comentarii

poiet


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
ALLEXA-POEZII - de M.PAMFILIE la: 02/11/2003 14:32:46
(la: Poezii !!)
ASA VREA SA ARUNC DALTA DE LUMINA CU CARE AM SCULPTAT IN CELULOID S-AU DALTA DE DE FIER CE AM SCULTAT IN PIETRE SI SA DEVIN POIET DACA AS STI CA POT ATINGE INALTIMILE ADEVARATEI POIEZII,DUMNEAVOASTRA DA.FELICITARI!!!!!

M.PAMFILIE
Marin Sorescu - de (anonim) la: 21/11/2003 07:34:49
(la: Marin Sorescu, comunist si poet netalentat?)
'Eminescu n-a existat' poate fi considerat ca un exemplu al nationalismului Romanesc in poiezie.
Comunismul a hranit poporul cu acest nationalism, astupindu-i ochii si urechile, in acest fel reducindu-i sau stagnind-ui nivelul cultural.

Desigur, Eminescu a fost poate cel mai talentat poiet al Romanilor, dar in acelas timp a fost si un poiet puternic nationalist. Poate ca perioada in care a trait Eminescu, i-a dat dreptul sa se ataseze la curentele nationaliste prezente la acea vreme in Europa. Poietii contemporani epocii comuniste ar fi trebuit sa fie constienti de efectul negativ al nationalismului asupra nivelului cultural al poporului.

In orce caz, in afara unor figuri de stil frumoase, gasesc aceasta creatie slaba si lipsita de sens.
#4840 (raspuns la: #4695) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Arcuiesc distante false - de M.PAMFILIE la: 26/03/2004 17:06:06
(la: Arcuiesc distante false)
Am citit - recitit poezia " Arcuiesc distante false" nu am de gind sa fac o critica "falsa" doar vreau sa-mi exprim mirarea,cum de se nasc asemenea oameni,ce din a lor minte curg vesnice izvoare poetice.Imi arcuesc mintea sa mai storc un cuvint multumitor la adresa dumneavoastra,oricum dupa a mea parere sinteti una perlele creatiei poietice Romanesti.
m.pamfilie
Dragoste pe internet - de (anonim) la: 28/02/2005 19:53:20
(la: Dragoste prin Internet)
Cred sau imi place sa cred, ca toti cei care scriu pe acest sit, au citit macar o carte in viata lor. Vreau sa spun ca si mie mi s-a intamplat sa ma indragostesc de un personaj din cartile citite. Era o iubire sublima, intensa, dar neimplinita. De fapt eu eram cel care iubea si nu personajul din carte. Internetul este ca o carte pe care o citesti, de aceea nu poate fi vorba de o iubire adevarata pe internet. Iubirea adevarata are nevoie de contact, nu numai de partea poietica, care este cea mai frumoasa. De multe ori realitatea este cruda si dezamagitoare. Daca ai implinit varsta maturitatii cred ca ar fi cazul sa nu te mai indragostesti de himere.

Judex
Unul care sa ne satisfaca pe toti! (comentariu general) - de Georges Valch la: 09/05/2005 17:53:37
(la: Va place Opera?)
Comentariu de Georges Valch
PROUDFRECKLED : M-am dezobisnuit prietene sa masor dependenta mea de un anumit lucru, prin cantitate. Altfel, judecand uneori dupa bucuria din jur, as fi uneori tentat sa ma cred fericit. In ce priveste cultura… Opera este cu adevarat o arta. Una pe care eu ca profan nu stiu cu ce simt sa o percep. Dar in afara de ea, oamenii incep sa numeasca arta o sumedie de alte lucruri, care n-au legatura cu asta.
Honey in the Sunshine : I will try a plate English here, because how you have allready seen, if i use Romanian, I could make mistakes. So, I’ve never said that culture-people doesn’t need to like the Opera. By contrary: The Opera it’s a great art, and if i feel some shame inside it’s because I can’t get that feeling that you, and the others like you have, and feeling touched by this art. About the others shames of people… Maybe i will make a conference in a day 4 this.
muma padurii : Hei(:)),tichar! liv za kids alaun! Mereu ma repet. Dar de ce nu pot trai la fel cu voi o emotie legata de opera? De ce nu pot sa zic: hfygljpojftyikikuiyi;okopkjylkyhoiytjoiyjityjty iar voi sa intelegeti imediat? Si de ce, mai rau, sa zic asa si voi sa pricepeti : yuguygiuoiuytdoijoiiu ?
Intruder : AIDA’de! Bah, Bacu asta era Dem Radulescu shi avea el un sicret da-l aruncara comunistii la parnaie! Pai normal, fratzie cah le-avea omu cu fugile: daca alerga gaborii dupe iel? Mai traitziar, noi estem intelectualy cu tontzii, care kil da oja mai hare cocoshei ca noi la portofel? Io am platit un poiet da mi-a scris toate forumili astea… shal dracu nu mananka nici cat un pekinez. Hauzi? Da ia zi cand hai fost la Opera, atzi rasbyt prin parku ala? Ca cika shade bulangii, pa toate ariile alea, shi le-a cazut chilotii-n vine da imotzie! Da barosane orcand eshti asteptat la o babardoasa pa doizece.www.com.ro cu mine si cu aialantzii care iai pomenit. Emoticoanili aci cika tre sa le faci dan depshte pa tastatura da tot nu ie ca alea originalily. Iarta-ma cacafeaua nu a fost asa bine hiarta si avea gust the nechezol. Da face astia o iconomie da ma spart. Bafto Delo Intrudare, mai da paci ordacateori nu esti la butik si vrei sa imparti cu cineva un sentiment, care din punct de vedere preponderent, conditional si madagascar… (hai ca plek breh ca intra poietu peste mine… si nu mi-am asigurat spatilu dalok, hauzi?).
Honey in the Sunshine (again) : francofil, zoofil, pedofil sunt subtilitati pe care greu mi le insusesc… Da ce zise fratilu nostru zau ca pricepui. Ideea e ca din nimic nu fac un complex, si ma lasa rece ce asculta fiecare. Uite, as putea sa bag mana’n foc ca tu asculti Prodigy.
Ma rezum la... - de Honey in the Sunshine la: 02/09/2005 16:40:29
(la: Stiinta sub microscop)
"Este filozofia parte din stiinta?"

Filozofia a creat stiinta... Sa nu uitam ca pana la Aristotel filozofia era unica stiinta, iar A. e cel care a considerat ca lumea trebuie explicata prin mai multe familii de stiinte (teoretice, practice si poietice)... As spune, deci, ca filozofia este stiinta primordiala.
_____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture.
anunt. pierdut cosmacpan, bl - de Intruder la: 12/09/2005 15:46:20
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
anunt.
pierdut cosmacpan, bland, constantean, poiet, dashtept, curat, luminat, etc.
gasitorului ofer o cafea mare...
#71524 (raspuns la: #71507) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
contrariile... provoaca - de Sibipot la: 04/12/2005 15:29:33
(la: sa facem un film!)
Sa imi fie scuzata interventia anterioara dar nu am avut nici o clipa intentia sa va descurajez, ba din contra... si ca sa argumentez cele sustinute am sa va scriu o mica istorioara care sa inspire in initiativa voastra

Bunicul meu, taran cu ceva avere si mai citit un pic avea o mare placere cand mergea la Bucuresti cu deiverse treburi, si astea se intampla de cateva ori pe an. Intotdeauna se imbraca in "haine nemtesti" elegant şi ferchezuit de doar mainele batatorite de plug il tradau si dupa ce-si termina treburile musai mergea pe Lahovari unde era un birtulet tare intim si placut "LA profir", unde consuma o cinzeaca de mastica, o friptura garnisita cu cartofi prajiti si doi mici si o salata nemteasca si o sticla de Fancusa de Dragasani. Atunci uita de toate treburile si necazuirle si se simtea "boier" cum ii placea sa spuna. Toate aste pana intr-o zi cand a descoperit cine-i patronul birtului si cand cu obida a hotarat sa nu-i mai calce pragul.
In urbea noastra prin anii 30, din secolul trecut, in fiecare zi de sambata si duminica in Piata mare cersea unul Dinu, poreclit pe drept Milogu. Avea un anume fel de a cersi si toti il simpazizau si nu era trecator să nu-i puna un bănut in palma intinsa, curata, nu ca a altor cersatori mizerabili si zdrenturosi, in care pastra era mereu o moneda. Omul cersea dar cu o anumita demnitate:
"Di dai vere si matale,
ceva parale,
ca-i ziua matale,
ca sa traiesc si eu,
dati-ar Dumnezeu
mii si milioane
in buzunar.."
De aceia ii se mai spunea si "poietul" iar multi sustineau ca ar fi de vita nobila, scapatat.
Intr-una din zilele de vizita la Bucureşti, ca deobicei a mers la birt"la Profir". Era plin ochi. Chelnerii, care-i luase seama ca era un client cu dare de mana, de cum l-au vazut au facut pe dracu-n patru si i-au asezat intr-un colt o masuta nu mai mare decat o batista, probabil un piedesta de flori si i-au adus ceea ce stiau ca are obiceiul fara sa apuce sa dea comanda. Vazand atata clientela a intrebat ce se intampla. "Patronul sarbatoreste zece ani de cand a cumparat birtul si si-a invitat prietenii la sarbatoare. Asa ca, nene Ghiorghita, azi consumatia e pe gratis." "Si ciene-i patronul?" "Rabdare că o sa apara imediat." Si bunicul mai mult privea spre usa de unde banuia ca o sa apara patronul. Tare mult dorea sa-l cunoasca, tinand cont de bucuria pe care o avea cand era servit "boiereste" si uita ca-i un amarat de taran.
Sosi clipa mult asteptata. In pragul usii ce ducea spre birouri aparu patronul, elegant imbracat insotit de doua cadane, una blonda si una bruneta cam oachesa. Bunuicului intai i-a picat ochii pe madame si cand s-a uitat spre insiotitor, sa-i pice plombele (nu prea avea ca avea o dantura de spargea samburi de maslina). S-a frecat la ochi si mai privi inca odata mai cu atentie. Nu, nu-i posibil, mai curand o asemanare. S-ar putea sa fie fratele geaman a lui Dinu Milogu. S-a dumirit doar cand seful de sala a anuntat ca "Domnul Dinu doreste sa va adreseze cateva cuvinte, rog liniste!"
Cand domnul Dinu a treminat spiciul toti s-au ridicat in picioare si au aplaudat si aclamat pe vorbitor, numai el a ramas pironit pe scaun, cu imbucatura inca neinghitita. Un chelner s-a apropiat si l-a intrbat la ureche: "Nene Ghiorghita ori iti e rau?" Simtea cum il apuca nabadaile si asta nu-si vede de treburi il intreaba tampenii. "Ba foarte rau draguta si nu-mi trece decat daca patronul vine la masa mea." "Se face nene. Ma duc sa-i spun dorinta dumitale" si s-a trezit cu patronul la masa lui cu insotitoare cu tot. Bunicu a inghitit imbucatura si doar atat a spus: "Tu?.."holbandu-se ca apucatul la viztatorul din fata lui ramanand cu ochii pironiti pe chipul lui. Nu, nu-i greseala el este sigur Dinu Milogu, confirmare care veni si din partea celuilalt. "Da, Ghiorghita... Hai pan' la mine in birou" si facu semn unui chelner sa-i mute tacamul in biroul lui.
Dinu a fost sarac si venit de la tara cand razboiul era in toi. A muncit pe unde a apuca, munca cu rupere de oase si castig putin. Intr-o zi facand un pariu cu alti colegi de munca cine castiga mai bine timp de o saptamana s-a apucat sa caute si alte slujbe, dar tot cam fara bani. Se apropia ziua scadentei si nu prea castigase mare lucru si ca orice oltean ambitios si de frica sa nu piarda pariul i-a venit ideia sa se apuce de cersit in colt la Coltea. La inceput nu pre il baga nimeni in seama si nu castigase decat doua monede si alea de la niste babe care-l priveau cam pofticioase. I-a venit ideia sa zica si ceva nu sa stea ca mutu. Incet, incet a compus si cunoscuta-i "poiezioara", e drept nu prea academica, dar acum ii aduce o gramada de bani. Bineanteles ca a castigat pariul, mai ales ca ce castigase intr-o saptamana acum castigase intr-o zi. Asa ca s-a lasat de munca si a inceput sa cerseasca zilnic pana intr-o zi cand l-a vazut un consatean, oltean de-al lui si a simtit ca-i crapa obrazul de rusine. Asa a hotarat sa cerseasca in alta parte, ca Bucurestiul e plin de olteni si mai stii... S-a urcat in tren si cersind din compariment in compariment (niciodata nu a inteles de ce nasu' nu-i cerea biletul) asa a ajuns si la Buzau unde in fiecare sambata si duminica este in Piata mare. In restul saptamanii cersea in alte orase. Afacerea mergea si prinsese chiag, dar se purta tot imbracat modest si curatel sa nu atraga atentie. Intr-o zi de iarna geroasa a vrut sa intre in birt sa bea un vin fiert. La usă un chelner l-a oprit, vezi doamne ca nu este imbracat decent. Atunci si-a propus sa puna mana pe birt si sa intre in el cand va dori si mai ales sa-l dea afara pe nesimtitul de chelner sa ramana pe drumuri. Mai intai a inceput sa se intereseze al cui este. Asa afla ca este al unuia Profir Bundala, care avea doar o mostenitoarea cam tanta, sluta si urata ca muma padurii. Bietii oameni erau inebuniti ca nu scapa de tuta din casa, nimeni nu se incumeta s-o ia de nevasta. Asta mai putin l-a preocupat pe Dinu, ba din cotra era un atu in plus. Si ce daca e urata, noaptea si muma paduri e frumoasa.
Dinu a inceput sa dea tarcoale casei, imbracat la trei ace cu garoafa la butoniera, plimbandu-se pe trotuarul de vizavi cat era ziulica de mare. Safira, fata birtarului, l-a vazut o data, de zece ori si i-a cazut cu tronc baiatul. I-a spus ma-si si aceasta la instiintat pe barbate-su, care greu s-a lasat induplecat sa-l abordeze pe flacau. "Ce, fa, crezi ca ala este chior? Uitate ce chipes e." La insistentele femeii s-a lasat induplecat ca stia ca Retuta lui nu o sa-i dea pace pana cu face ca ea. Ca din intamplare intr-o zi Dinu si cu Profir s-au intalnit, au schimbat cateva cuvinte si Profir l-a invitat acasa sa-l cinsteasca asa, cum se cade pe o caldura de foc, cu o inghetată, lucru pe care Dinu atata astepta şi cam greu s-a lasat comvins sa accepte invitatia. De atunci nu a mai plecat din casa lor, iar el vedea in Safira nu urata si tampa, care de cum scoatea o vorba da cu maciuca in oale, ci averea din carca ei. Ii deveni draga. Spre toamna au facut sui nunta. Dupa nunta Dinu i-a propus socrului sa se ingrijeasca el de birt apoi sa i-l vanda lui oferindu-i ceva banuti, cam la jumatea valorii. Mai tarziu s-a felicitat ca a avut aceata ideie cand dupa nici un an jumatate scumpa lui nevasta a fost intelpata de o viespe si in cateva ore, din cauza socului anafilactic produs de intepatura, s-a petrecut in lumea celor drepti.
Pe chelnerul care nu l-a lasat sa intre l-a ridicat la rang de sef de sala, ca o rasplata ca l-a abitionat si nu l-a dat afara cum isi propusese catranit ca nu-l lasase sa intre in acea zi geroasa.
Cu toate astea el tot venea la Buzau, mai ales ca isi gasise acolo o vaduvioara cu trei copii, care era tare frumoasa si focoasă. De cersit cersea acum din placere, altfel simtind ca ii lipseste ceva, dar mai ales ca vaduvioara asta stia despre el.
Intr-un din zilele pe cand cersea in Piata mare a intalnit un micut cersator pe care l-a luat sub obladuriea lui. I-a placut baiatul ca era tare fasnet si simtitor. L-a invatat cum sa castige simpatia trecatorilor si cum sa se chivernisească si sa puna bani de-o parte, pentru zile negre. Intr-un fel l-a adoptat si mai tarziu l-a indemnat sa faca scoala, ba chiar sa mearga si la facultate, ajutandu-l dupa puteri si avea, mai ales ca atunci cand il vedea isi aducea aminte de copilaria lui. Nicuta, asa il chema pe micul cersator, l-a ascultat si il considera al doilea parinte alui ca parinti cu avea.
Au venit coministii si a ramas fara birt. Nu l-au lasat nici macar sa lucreze in birtul lui asa ca s-a intors mai abitir le meseria de cersator, dar numai in Piata mare din Buzau. Aici era si singura lui bucurie, Nicuta, acum profesor la o scoala dintr-o comuna limitrofa si care nu uitase ajutorul pe care l-a primit. Nicuta niciodata nu l-a ocolit si ici nu a tinut secret relatia lor. Cand s-a asezat la casa lui, casa facuta cu mainele lui dar si cu bani de la Dinu, Nicuta l-a asezat in capul mesii alaturi de tata socru, care se uita cam urat la el ca stia ceine-i. Nicuta si sotioara lui l-a iubit ca pe un parinte si acesta cersea mai putin in Buzau acun schimbandu-si locul de munca la Braila si Galati, unde isi luase si o camaruta. A murit singur doar cu gandul la Nicuta al lui, cam prin anii 1965-66 caruia , simtind ca ii vine sfarsitul i-a lasat o scrisoare si un testament si se spune ca in camaruta lui s-au gasit sub saltea 43 de cecuri cu castiguri in masini si patru cu cate 10000 de lei, toate pe numele lui Nicuta, copilul lui de suflet. Ganditi+va ce valoare aveau cand o casa bunicica in noile cartiere muncitoresti, costa intre 50-60 de mii lei

Si maine este o zi... poate mai buna!
#92779 (raspuns la: #92721) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
continuare... - de anisia la: 04/12/2005 21:31:40
(la: sa facem un film!)
in cafenea intra Dansatoarea imbracata cu fuste multe si colorate. acordurile chitarii se intensifica acompaniate de ritmul palmelor, capatind treptat dimensiune de furie, strigat, protest. din sufletul chitaristului razbeste totusi umilinta. dansatoarea isi tine portul mindru in timp ce picioarele se pierd in agitatia sacadata cu care lovesc podeaua. din cind in cind inclina capul intr-o parte, incununat de bratele lungi si subtiri, privirea indreptata cind in jos cind si-o ridica spre spectatorii care bat palmele din ce in ce mai excitati. patrunde adinc acolo unde atinge. spectatorii tin ritmul din ce in ce mai infocat, atmosfera se incinge, amenintatoare. bratele Dansatoarei, blinde si bine proportionate, cind se inalta in delir cind cad abandonate in timp ce Chitaristul alterneaza intre rivalitate si supunere la picioarele unei zeite.

“Olé!”

… si deodata Dansatoarea pare cuprinsa de nebunie convulsiva, isi arunca parul ca marea involburata ce ii acopera obrajii congestionati. privirea arde de infinita furie, podeaua sufera sub loviturile picioarelor necontrolate. ritmul sacadat devine un strigat continuu in timp ce toti sint cuprinsi de o emotie incontrolabila, in asteptarea unui orgasm imanent care sa-i elibereze. toti bat palmele uitind sa respire, ea este flacara...


...vantul ii sufla ziarul de care uitase in mainile sale. amintiri din alte timpuri il dusera departe. parea ca uitase de visul sau… o uitare impusa! cursul vietii il dusese pe alte carari. sa inveti sa uiti este intelepciune. anuntul din ziarul de astazi il simtea ca un flash venit dintr-o alta viata. ca un fulger ce s-a gandit sa-l trezeasca din amortiri. o promisiune facuta siesi, nu-i putin lucru.
statea pe trotuarul acela, inmarmurit. figura lui gri se pierdea in multimea trecatorilor. oamenii treceau pe langa el… le auzea pasii grabiti ca un fosnet de frunze moarte. incerca sa inteleaga ce simte. daca l-ai fi privit o secunda, ai fi crezut ca este un atlet ce tocmai a incetat o cursa lunga si obositoare, a trecut linia de sosire, dar continua sa isi dramuiasca energia, din obisnuinta. isi asculta gandurile…

bunicul lui, taran cu ceva avere si mai citit un pic avea o mare placere cand mergea la Bucuresti cu diverse treburi. asta se intampla de cateva ori pe an. întotdeauna se imbraca in "haine nemtesti" elegant şi ferchezuit de doar mainele batatorite de plug il tradau. dupa ce-si termina treburile musai mergea pe Lahovari unde era un birtulet tare intim si placut "LA profir", unde consuma o cinzeaca de mastica, o friptura garnisita cu cartofi prajiti si doi mici si o salata nemteasca. se cinstea cu o sticla de Fancusa de Dragasani. atunci uita de toate treburile si necazurile si se simtea "boier" cum ii placea sa spuna. toate astea pana intr-o zi cand a descoperit cine-i patronul birtului si cand cu obida a hotarat sa nu-i mai calce pragul.
in urbea lor prin anii 30, din secolul trecut, in fiecare zi de sambata si duminica in Piata mare cersea unul Dinu, poreclit pe drept Milogu. avea un anume fel de a cersi si toti il simpazizau si nu era trecator să nu-i puna un bănut in palma intinsa, curata, nu ca a altor cersatori mizerabili si zdrenturosi, in care pastra era mereu o moneda. omul cersea dar cu o anumita demnitate:
"Di dai vere si matale,/ceva parale,/ca-i ziua matale, /ca sa traiesc si eu,/dati-ar Dumnezeu mii si milioane in buzunar.."; de aceia ii se mai spunea si "poietul" iar multi sustineau ca ar fi de vita nobila, scapatat.
intr-una din zilele de vizita la Bucureşti, ca deobicei a mers la birt"la Profir". era plin ochi. chelnerii, care-i luase seama ca era un client cu dare de mana, de cum l-au vazut au facut pe dracu-n patru si i-au asezat intr-un colt o masuta nu mai mare decat o batista, probabil un piedesta de flori si i-au adus ceea ce stiau ca are obiceiul fara sa apuce sa dea comanda. Vazand atata clientela a intrebat ce se intampla. "Patronul sarbatoreste zece ani de cand a cumparat birtul si si-a invitat prietenii la sarbatoare. asa ca, nene Ghiorghita, azi consumatia e pe gratis." "si ciene-i patronul?" "rabdare că o sa apara imediat."

… o pisica tarcata ii trecu printre picioare si-l trezi din amintirile ce i se perindau prin fata ochilor. oare de cat timp statuse acolo ca o statuie? isi lua inima in dinti si trecu pragul cafenelei ce era de vanzare.

un miros de inchis il izbi de la primul pas. cu o prima privire isi forma o imagine de ansamblu: mesele din lemn lacuit, cu picioare labartate si colturile roase erau asezate in dezordine pe cimentul cu mozaic. scaunele parca iti vorbeau. servete cu patratele adaposteau frimituri ori pete de grasime. o tejghea cu pretentie de bar trona in fundul incaperii. In spatele ei un individ intre doua varste, buhait de la atata bautura, cu parul slinos si manecile suflecate, il intreaba nedumerit: ” pe cine cauti matale?”. ii intoarce intrebarea cu un zambet si-i spune cu tonul cel mai politicos posibil ”am venit dupa anuntul din ziar. e de vanzare locul acesta, asa-i?” . in timp ce-l asteapta pe domnul din spatele tejghelei sa raspunda, se gandeste la discrepanta dintre cafeneaua amintirilor lui si aceasta. fusese in multe cafenele de-a lungul vietii. constient sau nu, cauta sa gaseasca o alta care sa-i umple golul lasat de ziua aceea in care cafeneaua lui fuse demolata...

___________________________________________________
daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit...
va trimit aici ce s-a scris p - de anisia la: 05/12/2005 23:50:56
(la: sa facem un film!)
va trimit aici ce s-a scris pana acum, intr-un intreg, si va las mai departe sa continuati voi...

--------------------------------------------------
titlul: cafeneaua punct com

locatie: bucurestii anilor 40 pentru inceput. si cel al anilor 90 apoi.


introducere: un pusti la vreo 14 ani vinde ziare, ca sa-si faca bani de buzunar. e iarna, i-e frig, ar vrea sa se adaposteasca... intra intr-o cafenea, sa se incalzeasca, sub pretextul ca vinde ziare. admira in taina viata de acolo. isi face un vis, o promisiune ...cand voi fi mare, voi fi patronul unei astfel de cafenele

**
cu el citind titlurile ziarului ce-l vinde, ascuns intr-un colt al cafenelei , se face trecerea timpului si iata acelasi ziar, dupa 50 de ani, titlul pe pagina de anunturi local de vanzare, cafenea retrasa, vad bun, vand convenabil. un barbat trecut de prima tinerete incercuie anuntul. impatureste ziarul. se ridica si porneste spre locatia cu pricina

***
... ajuns pe calea plevnei, vede cladirea alb-cenusie, cu peretii scorojiti de la distanta. era o casa, care precis a apartinut candva unei familii de mici burghezi, mai mult lata decat inalta. usa din lemn masiv, cu geamuri murdare si mult prea prafuita, era intredeschisa. parca il invita sa-i treaca pragul. scoase ziarul din buzunar, il despaturi si citii din nou anuntul... da, aceasta era locatia! brusc sunetul masinilor si vorbele oamenilor din jur se transforma in rasete senzuale de femei frumoase si clinchete de portelanuri ciocnite in graba.

***

poarta niste pantaloni gri de stofa de lana, putin prea scurti - cat sa-l rusineze cand il priveste o fata - . camasa cu frunzulite verzi ii e putin roasa la guler. de la atata spalat. puloverul verde cu gri i-l tricotase tanti margareta iarna trecuta din resturile adunate de pe la cucoane. haina de iarna, nu era decat un pardesiu ce-l mostenise de la frate-su mai mare. caciula nu purta niciodata. intra in cafeneaua pina de lume, pentru a cata oara? o considera cartierul lui general. traseul ce-i era destinat pentru impartirea ziarelor, trecea negresit prin fata ei. si in fiecare zi aproape intra sa-si salute oaspetii. de cate ori nu-i urmarise de la distanta, in timp ce-si beau cafeaua, ceaiul sau brandy-ul? femei cu frizuri buclate si parul lucios, cordelute subtirele, margele care sticleau in lumina difuza a cafenelei, barbati eleganti care fumau si discutau aprins - cunostea toti clientii fideli, le stia obiceiurile si gusturile, toaletele si felul in care zambeau sau salutau. privirea ii pica la masa dinspre centru... o dama blonda si decoltata cu pielea aurie si ochii viorii, cu rochie neagra si manusi negre pana la cot bea sampanie si rade cam teatral catre un barbat foarte bine, cu obraji roz si frac impecabil. incearca sa-l prinda in mreje. langa ea, o cucoana in varsta da nota respectabila tabloului. le zambeste pe ascuns. ar fi vrut sa se duca la masa lor, sa-i sarute mainile inmanusate frumoase doamne, privind-o in ochi... roseste, numai la gandul ca el, un baietzandru de altfel, ar fi atat de indraznet; ...este la ''varsta ingrata'' si o simpla privire ascunsa ii este de ajuns pentru un vis efemer de-o noapte...
la o alta masa sunt trei persoane: o doamna planturoasa imbracata intr-o rochie aurie cam de 45 de ani...rochia este intinsa bine peste corsetul strans pe trup...pe cap are o toca neagra cu voaleta ridicata si in maini are manusi negre incheiate cu nasturei mici...soarbe dintr-un pahar un cocktail rozaliu cu o visina mare zacand la fund...soarbe cu ochii-nchisi si tine paharul cu amandoua mainile...in stanga ei este un domn cam de aceeasi varsta, jovial, cu o dantura impecabila de care e constient...bea un martini rosu, sec si povesteste doamnei cum a fost la cursele de cai...este imbracat cu un costum de culoarea castanei si pe masa, langa scrumiera si-a asezat melonul de culoarea cafelei cu lapte...
in dreapta doamnei este un barbat foarte tanar, aproape adolescent...este blond si bea plictisit dintr-o halba de bere...e prima data cand a intrat in cafenea si cerceteaza tacut gravurile de pe pereti...s-ar putea sa fie fiul doamnei...se gandeste sa cumpere un ziar, nu-i bagat in seama si se agata optimist de vraful de jurnale care miros a tus proaspat...

in cafenea intra Dansatoarea imbracata cu fuste multe si colorate. acordurile chitarii se intensifica acompaniate de ritmul palmelor, capatind treptat dimensiune de furie, strigat, protest. din sufletul chitaristului razbeste totusi umilinta. dansatoarea isi tine portul mindru in timp ce picioarele se pierd in agitatia sacadata cu care lovesc podeaua. din cind in cind inclina capul intr-o parte, incununat de bratele lungi si subtiri, privirea indreptata cind in jos cind si-o ridica spre spectatorii care bat palmele din ce in ce mai excitati. patrunde adinc acolo unde atinge. spectatorii tin ritmul din ce in ce mai infocat, atmosfera se incinge, amenintatoare. bratele Dansatoarei, blinde si bine proportionate, cind se inalta in delir cind cad abandonate in timp ce Chitaristul alterneaza intre rivalitate si supunere la picioarele unei zeite.

“Olé!”

… si deodata Dansatoarea pare cuprinsa de nebunie convulsiva, isi arunca parul ca marea involburata ce ii acopera obrajii congestionati. privirea arde de infinita furie, podeaua sufera sub loviturile picioarelor necontrolate. ritmul sacadat devine un strigat continuu in timp ce toti sint cuprinsi de o emotie incontrolabila, in asteptarea unui orgasm imanent care sa-i elibereze. toti bat palmele uitind sa respire, ea este flacara...

***

...vantul ii sufla ziarul de care uitase in mainile sale. amintiri din alte timpuri il dusera departe. parea ca uitase de visul sau… o uitare impusa! cursul vietii il dusese pe alte carari. sa inveti sa uiti este intelepciune. anuntul din ziarul de astazi il simtea ca un flash venit dintr-o alta viata. ca un fulger ce s-a gandit sa-l trezeasca din amortiri. o promisiune facuta siesi, nu-i putin lucru.
Statea pe trotuarul acela, inmarmurit. Figura lui gri se pierdea in multimea trecatorilor. oamenii treceau pe langa el… le auzea pasii grabiti ca un fosnet de frunze moarte. incerca sa inteleaga ce simte. daca l-ai fi privit o secunda, ai fi crezut ca este un atlet ce tocmai a incetat o cursa lunga si obositoare, a trecut linia de sosire, dar continua sa isi dramuiasca energia, din obisnuinta. isi asculta gandurile…

bunicul lui, taran cu ceva avere si mai citit un pic avea o mare placere cand mergea la Bucuresti cu diverse treburi. asta se intampla de cateva ori pe an. întotdeauna se imbraca in "haine nemtesti" elegant şi ferchezuit de doar mainele batatorite de plug il tradau. dupa ce-si termina treburile musai mergea pe Lahovari unde era un birtulet tare intim si placut "LA profir", unde consuma o cinzeaca de mastica, o friptura garnisita cu cartofi prajiti si doi mici si o salata nemteasca. se cinstea cu o sticla de Fancusa de Dragasani. atunci uita de toate treburile si necazurile si se simtea "boier" cum ii placea sa spuna. toate astea pana intr-o zi cand a descoperit cine-i patronul birtului si cand cu obida a hotarat sa nu-i mai calce pragul.
in urbea lor prin anii 30, din secolul trecut, in fiecare zi de sambata si duminica in Piata mare cersea unul Dinu, poreclit pe drept Milogu. avea un anume fel de a cersi si toti il simpazizau si nu era trecator să nu-i puna un bănut in palma intinsa, curata, nu ca a altor cersatori mizerabili si zdrenturosi, in care pastra era mereu o moneda. omul cersea dar cu o anumita demnitate:
"Di dai vere si matale,/ceva parale,/ca-i ziua matale, /ca sa traiesc si eu,/dati-ar Dumnezeu
mii si milioane in buzunar.." de aceia ii se mai spunea si "poietul" iar multi sustineau ca ar fi de vita nobila, scapatat.
intr-una din zilele de vizita la Bucureşti, ca deobicei a mers la birt"la Profir". era plin ochi. chelnerii, care-i luase seama ca era un client cu dare de mana, de cum l-au vazut au facut pe dracu-n patru si i-au asezat intr-un colt o masuta nu mai mare decat o batista, probabil un piedesta de flori si i-au adus ceea ce stiau ca are obiceiul fara sa apuce sa dea comanda. Vazand atata clientela a intrebat ce se intampla. "Patronul sarbatoreste zece ani de cand a cumparat birtul si si-a invitat prietenii la sarbatoare. asa ca, nene Ghiorghita, azi consumatia e pe gratis." "si ciene-i patronul?" "rabdare că o sa apara imediat."

… o pisica tarcata ii trecu printre picioare si-l trezi din amintirile ce i se perindau prin fata ochilor. oare de cat timp statuse acolo ca o statuie? isi lua inima in dinti si trecu pragul cafenelei ce era de vanzare.

un miros de inchis il izbi de la primul pas. cu o prima privire isi forma o imagine de ansamblu: mesele din lemn lacuit, cu picioare labartate si colturile roase erau asezate in dezordine pe cimentul cu mozaic. scaunele parca iti vorbeau. servete cu patratele adaposteau frimituri ori pete de grasime. o tejghea cu pretentie de bar trona in fundul incaperii. In spatele ei un individ intre doua varste, buhait de la atata bautura, cu parul slinos si manecile suflecate, il intreaba nedumerit: ” pe cine cauti matale?”. ii intoarce intrebarea cu un zambet si-i spune cu tonul cel mai politicos posibil ”am venit dupa anuntul din ziar. e de vanzare locul acesta, asa-i?” . in timp ce-l asteapta pe domnul din spatele tejghelei sa raspunda, se gandeste la discrepanta dintre cafeneaua amintirilor lui si aceasta. fusese in multe cafenele de-a lungul vietii. constient sau nu, cauta sa gaseasca o alta care sa-i umple golul lasat de ziua aceea in care cafeneaua lui fuse demolata.
----------------------------------------------------------
___________________________________________________
daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit...
latule... - de Intruder la: 13/12/2005 00:11:41
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
tu poti bine a canta
iar eu ma voi legana
intai pe piciorul drept
sa v-arat ca sunt ''poiet''
si-apoi pe ala stang
sa v-arat ca nu-s natang.

foaie verde de sipica
lui latu ii este frica
de intrus si de pisica
si de o furnica mica;
rade pad-ul de sub mouse
de ce poa' sa faca lat...


___________________________________
semper idem...
#94814 (raspuns la: #94807) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Scenariu - de owlet la: 30/12/2005 15:47:36
(la: Lupta generatiilor.....la o alta categorie)
Daca Intruder imi permite mai adaug si eu la scenariu: poate ca la viata ei si baba a auzit soapte "poietice" rostite la ureche seara pe inserat la vreo poarta de internat da' n-a avut curaj sa miste un deget ca doame fereste o exmatriculau si o omorau acasa. Si pe urma s-a maritat cu-n moliu de treaba si au trait fericiti pina la adinci batrineti. Numai ca acum fata ii aduce aminte cit de fricoasa si cit de putina imaginatie avea ea la virsta fetei si scoate fum pe urechi.
Bobor adevaraciune - de Florin Constantinescu la: 12/08/2006 20:38:32
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Bre Narcis ce ai? Suntem un popor cat se poate de normal. Suntem
viteji, inteligenti, frumosi, curajosi, maiestuosi, artisti, poieti, culti in cap,
deschisi, prietenosi, ospitalieri, curati, civilizati, mareti, cinstiti, priceputi, indemanatici.
Ce mai vrei? Nu ti-e de ajuns? In loc sa zici merci ca faci parte dintr-un asemenea popor, tu faci acilea galagie.

Toate cele bune,
Florin
sau www.crosslight.ro , www.clubuldefotografie.ro .
jennifer - de vania la: 26/09/2006 00:03:45
(la: Exista un conflict social intre barbat si femeie?)
(problema conferintei mi se pare aiuritoare. ca si cum s-ar pune de un razboi civil intre sexe!)

jennifer, daca la "nivelul de cunoastere" exista discutii (o sa se ajunga probabil la profundele dileme : "daaa de ce marii filosofi era toti barbati si aproape toti mari poieti era de sex masculin?"), iar miscarile feministe militau la recunoasterea propriei inteligente prin cele mai tampe moduri (taiatul varfurilor sutienelor!, printre altele), ca si acum - revistele glossy nu numai ca nu dovedesc cu nimic faptul ca sunt destepte, dar mai lasa si impresia ca femeia contemporana ar fi perfect cretina, zbantuita, facila, de-a-gata-mestecatoare si lesinata dupa sex in toate formele, culorile si marimile - spune si tu ce intelegi prin "indivizi Asemanatori - de unde pana unde?, Educati - toti, toate, mai sa fie?!, Independenti - daca sunt doi si sunt in relatie, cum sa fie independenti?"

nu-s pe unde naiba zicea Cartarescu ceva de genul "femeia scoate din burta ce se chinuie barbatul sa scoata din cap"...
#147841 (raspuns la: #147722) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
** - de Intruder la: 10/12/2006 00:30:00
(la: Libertate)
...sau daca nu-ti place "poiet" sau fierar betonist...iti dau strungul meu; eu vreau sa lucrez in mina de carbuni, fluierator pe vagonet.
______________________________________
"inima geme ca un girofar"
(rembrandt, de pe cafenea)
#162391 (raspuns la: #162368) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intruder!! - de Sancho Panza la: 10/12/2006 01:27:55
(la: Libertate)
"Cine nu crede in minuni,nu e realist."

eu vreau sa lucrez in mina de carbuni, fluierator pe vagonet.
N-ai sa poti! :D Nu te lasa sa treci de vizita medicala...
Ghinionul tau, omule.Tot poiet imbacsit de dorinte refulate o sa ramai.Pacat...si pareai baiat bun...:(
______________________________________
#162408 (raspuns la: #162391) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sancho Panza - de Intruder la: 10/12/2006 01:43:31
(la: Libertate)
de ce nu trec de vizita medicala???
mare lucru ca am un picior de lemn, placutza de uraniu pe lobul stang al creierului si-un amarat de ochi de sticla!...in rest sunt sanatos tun, cu exceptia tuberculozei. (scleroza in placi nu se pune!)

atatea dorinte refulate am la purtator, c-am sa pocnesc ca un zeppelin!
cool! ciakaciakaciakacia sunt poiet!!! :))


______________________________________
"It is only with one's heart that one can see clearly. What is essential is invisible to the eye."
#162410 (raspuns la: #162408) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intruder - de Sancho Panza la: 10/12/2006 12:29:46
(la: Libertate)
"Cine nu crede in minuni,nu e realist."

mare lucru ca am un picior de lemn, placutza de uraniu pe lobul stang al creierului si-un amarat de ochi de sticla!...in rest sunt sanatos tun, cu exceptia tuberculozei. (scleroza in placi nu se pune!)
Taaaaci!!!...ca or sa-ti ia astia si strungul!! :)))))))

ciakaciakaciakacia sunt poiet!!! :))
Asta e, nu te pui cu datul sortii...:)))))


#162472 (raspuns la: #162410) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intruder - hmm! - de Sancho Panza la: 13/12/2006 02:58:57
(la: Am indraznit)
"Cine nu crede in minuni,nu e realist."

stiam eu ca molipsesc poetii de pe cafenea...
Auzi? poiet sa fii tu!! tu n-ai citit pe-aici, prin vale,cum e sa suferi de asa nenorocire?

n-ai ambitie! :)))
Parol?? :D

#163104 (raspuns la: #163102) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
* - de picky la: 11/01/2007 10:53:52
(la: Clatite à la Intruder)
Adrian Fuchs :

:):)
Buclucase si epico-magnice clatitele aistea.
Cu spermantzet nu se omologara ?
Da' cu ravashe ? D-alea ravashitoare. Pentru poietii noptilor perpetue.
#167832 (raspuns la: #167798) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...