comentarii

poezii despre frumusetile patriei


Bacul e aproape: cum stai la mate? Testeaza-te online!
Teste cu rezolvari complete, cursuri cu teorie si exemple explicate
www.prepa.ro
1)Poezia nu este a lui SB - de anita47 la: 13/10/2004 22:16:05
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
1)Poezia nu este a lui SB!!

2)Niciodata nu voi accepta o discutie bazata pe ura de rasa, xenofobie si antisemitism++++propaganda(si nu conteaza daca sunt Roman, evreu sau tigan!!)

Deci...nu este vorba aici de insulte personale ci de "arieni si altii"!!!

Indata imi vei spune ca si Hitler s-a burzuluit ca un "arici mititel"!!!!

anita47

#25030 (raspuns la: #25028) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
aripile unei pasari - de giocondel la: 20/10/2004 07:28:52
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Dragii mei,

sa spunem ca omenirea este, simbolic vorbind, o Pasare.Una frumoasa, poate chiar acea maiastra pasare phoenix, tinand cont de istoria noastra zbuciumata-plina de regrese si renasteri.

femeia si barbatul sunt cele doua aripi ale acestei pasari....daca una din aripi este atrofiata, nedezvoltata, pasareaua din povestea noastra va zbura in cerc, sau nu va zbura de loc.In ambele cazuri, nu isi va fi implinit menirea sa de pasare, de a se desprinde de pamant si a se inalta spre CER.

pana acum si inca ceva timp de acum incolo, una din aceste aripi ale omenirii- mai exact Femeia, a fost neindreptatita si nedezvoltata (lipsa de acces la educatie).Rezultatul?omenirea nu si-a putut manifesta intreaga potentialitate, toata frumusetea sa, tocmai datorita acestei nedreptati comise fata de cealalata jumatate( mai mult chiar de jumate) a sa.

Practic, neintelegand faptul ca sufletele nu se diferentiaza prin sex in fata lui dumnezeu si tratand femeile ca pe niste fiinte inferioare, nedemne de a fi luate in considerare, ne-am taiat singuri craca de sub picioare.

Nu sunt feminista, nu cred in superioritatea femeii fata de barbat.Ci in Egalitate: atat in fata Divinitatii cat si in Drepturi.Ca suntem diferiti si ca avem capacitati si atributii diferite, este una.Insa a considera ca unul ii este superior celuilalt doar prin apartenenta la un sex sau altul, este dovada de ingustime atat intelectuala cat si spirituala.

Tema de gandire: daca aveti un baiat si o fata si capacitatea de a educa numai unul dintre acesti copii, pe cine veti trimite la scoala??


Raspuns: Fata!!!, pentru ca ea este Primul educator al noilor generatii, pentru ca ea va fi mama, deci influenta cea mai directa in viata noului suflet.

faptul ca barbatii romani ( majoritatea lor) se cred superiori femeilor -al caror destin unic si determinat este de a ramane la cheremul dumnealor si de a-i servi fara proteste- se datoreaza exemplului pe care l-au vazut in familie si de cele mai multe ori educatiei primite de la chiar propria lor mama: "lasa ionut draga, ca spala mama vasele. asta e treaba de femeie.sa dea dumnezeu sa gasesti o femeie sa aiba grija de tine cum am eu..etc" plus exemplul tatalui care trage pumni la nevasta in cap cand vrea muschiu lui, pentru ca poate.

este pur si simplu un cerc vicios de care societatea romaneasca nu
se va putea desprinde cu una cu doua, pentru ca prejudecata, ca barbatul ii este superior femeii, este adanc inradacinata pana si in mintea majoritatii femeilor.

candva se va ajunge la o moderatie si din acest punct de vedere, desi exista pericolul sa cadem in ceallata extrema- a discriminarii barbatilor.Insa eu am incredere nezdruncinata in faptul ca oamenii vor gasi un echilibru si ca intr-un final cele doua sexe nu se vor mai sabota reciproc ,ci accepta si aprecia in intreaga frumusetea lor.

Atunci omenirea isi va lua zborul spre o noua era, o alta inaltime a existentei sale, iar cele doua aripi ale sale vor fi in armonie, isi vor conferi reciproc sprijin si mai ales vor da un sens Zborului.

Va puteti imagina o astfel de etapa in evolutia omenirii??
EU POT si e tare frumos..............


P>S: Acum 160 de ani,in Iranul musulman, Poetesa Tahirih si-a aruncat valul si a manifestat pentru egalitatea femeii cu barbatul spunand : " ma puteti omori dar emanciparea femeii nu o puteti opri!!"

La scurt timp a fost torturata, strangulata si aruncata intr-o fantana de la marginea drumului.Cuvintele ei, atat de indraznete insa evident profetice, au razbatut peste ani.La fel si poezia sa, de o extrema sensibilitate.
frumusetea si pretul ei, - de anisia la: 27/10/2004 15:57:02
(la: Prietenia si prietenii)
Draga Anca,

din vorbele tale reiese caldura si bunatate a sufletului. Frumusetea de care imi povestesti se gaseste cu siguranta in interiorul fiintei tale. Eu nu m-am studiat inca, nu in felul in care sa ma ajute sa imi descopar calitatile. Poate pentru ca am considerat un firesc sa fiu abandonata de cei din jur din pricina ciudateniei mele. Sau poate din comoditate, pur si simplu.
dialogul nostru este un punct de pornire. Sfaturile tale sint pretioase. Doresc sa incerc. Cel putin acele artificii tehnice (coafura, machiaj, imbracaminte) merita sa fie incerate. Chiar daca in adincul sufletului meu le consider accesorii artificiale, pentru ca eu consider ca frumusetea naturala este cea ce trebuie admirata. Se pare insa ca in lumea in care traim, aceste accesorii artificiale sint foarte importante pentru cei ce ne privesc.Si spun asta cu gindul la petrecerea de absolvire a facultatii. Imi amintesc cum toate fetele din clasa straluceau. Erau cochete. Gata, acum inteleg...! Trebuie sa invat sa fiu cocheta!!! Nu e asa, Anca? Nu la asta te refereai?

Coltul Pasarii Phoenix exista in mine de demult. Chiar daca nu l-am constientizat pina acum sau nu i-am dat un nume, refugiul exista. Cred ca el s-a format involuntar de-a lungul anilor si a dezamagirilor.

Eu iti multumesc din nou pentru ca acorzi timp dialogului nostru... este pentru mine un important punct de pornire.
_____________________________
*****************************
Sa nu uitam de cei mai tristi ca noi!
#26474 (raspuns la: #26461) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despre poezie - de (anonim) la: 30/10/2004 05:43:05
(la: Cele mai frumoase poezii)
Despre poezie

