comentarii

poezii filozofice


Hei, cum stai la mate? Testeaza-te online!
Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
poezii - de (anonim) la: 01/04/2005 18:49:23
(la: Cele mai frumoase poezii)
A citit cineva din voi poezii de Pedro Salinas?
''Iarta-ma ca te caut...'' e interesanta si urmatoarea:
''si sufletul ti-era '' de pedro salinas

si sufletul ti-era
deschis si-atat de clar
incat eu niciodata
nu am putut sa intru.
Am cautat cararea ingusta,
trecerea inalta si dificila...
Dar spre sufletul tau
duceau drumuri largi.
Am pregatit scara_
_visam ziduri inalte
veghindu-ti sufletul-
dar sufletul tau
era fara de paza,
de ziduri si zidiri.
Am cautat usa
ingusta si joasa
dar sufletul tau
de clar ce era
nu avea intrare.
#41590 (raspuns la: #29753) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
poezie... - de rahoulle sapte la: 21/04/2005 20:56:16
(la: Sarmanul om! E nebun de legat!)
" VIATA NU VALOREAZA NIMIC, dar nimic nu valoreaza cat o viata"
nu sunt un mare cititor de poezie...dar citesc poezie...poezie nu inseamna eminescu nici cartrescu...n-a inceput lumea cu X( se spune c-a inceput cu adam sau ma rog) si nu se termina cu postmodernismu...acu ce sa zic...am citit poezia pentru ca aparea pe pagina cand deschideam ...ce-am inteles din ea? pai daca ai explicat tu ce-ai vrut sa zici ce farmec mai are sa-mi imaginez eu? si daca explicatia ta e completa si limiteaza poezia( sper ca nu e cazu) nu pot sa zic decat ca sunt multe cuvinte in plus
am vazut si un comment ce cauta rima? se gaseste cu precadere in cartile de istorie ... sau rima ( rama ) o gasesti pe sub pamant...pe acolo pe prin straturi si substraturi se gasesc de obicei si sensurile
Despre divinitate - de Cassandra la: 23/04/2005 19:30:38
(la: Papa)
Tot ceea ce depaseste puterea intelegerii umane a fost atribuit divinitatii. Divinul se afla dincolo de perceptia normala a omului si este greu de descris in cuvinte. Este desigur o idee abstracta chiar si atunci cind este unica si personala (Poate numai in Crestinism divinitatea inceteaza sa mai aiba caracter abstract prin Isus). Cu toate astea omul a incercat inca din timpuri imemoriale sa dea forma divinitatii prin limbaj. La fel de adevarat este ca ideea de divinitate a aparut odata cu limbajul care a permis gindirea abstracta. Exista tot atitea forme de divinitate cite moduri de gindire. Ceea ce cunoastem azi ca religie este rezultatul unei intregi istorii de dezbateri si contemplari in legatura cu divinitatea.

Pentu animisti, tot ceea ce se afla in Univers are caracter divin.
La Crestini conceptul divin este reprezentat de Sfinta Trinitate (Tata, Fiu, Spiritul Sfint). Ceea ce ii individualizeaza pe Crestini este caracterul divin al lui Isus, diferit de cel intilnit in religia musulmana. Crestinii cred ca Dzeu s-a aratat lumii sub forma umana (Isus). Dzeul crestin ne ‘invita’ sa ne unim lui in relatia Tata-Fiu pe care El a creat-o. Spre deosebire de Islam si Iudaism (unde Dzeu este in afara noastra ca creator, parinte si facator de legi), in religia crestina Dzeu are o latura in plus – cea a Fiului care isi da viata pentru umanitate. Trinitatea nu se abate de la monoteism ci implica doua cai prin care acelasi Dzeu ni se dezvaluie.
Unii studiosi ai Bibliei afirma insa ca nu exista nici o afirmatie biblica care sa confirme ca Isus insusi ar fi pretins propriul sau caracter divin (aici sint interesata de parerea celor care cunosc bine Biblia).

In religia Budista, nu exista ideea unui Dzeu critic si razbunator asa cum apare in Vechiul Testament, din contra budismul neaga din punct de vedere etic existenta unui Dzeu care ii pedepseste pe necredinciosi. Budismul este mai mult o filozofie decit o religie in sine si ca atare nu accepta doctrine irationale. Idealul budistului este sa atinga stadiul fiintei ‘luminate’ care sa elimine suferinta TUTUROR fiintelor vii. Interesant este ca dintre toate religiile existente, budismul este singura care nu sustine ideea unui Dzeu ca Judecator in momentul mortii.

Sint multe feluri de a concepe divinitatea. Unii imbratiseaza o anumita religie, altii sint sceptici in privinta ideii de Dzeu. Printre cei din urma, unii simt nevoia emotionala de a recunoaste existenta a ‘ceva’ superior individului si a speciei umane. Acel ceva pot fi legile Naturii insasi si ale Unviersului. Cei care au avut ocazia sa priveasca cerul instelat in deplina liniste, izolati de orice stimul al civilizatiei, si s-a simtit coplesit de frumusetea si maretia zdrobitoare a Universului au putut sa experimenteze poate ideea de sacru, divin. Este o experienta mistica.
Apropo de mistici si misticism, Sfintul Ioan al Crucii (catolic spaniol) este o figura importanta a misticismului. Poeziile lui sint de o sensibilitate extraordinara. Le-a citit cineva?

PS. Multumesc RSI si popix pentru informatie. Adevarul este ca e bine sa se cunoasca un pic din istoria Vaticanului si a papatului. Pentru cine cunoaste statutul acutal al Vaticanului atit de pasnic inconjurat de Italia, este dificil sa-si imagineze ca situatia a fost mai putin decit pasnica in trecut. Papii luptau si complotau sa-si recapete suprematia, si multe crime s-au comis cu intentia asta. Imaginile pe care le vedem azi la televizor in care catolicii il aplauda pe Papa nu ne sugereaza citusi de putin atitudinea anticlericala care a existat in istoria Vaticanului. De exemplu, stiati ca la inmormintarea lui Pius IX, anticlericalii erau cit pe ce sa-i arunce corpul in Tibru? Dar fiecare conjunctura istorica cu particularitatile ei.
poezia este foarte frumoasa, - de ioan lila la: 09/05/2005 19:02:20
(la: Umbra mea în formă de cruce)
poezia este foarte frumoasa, plina e canoare.
poezia ta are o canoare inter - de ioan lila la: 09/05/2005 19:03:40
(la: Umbra mea în formă de cruce)
poezia ta are o canoare interioara emotionanta
Unii, m-au surprins... - de Georges Valch la: 11/05/2005 20:56:54
(la: Surprinde-ma!)
Comentariu de Georges Valch
Pentru ca asteptam mai multa inteligenta. Draga domnule ADAM iti raspund aici pentru ca stiu ca pe acolo unde ai scapat imputita de basina nu te mai prind... probabil te temi ca vei muri de mirosul pe care l-ai lasat. Obisnuiesc sa vorbesc politicos chiar si in polemici. Dar sa vii sa te caci in ograda mea si sa nu-mi argumentezi de ce ai facut-o, e foarte neplacut. FILOZOFIA FARA AERE la momentul cand te hlizeai tu la ea avea 700 de afisari si nu degeaba. Eu nu ma lupt acolo cu Biserica. Dar dumneata esti teribil de incuiat.
lostone : esti unde trebuie, te aigur de asta. cel putin in aceasta cafenea, visatorii sunt bine primiti. despre luna si stele... ar fi bine sa stiu. poezia iti place mai mult sau astronomia?
zaraza : jumatate din dorinta mea e indeplinita deci. ramane sa mai si vorbesti despre asta. farama-ti de mister.
Ovidiu Scarlat : am sa tai mielul cel mai gras in cinstea ta. sper sa nu fi risipit totul pe drum. impartaseste-ne ceva.
in fine....va astept pe toti curand la:
MESAGERIA BUCALA - GEORGES VALCH (un loc unde vom barfi intr-un stil nou despre ce vreti voi)
o poezie interesanta, numai c - de antilochus la: 17/05/2005 15:02:48
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
o poezie interesanta, numai ca un nou membru al trancanitorilor aristocratici nu prea are ce scoate din ea. Stilul aminteste putin de dulcea vorba a lui Baudelaire, sau maai degraba cu rimele elevilor care inca nu au cunoscut pubertatea. Oare cine a scris-o ? Nu cumva Gainusa de la carcotasi ?.
Definitia e poezia citata. - de Daniel Racovitan la: 22/05/2005 02:47:01
(la: Unul nou)
Definitia e poezia citata.
Provocarea e evidenta, la limita trolismului, iar identitatea autorului e tare stravezie...

___________________________________________________________________
fereste-ma Doamne de mainstream.
#50402 (raspuns la: #50395) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cico - intrebare filozofica - de donquijote la: 23/05/2005 01:03:25
(la: Minciuna - pana unde poate merge)
am cam deviat de la subiectul principal care se referea la minciuna.
cum nedezvaluirea adevarului, sau evitarea transmiterii unei informatii nu e neaparat minciuna, ne apropiem de fapt de discutia cu secretele, pe care tot anisia l-a propus...:)

si ne trezim cu intrebarea filozofica:
daca pastrezi un secret (adica o informatie 'discreta' care ar fi folositoare altcuiva si a carui 'nedezvaluire' poate provoca daune), de fapt minti?
poate gazda sa ne raspunda?
Cico,...devii cicălitor ca o soacră... - de spinroz la: 23/05/2005 13:05:47
(la: Ati facut vreodata sex oral ?)
Mă scuzi că nu ţi-am dat răspunsul imediat, dar am fost plecat la ţară în week-end. Crezi că dacă ai făcut sex oral cu vreo profesionistă a amorului ştii ce înseamnă sexul oral,... o dragul meu dar te-am ,,citit'' de la început că umbli doar cu surogate. Ştii oare ce înseamnă sexul oral într-o relaţie de iubire; nu cred că ştii fiindcă după cum separi iubirea de sex, cred că te-ai învârtit doar printre prostituate şi toată experienţa ta sexuală se reduce la una mecanică pe care orice adolescent-băiat o încearcă mai întâi cu sora stângii.

Ştii ce vrea să însemne sexul oral într-o relaţie de iubire: dezgust şi plăcere. Cel care practică sexul oral cu persoana iubită trebuie să-şi învingă dezgustul şi asta se poate produce în psihic numai dacă cel în cauză îl place pe celălalt mai mult ca pe sine. Numai Irina Florentina, fata din ,,această cafenea'' a trăit plăcerea plăcerii celuilalt, aşa cum de altfel a descris-o; face parte din femeile care atunci când iubesc, iubesc în mod absolut. De regulă bărbatul vrea ca femeia să-i iubească mai mult trupul, dar femeie îi iubeşte mai mult sufletul; invers , femeia ar vrea ca bărbatul să-i iubească sufletul, însă, el îi iubeşte mai mult trupul. E o complementaritate a relaţiilor interumane sau o simetrie antinomică, cum vrei să-i spui, greu de împăcat; sunt puţine femei care înţeleg ceea ce vrea bărbatul şi puţini bărbaţi care să înţeleagă ce vrea femeia. Din toată refutaţia mea sper să nu înţelegi că adevărata dragoste se reduce doar la sexul oral.

A face filozofie din poezie şi poezie din filozofie a fost marea încercare a lui Nietzsche; e bine eu sunt al doilea.
#50640 (raspuns la: #50434) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
justificare - de fefe la: 25/05/2005 01:45:52
(la: Unul nou)
Din citi am scris aici majoritatea frecventam trancaneala. Si uite ca daca nu eram noi sa scriem saracul Tzapanar n-ar mai fi avut subiect de discutie. Ce chestie?!?!?! Totusi daca stau bine si ma gindesc, oricine este gelos pe Trancaneala, sau pe orice altceva din lumea asta, este un om cu complexe de inferioritate. Placerea lui este sa ademeneasca lumea cu cuvinte inmuiate in poezie, dar care odata lasate in soare se sfrijilesc si miroase urit.

Vrei o definitie a "Trancanelii"? Pai uita-te draga in dictionar, sau tie nu ti-a cumparat mamica? Daca vrei sa afli care-i atragerea "Trancanelii Aristocrate" pe Cafenea, hai ca-ti spun eu. Este un loc unde nu facem filozofie din viata, ci o traim! Capish?
Oare cine a scris poezia asta? - de Fata Morgana la: 25/05/2005 15:03:41
(la: Cele mai frumoase poezii)
TU

În fiecare vis îţi văd făptura
Cum sfâşie distanţa şi-mi infierează gura
Cu sărutari ca focul, cu şoapte adorate
Şi mă trezesc, străină în patul meu, în fiecare noapte.

Căci nu eşti lângă mine şi totul e pustiu,
Ca haosul din jurul Pământului cel viu!
Mă doare, mă devoră o dragoste nebună
Şi te sărut cu patos, prin razele de lună.

Eu ştiu că luna blândă
Îţi intră prin fereastră
Iar razele-i senine ţi-aduc iubirea mea,
Căci inimna lor bate
La fel cum bate A NOASTRĂ!

Te mângâie pe frunte...
O, câte le invidiez!
Şi te veghează tandre,
Cum eu mi te veghez.

Căci te iubesc, copile, cu-adâncă venerare,
Iar dragostea-mi fierbinte e ca un mistic crez,
Că mă întreb adesea, când văd fiinţa-ţi scumpă: oare
Să te sărut, iubite, sau să ingenuchez?

Am scris poezia asta în urmă cu 15 ani, când eu şi soţul meu nu ne mutasem, încă, împreună.
Am scris-o "pe nerăsuflate", ca şi cum eu aş fi compus-o. Dacă da, este şi singura poezie pe care am scris-o vreodata. Ce vreţi, nu e om să nu fi scris o poezie...
Mă întreb, oare eu am compus-o? Sau a fost vorba de o poezie citită şi uitată, pe care subconştientul mi-a furnizat-o ca fiind a mea? Dacă e aşa, ştie cineva numele adevaratului autor?
culmea filozofiei - de donquijote la: 03/06/2005 18:44:08
(la: despre nimicul in sine)
cica un antropolog, care construise o teorie intreaga despre intelepciunea poporului, se catara intr-o buna zi pe un varf de munte ca sa intervevieze (sper ca am scris corect) un cioban si sa-si confirme teoria cu un exemplu din viata.
ajuns la fata locului vede un cioban stand sprijinit intr-un bat si uitandu-se in zare. 'uite, am gasit ce cautam. hai sa vedem in ganduri filozofice adanci e bagat cibanul'
- la ce te gandesti bade?
- pai la ninica...
poezie despre romanism - de Eia la: 07/06/2005 20:41:31
(la: Sunt româncă)
hai las-o balta cu romanismul si mandria romanilor ..ca suntem dusi de mult !
ce spui tu acolo e PURA POEZIE !
revin - de ADAM la: 21/06/2005 21:35:47
(la: Acum)
Calificativul reusit pe care l-am dat textului tau e prea sec, prea neutru; Completez spunand ca textul tau e suav, delicat;nu e proza,e poezie..ba e cantec.
Sunt de acord cu un filozof iesean care sfatuia cititorii:nu cititi carti bune,pentru ca sunt carti foarte bune pe care nu va ajung 3 vieti ca sa le cititi pe toate.Si de aceea, pe cei care vor sa scrie, i-as ruga sa analizeze daca au intr-adevar ceva de spus.
Tie Teodora iti spun; scrie. Tu nu scrii beletristica, scrii muzica.

homo homini deus
SMILE: - Calde de la BAC - de SB_one la: 28/06/2005 17:17:40
(la: Trancaneala Aristocrata "3")




Calin tine de mîna mireasa care are parul lung de fericire.
Ea lupta sa puna mîna pe dragostea flacaului.
Poetul îsi asteapta iubita ca împreuna sa cutremure o barca.

Ion Creanga s-a nascut între anii 1887-1889.

Este vorba de peripetiile lui Robinson Crusoe dupa ce pleaca din Troia.

Arhimede a fost grec de neam si a murit asa de barbari de fascisti hitleristi. Asta cînd el studia în palatul sau din Grecia. Si cum el studia a intrat un soldat si a zis "damio". Si a zîs Arhimede ca nu es. Asa a zîs hitleristu nu esi si a bagat baioneta în el. Dar multe principi de fizica a ramas de la Arhimede printre care principiul lui Arhimede.

Nechifor Lipan a avut fericita ocazie de a nu se mai întoarce acasa fiind jefuit de niste oameni invidiosi.

În romanul "Rascoala" personajul principal este poporul si marea masa a taranilor.

Dimitrie Cantemir a avut un rol însemnat în viata sa.

Ion sufera ca nu are pamînt dar o lipsa e ca macar în carte Rebreanu îl putea împroprietari.

Capitala SUA este Casa Alba.

În China traieste foarte multa lume care manînca o abundenta de orez, se încheie la gît si-a inventat guma de la capatul creionului.

Sahara se afla asezata pe un nisip uscat, lipsa apei avînd în zona o prezenta statornica.

În padurile Amazoniei traieste o jungla fioroasa.

Capitala Olandei este jumatate la Haga, jumatate la Amsterdam.

Toate rascoalele au cerut pamînt care era tinut sub talpa de boieri.

Optica se ocupa cu studiul ochelarilor.

Romanii i-au batut crunt pe cartilaginezii din Cartagina. (hahaha)

Lebada moare de cîte ori cînta.

Animalele salbatice traiesc în padurea zoologica.

În dogmatism, gîndirea devine rigida, casanta.

Punctul este o linie redusa la minimum.

În caz de accident nu trebuie sa fugi de la locul faptei fiindca victima, daca nu e lovita fatal, poate retine numarul masinii.

Al. Vlahuta a cules de pe drumuri multe peisaje pe care le-a descris cu un penel meserias.

Cosbuc ne spune liric ca boierii sa nu mai loveasca în cei dezbracati si goi, mai bine sa le dea pamînt arabil.

În multe poezii O. Goga a scos în evidenta natura si treieratul pe caldura.

Calinescu ne-a lasat o carte foarte groasa, în care arata cum s-a înfiintat literatura româna si ce scriitori au lucrat la origini.

Lucian Blaga povesteste în versuri ca pe vremea sa era atît de liniste ca daca mergeai pe apa nu te scufundai iar în pomi se auzea cum cresteau sicrie.

Marin Preda a avut viata ca o prada, de aceea a compus "Delirul". Scriitorii care se consuma mult, mor.

Antarctica este un continent alb din cauza zapezilor care nu se mai topesc odata.

Creierul este un organ oarecum indispensabil capului. :)))))))

Rascoala de la Bobîlna a început pe un deal si s-a terminat în 1438.

Razboiul de 100 de ani a durat putin mai mult.

Zaharia Stancu a scris un roman descult. A fost si sef de birou la scriitori.

Ion Barbu a scris si o poezie din încrengatura molustelor: "Dupa melci".

Ghita o omoara pe Ana cu propria lui mîna, bagîndu-i ghiara pîna-n gît.

În capitolul romanului "Mortii poruncesc celor vii" ce spun mortii aia trebuie sa faci, ca de nu...

Si Stroe Orheianu cînd îl vazu pe Tudor Soimaru zise în gînd: Pe unde o scot, vere?!

Cînd armata începu sa traga cu tunul în tarani, acestia se privira unii pe altii si zisera: E pericol, domnule! asta parca e din Caragiale... :)))

Rascoala începu spre seara si taranii îsi aprinsera lanternele ca sa vada drumul spre ciocoi.

Cu cît ne apropiem de izbucnirea rascoalei, cu atît taranii stau mai mult în cîrciuma, ca sa faca în ciuda boierului.

Si cînd Petre Petre o vazu pe Nadina dezbracata îl gîdila în talpi.

Faptul ca gaina babei Ioana îsi gasi obstescul sfîrsit sub rotile masinii boierului, declansa rascoala.

Taranii loveau în boier cu ce aveau ei: cu una, cu alta...

Lui Ion, Florica nu-i apartinea în întregime, fiindca ceva din ea era si a lui George Buluc. :)))))) sure!

Sublocotenentul Rosu avea un singur ficat si ala gaurit în trei parti de un singur glonte. ricosheul, deh...

Sergentul Ionescu era un om bun dar avea pingelele de la cizme rupte de intrau gloantele prin ele!

Descoperirea Americii s-a produs într-un moment de neatentie a pazei de coasta.

Nilul este un fluviu ramas de pe vremea faraonilor.

Unul numit Don Quijote, a inventat o instalatie eoliana care producea vînt.

La sesizarea lui Hamlet, un control inopinat a constatat ca e ceva putred în Danemarca.

Sîngele soldatilor curgea dar el punea degetul pe gaura unde intrase glontul si sîngele nu mai curgea.

Soldatul Ionescu avea o misiune importanta: belea ochii la avioane.

Înclestarea era mare. Aviatia germana facea des atacuri infanteristice.

La Otopeni erau numai gropi si avioanele le ocoleau si tunarii trageau dupa ele în zig-zag.

Si tunarul ochi bine si lovi avionul cu teava tunului.

Dupa ce lupta mult timp, soldatului îi cazura creierii într-o gamela.

Contemporanii lui Eminescu l-au urmarit ca sa-i ghiceasca filozofia si ca sa-i caute nod în papura.

Din lumea satului tîsnesc figuri memorabile ca: pupaza, ciresul si altele care au completat actiunea operei.

Liviu Rebreanu are un mare talent de scriitor de la 300 de pagini în sus.

Si bietul Eminescu, scîrbit de bisnita societatii sale si ca Veronica Micle îi facea fite, intra într-o etapa noua pe care mi-e rusine s-o spun.

Tudor Soimarul era apt de lupta, cu vizita medicala facuta.

Dragu-mi era satul meu si pomul unde lega mama porcul!!! - citat din "Amintirile" lui Creanga.

Caragiale a scris nuvela "În vreme de razboi" fara a depune un mare efort fizic.

Eminescu este un mare clasic, pentru ca se studiaza între peretii claselor.

În versurile: "Ce-ti pasa tie chip de lut / Dac-oi fi eu sau altul?" poetul ne vorbeste despre aspectul fiintei cu care Luceafarul este în gagicareala si ea îi spune ca nu stie daca va fi al ei sau va fi altul.

Romanul "Rascoala" este conceput de Liviu Rebreanu sferic, pentru ca începe si se termina cu imaginea burtii lui Rogojinaru, care seamana cu o sfera.

La Humulesti Ozana curgea limpede fara prea mari framîntari sociale si politice.

Mos Danila îsi facu rugaciunea catre Dumnezeu dupa ce muri.

Stefan cel Mare a avut o sotie cuminte care sta în palat si îl astepta sa vina de la lupte ca sa puna masa.

În acest text se analizeaza trasaturile vitelor de la plug, caci aceste obiecte - boul si vaca - sînt cele mai valoroase ale taranului.

Ion pleca spre casa Anei Baciu cu gîndul la figuri mari ce se fac numai noaptea. :)))))))

Nichita Stanescu a stiut el de ce a pus virgulele si punctele acelea în poezie si nu ma bag eu în ce a facut el. ...io ii dadeam 10 astuia...

Pe lînga aceasta poezie Nichita Stanescu a mai scris si un ou si o sfera.

Legile nescrise ale satului sînt respectate cu strictete de Vitoria, Gheorghita si cîinele lor.

Metoda folosita de Ion pentru a pune mîna pe pamîntul Anei este însarcinarea.

Versul "de la strabunii mei pîna la tine" explica distanta în km, care exista între poet si rudele sale ce traiau undeva la tara.

Danila Prepeleac era tovaras de copilarie cu Ion Creanga si cu el pleca iarna la sanius.

Eminescu a publicat frumoasa poezie "Pe lînga plopii Slavitesti".

La începutul fiecarei poezii eminesciene sta plantat cîte un tei mai gros sau mai subtire în functie de cîte strofe are poezia.

Si eroul, ca sa nu fie gasit, se ascunse într-o pititoare.

Cînd eroul muri împuscat de nemti pe cîmp, simti miros de marar si de patrunjel.

El mergea pe bicicleta cu picioarele goale, bagate în portbagaj.

Ioana îi zise eroului sa-i bage aparatul în priza.

Cînd veni fata, baiatul îi mîngîie pisoiul.

Soldatii îi urmareau pe nemti si, cum îi vedeau ca se urca în avioane, sareau calare pe tunuri si îi urmareau pe tot aeroportul.

Patima s-a pus pe capul oamenilor ca curca pe curcan.

Personajele principale din povestirea "O ora din august" sînt: ofiterul Rosu si avioanele nemtesti.

Pe aeroportul Otopeni se luptau nemtii cu americanii, iar românii trageau, cu succes, cînd în unii, cînd în altii.

Gala Galaction se mai numea si Grigore Pisulescu!!!

Agripina nu avea decît doi copii, pentru ca al treilea, Paunas, nu mai conteaza, pentru ca tot îl manînca vulturii.

Pe Tudor Soimaru, dorul pentru Magda Orheianu îl tragea jos de pe cal, mai-mai sa pice!

Orheianu sta drept pe cal, de parca avea un bat înfipt undeva.

Magda îl iubea pe Tudor Soimaru fara sa stie ca acesta nu stia limbi straine.

În "Amintiri" apare copilaria fericita a puiului de taran Crenguta Ionel.

Privind atent plugul vede ca e de fier si privind si mai atent taranul, Arghezi, ca un poet bun ce este, vede ca e de bronz.

Liviu Rebreanu are placerea de a ne aduce la cunostinta, în operele sale, iubirea de pamînt a taranului.

Semnele de punctuatie explica ca limba româna de aceea a aparut, ca sa aiba virgule si puncte.

Tu nu stii sa înoti, pentru ca nu ai vrut sa înveti carte.

Creanga a scris povesti ca: "Cocosul babei", "Gaina lenesa", "Punguta cu bani marunti", "Lupul si capra".

Vlaicu-Voda era un functionar model care avea un randament deosebit ca domn.

Sinonimul cuvîntului "pace" este "hai la razboi"!

În drama "Apus de soare" Stefan cel Mare era asa de batrîn, încît picioarele nu-l mai tineau, dar el mergea înainte cu inima.

Ceahlaul este situat sus pe munte.
Mos Danila sta pe vine sa prinda vulturii de pene.



#57059 (raspuns la: #57058) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Filozoful Adam si conceptul urii! - de kradu la: 30/06/2005 17:45:57
(la: Gabriel Liiceanu)
Biografia lui Adam: citez: "La 15 ani am descoperit ca am in mine un fond de bunatate si de simpatie pe care doream sa-l daruiesc.Si in urmatorii 50 de ani mi-am gasit fericirea dand ,fara sa pretind ."

Nu vad bunatatea si fondul ei in ura si frustarea TA personala cu Dl. Gabriel Liiceanu! Si nu vad ce dai in afara urii tale fara un sens real!
Cind vorbesti de bagatele si de felul cum securistul aparator al Romaniei impotriva Romanilor isi slavea munca masturbindu-se,
si apara patria chiar in momentele cele mai intime, gasesti ca asta nu e traba unui filozof, dar a cui e dom'le a Evei?????????????!
Vorbesti de esecuri, dar nu de ale tale, de ale altora! De ce? Te identifivci cu securistul masturbator? Ori esti aparatorul moralei filozofilor Romani incepind cu Radu Florian?
Ce filozof spunea sa citesti carti foarte bune si nu pe cele bune?
Daca tu citesti numai carti foarte bune si pe cele bune le eviti cum se face ca poti aprecia o carte bune fara sa citesti una proasta sa zicem?
Un pic de logica...
Acum te las cu nonsensul urii si-ti urez numai bine si s-auzim numai de bine,
Mr."K".
#57538 (raspuns la: #45662) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
filozofie fotografica - de big_ipaq la: 06/07/2005 15:17:38
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Stimate domnule Dinu Lazar. Sunt unul din cei care au participat pe acea discuţie de pe Softpedia.

Mă mir ca ajung sa-mi dau si eu cu părerea relativ la un subiect cu aşa multe implicaţii, filozofic, având în vedere că statutul meu e şi va rămâne probabil, unul de amator, cât de cât, cunoscător al tehnicii fotografice şi probabil un diletant în ceea ce priveşte mesajul artistic, numai bun sa ţin reflectoare şi să încarc bateriile aparatelor celor care se pricep.

Departe de mine sa încerc să vă contrazic, dar având in vedere nenumăratele discuţii cu un bun prieten, pe marginea acestui subiect, prieten care intamplator sau nu, împarte aceleaşi opinii cu dvs., am şi eu câteva nelămuriri, sau mai bine spus opinii personale. Nu neapărat in antiteză cu ceea ce spuneţi dvs. mai sus.

Din ce înţeleg eu, şi nu mă refer neapărat la ceea ce spuneţi dvs. ci la ansamblul de idei ca şi cea expusă mai sus (în cazul în care înţeleg eu bine), un fotograf consacrat nu poate să aibă poze bune şi proaste, ci doar consumatorul operei acelui fotograf, poate la un moment dat să nu pătrundă în interiorul sentimentelor care au generat acea operă.

Prin această prismă, un fotograf, odată confirmat, poate să facă aproape orice, să treacă orice barieră, responsabilitatea pentru recepţionarea mesajului o poartă doar consumatorul.

Sigur, am să repet, sunt doar un începător, un diletant, nu am studii în domeniul artistic şi probabil nici înclinaţii. Deşi port numele unui bunic care a fost pictor, nu înseamnă ca am moştenit şi altceva de la dânsul. Aş fi chiar mirat dacă ar fi aşa, deoarece eu nu cred şi nu simt să fie aşa. Şi nici nu am confirmat. Dar îmi place şi voi continua să shutterizez atâta timp cât îmi va face plăcere.

Dar, aici am câteva probleme care îmi chiuie mintea şi nu în ultimul rând existenţa.

În primul rând, îmi sunt clare câteva lucruri. Mi-e clar că nu există bun sau rău în artă, ci mai degrabă există „a plăcea” sau „a nu plăcea”. Cine e în măsură să judece opera altuia? Mulţi vor spune, cei care au un nivel de înţelegere adecvat pentru a judeca. Păi şi asta nu se bazează tot pe ceea ce societatea a pus la dispoziţia acelor critici şi pe educaţia lor? Pe experienţa lor de viaţă? Deci experienţa unui critic (prin critic înţeleg cel care judecă o operă, poate fi şi consumatorul care decide subconştient dacă îi place sau nu acea operă) este esenţială. Dar având în vedere subiectivismul regulilor de estetică precum şi volatilitatea tendinţelor artistice, mai ales într-o artă cum este fotografia, nu este prea mult să cerem ca toţi să înţeleagă actul artistic? Nu, şi nici nu se va întâmpla asta. Consumatorii vor alege, vor eticheta…

Întotdeauna am fost de părere că estetica joacă un rol important în orice fel de act artistic. Nu toţi au aceeaşi părere cu mine.

Când vom pune o fotografie pe perete? Atunci când acea fotografie ne va trezi un anume sentiment, o anume trăire, de fiecare dată când o privim. Că e un sentiment bun, unul rău, că e o frică, că e o plăcere sau o lacrimă, prea puţin contează. Adică când fotografia ne spune ceva, ne transmite un mesaj, vizual sau nu.

Când un tată, va fotografia fiica lui şi va pune fotografia pe perete, va fi această fotografie un act artistic? Eu spun ca da. Pentru acel tată, acea fotografie trezeşte probabil mai multe sentimente decât un Rembrandt sau un Ansel Adams. E o artă destinată unui public restrâns. Foarte restrâns. Probabil acea poză are acelaşi efect asupra tatălui ca şi pentru un cunoscător, un tablou de Dali. Deci până la urmă, din ceea ce înţeleg eu, succesul unui artist, confirmarea lui, depinde doar de audienţa care consideră opera sa ca fiind reuşită. Va pune acel tată un titlu fotografiei sale? De ce ar face-o?

Oare o simplă diagonală, desenată cu un creion pe o foaie de hârtie şi semnată de Van Gogh, se va vinde bine? Cu siguranţă, s-au văzut multe cazuri, poate nu aşa extreme. Este acea linie un act artistic? Poate. Ceea ce e sigur, este ca mulţi vor admira acea linie, şi vor încerca să o înţeleagă. Poate daca linia va fi intitulată de însuşi autor, „infinit”, şi mai mulţi vor încerca să o înţeleagă. E mai bună opera dacă are un titlu? Depinde.

Acum nu mă refer deloc la tehnică. Regulile tehnice sunt mai uşor de înţeles pentru majoritate în fotografie şi uşor de încălcat ulterior. Este un high-key un eşec tehnic? Probabil, dar dacă e intenţionat, atunci acel eşec e permis. Dacă nu, nu ştim, depinde de fotograf.

Sunt fotografii bune. Fotografii care nu au nevoie de titlu sau explicaţii. Artă pur vizuală. Care transmit mesajul foarte direct şi explicit. Fără a fi nevoie de nici o completare. Criticii vor spune că sunt prea facile sau că sunt prea comerciale.

Alele au nevoie de o serie ca să fie întregi. Ba chiar unele au nevoie de explicaţiile autorului. Altele se simt suficient de bine dacă consumatorul operei cunoaşte autorul şi operele sale anterioare. Vor trezi interesul doar pentru acest simplu fapt. Unde tragem linia? Poate pentru altele, trebuie să fim mama autorului pentru a înţelege cu adevărat, poate pentru altele e nevoie de aprobarea comitetului artistic pentru a înţelege. Unde ne oprim? Avem nevoie de o facultate de arte pentru a înţelege arta vizuală destinată publicului larg?

Mă întorc de unde am plecat. Cât trebuie să fie într-o fotografie, artă pur vizuală şi cat trebuie să fie elemente care să ne ajute să o înţelegem? Nu e foarte simplu să spunem că de vină este consumatorul, că el nu o pricepe?

Să pun problema altfel. Dacă sunt un fotograf renumit şi fac o remarcă negativă la adresa unei fotografii a unui fotograf mai puţin renumit atunci probabil comentariul este binevenit şi îndreptăţit. Dar dacă fac ca şi diletant, acelaşi comentariu este foarte probabil să fiu hulit. O sa spună mulţi nu e aşa uşor, nu se fac delimitări aşa de precise. Probabil, mai mult sunt convins ca nici un fotograf nu va admite că e mai slab ca un altul, decât dacă diferenţa e foarte mare, vizibilă. Şi atunci de ce e aşa greu de pătruns în punctum? De ce trebuie să fi admis? Pentru că este un grup care menţine un nivel artistic ridicat printre membrii săi? Şi ce înseamnă acest nivel? Cultură vizuală? Experienţă? Talent? Nume? Confirmare anterioară? Sau pur şi simplu imagini bune? Artă pură vizuală. De ce comentariile sunt făcute la poze pe punctum fără ca autorul să fie cunoscut?

Frumuseţea este, că pe punctum sunt foarte puţine fotografii care nu-mi plac. Aproape toate fotografiile lui Cosmin Bumbuţ îmi spun ceva. Ce înseamnă asta în condiţiile în care „Portrete ale curajului” nu a vibrat pentru mine… Sunt incult? Nu cunosc curajul acelor oameni? Aproape toţi zâmbeau. Erau curajoşi? Nu ştim, dar bănuim ca este aşa. E în titlul expoziţiei mesajul. Poate nu-l cunosc pe Cosmin Bumbuţ şi din cauza asta nu înţeleg. De fapt, mint. Mi-au plăcut portretele, aproape toate. Expoziţia ca un întreg, nu a vibrat pentru mine. Nu m-a făcut să simt curajul. Nu m-a adus mai aproape de refugiaţii aceia şi probabil viaţa lor, sentimentele prin care trec. Ce înseamnă asta?

Discuţia aprinsă cu acel prieten de care vorbeam, venea în urma pozelor Mirelei Bratu, pe care de altfel o respect şi o stimez mult, prin operele ei care am avut plăcerea să le văd. Mă refer la pozele Mirelei Bratu de pe blog-ul de pe fotomagazin.

Şi ca să explic… Eu nu reuşesc să înţeleg de ce a face din defectele tehnice, aduse de un Holga, un mod de exprimare artistică este o virtute care este căutată cu tot dinadinsul. Cu toate astea, asta e partea care îmi place, nu mă fascinează, dar îmi place. E o exprimare artistică cu siguranţă. Nu putem căuta perfecţiunea tehnică şi nici nu este importantă. Dar dacă publici undeva o poza cu un cer ars, marii critici vor sări ca arşi că nu se face asta. Deducem de aici că cei care greşesc sunt acei critici, nu autorul acelui cer ars.

Dar trecând peste tehnică, care nu este subiectul aici, de ce aş vibra la un căţel într-o fotografie care nu-mi spune nimic? Răspunsurile ar putea fi găsite în următoarele rânduri. Pentru că nu înţeleg. Ce anume nu înţeleg? Poate pentru că nu am un căţel? Aşadar lipsa unui animal de companie mă face să nu vibrez? Am poze cu fiica mea care nu le consider artistice. Şi atunci ce face ca acea poză, cu un căţel, să o fotografie artistică şi nu una de familie, de care să se bucure nepoţeii la bătrâneţe ca şi cea de mai sus făcută de tatăl respectiv? Ah, da… Un blog, nu este artă pur vizuală, este însoţită de un text, care ne ajută să vibrăm. Textul ne face ca fotografia aceleiaşi autoare, în care apare Cosmin Bumbuţ, să nu fie o fotografie de familie ci un act artistic destinat publicului larg.

Ah, tot prietenul meu spunea că arta nu este destinată publicului, ci e un catarsis, o eliberare… De acord, dar atunci de ce o publicăm? Pentru a ne îmbată succesul. Pentru a ne satisface minunatul sentiment de a fi apreciat. Pentru a putea continua actul artistic, doar ne hrănim din succesele noastre. Pentru că însoţită de un text, într-un blog, o fotografie de familie devine un act artistic. O exprimare, o eliberare. Şi atunci de ce nu vibrez la acest act artistic oare? Ştiu! Pentru că nu cunosc autorul, pentru că nu cunosc starea în care era, când a eliberat prin shutter – adică a sutterizat – acel act artistic, conştient de altfel. Şi atunci care e diferenţa între acest act artistic şi un căţel fotografiat de un diletant cu un aparat digital de câteva milioane? Textul? Numele autorului? Creaţia sa anterioară? Ca vizual, nu prea văd niciuna. E adevărat, eu nu înţeleg arta şi nu îmi e destinată mie, ci eliberării autorului… De ce o poza chiar şi cu Cosmin Bumbuţ, făcută în ceea ce pare să fie o gară, puţin neclară, ne-ar face să vibrăm să credem că reprezintă ceva şi pentru cei care nu sunt în cercul de prieteni sau familia autorului? Să încercăm să înţelegem.

Îmi cer scuze daca am trecut anumite linii care nu se trec de obicei, dar tocmai acea neînţelegere a artei, incultura despre care dvs. vorbiţi printre liniile, îmi permite să scriu ce am scris mai sus. Eu nu am prejudecăţi, poate datorită inculturii. Mă uit la o fotografie şi decid dacă-mi place, fără să trebuiască să cunosc autorul sau alte detalii. Probabil sunt prea conservator, purist, deşi mă îndoiesc. Probabil doar incult şi cu siguranţă un diletant… Prietenul meu spunea ca sunt intolerant, dar chiar el făcea acelaşi lucru cu câteva opere ale lui Nicu Ilfoveanu. A trecut foarte uşor peste acele fotografii pentru ca nu ştia acel autor, nu auzise de el. Pentru că nu-i cunoştea opera anterioară. Pentru că avea în faţa doar opera vizuală, nu şi celelalte elemente.

Rog pe Mirela Bratu şi Cosmin Bumbuţ să-mi ierte îndrăzneala de a le menţiona numele şi opera public. Am făcut-o doar în calitatea mea de consumator de artă vizuală, de artă fotografică şi le mulţumesc pe această cale pentru toate îmbăierile vizuale oferite de acele fotografii care m-au făcut să rezonez la actul artistic.
Ivy, tu n-ai citit poezia "No - de RSI la: 06/07/2005 20:26:35
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
Ivy, tu n-ai citit poezia "Noi vrem cafea !" de George Ibric ?
=================
"- Dubito ergo cogito"
"- Cogito ergo sum"

Descartes
#58307 (raspuns la: #58305) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
poezia unui sentiment - de aleena la: 13/07/2005 21:03:08
(la: Poveste emigranta. Apropieri)
Simt ca zambetul meu ar putea parea nepotrivit in acest context. Pentru ca povestea e trista. Poezia, insa, e tot atat de frumoasa ca dragostea ce v-a inspirat - inclusiv in scrierea acestor randuri...

Stiu si eu pe cineva care a visat mai urat decat a trait.:)



Hei, cum stai la mate? Testeaza-te online!
Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: