viata ta si pe drumul tau gindeste de 10 ori inainte de a face acest pas. Indiferent ca treci prin perioade grele,vor veni si zile senine,gindeste la ele si bucura-te ca existi. A te sinucide nu inseamna(repet) ca ai scapat de probleme,dimpotriva le faci si mai mari.Nu-s doar nori negri pe cer. E o lasitate sinuciderea!Poti schimba soarta daca te impinge la acest ultim gest. Ori poti ajuta o persoana ce vrea sa faca asta.De obicei sinucigasii vor atentie scriu note sau dau telefon cuiva ca se vor omori,trebuie sa le deschizi sufletul sa-i intelegi si sa fii intelept cind faci asta. La fel este o situatie dificila cind cineva e in coma la spital de multe luni,fie o boala incurabila(daca ai auzit de Dr. Kevorkian)si aleg moartea,de fapt sinucidere in final...dar supervised si facuta de altul caci lor le e frica si nu vor sa-si asume raspunderea unui pacat,ori rudele aleg sa intrerupa cursul vietii pt. ca nu vad existenta unesi sanse macar de recuperare,e tot un fel de sinucidere. Doar sufletul e responsabil.El trebuie sa treaca si prin ...sinucidere sa invete o lectie.Crezi ca in trecutul vietilor tale nu te-ai sinucis odata? Eu cred ca am facut asta,altfel de ce as mai dori s-o fac in viata asta din moment ce mi-am invatat lectia si m-am pierdut o vreme pe drumul etern? Azi stiu,am fost botezat si numit cu 16 ani in urma un brave warrior.Accept orice vine peste mine ca fulgerul si ploaia si vintul si arsita,bucurii si necazuri,succese si insuccese,refuzuri si aprobari,zimbete si vorbe pe la spate. Este rostul vietii si sufletul imi spune sa continui,e un drum lung dar priveste-l ca un barbat si tine capul sus si nu te plinge niciodata,daca e sa mori vei muri,inevitabil toti murim cind ne vine vremea.In fata ei vom zimbi si ne vom picta fetele s-o speriem,vom urla la ea pt. ca nu e decit o trecere spre alta viata,moartea niciodata nu va invinge! Invinge daca suntem lasi si slabi,atunci ea rade si se bucura ca ne-a luat in sarutul rece.sa fim BRAVE WARRIORS,pt. ca a muri este o renastere precum cele 4 anotimpuri,mereu va fi primavara nasterii in noi ,fericirea vietii de a trai in vara,toamna intelepciunii sufletului si iarna mortii,dar ciclul se repeta. A te sinucide =a omori creatia din tine. Sufletul traieste la infinit.Nu gindi nici ca filosofie sau discutie despre sinucidere,nu-i da sufletului ceva in acest sens sa gindeasca. Fi BRAV,nu pleca capul,nu vorbi lasa sufletul din tine sa vorbeasca,lumea il va intelege si-l va respecta.Sinuciderea e o alta iluzie prin care trece sufletul.Trupul nu are de-a face cu el. Mintea influenteaza sufletul,asculta de ea,o crede ...adevarul.Nu gindi cu mintea ci cu sufletul si atunci mintea va fi cea care va asculta si-ti va da de inteles rostul vietii. Love&peace, Ozzy O tanara in tren are dureri de dinti , un tanar de langa ea ii spune - Daca o sa va sarut o sa va treaca imediat durerea .. Un batranel din compartiment : - Tratamentul dumitale e bun si la hemoroizi ?
Ploaie de "stele cãzãtoare"
- de
Dinu Lazar
la: 10/08/2004 14:35:05
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf) Pe 11 august se va putea vedea unul dintre cele mai frumoase spectacole naturale: ploile de stele cãzãtoare ale Perseidelor, a informat marþi directorul Institutului Astronomic al Academiei Române, Magda Stavinschi.
În noaptea de 11 spre 12 august, Pãmântul traverseazã coada cometei Swift-Tuttle. Se pare cã, în jurul orei 1,00, se va înregistra maximul fenomenului - vor fi cam 100 de "stele cãzãtoare" pe orã. Ploaia de stele cãzãtoare se poate observa, potrivit directorului Institutului Astronomic al Academiei Române, departe de luminile oraºelor, în acest fel putându-se vedea mai bine particulele cometare care intrã în atmosferã si ard. Pentru amatorii de fotografii astrale este o bunã ocazie de a imortaliza un spectacol impresionant, folosind un obiectiv cu deschidere mare, îndreptat cãtre Perseu. Este preferat un film 400 Iso, pentru cã, oricât de luminosi vor fi meteorii, ei trec foarte repede si au doar puþin timp ca sã impresioneze pelicula fotograficã, a precizat Magda Stavinschi.
myosotis
- de
(anonim)
la: 17/09/2004 18:10:00
(la: Visele nu se risipesc, dar nici nu zboara daca nu le dai aripi..) Indraznesc cu o interventie chiar daca nu stiu ce sanse am sa fie data online.Am recunoscut atat de bine acele trairi descrise acolo de incat am inceput sa tremur cand le-am citit. Nu mai departe de acum o saptamana cineva,cu care am discutat mult pe chat , mi-a trimis o poezie a lui pablo neruda care mi-a dat fiori. Poate unii o stiu dar am sa o redau aici mai jos pentru ca ea a fost ca un suflu de abur cald care face sa se topeasca pojghita de gheata de pe fereastra sufletului. "Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei urmand in fiecare zi aceleasi triectorii Cine nu isi schimba existenta Cine nu risca sa construiasca ceva nou, Cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu ii cunoaste Moare cate putin cine isi face din televizor un guru Moare cate putin cine evita pasiunea Cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui vartej de emotii ,acele emotii care invata ochii sa stralucesca ,oftatul sa surada si care elibereaza sentimenatele inimii. Moare cate putin cine nu pleca atunci cand e nefericit in locul sau, Cine nu risca certul pt incert pentru a-si indeplini un vis; Cine nu isi permite macar o dat in viata sa nu asculte sfaturile responsabile Moare cate putin cine nu calatoreste Cine nu citeste Cine nu asculta muzica Cine nu cauta harul din el insusi. Moare cate putin cine isi distruge dragostea; Cine nu se lasa ajutat Moare cate putin cine isi petreci zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza Moare cate putin cine abandoneaza un proiect mai inainte de al fi inceput Cine nu intreba de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar de stie intrebarea Evitam moarte cate putin amintindu -ne intotdeauna ca a fi viu cere mai mult efort decat simplu fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte nu ne va face sa cucerim o fericire splendida Totul depinde de cum o traim Daca va fi sa te infierbanti,infierbantate la soare Daca va fi sa inseli ,insealati stomacul Daca va fi sa plangi ,plangi de bucurie Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei Daca va fi sa furi ,fura o sarutare Daca va fi sa pierzi ,pierde-ti frica Daca va fi sa simti foame,simte foame de iubire Daca va fi sa doresti sa fii fericit,doreste-ti in fiecare zi. P.S.:abia v-am descoperit si cred ca sunteti grozavi.Astazi am ras cu gura pana la urechi si m-am intristat alaturi de voi,cei din cafenea.Am sa "tin aproape" ,cum suna un slogan de pe la un post tv... :)) E trista ploaia toamnei tarzii de afara care te absoarbe si pe tine. Ai redat veridic si cu iscusinta realitatea melancolica, apasatoare a plictisului exasperant dintr-o zi nesuferita de ploaie rece, persistenta. Aici imi place felul cum ai reusit sa o faci. Scrisa destul de bine, poezia de fata e reusita si-mi place.
de ce tuturor singuraticilor le place ploaia? sau toti pe care ii cunosc eu oricum...
in rest, intr-adevar, foarte frumos.
ce legatura are iubirea si sarutatul cu oral sex? anib:-)
- de
(anonim)
la: 22/04/2005 23:18:37
(la: Ati facut vreodata sex oral ?) Ani esti singura care are dreptate, aici...
#ce legatura are iubirea si sarutatul cu oral sex?# Nu numai asta dar cred ca in secolul urmator vor disparea cu desavirsire. Chiar si sarutatul este un act scarbos. Am auzit ca in niste insule din Pacific, indragostitii se saruta prin atingerea nasului. Nici asta nu este 100% igienic, ca unii mai au cite un cosh pe nas, totusi este mult mai decent si mai curat decit schimbul de saliva dintre cei doi parteneri si folosirea limbii partenerului in loc de periutza de dintzi... Uuufffffff, mi se incretzeste pielea numai cind ma gindesc la asta... Dar sa mai vorbim si de oral sex!?.... Asta este de-a dreptul pur si simplu! Mai fata, stai pura su curata. Si in caz ca sint prea multzi barbati in jurul tau care sa te necajeasca cu tot felul de propuneri "scarboase" du-te la mastirea Agapia. Este o manastire de maici cuvioase si pure, gaseste-ti linistea sufleteasca si daruieste-i domnului intreaga ta iubire si puritate. Pax vobiscum, Grigorescu P.S. Hei, fratilor. Sper ca nu m-ati luat in serios... hahahaha... eu sint om ce-mi place viatza si distractzia. Vorba aia: "lubenitza-pepene, dragii mi-s mie fetele cind ... castravetele" ====================================== "Daca apa din fintina s-ar preface in Cotnar As lasa limba romana si m-as face fintinar" Ploaia nu spala radiatiile si nu are nimeni interesul sa spuna adevarul ca toti au actiuni pe la hotelurile de pe malul marii si pe linga asta doar nu o sa fie doar unii care sa faca cancer mai tre sa vina si altii in vacanta.
Nu pot sa-i lase sa moara de foame pe cei de pe litoral, nimeni nu s-ar mai duce daca ar sti adevarul ce specialisti spun ca trec radiatiile batind din palme mai citeste despre asta Ion si Maria stau in cerdac. Ion citeste "Times":
- Mai, Ioane, vezi ca vine ploaia! Acopera fanul ala cu ceva, c-o sa-l ude! Ion nu zice nimic si citeste in continuare "Times". Incepe sa picure. Maria se impacienteaza: - Mai, Ioane, incepe ploaia! Pune mana si acopera fanul ala ca-l uda! Ion n-o asculta. Ploua, fanul este ud, iar Maria e suparata: - Hai, mai, Ioane, da-o dracului de treaba! A udat fanul si tu stai si nu faci nimic! Ion, tacticos, pune ziarul la o parte si spune: - Tu, Marie, you have an obsession! - Ioane, hai sa ne jucam! - Si...cum facem, Marie? - Pai uite asa, Ioane: eu ma ascund, daca ma gasesti ma regulezi, daca nu, eu sunt dupa usa... Dupa o cearta zdravana, intr-o seara, Ion si Maria hotarasc sa nu-si mai vorbeasca. Se pun in pat, iar Ion, care trebuie sa se trezeasca de dimineata ii scrie un biletel Mariei: "Trezeste-ma la ora 5!" Dimineata, la ora 10, se trezeste Ion. Nervos nevoie mare, se uita in pat si gaseste un alt bilet pe care scrie: "E ora 5! Trezeste-te!" Batranul Ion merge la un vrajitor sa-l intrebe daca poate sa-l scape de un blestem care-l urmareste de 40 de ani. Vrajitorul ii spune: - Poate, dar trebuie sa-mi spui exact cuvintele care au fost rostite asupra ta. Ion spune fara ezitare: - "Acum, va declar sot si sotie!" - Mai, Gheorghe, sa stii ca am impresia ca nevasta-mea a murit, zice Ion. - Esti sigur? - Nu stiu ce sa spun. In pat este ca inainte, doar ca, de vreo saptamana se aduna vasele nespalate in bucatarie. Din reflectiile lui Ion: "Norocul barbatului e femeia... si barbatul isi reguleaza norocul..." - Ia, uite, Marie, ii zice Ion, ce bocanci faini mi-am luat de la targ! Pana si scula mea se uita catre ei. - O, fir-ai al dracului cu bocancii tai! Mai bine iti luai un clop! La maternitate: - Tu, Marie, cu cine seamana pruncul nostru? - Degeaba iti spun, Ioane, ca nu-i din satul nostru! - Niciodata, ii declara Ion, n-am sa te pot iubi pe cat meriti. - Si atunci, de ce nu-l aduci si pe Gheorghe? zice Maria. Ion o invita pe Maria la bufet. - Ia, Marie, ce bautura ti-ar pofti inimioara? - Sampanie. - Ia te uita! Ce? O votca sau o bere nu e buna? La taica-tau acasa numai sampanie ai baut?! - Nu, Ioane, dar tata nu voia sa ma reguleze! - Mai, Ioane, zice Maria, tot mereu ma acuzi ca n-am fost fata mare cand m-ai luat. Asa-i? - Asa-i! - Da' iti place cum tin casa curata, cum gatesc, cum te tin curat si ingrijit?! - Imi place. - Da' cum ma regulez iti place? - Ohoho! - Si tu crezi ca asta se invata la "fara frecventa"? - Ce faci, Marie? E adevarat ca barbatu-tau, Ion, te-a prins in pat cu fostul tau sot? - E adevarat. De zapacita ce sunt, uita-sem ca am divortat! - Ioane, ia uita-te la vecinul nostru, Gheorghe! Cand pleaca de acasa dimineata, isi saruta nevasta. Tu nu poti sa faci la fel? - Tu, Marie, dar eu nici nu o cunosc. - Lele Floare, lele Floare! - Ce-i, lele Marie? - Ion, barbate-meu, nu-i pe la matale? - Nu-i, lele Marie, da' de ce intrebi? - Ne-am certat si a plecat de acasa furios, zicand ca se duce la curve. Apa...de ploaie !;)) "Om" nu trebuie sa crezi tot ce scriu niste propagandisti ai persecutarii nationale nepriceputi in stiinta si tehnica. Adica energia unei baterii (sau acumulator) ar fi suficienta sa descompuna apa in hidrogen si oxigen, primul fiind ars intr-un motor banal de Dacie (fara sa-l faca praf prin difuzia moleculelor de hidrogen in structura cristalina a metalului)? Da-mi voie sa fiu sceptic. GE, BMW, Volkswagen, marile producatoare japoneze de automobile investesc sume uriase in combustibili alternativi si automobile electrice si la Dacia se stia de un astfel de proiect din '80?
Principiul motorului Rusetel se bazeaza pe un fenomen numit calefactie, adica transformarea stropilor de apa in abur la contactul cu o suprafata suraincalzita. De ex. apa din ulei turnat pe o plita. Exista motoare care folosesc 1/3 benzina si 2/3 apa. Problema este ca puterea motorului este mica, iar motorul este greu. Poate dezvolta o viteza de max. 40-50 km/hr. Practic, este un motor cu abur generat in situ in camera de ardere! ================= "- Dubito ergo cogito" "- Cogito ergo sum" Descartes Nu te demoraliza, este o vorba care spune :
dupa nori.. soarele si dupa ploaie.. timpul frumos :)) Inca o data multumesc pentru amabilitatea ta si un week-end placut Sarut-mana
prietenii - o ploaie calda de vara
- de
oanalaur
la: 25/09/2005 21:23:58
(la: Cum recunoastem un prieten adevarat?) desi e greu de crezut dar la cei 32 de ani ai mei nu mi s-a intamplat niciodata asa ceva. bineinteles, inca mai e timp, dar nu stiu cum se face ca mereu i-am depistat la timp pe cei care ar fi vrut sa profite de prietenia mea, sa mi se bage pe sub piele doar ca sa obtina ceva de la mine, pe cei care se simteau superiori mie, din indiferent ce motive, sau pe cei pe care eu ii simteau inferiori mie. am cautat mereu sa am prieteni care sa-mi aduca macar un zambet pe zi, oameni asemanatori mie: cu o gandire pozitiva, nepretentiosi, oameni cu care sa pot vorbi ceea ce simt fara teama permanenta ca s-ar putea sa-i ofensez, doamne fereste, cu ceva. oameni in preajma carora sa ma simt comfortabil. si daca au fost momente in viata cand nu am gasit astfel de oameni am preferat sa nu am prieteni deloc. la urma urmei ma simt destul de bine si singura. pana la urma urmei cred ca e vorba de comoditate. eu nu prea stiu ce sa fac atunci cand bunul simt imi spune ca acum ar fi momentul sa ma cert sau s-o rup cu cineva. si cum urasc situatiile complicate incerc sa le evit in felul meu: imi ia foarte mult timp sa consider pe cineva prieten (ultima oara a durat 2 ani) dar atunci cand o fac sunt aproape sigura ca e un prieten adevarat.
si nu stiu daca rolul prietenilor este neaparat acela de a ne ajuta la nevoie. stiu si eu proverbul "prietenul la nevoie se cunoaste" dar de cele mai multe ori intram in buclucuri singuri, deci de ce sa nu iesim singuri? cred ca prietenii sunt de fapt acele persoane in mijlocul carora te definesti ca persoana. sunt oamenii care reusesc sa-ti dea echilibru intr-o lume plina de falsitate, conveniente, obligatii. vorba unei reclame: sunt ca o ploaie calda de vara. eu prefer sa-i vad asa si nu ca asistenti sociali. evit sa le cer sa ma ajute. o fi din precautie?! ...faci ca o zi obisnuita sa sune a cantec, a ploaie, a Clayderman. Te rog, te rog, nu ingadui sarutului sa fie unul plictisit. Si nu lasa fruntea sa fie oarecare...Nu-mi cere sa-mi alung visele, doar ele mi-au ramas...Nu ma intreba cati sunt multumiti, multumirea "lor" nu depinde de mine...Trai fericit? ...In orele mute visez zile calde...si ingeri ce bat la fereastra, sa dea ei desteptarea, prin diafane batai de aripi, in locul zgomotului stupid, de nesuferit al ceasului desteptator...
"personal sarut de fiecare da
- de
Daniel Racovitan
la: 31/10/2005 22:13:13
(la: Codul-... bunelor maniere.) "personal sarut de fiecare dat mana unei femei sau domnisoare, indiferent de rasa si obarsie, obiceiuri si pozitie sociala"
In straintatate e o abordare riscanta. Ce e potrivit in Romania poate fi foarte nepotrivit in India sau in Japonia. Cel mai indicat este sa te adaptezi obiceiurilor locului. In Franta vei fi privit extrem de ciudat daca pupi mana. Pe de alta parte, atunci cand de exemplu faci cunostinta pentru prima oara cu niste cunostinte de-ale amicilor tai, obiceiul este saluti si sa ii pupi pe ambii obraji. Ca barbat vei pupa fetele, dar nu barbatii. Fetele pupa si fetele si barbatii. Pentru un roman proaspat debarcat in Franta obiceiul ii se pare exagerat, iar majoritatea refuza sa il urmeze, drept care sunt automat catalogati de francezi drept incuiati si ingamfati. Gestul echivaleaza cu a refuza sa dai mana a salut. Evident, obiceiul e rezervat strict cadrului neformal, la servici nu e aplicabil decat fata de colegi. In concluzie, fiecare loc cu obiceiurile lui. ___________________________________________________________________ "aceste cuvinte ne doare" (sic). cargo-"daca ploaia s-ar oprii"
--------------------------------------------------------------------- "uitarea si mersul mai departe sunt cea mai buna intelepciune"
|
 loading... loading...cautari recente
"aluni"
"prajitura amandina" "Valoarea morfologică a cuvântului se" "!Barbatul este purtatorul semintei al scanteii al matricei vietii !" "mi-l dai" "anti" "cuvinte cu ua u" "low of attraction" "la foto chiul" "troler" "titirez" "regret ca" "prieteni falsi" "polisemia valoare" "pasarile tineretii noastre caracterizarea pavel rusu ruta de ion druta" "opera toiagul pastoriei de ion druta" "pesles" "The Boy She Met Online" "gand de noapte" "anii trec" "decent" "fantezie de dimineata" "studentia e o lume in care te pierzi pentru a te regasi" "explicatia cvantului prispa" "semnificatie cand se zbate buza de sus" "a pune paie pe jar" "principii masonice" "icoana lui hristos de christoph schonborn" "comenteaza versurile" "big dick" mai multe... linkuri de la Ghidoo:
|
(la: Cat cantareste un nor?)
Iti spui ca vei mai avea o sansa fara hrana dar numai apa sa ai...incepe sa ploua. Iti iei palaria de pe cap si o transformi in galeata culegatoare de stropi...Te uiti la cer si ploaia iti atinge buzele insingerate si umflate de sete iar intre timp cu minile pe palarie incerci sa nu-ti perzi echilibru si aduni fiecare strop pretios in ea.
Numai apa de ploaie de-as avea......