Când dorim să exprimăm o idee cu maximă precizie, alegem cuvintele cele mai expresive şi mai potrivite scopului, fără a ţine cont de careva reguli, în afară de regulile gramaticii – astfel ne exprimăm în proză. În proză ideea este componenta primordială şi cea mai importantă, stilul şi vocabularul utilizat slujesc ideea, creând climatul psihologic adecvat unei perceperi optime. Poezia tradiţională, dimpotrivă, presupune respectarea strictă a unor anumite reguli, care impun un ritm şi un tip de rime unic pentru poemul respectiv. Necesitatea de a rima versurile impune căutarea cuvintelor care rimează cu cele deja găsite, iar asociaţiile care apar pe parcurs îmbogăţesc ideea iniţială cu noi nuanţe, îi dau o turnură neaşteptată, descoperă faţete şi contururi nebănuite. Acesta îi aplică jocului de-a versificarea un farmec deosebit, prospeţime şi mister, oferindu-ne emoţii inegalabile. Este lafel cum ai păşi pe un tărâm neexplorat, într-o junglă deasă fără cărări bătătorite, care îţi dirijează ea-înseşi paşii, obligându-te să învingi obstacolele apărute pe neaşteptate în cale. În schimb, îţi dăruieşte privelişti minunate după fiecare stâncă ocolită, iar dacă te pricepi să nu pierzi orientarea, vei ajunge unde ai dorit după o călătorie palpitantă şi plină de aventuri. Astfel constaţi cu uimire că ai exprimat ideea poate chiar mai bine decât ai fi făcut-o în proză, deşi aceasta a suferit o metamorfoză uluitoare, ca o femeie care pe un corp frumos de la natură îmbracă o rochie minunată, care îi scoate în evidenţă şi îi amplifică frumuseţea. Butonul a pleznit, scoţând la iveală farmecul florii, un fluture încântător şi-a luat zborul, părăsind crisalida uzată.
Pe de altă parte, nu e nici o pagubă, dacă busola, brusc, se strică şi nu-ţi mai indică corect direcţia. Mulţi călători, rătăcindu-se, au făcut descoperiri extraordinare. Columb, după cum se ştie, a luat calea spre India, dar a descoperit două continente noi şi o mulţime de insule! Important este să găseşti, totuşi, drumul spre casă.
Minunat este faptul, că restricţiile pe care ne-am propus să le respectăm nu numai că nu ne-au încurcat, ci ne-au şi ajutat să obţinem efectul optimal, răsplătindu-ne eforturile cu vârf şi îndesat. Din păcate, astăzi poezia tradiţională este privită ca o Cenuşăreasă care a zăbovit să plece de la bal după termenul fixat, trezindu-se din scurtul ei vis în rochiţa veche chiar în mijlocul cucoanelor gătite şi a cavalerilor dichisiţi. Jocul de-a rimele nu mai pasionează poeţii, considerându-se demodat şi învechit. Şi e păcat! Versul alb, deşi îţi permite să-ţi expui ideea “goală” cu eforturi minime, fără a fi constâns de oarecare condiţii, nu-ţi oferă satisfacţia de a învinge multiple şi variate obstacole pe un drum întortocheat şi anevoios, nici posibilitatea unor descoperiri neaşteptate în jurul propriului tău gând. Până la urmă se constată că o formă perfectă din punct de vedere estetic slujeşte ideea cu mai multă fidelitate şi o scoate în evidenţă, urmându-i contururile ca propria ei piele. Frumuseţea mişcă sufletele şi le face mai receptive la ideile, pe lângă care mulţi ar trece cu nepăsare, fără a le lua în seamă.
Simplul fapt ştiinţific, că unele stele pe care le vedem se află la depărtări imense, de mii de ani lumină, tulbură puţine persoane sensibile, pe când versurile des citate
“La steua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii, să ne-ajungă…”
au miraculosul dar de a trezi imaginaţia, făcându-ne să conştientizăm ideea nu numai cu mintea, dar şi cu sufletul. Omul este o fiinţă complexă, în care simţurile, emoţiile şi raţiunea trebuie să conlucreze.
Puţini sunt acei, care au un văz deosebit de ager şi pătrunzător, fiind în stare să distingă asemenea detalii, care le scapă altora. La fel, puţini oameni posedă o sensibilitate ieşită din comun, şi mai puţini au darul a o face un bun al tuturor, creând opere de artă care apropie realitatea de sufletele noastre. Un adevăr amar, trecut prin inima poetului, devine o durere sfâşietoare, care se amplifică, intrând în rezonanţă cu inimile tuturor, devine un clopot de alarmă care trezeşte sensibilitatea publică şi mobilizează forţele spirituale ale organismului social în faţa primejdiei. Nu întâmplător poeţii s-au pomenit întotdeauna în epicentrul erupţiilor sociale. Dar şi în condiţiile unei acalmii relative poeţii găsesc destulă hrană pentru a alimenta şi a creşte această floare rară, pe care o numim poezie. Rostul ei este să ne sporească sensibilitatea, descoperindu-ne esenţa fenomenelor de natură spirituală şi frumuseţi care altfel ar trece neobservate, tot astfel precum ochelarii servesc pentru sporirea văzului, dezvăluindu-ne calităţile optice ale obiectelor materiale. Prin urmare, poezia este un instrument care prelungeşte posibilităţile noastre de a percepe Frumosul dincolo de limita individuală a fiecăruia.
Dacă ne referim însă la substanţa ei, putem spune că poezia este o sinteză a ideii cu trăirea emoţională şi veşmântul ei verbal, sonor. O îmbinare armonioasă a acestor componenţi este absolut necesară - lipsa sau slăbiciunea unuia dintre ei poate desfiinţa poezia. Când scriem poezia pe hârtie, nu facem decât să o notăm, să-i dăm o formă materializată. Evident, că această materializare a unor elemente în fond nemateriale este imperfectă. Partitura unei simfonii încă nu este muzică - muzică ea devine doar atunci, când îmbracă veşmântul ei sonor şi emoţional. O interpretare proastă o desfiinţează, una excelentă o renaşte. La fel şi poezia - cititorul îi redă haina sonoră şi emoţională după priceperea sa - cu mai multă sau mai puţină dibăcie.
Poezia scrisă pe hârtie este doar o jumătate de poezie. Poezie cu adevărat ea devine numai atunci, când este declamată într-o manieră sinceră, adecvată conţinutului său ideal şi emoţional. În realitate acest lucru se întâmplă destul de rar, deşi este foarte important. Poezia trebuie să sune, să acţioneze asupra ascultătorului prin toate mijloacele de care dispune, prin toată vraja ei lăuntrică. Este greu de spus, din ce se compune această vrajă, dar ritmul, rima, melodia versului sunt componenţi importanţi ai acesteia. Aici se adaogă intonaţia artistului, calităţile melodice ale vocii sale, precum şi sensibilitatea lui, inteligenţa lui, care îl ajută să pătrundă conţinutul ideal şi emoţional al poeziei, să ghicească fără greş interpretarea adecvată. Un poem cu o deosebită încărcătură emoţională, în opinia mea, solicită o declamatoare cu voce joasă, adâncă, plină de o forţă reţinută izvorâtă din interior,cu o manieră de declamare care ar produce impresia că cuvintele sunt smulse din propriul ei trup, sunt rupte din propria-i carne. Dar poezia nu trebuie urlată, sentimentele mari vorbesc mai mult în şoaptă - o şoaptă adâncă, grea, dureroasă.
Mă întristează nespus o poezie prost declamată, mai ales dacă aparţine unui mare poet. Este o profanare. Nu ştiu de ce s-a înrădăcinat convingerea eronată, că pentru a interpreta opere muzicale trebuie să faci şcoală, iar pentru a declama versuri nu trebuie decât să înveţi cuvintele. Sunt categoric împotriva acestui mod de gândire. Pentru a putea declama versuri trebuie să înveţi această artă deloc simplă. Trebuie să munceşti, să experimentezi, să-ţi pui în valoare calităţile artistice - dacă le ai, desigur.
Eu nu accept anumite maniere de declamare, printre care şi cea dulceagă, lascivă, excesiv feminizată. Nu-mi place nici stilul de incantaţie şamanistică, în care poezia este interpretată ca un descântec vrăjitoresc. Îmi place maniera naturală, sinceră, sufletistă, deşi accept şi chiar consider necesară scoaterea în evidenţă a ritmului interior al versului, precum şi jocul uşor al vocii, valorificarea calităţilor ei melodice. Este extrem de important să respectăm o corelaţie armonioasă între toate aceste elemente. Simţul măsurii este măsura talentului artistului.
În ceea ce priveşte veşmântul verbal al poeziei, acesta cere o atitudine lafel de responsabilă, o muncă grea şi minuţioasă de selecţie şi prelucrare a materialului. Limbajul poetic cere o atitudine deosebit de grijulie din partea acelora, care pretind (cu temei sau fără) că fac poezie. Din păcate, unii dintre aceştea nu-i acordă mare importanţă, neglijându-l cu uşurinţă. Suntem obişnuiţi să mizăm întotdeauna pe har, pe miracolul inspiraţiei, pe spontaneitate, pe multe alte “miracole”, fără a ne îngriji să depunem careva eforturi intelectuale pentru a ne cultiva şi îmbogăţi sufletul nu numai cu valori morale, dar şi cu acele cunoştinţe concrete, rodul investigaţiilor uriaşe pe care le-a întreprins omenirea în zona tăinuită şi inaccesibilă filistinului, pe care o numim Poezie. O asemenea atitudine dezvăluie subdezvoltarea noastră spirituală, pe care o constat cu amărăciune. Mi-ar fi greu să-i zic pe nume virusului, care i-a atacat pe toţi membrii societăţii noastre, dar denaţionalizarea, devalorizarea cunoştinţei de carte, cultivarea atitudinii agresive şi dispreţuitoare faţă de intelectuali (nu găsesc un termin mai potrivit pentru a desemna omul care posedă cunoştinţe vaste, suflet mare şi înalte calităţi morale) au fost condiţiile favorabile pentru ca acesta să prospere. Acum, dacă dorim să ne vindecăm, nu mai putem subaprecia tezaurul spiritual pe care l-a acumulat umanitatea timp de secole şi milenii, nici pe purtătorii lui.
Dar să ne întoarcem la oiţele noastre, cum spun francezii. Oricine simte în sine aplecare sufletească spre poezie şi doreşte să facă poezie, trebuie să înveţe ce este poezia, nebizuindu-se pe cunoştinţele fragmentare pe care le capătă în mod spontan. Un muzician consacrat este obligat să cunoască secretele meseriei sale, iar măsura în care le cunoaşte este un indiciu important al valorii sale ca maestru în arta muzicii. Tot astfel un poet este obligat să fie un adevărat maestru al cuvântului poetic, un iniţiat în secretele “ars poetica”, care este o artă şi o ştiinţă în acelaşi timp. Sensibilitate, intelect, cunoaştere şi măestrie - iată patru piloni pe care se sprijină templul Poeziei. Slăbiciunea unuia dintre aceştea poate fi fatală - fiecare trebuie să fie suficient de durabil pentru a-şi îndeplini misiunea. E adevărat, uneori surplusul de vigoare al unuia poate substitui şi camufla slăbiciunea altuia, dar până la o limită doar. Templul Poeziei nu poate sta în trei picioare.
În primul rând, un poet trebuie să-şi cunoască la perfecţie materialul, din care îşi durează opera, adică limbajul poetic. În general, nu putem alcătui un dicţionar complet al limbajului poetic, care ar conţine acea submulţime a unei limbi, despre care putem spune: aceste şi numai aceste cuvinte pot fi admise într-un poem. Ca limba însăşi, limbajul poetic este supus unei fluctuaţii permanente, unei dezvoltări continue - unele cuvinte apar, altele dispar din uz. Limbajului poetic îi este caracteristică însă o anumită adâncire în trecut, el conţine unele cuvinte arhaice, ieşite din uzul cotidian, şi admite cu greu neologismele, doar după un proces de “rotunjire” prin folosire frecventă, când acestea devin familiare şi se înscriu cu succes în peisajul lingvistic respectiv. Acest proces este aidoma lucrului de secole al fluxului, care rotunjeşte şi cizelează pietricele diforme, comunicându-le formă, luciu şi culoare. Fluxul netezeşte muchiile ascuţite, curăţă impurităţile şi transformă pietricelele obişnuite în comori strălucitioare. Dar această muncă necesită timp şi nu suferă graba. Cuvântul îşi poate găsi locul în colierul unui poem numai după ce a căpătat forma, luciul şi culorile necesare, potrivite mediului lingvistic respectiv.
Adela Vasiloi
#26945 (raspuns la: #13613) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Izvorul Nopţii - de (anonim) la: 31/10/2004 12:30:58
(la: Irlanda are nevoie de 100.000 de imigranti)
Izvorul noptii



L. Blaga a trait intre anii 1895-1961 si a fost unul dintre cei mai mari poeti care inbina armoniaos in opera sa filosifia si literatura. Geneza poeziei face parte din volumul de versuri al poetului ‘Poemele luminii’ publicat in 1919. L.Blaga considera ca iubirea repr. o cale de cunoastere, de descifrare a tainelor universului. In poezia sa ‘lumina’ este sinonim cu ‘cunoasterea’. Ca gen apartine genului liric,ca specie este o idila. Tema o constituie iubirea vazuta ca o cale de cunoastere.titlul se constituie intr-o metafora revelatorie care sugereaza ‘ochii negrii ai iubitei’. Izvorul de fapt un sent. de iubire pe care-l traieste poetul.
Op.lirica este opera in care autorul isi exprima direct ideile,sent.. Discursul liric este alcatuit dintr-o fraza ampla si dintr-o propr.dezvoltata cu rol de concluzie. Fraza expr. admiratia poetului pentru frumusetea iubitei. Discursul liric I-a forma unei adresari directe,poetul expr.-usi admiratia fata de frumusetea persoanei iubite. Acest sent. este evidentiat si de vocativul care deschide discursul poetic ‘frumoaso’ si care in acelasi timp sublinieaza o trasatura fizica a persoanei iubite. Cuv. ‘cheie’ al poeziei il constituie subst. ‘achii’ care apare de 3 ori in poezie pe parcursul poeziei. Asocierea subst. ‘ochii’ cu adj. ‘negrii’ la gradul superlativ precum si cu adj. ‘adancii’ care capata in text valoarea subst. are rolul de a amplifica starea de extaz pe care o traieste poetul la vederea iubitei sale. Enumeratia ‘peste vai’,‘peste munti’ si ‘peste sesuri’ evidentiaza faptul ca frumusetea iubitei se rasfrange asupra naturii,acesta preluand cateva din atributiile fiintei iubite. Negrul ochilor iubitei fac din aceasta un adevarat mister care nu poate fi descifrat decat prin iubire. Ideea de mister este amplificata de epitetul adverbial ‘tainic’, de subst. provenit din adj. cu functie de apozitie simpla ‘adancii’precum si de metafora ‘o mare de intuneric’. Vb.dubitativ ‘a parea’ care se constituie intr-un singur vers sug. faptul ca emotia puternica pe care i-o trezeste frumusetea iubitei il determina s-o confunde la un moment dat cu intregul univers incarcat de mistere. Inversiunile prezente in poezie ‘tainic curge’,‘asa-s de negrii’au menirea de a scoate in evidenta impresia puternica pe care i-o produce e-ul liric frumusetea iubitei dar si misterul iubirii.
A doua secventa a discursului liric se constituie intr-o concluzie a versurilor anterioare. Omagiul adus in prima sec. iubitei atinge acum apogeul fapt subliniat de oximoronul ‘asa-s de negrii/lumina mea’. Reluarea adj.‘negri’ la superlativul absolut pentru a expr. consecinta pe care o are asupra e-ului liric,vraja datorata frumusetii ochilor iubitei are in acelasi timp rolul de a acc. trairea poetului. Prozodia poeziei este in deplin acord cu ceea ce vrea sa transmita poetul.Avem versuri albe,fara rima cu masura variabila.Rima interioara realizata cu ajutorul asonantei.Muzicalitatea este data de pauzele impuse de discursul liric in desfasurarea lui intr-un accent al versurilor.





#27063 (raspuns la: #12954) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cele mai frumoase poezii - de (anonim) la: 16/11/2004 15:25:20
(la: Cele mai frumoase poezii)
Acestea nu sunt poezii. Putem sa ne lipsim de rime, putem sa ne lipsim de ritm, de alte caracteristici formale, dar nu ne putem lipsi de candoarea sufletului, de gratia limbajului poetic, de eleganta expresiei.
In poezie nu au ce cauta cinismul si limbajul infect al strazii. Nu intrati in templul poeziei cu cizmele murdare, dar mai ales cu sufletele patate de vicii.
Este opinia mea, dar daca toata lumea va ajunge la concluzia, ca nu am dreptate, inseamna ca Poezia nu mai exista.
#28872 (raspuns la: #28766) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Poezia 10 Agosto de Pascoli e - de Mariana Ignatov la: 19/11/2004 17:43:58
(la: Cele mai frumoase poezii)
Poezia 10 Agosto de Pascoli este una din pilastrele poezii italienesti. Imi pare rau ca nu am gasit traducerea in romaneste. Poezia este o autobiografie a autorului care descrie moartea tatalui in drum spre casa; compara caderea stelelor cu lacrimile familiei sale.
10 august este sera Sfantului Lorenzo, sera in care se vad multe stele cazatoare. asa ca italienii in sera de 10 august se organizeaza pt a urmari acest minunat spectacol.
cu stima, mariana


X AGOSTO
di Giovanni Pascoli

San Lorenzo, io lo so perché tanto
di stelle per l'aria tranquilla
arde e cade, perché si gran pianto
nel concavo cielo sfavilla.
Ritornava una rondine al tetto:
l'uccisero: cadde tra i spini;
ella aveva nel becco un insetto:
la cena dei suoi rondinini.

Ora è là, come in croce, che tende
quel verme a quel cielo lontano;
e il suo nido è nell'ombra, che attende,
che pigola sempre più piano.

Anche un uomo tornava al suo nido:
l'uccisero: disse: Perdono;
e restò negli aperti occhi un grido:
portava due bambole in dono.

Ora là, nella casa romita,
lo aspettano, aspettano in vano:
egli immobile, attonito, addita
le bambole al cielo lontano.

E tu, Cielo, dall'alto dei mondi
sereni, infinito, immortale,
oh! d'un pianto di stelle lo inondi
quest'atomo opaco del Male!


"Una vita senza ricerca non è degna di essere vissuta."
Poezii de Cosbuc si Alexandri - de (anonim) la: 24/11/2004 01:17:33
(la: Cele mai frumoase poezii)
Adela pentru Souris. Imi place si mie la nebunie El-Zorab, dar Zobail nu-mi este cunoscuta. Din pacate, Cosbuc a ajuns foarte tarziu in Basarabia,
si am foarte putine poezii de ale lui Cosbuc. Cosbuc nu era nici in programul scolar. Si nu am avut norocul sa am o invatatoare de limba ROMANA atat de inteligenta si sensibila. Pe alexandri l-am studiat si in scoala, desi nu integral. Mie imi place mult - poeziile lui nu sunt totdeauna perfecte din punct de vedere structural, dar emana atata bunatate sufleteasca, tandrete, dragoste pentru tot ce este frumos pe aceasta lume, pentru natura, incat nu poti sa nu-l iubesti. Eu, cel putin, asa simt. Pastelurile lui sunt minunate, minunat este si "Concertul in lunca". Imi plac si poeziile lui patriotice, in deosebi "Penes Curcanul" si "Dan, capitan de plai" Aceste poezii cu adevarat te fac sa-ti iubesti tara si neamul.
Cele bune! Adela
#29637 (raspuns la: #29447) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Poezii - de vrab la: 24/11/2004 21:56:50
(la: Cele mai frumoase poezii)
Imi amintesc o poezie frumoasa ,a unei colege de liceu:

Nu traim decat atata cat iubim
In rest nu facem decat
Sa asteptam sau sa ne amintim
Iubirea.
Daca va intereseaza,imi voi aminti cum o cheama pe autoare.
Gh.
POEZIA - de (anonim) la: 18/01/2005 13:11:01
(la: Marin Sorescu, comunist si poet netalentat?)
Daca ar consola pe cineva parerea mea as fi foarte incantat.
Nu sunt consumator de poezie, dar cand am citit "La steaua" nu am inchis cartea pana nu am invatat poezia, cand am citit "Trei fetze" am zabovit cu acesta poezie in fata cam o jumatate de noapte.
Dar am putut sa plang copios citind "Moartea caprioarei si "Ël zorab".
Am citit un volum de poezie scrisa de un poet sarb, cu studii in Romania si care traieste in Norvegia (am dat aceste detalii ca sa se stie despre cine este vorba ca eu am uitat numele)
Dar nimic nu ma putea supara la fel de tare ca intrebarea tampita (Ce avrut sa spuna poetul?) Acum stiu ce vor sa spuna poetii.
#33685 (raspuns la: #33387) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Andrei Plesu- Despre frumusetea uitata a vietii - de (anonim) la: 19/01/2005 22:10:51
(la: Despre frumusetea uitata a vietii-Andrei Plesu/Opinii-Jurnalul N)
Superb bun simt in Despre frumusetea uitata a vietii a lui Andrei Plesu din Jurnalul National. Minunat text pentru ca reflecta perfect viata de la noi ca si din societatea occidentala dupa care alergam si tanjim. Umanitatea adevarata e intr-adevar in alta parte, nu in vestul imbelsugat- pe masura ce ne apropiem de "Europa", noi ne instrainam inconstient de fiinta omeneasca care salasluieste in fiecare din noi.
Ma tulbura poeziile tale bryz - de alura la: 20/01/2005 22:31:29
(la: Ochii tai)
Ma tulbura poeziile tale bryzz ,de fiecare data cand le citesc; sunt uimita de varietatea limbajului folosit si sunt un pic invidioasa (in sens pozitiv) ca pari a putea scrie despre aproape orice cu foarte mare usurinta! Eu cred ca esti foarte talentata! Ti-ai publicat poeziile?
Numai bine iti doresc si astept urmatoarele versuri!
e super poezia! sper ca in t - de (anonim) la: 26/01/2005 19:03:59
(la: ..Moment din viata: Durere)
e super poezia! sper ca in timp sa iti revii. de ce numai atunci cand suntem tristi reusim sa compunem atat de superb? iar cand suntem fericiti lumea e a noastra si parca uitam de toate? viata nu e dreapta cu numeni, iar noi nu suntem vinovati de asta. nu cred sa existe un om fericit intru totul. doar pentru putin timp. si atunci e amagire. restul e rutina. atat.
Ma bucur ca iti place poezia - de wildrose la: 29/01/2005 20:23:33
(la: Vreau)
Ma bucur ca iti place poezia mea, Teddy.. si ma bucur in acelasi timp si pentru ca am reusit sa transpun o traire comuna, se pare.. scrie-mi pe adresa mea de e-mail (wildrose661987@yahoo.com) pentru a-mi da detalii suplimentare in legatura cu oferta ta.
#34895 (raspuns la: #34722) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
frumoasa poezie, frumoase ver - de TaciDracu la: 31/01/2005 00:42:37
(la: cenusa)
frumoasa poezie, frumoase versuri insa ce e greav e faptul ca sunt adevarate.

totul parca se intoarce la arderea ghetii...
felicitari!!!
De ce nu s-o intoarce in patr - de mya la: 12/02/2005 19:44:14
(la: Europa Libera, simbol al luptei anticomuniste)
De ce nu s-o intoarce in patria muma...ma intreb eu. Apropos care-s veneticii? :((((
#36142 (raspuns la: #36125) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt. rembrandt si Horia D. - de samadhi la: 19/02/2005 09:49:59
(la: IUBIREA MEA ESTI TU DOAR TU......)
Versurile le-am afisat ca o dovada a iubirii.Tare as vrea sa vad cum a-ti scrie voi poezie!? HA!...Dar voi nu vedeti frumusetea iubirii....
rembrandt, imi pare rau ca nu crezi in Existenta une Iubiri Eterne, asta nu se gaseste decat foarte, foarte rar... insa EXISTA!
Cat despre tine, Horia D, as vrea sa vad ce faci tu cand ridurile nu te vor ocoli si batranetea ti se va scrie pe fata tot mai mult...Vei (mai) fi iubit??? Vei putea fi tu luminat de acea iubire pura si reala?Va radia fata ta a bucurie si fericire incat toti sa se mire de o schimbare ce pare ireala?
Nu cred ca vei avea o astfel de schimbare... poate ca nici nu o poti concepe !... IUBIREA schimba!Si schimba de la o extrema la alta.Transcende sufletul si trupul totodata ca o lumina divina.
#36741 (raspuns la: #36700) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
POEZIA LA EA ACASA - de lyceum la: 20/02/2005 14:53:43
(la: SPOVEDIREA PRIN ARTA)
Salut o poeta cu har si cu aplecare spre poezie si incerc sa realizez ca mai exista supravietuitori si increzatori in umbra romantica si suava a lumii;nu pot decit sa i doresc impliniri si un nume in poezia romaneasca.
Sa nu uitam ca poeta traieste de multi ani, chiar prea multi departe de tara si se dedica limbii romane.
"poezia e ca o marfă..." ??? - de miaculpa la: 28/02/2005 21:48:24
(la: Poezia ca o marfă...)
Cand este privita prea "la rece" cu ochii unui precupet de rand care ignora orice calitate a simtamintelor umane si in special sensibilitatea vibranta a tuturor sentimentelor generate in contactul cu insasi viata, sigur ca "poezia e ca o marfă...", o chestie negociabola lipsita de sensuri spirituale. Si daca este asa, atunci in mod cert ceea ce scrii sau citesti in nici nu caz nu se poate numi POEZIE.
Dar oricum ar fi ea, mai inainte de toate POEZIA TREBUIE sa aiba un mesaj inclus intr-un content cu: introducere, cuprins si incheiere si oricat de subtila sau sofisticata ar fi ea, firul rosu de sens al ideii e obligat sa calauzeasca inspiratia autorului incepand cu primul rand si terminand cu ultimul.
Cand ai afirmat ca in zilele obisnuite ale saptamanii (excluzand oarecum pe cele din weekend) poezia ar putea reflecta esentialul real al existentei noastre:
"oricât ai căuta
prin buzunarele timpului
în hainele lui de duminica
nu ai sa găseşti vreo oglindă
în celelalte zile, da" , am gandit ca ideea ta devine chiar interesanta promitanad a fi continuata pozitiv, dar din pacate ...ai ales sa continui cu:
"o nesfârşita repetare a morţii
fiecărui cuvânt
din algoritmul culorilor vi

până la ultima metaforă
care nu e niciodată
cea pe care o şti
"poezia e ca o marfă" , concluzie lapidara si pe cat de ambigua tot pe atat atat de demoralizatoare, nemaipunand la socoteala si faptul ca acele culori de care vorbesti ar fi VII, si nu VI, iar ultima metafora ar fi deasemeni "cea pe care o STII" si desigur, nu: "cea pe care o şti STI" !
Citindu-ti poezia am observat ca ai fi dorit sa spui ceva, dar nefiind prea sigur pe tine, te-ai ratacit intr-un labirint de vorbe care duc cam.. nicaieri.
mi se pare bunicica poezia - de rembrandt la: 04/03/2005 20:08:41
(la: Plouă)

mi se pare bunicica poezia. Ar putea sa fie insa mai buna daca ai lucra un pic la ea. Fii atent la repetitii (de exemplu in ultima strofa - ploaie, ploaia, ploua, ploua, ploua). Poti sa incerci sa te joci cu cuvintele. Ar iesi chiar fain. E doar parerea mea. Succes in continuare!

________
keep it simple...



Bacul e aproape: cum stai la mate? Testeaza-te online!
Teste cu rezolvari complete, cursuri cu teorie si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: