comentarii

poatem ne cunoastem si ne vedem si devenim prietene


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
RSI - de cattallin2002 la: 19/07/2005 14:19:08
(la: Vizite-n astral si din tainele egoului)
Frate draga, desi m-ai facut si putin obraznic ( "consider o obraznicie sa bagi religia ") nu ma supar deloc.
Mai intii, dau link-uri pt a argumenta la un anumit subiect. Am inceput sa dau atunci cind am vazut ca ceilalti fac referire la anumite site-uri. Erau legate mai ales de subiectul cu evolutionismul si erau pe subiect.
Nu pretind ca stiu totul despre religiile la care am facut referire, cit sa-mi exprim o parere in cunostinta de cauza.
Nu face nimeni prozeliti, asta e specialitatea protestantilor. Nu stiu sigur, dar la ortodoxi nu prea se face prozelitism. Fiecare pe cont propriu, la o adica ce ma intereseaza pe mine ce cale alegi.
Spun doar un singur lucru, ca sint lucruri pe care nu le cunosti, desi ti se pare ca le cunosti. O sa dau un exemplu pe care nu am vrut sa fiu nevoit sa-l spun: eu am o problema de sanatate, un sindrom ce ma impiedica sa fac un mare efort fizic si intelectual (citit, scris). Pot in anumite limite de oboseala. De aceea nu pot intotdeauna sa verific pe internet o anumita idee la care am un anumit dubiu(vezi Evreii si Sf Ioan Botezatorul). De aceea, scuza-ma daca o sa mai fac o mica inadvertenta, e doar din ce cunosc. Asta nu inseamna ca scriu fara sa fiu sigur ca nu zic ceva aiurea.
Draga frate, la noi se zice sa iubim pe pacatosi dar sa nu ne placa pacatul. Asa ca trebuie sa iubim pe hindusi, musulmani, samani, etc. dar sa nu ne alipim de ce nu este adevarat. Sa nu te superi pt ce scriu acum. E punctul meu de vedere si ti-l spun fara sa ma si crezi, daca vrei sa cercetezi sa vezi daca e asa, atunci e cistigul tau. Daca sintem atei putem cunoaste pina la 1%. Vazind ca mai e si altceva in afara de ceea ce se vede, putem cunoaste pina la 2%. Toate religiile sint bune si au ceva adevarat insemna cunoastere pina la 3%. Ideea ca toate religiile crestine sint bune duce pina la o cunoastere de pina la 4%. Devenind ortodox iti dai seama ca nu prea stii nimic, 95% e lipsa. Poate o sa-ti dai seama alta data.
Cu bine, Cata
#60284 (raspuns la: #59909) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru Dana - de amoore la: 23/03/2004 11:23:27
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Sa stii ca doare mai mult la inceput.
Cu timpul te vei obisnui cu viata pe care o duci, sau cu viata pe care ti-o faci
Nu uita fiecare tara are partea ei rea, si orice padure are copaci sai uscati.
Nu judeca doar prin partea negativa.
Sunt sigura ca intr-o zi vei cunoaste oameni interesanti si iti vei schimba opinia ,caci omul sfinteste locul.

Eu nu am asteptat ca oameni sa vina la mine,am incercat sa frecventez galerii, am inceput un curs la colegiu,joined a gym ;am incercat sa evit locurile unde stiu ca voi gasi drogati sau ignoranti, si asa am cunoscut oameni minunati care mi-au deveni prieteni ...si mi-am cunoscut sotul .
Cred ca peste tot exista cluburi care se refere la anumite clase, sint sigura cu nu vrei sa mergi la acele cu drogati dupa 6 luni de cind esti acolo.Mie mi-ar fi frica, cred...

Iubesc Romania, dar am plecat de 6 ani si totul s-a schimbat.Imi place sa merg sa-mi vad parinti, sa revad locurile...dar stiu ca imi va fi foarte greu sa ma intorc permanent...acum aici e casa mea.

Prietenii au viata lor, copii...problemele lor...nicidata nu va mai fi la fel.

Si nu uita ca si tu te-ai schimbat..stiu ca poate vei spune ca nu e adevarat ,dar in subinconstient ai strins multe lucruri care te-au schimbat fara sa vrei.

In tara nu am putut intra la facultate pentru ca nu am avut deajuns dolari,am inceput sa muncesc 10 ore pa zi ...si a trebuit sa astept 3 luni sa primesc primul salariul (si asta a fost cu radio 21), nu mi-am permis masina, mobil pc, internet...sa arunc bani pe haine, papuci.
Aici am gasit tot ce nu am avut acasa.
Concluzia mea; in afara romanei te poti realiza daca vrei cu adevarat ..

Iti doresc sa ai o viata fericita

Adelina
#12682 (raspuns la: #12052) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mya - de carapiscum la: 11/01/2005 01:15:07
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Aceasta este doar o infima parte din istorie, sunt multe pe care nici nu mi le-am amintit atunci cand am scris mesajul anterior; si crede-ma ca daca as sta sa mi le amintesc pe toate probabil ar trebui sa deschid o pagina de internet. Viata e atat de simpla incat devine cel putin ridicola situatia in care o complicam inutil. Dar nu vreau sa vorbesc despre asta acum.
E adevarat ca mi-am facut autocritica- si tin sa precizez ca asta e putin spus fiindca in realitate sunt pur si simplu daramat sufleteste si orice am cautat sa fac pt. a-mi reveni din aceasta stare n-a condus decat la o si mai mare adancire a depresiei. Intr-un anume fel sunt masochist, recunosc ca durerea asta continua o doresc pt. ca, nu-i asa, e a mea si face parte din viata mea. Asa ca-ti dai seama ca nu prea am cum sa ma linistesc. Ziua si noaptea trecuta au fost un adevarat calvar, nici nu stiu de cate ori nu mi-am vazut pieptul sfasiat/sfartecat din dorinta launtrica de a ma putea linisti, sau de cate ori am oftat intr-un ceas. Asa cum am spus nu caut compatimire si prin urmare nu spun acestea ca sa ma laud ce suferind sunt. NU! Dar cu cineva trebuie sa vorbesc despre astea- si cum sotia mea nu poate sa le mai asculte...
Sa merg cu flori la ea si sa-i cer iertare...? Crezi ca n-am facut-o? Dar si dupa ce am facut asta "s-a intamplat" inevitabilul, adica asa cum spune Daniela in mesajul ei ne-am inteles ca la turnul Babel. Si iar n-a fost vina ei, desigur. Tot eu mi-am calcat cuvantul dat, tot eu am comentat despre ea pe la spate, tot eu am intaratat-o prin purtarea mea lipsita de orice scrupule. Si atunci normal ca a inceput sa deteste pana si atentiile pe care i le faceam. Oare nu semana asta cu un fel de momeala intinsa ei ca s-o pot prinde din nou in lat??? Adevarul e ca toata viata mea am fost un om darnic, mi-a placut sa fac surprize placute si neasteptate, mi-a placut sa fac daruri scumpe chiar daca apoi am ramas cu matele goale, fiindca am simtit o mare bucurie interioara facand asa. Insa ma intreb acum daca nu cumva n-a fost decat o incercare subtila de a castiga aprecierea si consideratia celor care altfel nu mi-ar fi acordat-o niciodata- adica un fel de rasplata pt. plata!
Sa nu mi-o iei in nume de rau dar de imbarbatat se pare ca nu ma mai poate imbarbata decat singur Dumnezeu- pt. ca cea de la care asteptam (?!) imbarbatare nu mai poate sa mi-o dea, e neclintita in decizia ei (si-i inteleg perfect hotararea). Dar cu toate acestea pot sa jur pe orice ca inima ei nu s-a facut de piatra, doar incearca sa se protejeze de orice eventuale suferinte in viitor si de aceea nu mai permite nici un fel de apropiere pe calea sufletului. Ce pot sa spun, are o inima de aur, numai eu n-am vazut-o stralucind ca aveam pe ochii mintii o groasa perdea de prostie ordinara.
Oh, daca s-ar intoarce la mine...! Daca as mai putea castiga macar un pic din admiratia pe care a avut-o dintru inceput pt. mine...! Ea nu-si poate da seama de asta dar m-am gandit adesea ca am fi putut-o lua de la capat, exact ca la inceput, cu tot tacamul acelor clipe frumoase care au existat intre noi, insa cu un nou om alaturi de ea. Stiu ca suna a vorba goala, dar am si eu ambitia mea si un singur gest ar fi de-ajuns, o singura vorbulita s-ar transforma automat in lege divina pt. mine, sa-i pot deveni prietenul pe care nu l-a avut la nevoie. Asta nu mai e totusi posibil acum. Incerc sa ma schimb pe parcurs, probabil va trebui sa ma mai dau de ceasul mortii inca multa vreme de acum inainte, si asa cum bine zici tu mi-am invatat lectia cu varf si indesat.
Ce vreau sa mai adaug intr-un final e ca ma simt ca o povara ce sta pe grumazul ei in aceste conditii- cu vinovatia iesind prin toti porii trupului meu. Stiu ca si ei ii este extrem de greu, stiu ca in adancul sufletului ei inca sufera enorm pt. toate cele intamplate si-as vrea sa-i pot ridica aceasta suparare din suflet. Probabil cel mai mare dar pe care i l-as putea face in aceste circumstante ar fi sa plec cat mai curand de langa ea. Cred ca nu ma insel. Insa, cum sa spun, pt. mine e exact ca in vorba cantecului: "eu cand o vad ma-ngalbenesc / si cand n-o vad ma-mbolnavesc / iar cand vin altii de-o petesc / vin popi de ma dezleaga". Asta este adevarata fata a chinului pe care il traiesc minut cu minut la intensitate maxima. Pe langa asta, mai nou mi s-a redesteptat gelozia pe care cu greu o adormisem.
Ok, multam frumos pt. cuvintele tale- sincer, cu cat mai mult veti incerca voi sa ma imbarbatati, cu atat mai mult imi voi vedea fata schimonosita de relele faptuite. Din punctul asta de vedere se poate sa castig ceva.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#33110 (raspuns la: #33061) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
carapiscum - de nasi la: 11/01/2005 09:55:05
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
mai carapisicel, mai. ce zicea destin asta, ca erai inainte enigmescu si mai pe urma te-ai carapisicit. e adevarat? daca e adevarat, atunci de ce? te-ai luat la harta cu careva aici la cafenea de te-au interzis si a trebuit sa-ti faci un nou ID? (am si io o banuiala si te rog sa-mi spui daca e corecta sau ba). ca stii tu la ce ma gindesc, s-o fi repetind povestea. adica iar te-ai paruit cu careva , ca urmare ai fi fost "admonestat" de admini si ca sa dregi mamaliga iesi acuma la inaintare cu diverse mostre de cenusha capilara... intertwined cu poveste de dezastru sentimental si acuma trebuie sa cinti pe aceeasi melodie... vaaaaaai ce trist sunt. dar din toate conferintele de la cafenea, de ce ti-o fi tunat tocmai pe asta, nu pricep, ca nici macar nu are asa mare auditoriu - poate ca povestea cu nevasta o fi fost prima care ti-a venit in minte si ti-o fi fost mai usor sa brodezi pe tema asta.
nu stiu daca e corecta presupunerea mea, si nici macar nu pot sa spun exact de ce mi-a venit ideea asta - poate pt ca sunt eu putin sceptica atunci cind e vorba de blana lupului. dar oricum, promit solemn, "pe cuvint de pionier", sa nu mai bat capul cu problema asta. punct.

ca tot vorbeam despre diferentele astea....
hai sa-ti mai zic despre inca un defect feminin, cind e vorba despre relatii. desi nu pot generaliza, chiar asa cu una cu 2, ma risc totusi si spun ca femeia pur si simplu nu pricepe ca barbatul nu e telepat. asta e inca o cauza de neintelegeri a la Babel.
vezi tu, femeia, in multe parti ale lumii, invata de cind e bebelus, ca cere si nu i se da, apoi vede alti copii, baieti, ca ei cer si lor li se da (o bomboana, inca o ora afara la joaca pe principiul ca "las' ca daca e baiat, e mai putin periculos decit daca-ar fi fost fata" etc) si aceeasi diferentierecontinua fetitza-fata-femeia sa le observe la tot pasul, toata viata. vede cum baiatul SPUNE "vreau, da-mi", etc si primeste. ea nu. apoi o vede pe mama, bunica, alte femei adulte cum "cer" (sa zicem o vacanta mai scumpa, o noua mobila, etc), sunt refuzate, la care se botosesc, aplica tratamentul silentios, bocesc, etc si partenerul lor ( ca sa scape naibii de panarama si sa aiba liniste) cedeaza si ii da.
sunt comportamente invatate. asa vede ea ca se comporta parintii in relatie, asa stie si ea sa se poarte. la fel si baiatul invata aceleasi comportamente paterne.
si fetele, femeile, intre ele, se inteleg de minune, pt ca, cum iti spuneam mai devreme, vorbesc aceeasi limba. in nici un caz nu vreau sa merg atit de departe incit s-o numesc "limba frustrarii" fata de "male counterpart", dar sa zicem, o femeie stie sa recunoasca instinctiv simptomele - botoseala, tacerea suparata, trintitul lucrurilor, sporovait aiurea despre vrute si nevrute, iesiri emotionale de tot felul, etc, etc, etc, etc,...

de ce: pe masura ce creste, devenind din fata, femeie, tot mai multe experiente de acest gen traieste si vede in jurul ei. bineinteles ca la un moment dat, incepe sa faca legatura intre simptomele respective si cauzele aferente. e si normal ca o femeie sa fie inteleasa cel mai bine TOT DE O FEMEIE, cineva care a trecut la rindul ei prin acelasi gen de experiente, si poate a invatat ceva din ele - anume cum sa faca fata situatilor si emotiilor similare. (ti se pare ciudat ca cel mai bun prieten al unei femei este RAREORI un barbat?) in mod normal, exista un fel de "understanding" intre femei, in conversatia lor multe lucruri ramin nespuse in sensul de ne-articulate verbal dar percepute foarte bine. conversatia intre femei devine de multe ori un fel de "citit printre rinduri" si nici uneia nu-i trece prin cap ca se pot exprima altfel, adica in mod direct. de ce ar face-o, de vreme ce asta este genul de comunicare pe care au invatat-o de mici copile si o stapinesc atit de bine? asta e ceea ce vreau sa spun prin "limba femeii". un fel de "ghicit al gindurilor" - este mai mult un fel de ghicit al starilor emotionale prin care trece interlocutoarea, dincolo de cuvintele pe care le rosteste. este impropriu s-o numesc telepatie, dar alt cuvint nu-mi vine acum in cap.
ca sa-ti dau un exemplu: 2 prietene. una fericita de nu mai poate, cealalta cam necajita in viata sentimentala. se intilnesc la o birfa mica - asa cum e obiceiul femeiesc (asta e un fel de supapa prin care mai lasa sa iasa din cind in cind aburul sub presiune al sentimentelor pe care le tin inchise) sau poate vorbesc la telefon. a mai necajita:"si ce mai faci tu?"
aia care de obicei "crapa" de fericire: (o pauza atit de scurta inaintea raspunsului, incit ar trece neobservata) bine, tu? (sau ceva in genul "bine, uite cu serviciul ,cu casa, aia-ailalta, etc).
in secunda 2, cealalta a si perceput ca interlocutoarea are ceva pe suflet, sau ca lucrurile nu sint chiar asa roze, poate s-a intimplat ceva, etc - daca sunt "prietene bune" asta inseamna ca se cunosc de ceva mai multa vreme SAU sunt acelasi gen de persoane, mai exact, sunt acelasi gen de persoane dpdv emotional, adica au trecut prin experiente similare in viata lor si cunoscindu-se pe sine, isi cunosc si prietena - cum reactioneaza, ce nevoi sufletesti are, etc. si atunci va sti exact daca s-o piseze ca sa spuna ce are pe suflet, sau s-o lase sa-i spuna atunci cind va simti ea nevoia sa se descarce de problema aceea anume.
vezi tu, poate ca de aia ii este greu unui barbat, respectiv sot, sa stie cind sa insiste cu intrebarea/intrebarile pina ajunge la miezul problemei si cind nu.
nu degeaba a aparut si ideea ca atunci cind o femeie spune nu, inseamna de fapt da, si invers... cred ca e ceva in genul "vrei un inel cu diamant sau cu zirconiu?" "nu, ia-mi-l pe ala cu zirconiu, ca avem rate de platit la casa.." PROBLEM!!!! big problem!
el a intrebat-o "vrei?" ea insa, cu tot bagajul ei de frustrari feminine, crede ca "nu se cade" sa vrea prea mult, ii sade bine sa fie modesta. astea sunt valorile pe care le-a invatat de mica. o femeie este buna daca e modesta, adica daca "vrea" (de fapt, daca se multumeste cu) mai putin. aceasta modestie, este in fapt umilinta, nu in sensul vulgar, ci "umilinta biblica" - a fi un om umil, smerit, etc. daca ar reactiona altfel, adica sa vrea diamantul, in mintea ei ar apare imediat calificative negative la adresa propriei persoane - arivista, gold digger, etc - pe care le-a auzit mereu la adresa femeilor care au vrut mai mult in mod fatish. repet: care AU VRUT MAI MULT IN MOD FATIS. ( cu majuscule, pt ca si ea de fapt vrea mai mult, logic ca VREA diamantul si nu zirconiul, dar ii e rusine, teama etc s-o SPUNA deschis).
daca fata merge la cumparaturi cu mama (sau alta femeie) si e intrebata daca vrea (de fapt, daca II PLACE) camasa aia de $4 sau aia de $40 si fata spune "aia de $4", mama sau femeia cealalta stie instinctiv, ca cealalta e preferata.... (nu intotdeauna cumpara mama lucrul mai scump si pe placul ploadei, dar crede-ma ca intotdeauna STIE, reuseste sa inteleaga)
si revenint la barbatul si nevasta lui cu diamantul. vezi tu, barbatul e obisnuit de mic sa comunice direct, sa exprime prin CUVINTE exact ceea ce vrea, si nu prin emotii. el a intrebat "vrei?" i s-a spus nu.... si exact asta a inteles. prin urmare ii face sotiei pe plac si ii cumpara ieftinitura, ca doar vrea s-o vada fericita si nu bosumflata ca i-a cumparat ceva ce nu-i place. DAR: imediat ce a facut gestul darului e mirat - nu pentru ca nu primeste "recunostinta" ci pt ca n-o vede pe femeie atit de incintata pe cit se astepta s-o vada. si bineinteles, nu-i cade prea bine, simte ca efortul lui de a-i face femeii pe plac nu este apreciat, deci se simte el, ca persoana, ca barbat, neapreciat. asta una la mina.
apoi. femeia, cind vede ca primeste in loc de diamantul stralucitor la care ii curgeau balele, un amarit de zirconiu, nu pune prea tare la inima - pt ca are obisnuinta de a se multumi cu mai putin, de a fi modesta, de a nu primi intotdeauna ce isi doreste. DAR: ea intelege ca prin gestul ei de a pune nevoia familiei (rate la casa) inaintea dorintei ei personale (pt ca asa is expected, asa "se cade") , prin asta ea simte ca a facut un sacrificiu. si l-a facut, nu? ei, oricine se asteapta la apreciere, recunostinta, ceva de genul asta atunci cin face un sacrificiu. poate nu atunci cind face un gest frunos (dai cind oricum ai destul sau prea mult) dar, categoric, oricine se asteapta la ceva in schimb atunci cind e vorba de sacrificiu.
la ce fel de recunostinta s-ar astepta femeia? nu stiu sa zic, depinde de fiecare in parte, dar eu, ca muiere, iti spun ca daca-as fin in situatia asta, sa ma vad pe deget cu zirconiu in loc de diamant, mi-ar cam sta in git sa ajungem acasa si dragul meu sa nu se invirta macar putin in jurul meu ca minzul dupa coada iepii, sa se ofere (subliniez: sa SE OFERE) sa duca gunoiul, sa pregateasca el cina si sa ma trimita pe mine sa fac ceva ce-mi place "parca n-ai vorbit cu ai tai saptamina asta, las' ca pun eu masa si tu da-le telefon". acuma, depinde de "sacrificiu, acest "curtat" (in sensul de a face curte) este un fel de moneda de schimb... cursul poate sa varieze de la 1 ora-2 la mai multe, poate o zi intreaga... (apropo, nu lua exemplul meu cu diamantul ad literam, zic eu ca se aplica la mai toate situatiile de genul "ce vrei")
ei bine, cind cei 2 ajung acasa, sotul nu se ofera sa faca nimic, pt ca nu asta e rutina cu care s-a obisnuit in casnicie, deci crede ca n-are rost sa tulbure apele aiurea, cu atit mai mult cu cit unele femei sar ca arse cind intra sotul in bucatarie (dar si asta, cit e DORINTA lor si cit e ceea ce cred ele ca se asteapta din partea lor...). si bineinteles, ca atunci femeia se simte neapreciata, sacrificiul ei nu e apreciat deci nici ea ca persoana, ca femeie nu este apreciata, nu este iubita...
si de aici probleme peste probleme, neintelegeri, atitea si atitea. Toate astea pt ca o femeie cu greu reuseste sa priceapa ca barbatul nu e telepat, nu-i poate citi gindurile.

Si crede-ma, ca de multe ori femeia se asteapta de la barbatul ei sa ii citesca gindurile, sa-i anticipeze dorintele. De ce?: 1 la mina, pt ca asta e genul de comunicare cu care a fost invatata de mica, asa este cel mai la indemina pt ea sa comunice si sa i se comunice. Si 2 la mina pt ca ii este greu sa “se faca de ris” in ochii barbatului ei, sa ii spuna deschis, in fata ca “vrea”, isi doreste mai mult – a fost invatata de mica sa fie modesta (umila) ca asa e frumos. Daca nu e modesta si vrea mai mult, nu-i sade bine, nu-i frumos din partea ei, nu se ridica la nivelul asteptarilor (ale societatii, familiei sau sotului), deci ea ca persoana ar fi mai putin valoroasa prin astfel de acte, implicit sa teme sa nu fie considerate… mai putin valoroasa decit se aspteapta sotul ei sa fie si deci sa-i piarda iubirea… si atunci ea, saraca femeie, se asteapta de la sotul ei (care se presupune CULMEA, ca ar trebui sa fie prietenul ei cel mai bun) sa-i citeasca gindurile, sa-i anticipeze dorintele ascunse si sa i le indeplineasca, fara a o forta sa le admita deschis, verbal, scutind-o astfel de “rusinea” de a nu se ridica la nivelul asteptarilor pe care societatea le ridica fata de ea ca femeie.

complicat, nu? Si apoi nu e doar vina barbatului ca nu poate citi gindurile. Mai e si vina femeii ca nu intelege acest lucru.

cam lunga explicatia asta, dar sper ca nu te-am plictisit de pomana
O tema de reflectie - de Stefan Niculescu-Maier la: 12/02/2005 07:12:23
(la: Stefan Niculescu-Maier, despre dizidenta si diaspora)
Incurajat de faptul ca, revenind dupa o absenta cam indelungata in Cafenea am gasit multe mesaje noi, imi permit sa va propun o tema de reflectie care face obiectul celui mai recent editorial pe care l-am scris pentru saptamanalul electronic international ACUM (gazduit de portaslul "Romania, Libera in Viitor").

Sunt interesat si de alte opinii si, daca acestea se pot transforma in articole, le voi publica cu placere la www.romanialibera.com.

Urmeaza articolul respectiv
--------------------------------

Esenta Omului? Solidaritatea

Stefan N. MAIER



Intrucat primesc semnale de la postarile din portal si din ACUM, citesc uneori inaintea editorilor materialele asupra carora ei se vor apleca pentru a le da drumul on-line. Asa se face ca in clipa in care am primit contributia pentru Forum a lui Marian Deaconescu (Nea Marin – “Esenta Omlui? Libertatea”) ca raspuns la contributiile Adrianei si ale lui G. Zob, am stiut imediat despre ce voi scrie in editorialul din aceasta saptamana.

Nu numai ca am stiut, dar in loc sa fac altceva care credeam, pana la venirea acelui e-mail, ca este mai urgent, am inceput imediat sa scriu si probabil n-o sa ma opresc pana nu spun, aproape dintr-o rasuflare, ce am de zis.

Ei bine, eu nu cred ca esenta Omului rezida in Libertate. Libere sunt si animalele, inclusiv in a dispune de propria lor viata, (este cunoscut exemplul pitigoiului care se sinucide in captivitate, sunt cunoscute spiritul de sacrificiu al parintilor pentru pui sau al cainelui pentru stapan) toate actiunile disperate care depasesc instinctul de conservare pornind dintr-o decizie luata la nivelul sistemului nervos central, care pune intr-o contradictie catastrofala o lume acceptabila si o realitate insuportabila.

Veti spune ca nici Solidaritatea nu are de ce sa fie o trasatura exclusiv umana, cu atat mai putin “Esenata Omului” – cum incerc sa sugerez in titlu. Ce este solidaritatea? Dincolo de definitii academice, fireste. Cred ca solidaritatea incepe atunci cand avem rabdarea sa ne ascultam aproapele fara un scop imediat. Atunci cand facem o donatie abstracta, cum ar fi un sprijin pentru victimele unui cataclism natural din alta tara, despre care nu am auzit vorbindu-se decat la televizor, fara sa ne gandim ca este de datoria “altora” sa ii ajute. In general, atunci cand, indiferent cat avem de putin, suntem constienti ca altii au mai putin decat noi si le putem oferi ceva din ceea ce ne prisoseste, (macar si un cuvant de incurajare!), doar pentru ca facem parte din aceeasi specie si pentru ca dorim sa facem parte dintr-o lume mai generoasa, mai buna, mai umana (in contradictie cu “o lume a junglei”).

Priviti in jurul dv. Incercati sa gasiti un obiect care nu are incorporat in el, invizibile, sute, mii, milioane de cuvinte, exclamatii, simboluri. Nu veti reusi. Aceasta aura nevazuta a lumii materiale in care ne miscam, in care fiecare obiect (sau concept) are un nume si cineva a vorbit despre el, este probabil esenta lumii pe care se construieste tot ceea ce ne diferentiaza de animal. Suntem solidari inainte de orice, pentru ca vorbim aceeasi limba. Chiar inainte de a vorbi aceeasi limba, suntem solidari pentru ca… vorbim! Pentru ca avem nume (chiar daca diferite) pentru ceea ce vedem in jur, pentru sentimentele noastre, pentru prietenie, pentru cate si mai cate, inclusiv pentru cele pentru care n-avem nume.

Imi pun adesea problema solidaritatii si din perspectiva Construirii. Ingustand unghiul deci, de fiecare data imi dau seama ca oriunde suntem mai mult de doi oameni, pentru a construi cu un numitor comun este nevoie de un compromis, cat de mic. Putem fi (constructiv deci vorbind) solidari cu noi insine in proportie de 100% (desi chiar si acestea sunt cazuri foarte rare, la urma urmelor putini stim cu precizie ce vrem sau nu avem o viata parazitata de contradictii sau piste false) dar in mod cert din perspectiva constructiei nu putem fi solidari suta la suta cu altcineva (desi putem sa facem parte dintr-o grupare politica avand tendinte asemanatoare). Daca grupul nostru creste, avem din ce in ce mai putine lucruri in comun. Ajungand un “imperiu”, ne “destramam”.

Morala? Trebuie sa exista o alta masura a solidaritatii. Solidaritatea nu trebuie masurata prin capacitatea de a construi, prin rezultatele ei. Ar insemna sa atribuim solidaritate furnicilor sau albinelor, despre care se stie ca isi mentin musuroaiele sau roiurile prin distribuirea unui hormon specific reginei. Solidaritatea trebuie sa fie in esenta un act gratuit. Ajut sau ascult pe cineva nu pentru ca vreau ceva de la acel cineva, nu pentru ca suntem supusii aceluiasi dictator care ne-a inregimentat sub acelasi drapel, retoric sau hormonal, ci pur si simplu pentru ca asa am chef si asa consider ca este omeneste. Iar ca sa inchei o idee, sinuciderea, anularea definitiva a capacitatii cuiva de a fi solidar, mi se pare actul suprem de egoism.

Am scris aceste randuri pentru ca intr-adevar ma consider solidar cu cititorii aleatori ai acestor ganduri – pe cei mai multi nu-i voi cunoaste niciodata si nu urmaresc sa obtin nimic de la ei. M-as bucura insa, fara doar si poate, sa cunoastem si alte pareri, la fel de subiective ca si cea de mai sus, despre aceste dileme pe care altii, mai fericiti, le-au rezolvat de mult ...

#36107 (raspuns la: #36106) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ciocolate - de maan la: 28/02/2005 23:16:54
(la: Dragoste prin Internet)
Am intalnit multi oameni pe care i-am cunoscut pe net, cand am considerat eu necesar. Toti au fost asa cum ii stiam, cum ii mirosisem: simpatiile au sporit, antipatiile mi-au fost confirmate. Cativa mi-au devenit prieteni intimi.

Internetul e ca un bar la care poti avea sansa sa intlanesti un narcoman, un escroc un politzai, o muiere beata, o naiva-n cautare de-aventuri nerostite. Se-ntampla ca oamenii sa se desfaca mai usor in spatele unei porecle, uitand ca nickul e doar un val iar nu un scut – protectia e virtuala. Mincinosii vor ramane mincinosi, trufasii se vor bate-n orgolii, narcisistii se vor iubi mai mult, palavragii vor fi ca-n paradis.
Poti juca orice rol pe net, smekeria e ca in final ajungi sa te joci pe tine, mai real decat ai crezut ca esti dincoace de tastaura.

Iubirea, pe net?
Iubirea se poate isca din orice si-n oricine … locul e ultima categorie de dicutat.
Zicea rembrand mai jos ca proiectam in celalat toate fanteziile si dorintele noastre … pai si-n real life, nu-i identic, man?
Nu-i, asa-i, ii oarecum in oglinda si mult mai fain si periculos.

o cunosti pe strada … mmmm …cu fustita aia a ei mica si popou obraznic …hm, tarfulitza, ce-ai mai ofili-o cu ne-satz intr-o sara, poate asta, chiar in sara asta, daca te gandesti … si-o iei catinel in urma-i salivand, mustacind ganduri porcesti, le stii tu … si-o vezi cum intra-n casa fugutza, tremurand de vant rece si pasi de-ai tai in urma-i.
Si te frige amintirea fustei toata noaptea si te munceste doru, pana maine, cand te gaseste spanzurand ca prostu’n usa ei …si cand va catadicsi sa te remarce, sirena si cand gura ei ti-o lichefia propriile-ti soapte-n ureche, iar fusta va zace-n amintire si-aiurea pe covor, tu ai sa te gandesti ca n-are decat zece clase, ca fumeaza prostii, si e fan britney spiiirs???
Aiurea, mosule, la shtrasse, daca te fura fustita, nu te-alegi decat c-o penicilina, in caz de nesansa minora. Pe net ii caz de soapte, de creieri fierbinti si-asta produce mai mult decat mancarimi.

Csa cascam ochii, nu tot ce zboara-i de mancat: nu locul de-amplasare-a tastaturii face diferenta dintre lumi, ci omul insusi.

… ma pot indragosti pe net ca si pe plaja: ramane sa vaz cat ma duce capu si pana unde.
Acu’ ma veti vedea pe plaja defiland semetz in slip, ma veti putea citi focos la cafenea.
Intre mine si duduitza asta cu fustita precum focu’, ce s-o-ntampla, de s-o-tampla, dea domnu’ sa nu stie nimeni: nici macar nurii ei, ogoindu-mi trufia.

Draga Cassandra, - de Hypatia la: 30/05/2005 11:29:39
(la: La religie toata lumea se pricepe...)
Eu am facut o disctutie pe doua planuri incercand sa spun multe lucruri in cuvinte putine, si daca se poate, cu aceleasi cuvinte.
Pentru a ne intelege punctual, cred ca avem nevoie de aceleasi lecturi. Cum spuneam in celalalt mesaj, am scris totul in baza lecturilor mele: cartea lui Capre- "Taofizica", pe care o recomand oricui, e o carte de popularizare a stiintei, accesibila, si articolele din revista "Stiinta si tehnica" pe anii 2000, 2001, 2002. Acolo era si un serial despre istoria fizicii cuantice..., tot asa pe intelesul tuturor. Am luat de acolo elemente - constiinta si conditia cercetatorului- de interferenta intre doua domenii clar distincte, pentru ca nimeni nu poate tine cunoasterea ca pe un domeniul exclusivist- multumesc RSI!
In faza urmatoare, am explicat ce inseamna a cerceta in ambele cazuri: stiinta si religie. Asta ca tot zicea cineva ca nu se poate vorbi de cercetare in religie. Si eu zic ca se poate. Si ca fiecare om face intr-un fel sau altul asta. Ca empirismul e la cote inalte, OK. Ca nu folosim SPSS-ul pentru analize statistice in cercetarile noaste de zi cu zi, OK. Dar cercetarea s-a intamplat cu certitudine. Exemplu: Mahomed cerceteaza Biblia si Thora, pentru ca Mecca atunci era un orasel cu foarte multi crestin si evrei, constata- a se vedea observatia- ca arabii lui sunt teribil de dezbinati religios, asa ca scrie Coranul, avand la baza cele doua documente.Primele 25 de capitole din Cartea Facerea a lui Moise devin astfel comune celor trei Carti: Thora, Biblia si Coranul. Dar acest nou document, avea sa reprezinte punctul de plecare pentru o noua religie. Ma rog, sunt multe de spus, dar eu urasc mesajele lungi. Poate revin cu un altul.
Hypatia
#52292 (raspuns la: #52201) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cassandra - de cattallin2002 la: 17/06/2005 14:49:14
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
De ce sa comentam despre ceva ce nu cunoastem? Cum scrii evolutia este un concept. Este dogma ateismului. A aparut ca o legitimare a curentelor ce erau propagate in epoca. Si noi mai credem si acum!!
Chiar Darwin a spus ca daca nu se gasesc sovezi practice care s-o sustina, aceasta ramine doar o teorie frumoasa.
Haideti sa vedem cine a fost Darwin si ce idei avea el si membrii familiei sale. Haideti sa vedem pe ce se bazeaza teoria asta. Daca sint ateu cum imi pot explica lumea care exista? Nu trebuie sa fac o teorie care sa explice ceea ce se vede? Altfel conceptia mea despre lume e fantezista si poate e altfel.
Haideti sa vedem care sint dovezile "stiintifice" care stau la baza teoriei, analiza cu carbon 14 (pt materii organice) si cea cu potasiu-argon si uraniu pt minerale. Si cum toate sint relative, dind chiar rezultate diferite de citeva milioane de ani la fiecare masuratoare.
Haideti sa vedem cum nu s-a descoperit pina acum nici o fosila intermediara din milioanele de fosile existente. S-au descoperit numai fosile de animale gata evoluate.
Haideti sa vedem cum mutatiile pot duce la progres si evolutie. Adica daca cineva are un cancer, o mutatie, ala progreseaza? Nu trebuie sa depuna toate eforturile sa revina la starea dinainte, altfel moare. Deci sa inlature mutatia.
Haideti sa vedem cum teoria evolutiei e vorbarie goala pentru atei credinciosi.
Haideti sa vedem cum si daca si ne-am pacalit: www.sfaturiortodoxe.ro/teoria-evolutionista.htm
http://www.sfaturiortodoxe.ro/evolutionism.htm

Ca sa vorbim la obiect.
Cu dragoste, Catalin
cassandra & evolutionisti - de cattallin2002 la: 01/07/2005 17:27:20
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
"Pina acum creationistii nu au demonstrat nimic in mod riguros"

Evolutionistii sustin ca aceasta este o stiinta. Ei se tot chinuie sa demonstreze ceva. Poate si protestantii se mai chinuie putin, ca religia lor se aseamna cu o filozofie.
Dar credinciosii nu sustin ca poate fi demonstrata creatia si ei nu mai au nevoie din moment ce au aflat adevarul. Ceilalti trebuie sa se chinuie. Dar daca nu afla pina la sfirsitul vietii nu e prea bine.
O paralela intre evolutie si creatie.
(1)In epoca de piatra sintem toti atei. Este de mare intindere in timp.
(2) in epoca sclavagista aflam ca mai exista ceva dincolo de ceea ce se vede. Si devenim sclavi ai tot felul de experiente parapsigologice orientele si nu numai. Aici toate religiile sint la fel.
(3) In epoca feudala ne dam seama ca religia crestina este religia adevarata.
(4) In capitalism ne dam seama ca ortodoxia este dreapta (orto) credinta (doxia).
(5) De aici incepe punctul de plecare, pina acum am fost la minus. La ortodoxi exista incepatori, cu viata imbunatatita si desavirsiti. Acum incepe evolutia spre epoca moderna. Eu am ajuns la inceputul incepatorului si probabil n-o sa ajung pina la moarte mai sus de incepator.
Asta apropos de partea mai convenabila la care se referea Cassandra.

Eu am trecut prin toate epocile, ba am si gasit unele intermediare de care n-am mentionat.
Ideal este daca esti ateu sa sari direct la capiatlism, ca altfel iti ramin oasele prin celelalte epoci.
#57693 (raspuns la: #57081) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
rodi si ale ei motivatii - de syntheticzero la: 19/07/2005 15:00:24
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
rodi are diferite moduri de a argumenta . Rodi este foarte documentata si bine pusa la punct cu informatia;Ea stie cum gindesc homosexualii pentru ca a fost in chat rooms , stie ca anusul nu e organ de reproducere , stie despre glory holes si corporate culture, fisuri anale si showuri ieftine de televiziune. Ea stie de asemenea depre g spot .Stie ca in New York este un ghetou gay f sic si ca homosexualii sint misogini mai devreme sau mai tirziu.
Atotstiutore si pururea rominca verde, da in cap cit se poate si unde nimereste in ordine sa-si cistige argumentele.

Stii, Rodi, un bun prieten al meu imi spunea ca homosexualitatea este subvervisa , ca loveste in instictul de reproducere si de asta reactia extrem de negativa la heterosexuali .Si in mare masura are dreptate .
Daca vrei sa incerci a vedea lucrurile dintr-o alta lumina (si nu ma refer in a acepta homosexualitatea -lasa-ne in pace sintem misogini ,perversi, rai si obsedati sexual.)nu mai cauta un scop pentru placere . Ia placerea ca placere .Mai lasa reproducerea speciei si motivele in pace.Poate lucrurile vor deveni un pic mai clare .Scoala-te si tu intr-o dimineta si spune-ti astazi vreau sa ma bucur . Sa ma bucur fara sa am motiv.
Hai Rodi, nu te supara, ca poate pina la urma urmei devenim prieteni si ma vizitezi in New York .Sint dispus sa-ti ofer un tur si cazare gratis in buricul ghetoului gay ca sa experimentezi homosexualitatea la adevarata ei dimensiune , cu toate aspectele ei bune si rele .Ce zici?
.

Din ciclul "Mare e limba boului, pãcat ca nu poate grãi" - de Narcis Virgiliu la: 16/10/2005 22:20:21
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Misto, misto, Mircea.... Pe mine ma amuza ce debiteaza omul nostru, mai vechiul nostru "prieten" la care experientza in comentarii acide despre unii si altii, despre ce fac si ce nu fac arata in mod cert inutilitatea propriilor comentarii, poate trebuie sa vedem ce face "prietenul" nostru in plan fotografic.....

Dar observ ca perseverenta este punctul forte al acestui anonim iar pe de alta parte vad ca-i lipseste cu desavarsire moderatia in atitudine si exprimare !!

"Prietenul" nostru sigur are o viata gri lipsita atat de "erectia" intelectuala cat si de alt fel, din moment ce ne asociaza cu niste futangii doar ptr. ca am ales ca gen nudul artistic....Ei bine stimate domn si "preten" aflati ca ducem o viata roz in culise precum penajul unui papagal ca tot ne-ati asociat sau poate mai colorita decat va asteptati, aflati ca facem sex in mod regulat fara nici un fel de probleme (cu prietenele nu cu modelele), aflati ca zilnic sau la doua zile va luam cate un client si aflati ca ne amuza comentariile dvs. si ca nu fac decat sa ne ajute, sa va demaste invidia si nerozia....Ne bucuram ca traim pe aceleasi plaiuri mioritice si ca va ganditi la noi de vreo 4 ani incoace dar fara nici un rezultat, "fustitele" adica fotografia primeaza, noi ne vedem de treaba.... ! O seara placuta va doresc si erectila !

p.s. nu merita Mircea sa te intristezi ptr. toti anonimii....
#79162 (raspuns la: #79101) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu nu am fost niciodata bun la caligrafie.... - de sarsilovici la: 14/07/2006 13:44:05
(la: nevoia de a scrie ... de unde vine?)
de unde vine nevoia asta de a scrie? poate din nevoia de a refula in ceva, poate din nevoia de a vedea ce iese din mine...sincer au fost multe texte de ale mele care nu au avut nici un comentariu..Poate nici nu meritau, poate nici nu cereau a fi comentate...
eu de meserie sunt inginer si inclinatia mea spre visare si spre povesti nu are nimic comun cu problemele de serviciu..Acolo totul e la fix..seara cand scap de servicii imi permit sa-mi las imaginatia sa zburde...ce reusesc sa scriu e doar o parte din ce vad eu in visele mele cu ochii deschisi..Poate am devenit asa din cauza unei persoane anume si ..da asa-i si nu ca mi-a impus sa-i scriu povestioare dragute ci am simtit eu asta..Deci m-a facut sa simt mult mai mult decat a reusit cineva pana atunci...
Unele povesti ale mele sunt triste..Poate evoca mahnirile mele..Unele texte evoca revolta din mine...pe viata asta nedreapta uneori, pe mine , pe greselile mele trecute...Am uneori atatea subiecte in cap incat nu pot sa scriu nimic..Doar imi baleiaza gandul printre intamplari si senzatii si rasete si plansete si gemete si placeri si temeri si groaza...
Consider ca am avut noroc ca am descoperit acest site..de ceva luni bune e modalitatea de a refula si de a ma elibera de strigatele pe care nu le pot adresa deocamdata nimanui...In eter am incredere..In povestile mele am incredere.. Printre randuri se pot citii multe..Nu am pretentia ca stiu sa scriu..Totusi cand imi recitesc textele vad doar ce e frumos in ele sau ce m-a determinat sa le scriu..Acele simtaminte care m-au animat...
Oricat de hidos as parea pentru societate si oricat de limitat as fi vazut de unii si oricat de mult m-ar ura cineva, la un moment dat nu imi pasa..Am visele mele in care atunci cand timpul imi permite ma refugiez..Acolo nimeni in afara de mine nu poate ajunge...
Ar fi un dezastru daca cineva mi-ar lua visele..Sunt singurul lucru de pret pe care il detin....
singuratatea - de acidutza_nebunik la: 14/07/2006 20:42:39
(la: solutii pentru singuratate)
Imi pare rau sa aud ca inca mai sunt persoane singure.Aceasta este practic o imposibilitate de a comunica cu ceilalti fara suparare si imi cer scuze daca voi jigni pe cineva dar,dupa parerea mea nu ar trebuii sa existe aceasta singuratate fara ca tu sa nu o accepti din pacate.Nu cred ca o persoana poate fii singura impotriva vointei ei .Binenteles ca sunt persone foarte timide care cu greu pot fi abordate dar inclin sa cred si ma repet ca numai daca doresti tu sa fi singur acest lucru se poate intampla.Totusi suntem in secolul 21 accesul la informatie este 100%si sunt foarte multe persoane care in orice moment sunt gata ati deveni prieten fara nici un fel de obligatie numai cu o conditie si accea este ca tu cel SINGUR SA VREI sa fii inconjurat de prieteni.Dupa parerea mea pe aceasta lume nu suntem deloc singuri fiecare dintre noi avem jumatatea,fiecare dintre noi suntem inconjurati de prieteni doar ca trebui sa ii vedem,sa avem ochi pentru ei dar dintr-un motiv sau altul nu ii observam si totusi daca te consideri singur nu ezita sa strigi dupa AJUTOR.Vei ramane surprins cati iti vor fi aproape si inca odata stupefiat caci practic ai trecut de sute de ori pe langa ei. fara sa ii observi.Nu evita sa iti faci prieteni si atunci nu vei mai dispera ca esti singur.SUCCES SI ASTEPT RASPUNS
Intruder - de Homo Stultus la: 28/08/2007 22:32:24 Modificat la: 29/08/2007 00:07:20
(la: intre neant si absurd)
Argumentezi fain. Imi permit, cu riscul de a deveni pisalog, sa fac cateva observatii.
Exemplul oferit de tine (cel cu metroul parizian) are doar legatura indirecta cu discutia.

"ok, te nasti intr-un mediu, sa zicem...te nasti acolo, petreci un oarecare timp dar nu-ncremenesti pe loc! daca un amarat de vierme se misca incolo-incoace, eu de ce sa stau?"

De acord. Doar ca pentru unii mediul e favorabil si pentru altii nu. Chiar daca reusesti sa invingi, sa treci dincolo de mediu, o faci cu un efort oarecare. Tu intri intr-o stare de normalitate pe cand altul se naste intr-un mediu "normal" si nu trebuie sa faca acest efort. Intamplarea face ca am fost o perioada diriginte la o clasa dintr-un penitenciar de minori si tineret. In clasa mea erau 7 elevi. 6 pentru crima si 1 pentru viol. Absolut toti savarsisera fapta inainte de 18 ani. Stii, uneori mediul e mai important decat dorim sa recunoastem. Iesirea din (sau trecerea dincolo de) mediu este mult mai usor de facut in cuvinte. Vin si eu cu un exemplu: Un tip orfan de mic. Cea mai frumoasa experienta avuta de el este legata de faptul ca o profesoara de la orfelinat il mai lua la ea in vacanta de vara si il trimitea cu vacile. Ok, acest om implineste o varsta la care trebuie sa paraseasca orfelinatul. Ajuns pe strazi variantele sunt putine. Experienta lui de viata este limitata. Se apuca de furat. Sparge vreo 50 de masini. In cele din urma e prins. Intreb din nou: Exista oare o dreptate la nivel social? Ma indoiesc. Prin faptul ca nu ne sunt oferite aceleasi sanse la nastere dar trebuie sa respectam aceleasi reguli plecam de la o realitate sociala nu doar nedreapta ci adanc nedreapta. Si nu, moartea nu e nedreapta. Ea este organic legata de viata. Moartea are din punctul meu de vedere un rol terapeutic, moartea mea. Moartea celor dragi nu o suport prea bine dar pe a mea da. Cred ca pot suporta viata mai bine tocmai pentru ca exista moarte. Nu as sti ce sa fac cu o viata infinita, nepotrivita naturii mele.

Potentialul maxim al omului este relatia. Perfectiunea (desavarsirea) este plinatatea relationala. Da relatia creste infinit. Nu exista un punct terminus. Perfectiunea este doar firescul, omenescul in esenta sa. Iar orice este alcatuit prin compromis este nefiresc. De aceea in social nu numai ca relatia este obiectivata (golita de orice continut personal) dar ea se fundamenteaza pe contexte fabricate. Pe de alta parte, dintr-o alta perspectiva, catre perfectiune ne miscam asimptotic. Filosofic plasam perfectiunea exact dincolo de punctul in care omul nu mai poate evolua. Cunoasterea este mai putin o chestiune de informatie cat mai mult de experiere, de participare.

M-am ferit sa trag concluzii. Daca ar iesi una din text ar tinde spre o raportare nihilista. Si societatea propusa ar fi una de tip spartan in care cei slabi nu sunt bineveniti. Pentru ca acest tip de social vaduveste omul de continutul sau afectiv m-am ferit sa o afirm. Cu atat mai putin sa o aprob. Poate ca afectivitatea mai mult decat ratiunea face omul ceea ce este: o farama de tarana aspirata incomplet spre cer. Asta nu inseamna insa ca societatea construita de om ar fi dreapta. Ea este doar proiectarea la nivel macro a realitatii interioare a omului.

Imi pare rau ca am abuzat de rabdarea ta.
#230725 (raspuns la: #230701) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
joaca de la cafenea - de jadis la: 07/10/2007 17:35:23
(la: Joaca )
Nu stiu daca intereseaza pe cineva cum se vede jocul de la cafenea prin ochii unui nou venit, dar eu tot o sa scriu :) si pentru latu: o sa cint in continuare. :))

Ideea urmatoare nu-mi apartine, e vazuta intr-un film, dar o spus din start, sa nu cumva sa se lege cineva de mine ca plagiez :); eu incerc doar s-o adaptez.

Cei prinsi in joc stau in cerc, poate fi si patrat sau daca se voteaza spirala eu n-am nimic impotriva, indiferent ca unii vor intoarce spatele altora, c-asa-i si-n tenis :)). Regula jocului se schimba de fiecare data si oricine poate da tonul, intra cine poate si cunoaste, iese tot asa. Sa presupunem ca azi ne jucam cu numere prime si asta ar fi un joc preferat de mai multi, prin urmare jucat destul de des. Fiecare ce stie regula asta spune un numar prim, urmatorul tot asa si tot asa. Intr-o zi apare un new kid (il numim asa simbolic, sa se vada clar ca iese in evidenta fata de ceilalti) si-ar vrea si el sa intre in joc, numai ca prima regula a jocului este ca regulile nu se spun, se descopera. New kid se aseaza undeva mai lateral, n-are cum sa intre in cerc, acolo fiecare loc e deja ocupat, urmareste citiva jucatori si zice si el un numar la nimereala, numai ca zdrang, numarul nu se-ncadreaza. Dintre jucatori unii-s dezinteresati, altii se iau de el, iar altii mai binevoitori poate-i dau si-o explicatie, dar nu regula ;). New kid, depinde cum i-i firea, ori se retrage, ori da din gura si din miini sa intre in fata, ori ramine mai departe in afara jocului, urmarindu-l in continuare. Raminind cu ultima ipoteza, new kid, singur, sau cu ajutorul gugalului :)) isi da seama despre ce numere se povesteste acolo si incepe si el sa spuna numere prime, o zi o luna, un an, pina cind pe nesimtite (dar nu si fara ca altii sa-l simta) e deja intrat in joc si are un loc in cerc.

J.

p.s. nice playing with html
#241037 (raspuns la: #241033) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bah maan - de liaane_69 la: 21/11/2007 17:40:27
(la: premiile literare 2006)
Poate noua ne place mai mult sa vorbim, nu imediat ........ sa ne cunoastem inainte sa vedem cu potrivirea cum e si dupa aia trecem la actiune.
#258434 (raspuns la: #252816) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
kripto - de Protagoras la: 06/01/2008 19:08:23
(la: Faţã, feţe. Spate. )
Apreciez textul tau, mi-a placut si cel cu lenea.
O posibila explicatie: pe fata avem situati ochii, nu putem privi decat in fata, in spate se afla necunoscutul, misteriosul, poate infricosatorul. Cunoasterea vine din fata (mai multe cunoasteri, mai multe fete), in spate e intuneric, angoasa, neputinta. (atat am reusit eu sa pricep)

Poti sa dialoghezi nu neaparat pentru a-ti explica sau apara textul ci pentru a discuta pe marginea lui.
Iar "glumitzele sexuale" nu fac altceva decat sa aeriseasca o discutie, care altfel ar deveni prea seaca. Gandeste-te la feliile de lamaie din vodka.
poate - de GloriaVictis la: 09/07/2008 20:43:49
(la: Uimiri)
tu?
cine stie, poate "se prind" si... mai vedem
(ma refer la o discutie franca si deschisa - vezi comm-ul pentru prole)
#323958 (raspuns la: #323946) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
PRIETENI - de Areal la: 24/12/2008 15:22:47
(la: DICTIONAR DE CUGETARI)
Dusmanii lui Dumnezeu sunt intotdeauna falsi prieteni ai omului.
Cel ce-si doreste prieteni sa faca bine sa fie prietenos!
Pentru durerea ta, stai singur; la bucurie cheama si pe altii; numai asa vei avea tovarasi nefatarnici. - N. Iorga
Un prieten este unul care-ti stie toate defectele si totusi mai are ochi sa-ti vada si calitatile.
Vei ramane fara prieteni daca vei cauta sa ai unul fara defecte.
Exista un singur fel de prietenie, sunt multe feluri de iubire. - N. Iorga
Prietenul care tine mereu mortis sa-ti indrepte greselile, nu-ti este de fapt prieten, ci critic.
Iubind pe cineva, l-ai luat in sufletul tau, fara ca el sa piarda ceva.
Daca au fi altcineva, te-ai imprietenii cu tine?
Prietenia este o floare cu o crestere lenta.
Cand cineva a ajuns in sfarsit sa se cunoasca bine pe sine nu se mai mira de ce are asa de putini prieteni.
Este in general stiut ca adevaratul caracter al cuiva se vede si din prietenii pe care ... nu si-i face.
Un prieten este o persoana care stie totul despre tine si totusi te iubeste.
Cel mai mare lucru pe cer-l poti face pentru un prieten nu este sa-i dai din bogatiile tale, ci sa i le scoti la iveala pe cele care sunt ascunse in el insusi. -Benjamin Disraeli
Prietenii adevarati nu traiesc in armonie, cum cred unii, ci in melodie. -Henry David Thoreau
Nu te osteni sa faci cunostinta cu altii; asigura-te insa ca meriti ca altii sa doreasca sa faca cunostinta cu tine.
Prietenii sunt aceia care te intreaba: "Ce mai faci?" si doresc cu adevarat sa-ti asculte raspunsul.
Daca poti cumpara prietenia cuiva, nu se merita!
Daca nu poti spune ceva bun despre prietenii tai, inseamna ca te-ai imprietenit cu cine nu trebuia.
Fa-ti prieteni mai inainte ca sa ai nevoie de ei.
Prietenia este o responsabilitate, nu o oportunitate.
Prietenia este cimentul care tine lumea impreuna.
Fiecare prieten reprezinta o parte din inima ta care nu s-a nascut pana ce n-ati facut cunostinta.
Prietenii sunt aceia care inca vorbesc cand nimeni nu mai vorbeste cu tine.
Cainele este prietenos atata vreme cat da mai mult din coada decat din gura.
Un prieten adevarat este cea mai buna oglinda.
Un prieten este o persoana cu care poti tace confortabil.
Prieten este cel ce stie sa-ti citeasca tacerile.
Calitatea de indragostit nu are nevoie de confirmarea persoanei iubite si nici de cea a ochiului public. Se poate iubi indefinit in taina, creand chiar alesului/alesei impresia de politicoasa indiferenta.
Prietenia se afla insa la polul opus: fara reciprocitate e vorba goala si fala usoara. Ea dainuie exact atat cat cei in cauza se recunosc unul pe altul drept prieteni.
Spre deosebire de dragoste, care poate inflori la bine, dar da adesea indarat la greu, daca nu cumva dispare cu totul, sentimentul de prietenie creste proportional cu necazurile unuia dintre prieteni. Intr-un fel, aceasta legatura de sange spiritual e mult mai tare decat cea de sange propriu-zisa, numita rudenie.
Ca prietenia se manifesta la greu ar putea sa para o trasatura in favoarea ei. Proverbul cu prietenul care „la nevoie" se cunoaste consfinteste aceasta aparenta.
De la lozinca iubitorilor de „adevar": "Amicus Plato sed magis amica veritas" pusa in circulatie de Ammonius Saccas in Viata lui Aristotel si numai partial justificata de un fragment din Etica nicomachica, cei care-si fac un tel din a-si critica prietenii - si la bine si la rau - nu mai au nevoie de alte argumente. Nu este deloc sigur ca misiunea prieteniei este critica „In numele adevarului". Prietenia ar trebui sa aiba incredere ca, mai devreme sau mai tarziu prietenul va descoperi singur acest adevar, daca nu il stie deja. Daca arta sau stiinta au nevoie de critica avant toute chose, exemplele literare ne arata ca arta sau stiinta prieteniei are nevoie si de altceva. De incredere si sprijin la bine, caci nimic nu e mai greu de indurat decat temuta zi de dupa succes. - Ioana Parvulescu
Nu merge inaintea mea, s-ar putea sa nu te urmez, nu merge in spatele meu, s-ar putea sa nu te conduc bine; mergi alaturi de mine si fi prietenul meu - Albert Camus
Prietenii sunt felul in care ne poarta de grija Dumnezeu.
Daca toti prietenii mei ar sari de pe un pod, eu n-as sari impreuna cu ei,
ci m-as duce jos sa-i prind in brate.
Toti oamenii te aud cand vorbesti; prieteni insa inteleg ce spui, iar cei mai buni prieteni sunt cei care pricep si ceea ce n-ai spus in cuvinte.
Luam cai diferite in viata, dar oriunde am merge, luam cu noi si cate o particica din fiecare.
Tatal mereu obisnuia sa spuna ca, daca atunci cand mori, daca ai avut cinci prieteni adevarati, atunci "ai stiut cum sa traiesti."- Lee Iacocca
Unii oameni vin si pleaca repede din viata noastra, altii stau o vreme, punandu-si amprenta pe inima noastra. Dupa plecarea lor, nu vom mai fi niciodata aceiasi.
#377210 (raspuns la: #376855) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pai cei care participa în concurs - de Bucu la: 01/03/2010 17:00:11
(la: concurs foto anotimpuri cafeneaua.com - IARNA)
sa se abtina de la vot în concursul la care participa cu poze.
argumentul ar fi evitarea conflictului de interese, statul deoparte cu folos.

participantul are, ca votant, cel putin un avantaj fata de ceilalti: stie cine-i autorul unor poze (ale lui). sau spune-i dezavantaj, tot aia. asa încât ai doua categorii de votanti, stiutori si nestiutori (chiar partial vorbind).

alt argument ar fi ca, luata la bani marunti, votarea unui participant activ poate influenta cumva votul final, votând înadins împotriva 'concurentei' (vreau sa zic aici ca votantul respectiv poate fi 'mai' subiectiv decât cel neparticipant în sensul ca-si dezavantajeaza posibilul concurent, voteaza nu ce-i place ci voteaza cu 'folos'. se poate întâmpla si invers, sa avantaje concurentul direct. cine-i concurentul 'direct' se poate deduce din voturile deja date, el stiind bine ce puncte primeste. nu cunoaste numele, dar vede poza care-i pe lânga poza lui în clasament).

e totul cu 'poate' aici, sigur ca nu-i nicio regula si nici nu zic ca s-a practicat vreodata.
dar se 'poate' întâmpla...

îs ambiguu?..
#528736 (raspuns la: #528731) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...