te provoaca sa gandesti
polisemantismul cuvantului mediu
"dragoste", cuvant cu multe nuante, "dragoste de viata", "dragoste de bani", "dragoste de aproape", etc.
despre care dragoste vrei sa discutam? Sufletul romanesc - conditii istorice si trasaturi psihologice ale romanilor
de Lucian Hetco. 09.12.2001 - Göppingen bei Stuttgart Ingaduiti-mi sa prelungim infatisarea metaforica a poporului roman - neam romanesc la rascruce de drumuri pe o placa turnanta aflata la gurile Europei, copil orfan al istoriei europene, fara neamuri aproape, lasat singur in calea tuturor neamurilor migratoare, vadit razboinice. Sintem un popor de oameni toleranti (prima noastra caracteristica care a influentat decisiv istoria noastra, voi arata mai incolo cum am ajuns aici), care cu intelepciunea taranului pamantean ( taran vine de la latinescul "terra" care inseamna pamant, aceasta denumire o avem doar noi romanii), s-a adaptat conditiilor neprielnice ale vremii reusind sa-si pastreze fiinta etnica prin intermediul culturii si limbii sale de tip latin. Sintem insa un popor in genele caruia intalnim si elemente ramase din trecerea si asimilarea altor popoare care ne-au stapinit vremelnic si partial, sintem adevarati europeni - autentici si nu veniti de prin pustiile eurasiatice. Insusi limba noastra poseda elemente din limbile Europei, pe fondul ancestral traco-moesic, cu preponderenta latinei vulgare, cu influentele puternice slave, germanice de devreme (gepizii, gotii si de mai tarziu, ale sasilor transilvaneni) , mai tarziu urmate de cele turane (pecenegii), ugro-finice (ungurii), cumane (inruditi cu pecenegii), turcice, ruse, franceze etc. Cultura romana a trait toate fatetele si inrauririle vremilor reusind sa se omogenizeze intr-o spiritualitate coplesitoare. Insasi vocabularul limbii noastre moderne, atesta consistenta si suculenta vorbei noastre, asa cum spunea Ciulei. Succesiunea neamurilor care s-au perindat prin spatiul carpato-dunareano-pontic se regaseste inca si acum dupa sute de ani in fiinta noastra. Nu ramane decat sa constientizam origini, toponimii, denumiri si obiceiuri - sintem intr-adevar un unicat in Europa. Contrar teoriilor de natura politica prin care neamul nostru ar fi un neam de contrabanda, teorii vehiculate cu atata dezinvoltura si nonsalanta in occident de cei ostili noua romanilor, de parca falsificarea istoriei ar fi un fapt firesc, putem argumenta astazi, dincolo de subiectivism si interese nationaliste ca autenticitatea noastra este un fapt real si ca autenticitatea noastra e data si nu facuta. Mult hulitul (nu de istoriografia romana) cronicar anonim al regelui Bela atesta prezenta formatiunilor romanesti la navalirea brutala a triburilor ungurilor spre Europa, (dupa multi ani de existenta ungara in "Ätelküz" in sudul actualei Basarabii) este un fapt real si confirmat, existenta sa nu poate fi pusa la indoiala, iar faptele nu se pot contesta. Mai intai de toate insa sintem traci si nu oarecum ci... cei mai buni dintre traci - daci romanizati prin destinele istoriei, neamului nostru trac ale carui gene le purtam azi in noi impreuna cu celelate popoare balcanice autentice, cum ar fi bulgarii si albanezii, ii fusese dat insasi de Herodot urmatoarea descriere:" ...neamul Tracilor este, dupa acela al Inzilor, cel mai numeros din lume. Daca ar avea un singur carmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi de neinvins si, dupa socotinta mea, cu mult mai puternic decat toate nemurile". Coplesitor acest:"..daca ar avea un singur carmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi de neinvins si, dupa socotinta mea, cu mult mai puternic decat toate nemurile". Actuala si mai adevarata ca oricand aceasta a doua caracteristica a noastra. Istoria se repeta, iar noi romanii purtam aceasta caracteristica a strabunilor nostri mai departe cu noi, de parca am fi dorit sa o avem ascunsa in subconstientul nostru. Sa constientizam un alt element al spiritualitatii noastre, tipic spatiului nostru carpato-moesic atestandu-i autenticitatea istorica si prelungirea mentalitatii trace de-a lungul secolelor pina in zilele noastre. Am luat de la slavi o multime de elemente, fapt de altfel firesc, caci in Tara Romaneasca ( Oltenia, de exemplu) romanii asimilara pe slavi, in Moesia ( actuala Bulgarie si Serbia) populatia vlaha sau valaha fu asimiliata de acestia. De la inraurirea slavona pe la anul 600-1000, ne-au ramas denumirile de institutii de tip cnezat sau voievodat, (totusi aici parerile difera, multi istorici vazind in cnezate continuarea vechii judecii de origine romana, numele de origine slava " cneaz" suprapunindu-se cu acesta, de la slavii care traiau impreuna cu romanii) . Institutiile crestine de tip roman, dupa 500 de ani de crestinism apropiat de Roma, au fost violent trecute la ritul grec ortodox sub "apasarea violenta a bulgarilor" (Xenopol). Trebuie insa sa fie si ceva adevarat in teoria dlui. Xenopol. De la vechiul imperiu bulgar, ne-au ramas cel putin in sudul tarii influente slavone de tip bulgaresc. Crestinismul slavon ne-a slavizat partial mentalitatea pe mai departe, intr-o propaganda activa. Slavii insa au acelasi rol in formarea poporului roman si a limbii romane neolatine, precum l-au avut germanicii in procesul de formare a limbilor neolatine occidentale. Aceeasi origine slavona o avura mai tarziu toate dregatoriile politice, pe fondul carora se organizara principatele de mai tarziu. Numele dregatoriilor sunt de exemplu: Logofat, Ban, Vornic, Postelnic, Paharnic, Stolnic, Clucer, Jitnicer, Parcalab etc, care cu exceptia logofatului sint toate de origine slava. Nu cred sa fie multi romani astazi care sa poata sa descrie explicit functiile acestea. Inclusiv birul este tot de origine slava, inlocuind latinescul "tributum", dar aseaza deja darea pe cap a poporului de rand, si este un element rudimentar, premergatorul impozitelor de astazi, ca element de baza in constituirea constienta a unei societati oricat de rudimentara ar fi fost ea. Elementul slav este deci un adaos, nu este insa implicit hotarator, adaosul venind destul de tarziu, pentru ca poporul roman tinar atinsese deja, in romanitatea sa nord-dunareana un grad de definitie si delimitare, de structurare si omogenizare, care nu mai permitea asimilarea de catre noii migratori. In concluzie - au fost ei (slavii) cei asimilati, cel putin la nord de Dunare. Etnicitatea noastra este un faptor complex si de necontestat. De sorginte tracica, mentionate si in timpul stapinirii romane, obstile teritoriale daco-romane erau esentialmente deosebite si superioare obstilor gentilice ale neamurilor slave sau germanice. Obstile se reuneau in uniuni de obsti, aceste "Romanii populare" cum le-a denumit Nicolae Iorga. Acestea au cunoscut o dezvoltare spre forme social-politice superioare, administrative si militare. ( P.P. Panaitescu). Deci in final datoram romanitatii noastre supravietuirea noastra. Este o trasatura din vechiul caracter al dacilor si al romanilor , ramasa noua proprie in ciuda nefericirilor istoriei noastre: o dorinta nestirbita de libertate, o pornire excesiva spre neatarnare. Ne-au ramas toate acestea din vremea invaziilor, cele de devreme ale pecenegilor, gepizilor, cumanilor, ungurilor si cele de mai tarziu ale turcilor sau ale rusilor. Neiubiti: grecul si evreul sint in mentalitatea romaneasca de tip viclean si sint lacomi. Boierii (cuvant slav), tipul de mic stapinitor local, sint neiubiti si haiducii de mai tarziu care se ridica impotriva exceselor acestora sint adevarati eroi, elogiati si iubiti, adapostiti si ridicati la rang de eliberator, mici "Zapata" intr-un perimetru al tolerantei traditionale tipice noua romanilor. Nici primele secole de dupa anii 1000 si nici Evul Mediu nu ne-au fost prea prielnice. Stransi intre chezarimea austriaca cu iz unguresc in Ardeal, cu vasalitatea principatelor romane in fata turcimii ce asfixia mijlocul Europei, cu polonezii si cu rusii in Est am stat la confluenta intereselor puterilor vremii. Ne-am plecat deseori capul spre a supravietui, dar de fiecare data l-am si ridicat afirmand demnitatea noastra. Am fost si mai tarziu adeseori umiliti si batjocoriti, sa nu uitam de moartea lui Mihai si tradarea lui Basta, groaznicele chinuri pe care ardelenii Horia, Closca si Crisan au trebuit sa le indure inainte de moartea lor ca martiri ai neamului. Ne-au umilit fanariotii, slugarnicia iar demnitatea noastra a fost calcata in picoare: sa nu uitam de macelul familiei Brancoveanu, de cei patru fii ai sai care au murit sub ochii tatalui. O fiica de-a familiei Safta (Elisabeta)se refugiaza in Ardeal, astfel ca, in mod contrar dorintei Portii otomane singele familiei Brancoveanu nu s-a pierdut si inca mai curge inca in venele unor romani ardeleni. De pierdut insa nu ne-am pierdut noi romanii niciodata, nici nu aveam cum, de vreme ce eram un popor cu o natalitate demna de invidiat, fapt subliniat de altfel si de istoricul american Milton G. Lehrer in lucrarile sale despre Romania. Ne-au trebuit umilintele vremii, pierderea Basarabiei pentru prima data la 1812, barbaria grecilor fata de Tudor Vladimirescu, dispretul lui Kossuth fata de romanimea lui Avram Iancu si inca multe altele pentru a putea constientiza prin carturarii vremii sensul primei unitati noastre nationale faurite cu sute de ani in urma de primul strateg al neamului, banul Craiovei, principele Mihai Viteazul. Si nu numai de aici ne-au ramas idea de unitate si suflet, caci si simbolicele batalii de la 1877 au antrenat si pe romanii ardeleni. Prin hazardul istoriei am avut sansa unui prim rege de sorginte germana care a continuat constientizarea treptata spre Europa si sub care am reusit sa devenim in sfarsit independenti. Repulsia romanilor de a servi pe altii, in special a vechii taranimi romane este un alt element tipic. Tocmai toleranta taranului roman in simplitatea sa a ingaduit excesele boierimii, iobagii, robii moderni au oferit de-a lungul istoriei noastre exemple suficiente. Romanii sunt un popor superstitios, mai superstitios chiar decat rusii, in ciuda vioiniciunii si istetimii spiritului sau. Calitatile mentale ale romanului nu stau la suprafata, el fiind de multe ori subapreciat - trebuind sa cobori in sufletul sau pentru a-l descoperi cu adevarat. Un german va fi cu siguranta mai silitor si mai muncitor, dar romanul va fi mai patrunzator si spiritul sau va fi mai vioi decat al germanului. Taranul roman, baza poporului roman, este latin autentic, asemanindu-se cu taranul francez, spaniol sau italian. Defavorabila este pina azi imaginea romaneasca cel putin in spatiul de limba german unde filo-germanitatea altor natiuni nu ne-au ingaduit o imagine corespunzatoare realitatii. Ospitalitatea traditionala a romanilor si bunatatea caracterului sau o atesta calatori ai secolului trecut care relateaza ca romanii au obiceiul de a pune pe marginea drumurilor vase cu apa, pentru calatorii care pot trece si seara dinaintea portilor. Linga vasele cu apa, cei bogati mai pun si paine pentru cei ce vor veni noaptea. In bilciuri, fetele tinere se plimba cu vasele lor de lut pline cu apa si dau sa bea la cei insetati. Ospitalitatea noastra este o alta caracteristica a poporului nostru. In sfarsit scriitorul francez Le Cler rezuma admirabil in aceste cuvinte firea si psihologia romanilor: "rasa este occidentala, caci aminteste in privinta limbii si fizionomiei de italieni si spanioli, obiceiurile ei sunt orientale". Stramosii noastri, atacati mereu de cate vre-un neam mai puternic fura de multe ori invinsi... cu timpul renuntara de a mai ataca, devenind toleranti, au evitat luptele cautand sa reziste defensiv. O tactica care s-a confirmat in rezistenta pasiva vizavi de dominatia ideologiei comuniste timp de 50 de ani. Pentru noi romanii a fost o intrebare care a tinut de factorul timp. Lipsa noastra de metoda ne-a fost adeseori fatala, atmosfera morala a orientului in care dominatia turceasca si greco-fanariota, bacsisurile si aceasta expresie: " de a te descurca..." coplesi si enerva spiritualitatea noastra. Mai apoi imprumutul sovietic: "omul nou", de tip comunist, o creatie a unor minti bolnave, modelat in spirit neo-sovietic de tip slav a pus pecetea sa asupra mentalitatii romanesti. De distrus insa nu poate fi vorba. Mentalitatea romana s-a imbogatit cu o noua experienta. Patima noastra de mai tarziu in a face politica este coplesitoare; rar intalnim o natiune europeana care sa discute cu atita patima problemele sale si sa se piarda la randu-i in detalii, coruptie si balcanism. Sintem o natiune europeana care se redescopera astazi cu tot optimismul, avand un trecut zbuciumat. Si meritam sansa istorica ce ni se acorda. Avem destule minti luminate, ar fi pacat sa nu ne trezim definitiv pe muzica imnului nostru national "desteapta-te romane" , acum cand poarta e deschisa. O ultima observatie: avem in sufletul romanesc o sumedenie de contraste, nedesavirsiri si provizorate. Am trait mai multe umilinti decat oricare alt popor european. Nici imaginea noastra in spatiul european nu ne-a fost decat rareori favorabila. Avem insa si capacitatile noastre nationale, care vor modela si armoniza aprecierea spiritului romanesc la adevarata sa valoare si pe viitor. Nu avem voie sa ne vindem usor niciunde in Europa si niciunde in lume. Sa afirmam existenta noastra si a spiritului nostru pe plan international cu argumente si cu o imagine favorabila Romaniei in lume. Numai asa vom reusi sa tinem pasul cu alte natiuni care au invatat din mersul istoriei sa culeaga elementele favorabile lor si sa le sublinieze cu elocventa. Si noi avem potentialul necesar, sa o facem deci cu totii. Indemnul meu: Sa nu uiti ca esti roman - si daca poti sa faci ceva pentru poporul tau, oriunde ai fi - acasa sau in strainatate - sa o faci fara ezitare! Avem nevoie de fiecare suflet. Fratilor, nu stiu despre altii dar in Brasov un salariu mediu este de 80-100 de dolari..
Suntem plecati din tara, eu si logodnica mea, de 1 an si jumatate si chiar azi ne gandeam ca preturile apartamentelor au sarit de la 12-15 mii de dolari la 20-25 de mii de Euro (!). Pai dragii mei, pentru un amarit de apartament care costa 20000 de Euro lucrezi 26 de ani cu un salariu de 80$/luna in conditiile in care poti salva intregul salariu si rata inflatiei nu creste deloc pe toata perioada asta. Pentru o amarata de Dacie lucrezi 7 ani. Deci, in 32 de ani adica la varsta de 55 de ani daca incepi treaba chiar dupa ce termini facultatea, te poti considera un roman care traieste decent. "Salariul mediu net pe economie a depasit cinci milioane de lei"
125 euro ... MEDIUL ... va imaginati câti sunt sub el ? ... mi se face rau de la sume atât de mari ... Viata e o aventura ce ni se intampla fiecaruia, iar casatoria e cea mai mare aventura a vietii ;) !
Nu cred in 'casatoria moderna'. Omul nu s-a schimbat in sine in ultimii 50 de ani, si de fapt nu s-a schimbat excesiv de mult nici in ultimii 200 de ani, are aceleasi nevoi fizice, sociale, afective. Instinctele sunt aceleasi. Ce s-a schimbat (chiar extrem de mult) este nivelul de stress, cerintele lumii inconjuratoare, si morala a devenit super-elastica. Toate acestea conduc la o mare varietate de sensuri ale cuvantului 'casatorie'. Adjectivul 'moderna' aplicat casatoriei (institutie milenara) mi se pare artificial, atata timp cat o casatorie ramane o recunoastere a parteneriatului pe viata a doi adulti cu posibilitatea 'aparitiei' copiilor. Casatoria presupune iubire, prietenie, respect, sprijin si cooperare intre participanti. Casatoriile 'de convenienta' sau 'pentru bani' nu reprezinta in realitate decat un contract economic (sau politic, social, etc) si nu le-as numi astfel. Prietenia nu s-a schimbat in milenii, nici iubirea dintre doi oameni, iar respectul si cooperarea sunt la fel de perene. Tot ce se schimba sunt limitele independentei (dormitor/casa/oras comun sau nu) care pot fi atinse fara ca prin aceasta casatorie sa fie considerata dizolvata. Pentru o casatorie reusita, ai nevoie in primul rand de maturitate, si de o atitudine potrivita. Nu trebuie ca nici unul dintre parteneri sa astepte mult de la celalalt, trebuie fiecare din ei sa stie sa dea, sa aiba toleranta si intelegere, atat pentru el cat si pentru celalalt, trebuie sa comunice si sa doreasca sa coopereze pentru a inlatura dificultatile. A doua mare necesitate e sa stii sa opresti televizorul. A treia e sa ai noroc de un partener potrivit. E normal ca in cursul timpului anumite forte de atractie sa diminueze (de ex atractia fizica) si altele sa se intareasca (camaraderia, lucruri traite in comun). 'Corvezile' n-ar trebui sa devina astfel. Munca in casa ar trebui facuta din dorinta naturala de-a fi intr-un mediu placut, atata timp cat nu devine o corvoada. Daca devine o corvoada, trebuie incercat cu alte produse de menaj (de ex. aspirator mai puternic, dishwasher) sau renuntat la ele o vreme (de ex calcatul). Important e sa stii ca in casa elementul central este omul care traieste in ea, si ca nimic nu e mai important ca el sa fie fericit (la ce serveste sa intri intr-o casa curata-luna-bec daca gospodina zace in pat ca urmare a corvezilor casnice?) Asta e parerea mea (si recunosc ca sunt un fan incorigibil al casatoriei) ! ___________ "Sa fii tu insuti schimbarea ce o doresti in lume".
Cuvantul "sit" exista in limb
- de
Daniel Racovitan
la: 17/05/2004 14:58:32
(la: Gramatica si butélia) Cuvantul "sit" exista in limba romana chiar de mai inainte de a te fi nascut tu sau Internetul.
Voturi din Florida doamnei Lia de la romani pentru Romania
- de
(anonim)
la: 25/05/2004 11:11:38
(la: Lia Roberts candidata la presedintie) Doamna Mely si doamna Lia Roberts,
Am plecat din tara in 2001 si am tot sperat ca revolutia va aduce ceva mai bun in viata mea. In afara de libertatea cuvantului (nu a presei) am tot rabdat de foame de la Revolutie incoace sperand in mai bine. Aveam 16 ani si imi doream o rochita mai buna, pantofi pentru mama si cojoc pentru bunicul de la tara. Bunicul s-a prapadit inainte ca eu sa am un salariu cat de cat rezonabil. Aveti dreptate, ca si mama care inca plateste cheltuielile fundamentale fara sa mai calculeze bacsiul obligatoriu de la piata sau mancarea dintr-o amarata de pensie insuficienta dupa 51 ani de munca (a lucrat in mediu cu noxe), sunt milioane de romani. Mai deunazi citeam despre un amarat de la tara care avea pensie 10 lei. Romanii care n-au rude in strainatate, fac foamea si au cate doua-trei slujbe prost platite, intinzand de putinii bani ca de guma de mestecat. Batranii isi lungesc ciorba de la o zi la alta. Dureros... Vin strainii la noi si pleaca cu gust amar, fie ca n-au gasit o toaleta publica, fie ca au fost jefuiti fara vreo rezolutie pozitiva. VA ADMIR CA VENITI CU OPERATIUNI AMERICANE IN ROMANIA, INCLUSIV PENTRU FAPTUL CA VA SPONSORIZATI SINGURA CAMPANIA ELECTORALA fata de contra-canditatii prezenti care nu mai stiu cat de adanc sa isi infunde mana in buzunarul public. Aveti deja voturi de la romani din Florida. Preferam sa mergem pana in Washington decat peste ocean, desi n-ar fi o idee rea ca in statele americane care au comunitati romanesti sa existe un birou pentru voturi prezidentiale care sa urmeze filiera legala prin Ambasada Romaniei la Washington. Bafta multa, doamna Roberts! Antonia, H. si Parker D. ...cuvant mic,esti gol si prost,
fa-te mare si-ti gasesc eu rost... (poate ne-ar mai trebui o poezie ... :) )
pt. spirit intelept :umtimul cuvant
- de
desdemona
la: 02/07/2004 12:50:26
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete) se zice ca femeilor le place sa aiba ultimul cuvant :).
O mica remarca rautacioasa : numele tau de utilizator e cam 'pompos'. Cand cineva isi pune singur eticheta are toate sansele sa nu fie ceea ce scrie pe ea. Daca te superi pentru ce ti-am spus am avut dreptate :). De fapt nu voiam sa mai continui chat-ul, dealtfel nici nu e la subiect. N-ai de ce sa fii dezamagit de reactia mea. Am propria mea cunoastere asupra acestei teme, si nu din surse bibliografice. Tu vrei sa continui o discutie, eu nu, fiindca e inutila. N-am sa vin cu contra-argumente fiindca aproape tot ce mi-ai citat din literatura internationala apartine unor persoane pe care nu le consider autoritati in domeniu. Criteriile mele de apreciere ale surselor de spiritualitate sunt personale. As avea ceva de spus insa nu pe terenul pe care e mintea ta, nu ma adresez mentalului, caci nu el e cel mai puternic instrument al omului. Deci nu intru in argumentatii, care delecteaza mentalul dar sunt inutile pentru orice in afara de mental. Aici nu e vorba de orgoliu, iar blocaje dupa cum stii bine avem cu totii. Continui sa nu iti dau dreptate, insa pot in schimbul frumoasei tale incheieri, sa iti transmit toata dragostea, victorie impotriva piedicilor si succes in evolutia spirituala. A plus Desde ___________ "Sa fii tu insuti schimbarea ce o doresti in lume". Aventura riscanta? Toata viata e o aventura riscanta. Daca nu emigrezi acum poate o sa regreti mai tarziu...la fel si reciproca. Tu alegi!
Ideea e ca nu toti oamenii au stofa de emigranti, clar. Daca pentru unii e foarte greu, pentru altii e floare la ureche. Depinde de atitudinea cu care pleci. Marea majoritate au mari probleme (nu numai la inceput) de adaptabilitate, le merge rau si vad numai negru in jur. Nu pot sa schimbe mediul, pot insa sa lucreze cu ei, sa-si schimbe optica. Poate le merge rau fiindca fac ceva gresit...ce ar putea sa faca mai bine, cum ar putea sa-si imbunatateasca viata, pe ei, viitorul. Da' inertia e mare,lumea se schimba foarte greu. Tarele din educatie si vechiul mediu isi spun cuvantul pana la moarte in cazul unora. Apoi mai conteaza motivele plecarii, in cazul tau - mariajul. Depinde de partener, depinde de noua tara, depinde de multe... Chestia cu actele si diplomele e relativ nesemnificativa. Se face in timp. Faza cu vechimea in Romania e o gluma proasta. Acuma sincer...emigreaza unul din Africa de Sud in Germania, sa zicem...inginer chimist omul cu 10 ani vechime. Nu stie bine germana (vorbeste ca o cizma!) si e ... assssa de deprimat ca nu gaseste nimic de lucru..."la nivelul si pregatirea lui, neaparattttt! E mai usor uneori pentru cei care pleaca de la zero. E mai cinstit pentru ei, Ego-ul nu le mai face probleme. Adaptabilitate e cuvintul nou! Nici macar varsta nu conteaza asa mult. Inveti limba de rupi (zi si noapte!), citesti carti (de la biblioteca), asculti radio-ul, te uiti la TV si citesti ziare in limba noua. Lasi alte prostii... nu ai timp de ele, sunt nimicuri fata de noul tel - viata ta. Apoi, foarte important este sa iei contact cat mai mult cu noua realitate, cu oamenii din noua tara. Iesi in oras, singur/a, te plimbi cu autobuzul/metroul, casti gura, vizitezi (muzee, parcuri, etc.), te duci la cinema si citesti ziare. Te pui la curent cu politica...cu tot ce te-ar interesa - din noua tara. Trebuie totusi sa ai macar idee despre noua societate, nu? Macar sa stii cine e presedinte si care sunt partidele de la putere. Daca nu ai o pregatire/meserie competitiva(din Romania)cu care sa ai sanse pe noua piata de munca - pui mana si faci cursuri in noua tara. Vezi ce se cauta mai mult, vezi ce aptitudini ai (da' nu te minti si nu trisezi!) si pui burta pe carte. Intre timp iti iei un job simplu si iti vezi de treaba cat de bine poti...perfect daca se poate - iti faci treaba ca la carte. Gandesti mereu pozitiv - muncesti simplu da' ca sa-ti platesti cursurile cu banii respectivi - deci muncesti pentru tine in fond, nu? Si daca lucrezi ceva amarat si simplu, "degradant si injositor" (!) , macar fa-o ca lumea ca sa-si aduca aminte patronii de tine, oamenii nu uita si sunt impresionati de oamenii dintr-o bucata, de isprava, mucitori si corecti. Sunt satui pana in git de complexati si de genul "Gica -contra". Inca ceva, nu exista tara/societate perfecta - ideala. Aud mereu texte de genul "americanii sunt prosti", "nemtii sunt marginiti", "francezii sunt xenofobi". As putea sa zic si eu de romani ca sunt hoti,nu? Generalizarile astea sunt ceva de speriat... Cam asta e, e simplu in fond. Trebuie doar sa fii normal la cap, sa nu te minti si o sa-ti traiesti viata exact asa cum meriti. Daca nu esti multumit, e vina ta, schimba! Poti sa o faci zilnic! Nu te opreste nimeni. Iti doresc multa rabdare, incredere, credinta si sper sa ai o viata cat mai fericita! “lenesi si incapabili” Totdeauna ma enervez cand aud diverse formulari de genul “nimeni nu munceste, de asta nu merg lucrurile in tara asta”. Ca si cum munca ar fi o virtute, un lucru bun in sine si ar trebui prestata indiferent de rezultat. As vrea sa vad unul din occidentalii aia harnici adus aici la salariile noastre si tinut asa nu doua, trei luni, ci pana la sfarsitul vietii. Sa vad ce chef de munca o sa mai aiba ala. Lumea munceste aici, ca, daca nu, n-ar avea din ce trai. Dar se lucreaza pe degeaba sau aproape pe degeaba. Cat e salariul mediu pe economie? 150 de euro? Simte cineva un dor nebun de munca pentru banii astia? Cand romanii cei lenesi ajung la salarii omenesti muncesc la fel de bine ca altii. ”Depravarea spirituala si morala a natiunii noastre” Perfect explicabila. Inainte de razboi 80% din populatie traia in mediul rural si avea morala si religiozitatea aferenta. In anii comunismului ele s-au erodat incet, incet pana la disparitie. Dar daca fostul sistem nu forma caracterul supusilor, macar le dadea o frica sanatoasa care-i facea sa ramana ca de cat in anumite limite. Exemplu: Aveam un coleg de clasa a carui mama era mare sefa pe la o cantina si mai mare. Familia aia bineinteles ca n-a avut niciodata probleme cu mancarea, doamna in cauza venind in fiecare dupa-masa cu plasele pline cu tot ce era mai bun. Prin sistemul infloritor al trocului se facea rost de alte produse ce lipseau in oranduirea de trista amintire. Ramaneau salariile, adica o buna parte din ele. Ce sa faca cu ele? Dacie aveau, apartament cu trei camere, ca mai multe nu lasa raposatu’, aveau. Ar fi putut sa-si cumpere aur, dar aveau o frica sanatoasa de militie si de denunturile colegilor invidiosi ai doamnei. Se temeau bietii oameni de bataile de la militie daca i-ar fi prins cu aur nejustificabil in casa. Asa ca mereau vara la mare. Luau avionul pana la Constanta si stricau banii acolo. N-au strans nimic crezand ca binele o sa tina o vesnicie. Colegul meu era un baiat foarte linistit si la locul lui, imbracat ca noi ceilalti si care nu scotea nici un cuvant despre belsugul familiei. Ce mai, bogatii fostului regim erau niste oameni tare decenti. Dupa caderea comunismului s-a dus dracului si prudenta. Nu-i de mirare ca lumea devine tot mai amorala. Asa e omul si nu poate fi schimbat, el vrea sa-i fie bine. Ori acuma nu le merge bine decat gunoaielor, escrocilor, afaceristilor, smecherilor cu tupeu. Si incet, incet dupa capacitatea de adaptare a fiecaruia, toata lumea o sa urmeze tendinta asta.
Pacat ca "dinozaurii prosti" mor greu !!!!
- de
Misoginul
la: 29/07/2004 16:16:14
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?) Stau si ma uit cu mirare... In incheiere: E adevarat ca nu aveau de niciunele (in afara de 2 vaci, cateva hectare de
Cu.....consideratie (desi e prea mult cred, de stima nici nu poate fi vorba...) Un...."batran" realist !!! Misoginul
Probabil stiti ca cuvantul e
- de
gabriel.serbescu
la: 11/08/2004 13:21:04
(la: Vreau dreptul la mandria de a fi roman!) Probabil stiti ca cuvantul e o arma, ca mai mult, cuvintele in sine sunt simboluri si o utilizare corecta a lor poate face bine sau rau. Din nevoia de a intelege mai bine simbolurile exista inclusiv o stiinta, semiologia.
Problema unui simbol e aceea ca adesea el deviaza in mit, sau complex mitologic, caz: Eminescu, care poet fiind, a ajuns sa simbolizeze o intreaga poezie romaneasca, a devenit mit. Dumneavoastra domnule Herjeu, efectuati aceleasi manevre, manipuland inconstient niste simboluri romanesti (literati, artisti sau fosti lideri politici) si le proiectati la mama dracu, unde se imbina discursul spiritual romesc si orgoliile patetice de natie blegita si distrusa de comunism. Cand vorbiti de Romania, domule Herjeu, faceti-o tare si raspicat daca tot vreti sa fiti orgolios si mandru, caci in textele dumneavoastra se intuieste buciumul si jalea. Numai bine E evident din raspunsurile voastre ca pentru fiecare femeie/barbat cuvantul "sexy" inseamna altceva (nuante, nuante si iar nuante).
Pentru mine personal inseamna atractiv(a) la modul sexual si atat. De ce e necesar sa fie sexy (o tipa)? Din punctul meu de vedere nu e NECESAR sa fie sexy NEAPARAT - ca sa-si gaseasca masculul ca sa zic asa...Si pe urma...dupa ce l-a gasit, de ce mai vrea sa fie sexy totusi, pana la 70 de ani daca se poate...ai? (opaaaa...unele domne', nu chiar toate, doar vreo 80 % dintre ele!). Pentru turma de afara sau de ce? Ma rog...nu mai incep iar ca nu are sens. Asta voiam eu sa stiu...asa ca fapt divers, de ce femeile VOR ELE MUSAI sa fie sexy? Ca stiu ca vor...stiu sigur, le salta inima in ele (adica Ego-ul, ma rog...) cand prind cate o privire de mascul in calduri pe strada...asa...stiti...in treacat, deh...Am si eu prietene, colege care vorba aia...inima zburdalnica, soti plictisiti (care stau eventual cu orele si scriu pe forumuri in loc sa...;-) ). Eu personal fac parte din restul de 20 % si tot se uita la mine pe strada (sunt tanara inca...si in forma da' se duce in timp si asta, normal!). Creste inima in mine cand vad ca ma observa? Nu, nici vorba...ma mir de regula ce-or vedea oare ca nu umblu "despuiata", dimpotriva port de regula fuste lungi si bluze gen ie, brodate (hainele=creatie proprie...ma laud!). S-o gasi vreun nebun anonim si complexat sa ma contreze?!...Probabil. Mereu or sa se uite unii sau unele...asta este. Ma incalzeste cu ceva ca se holbeaza lumea? Cu ce? E grotesc sa pretind ca da. Eu zic asa (ma repet...stiu), taria din om (la cap, psihicul adicatelea, mintea, bila, cerebelul) e cea mai importanta trasatura. Daca nu o ai, esti un nimeni, depinzi de altii, de parinti, de sot/sotie, de amant/amanta, de mediu si de imprejurari. Daca o ai, esti de neanvins, de nedezamagit, de neanduplecat, de nedeziluzionat, de ne...multe. Stiu un proverb care merge manusa aici, zice asa..."Where there is a will - there is a way!"...adicatelea ceva de genul " Daca vrei - poti!" (ca nu prea merge traducerea cuvant cu cuvant, nu se pupa). Cu taria asta poti sa faci ce vrei in viata, exact ceea ce vrei (sa te faci slab sau gras; prost sau destept; altruist sau egoist; bun sau rau; vorbitor de franceza, chineza sau sanscrita; frumos sau urat, etc.). Asta e concluzia mea, punct.
generatii
- de
mya
la: 18/08/2004 12:55:27
(la: Ani de liceu, cu emotii la romana si tatuaje in buric) Eu zic ca tinerii/adolescentii dintotdeauna au incercat sa fie /para originali. Cand esti foarte tanar nu prea ai habar ce e cu tine, inca nu ai self-confidence, esti putin dezorientat, nu ai idee ce-ti rezerva viitorul, ti se par anosti si plictisitori parintii si activitatile lor banale (munca, casa si a doua zi - la fel! Pana la moarte.).
Iti vine sa-ti iei campii la un moment dat. Nu intru acum in detalii...ideea e ca tinerii sunt usor influentabili (mediul mai ales, are mare efect asupra lor). Vor sa fie si ei ca altii...cu belciuge in nas (ca e cool!) sau cu tatuaje (arata tare, esti super!)...vor sa iasa cumva in evidenta si cum prin creier nu pot...inca (hei, fara suparare!) o fac prin fizic, impresie artistica. Fac si ei ce pot. Cand incepi sa te mai coci la cap (unii nu ajung la stadiul asta niciodata, dar asta e alta treaba!)...te prinzi ca ideea de fapt consta in unicitatea/personalitatea omului (si nu ca alti 100 din jur). Poti fi sau nu interesant, mai special. In fond - chiar esti special, domne'...esti unic. Sunt unii (sunt, da, recunosc!) care mai de tineri sunt speciali, originali, stiti genul mai destepti/isteti/cu personalitate, in jurul carora roiesc ceilalti (gloata, ca sa zic asa, fara suparare!). Aia de regula reusesc in viata...nu intotdeauna desigur (unii reusesc sa ajunga la puscarie) insa sunt mai siguri pe ei, oarecum mai constienti de ce le poate pielea (bine sau rau, decide fiecare pentru el). Ce vreau sa zic este ca mediul si familia au mare efect in educatia unui tanar/adolescent. Daca tatal fura - fura si copilul, doar nu o sa iasa din el olimpic la fizica. Si reciproca, daca tatal/mama se ocupa de copil si il invata de mic sa fie pe cont propriu si sigur pe el si ii explica diferenta dintre bine si rau (prin exemplul propriu, cel mai sugestiv) atunci si copilul devine un adult responsabil (de faptele lui si implicatiile lor in viitorul sau). E greu cand ai 18 ani sa-ti imaginezi ziua in care esti singur pe lume (vine si ziua aia, fara dubii!) si trebuie sa te descurci absolut singur, independent, sa iei decizii de viata si sa suporti consecintele deciziilor tale. Cu cat te "coci" mai repede cu atat esti mai fericit fiindca daca incepi mai devreme sa iei deciziile bune - ajungi mai repede sa faci ceea ce visezi/ce-ti doresti/ intr-un cuvant sa-ti traiesti viata precum ai meritat. Tu decizi-tu suporti, liberul arbitru e de partea ta, mai departe ce faci cu el...e optiunea personala a fiecaruia. Si inca o chestie...cine da vina pe cei din jur (mediu, parinti, societate...mama mare) pentru esecurile lui - nu a inteles nimic! El e de vina pentru ce i se intampla fiindca el ia deciziile (si nu altcineva) si tot el POATE DACA VREA sa-si schimbe viata in orice moment! Mai clar de atat...Curaj si incredere tuturor, orice e posibil, sa vrei numai! "Craii de curte noua".
de Mircea Cartarescu, aparut ieri (1 septembrie) in Jurnalul National "Intre studiile psihologice, psihologia cuplului ocupa un loc extrem de important. Caci orice cuplu, de orice tip (sot si sotie, Marx si Engels, Stan si Bran, Butch Cassidy si Sundance Kid, Sacco si Vanzetti, Ginger si Fred etc. etc.) capata o identitate aparte, numita de specialisti gestalt, diferita de cea a celor doi componenti. Exista, de exemplu, nebunie de cuplu, in care, de fapt, doar unul dintre membri e nebun, dar ii induce convingerile sale delirante si celuilalt. Exista, de asemenea, comportament criminal de cuplu: cei doi membri nu ucid cand sunt separati, dar cand se-ntalnesc devin o formidabila masina criminala - Ian Brady si Myra Hindley, de pilda. Exista si cupluri alcatuite din persoane atat de diferite-ntre ele, incat pare aproape imposibil sa-ti dai seama ce-i uneste, de fapt, pe cei doi. Mai ales ca-ntre ei, de multe ori, in loc de afectiune, nu poti detecta decat ura, dispret si frustrare. In asemenea cazuri, scrie un mare autor roman, Mateiu Caragiale, nu poate fi vorba decat de o forma sau alta de viciu. In faimosul sau roman "Craii de Curtea-veche", el si descrie un astfel de cuplu, format din Pasadia, boier decazut, si Gorica Pirgu, calauza sa in scarboasa si obscena viata de noapte bucuresteana. Cei doi se detesta si, in conditii obisnuite, n-ar putea fi vazuti niciodata in acelasi mediu, dar atractia viciului e mai puternica decat orice diferenta structurala sau sociala dintre ei. Ei sunt nedespartiti, in ciuda tuturor tentativelor de evadare, de parca-i tine-mpreuna o vraja rea. Astfel de cupluri nu sunt rare nici in casnicie, nici in afaceri, nici in politica, si provoaca mereu uimirea spectatorului din exterior. Ce-i tine-mpreuna pe Iliescu si pe Nastase, noii Pasadia si Pirgu ai unei Curti noi? Ce fel de alianta paradoxala mai e si asta? La recentul congres PSD s-a afirmat ca legatura lor are "o forta extraordinara". Pentru mine, tandemul celor doi e un spectacol grotesc si tulburator. Fiindca rar poti intalni oameni mai deosebiti ca fire, ca gandire politica si ca interese aparente. Ion Iliescu e un gorbaciovist, un comunist cu fata umana, credincios idealurilor din tinerete, om dintr-o bucata in felul lui, desi a fost constrans, asemenea lui Galilei (!), la cateva retractari formale. Este incoruptibilul care a tolerat sub umbra sa cel mai mare numar de corupti care s-a vazut vreodata in Romania. E cea mai inadecvata persoana pentru conducerea unui stat ce doreste sa inlature catastrofa trecutului, pentru ca el insusi este trecutul ce-ar trebui inlaturat. E ponderat si modest de obicei, dar prin manusa de catifea strabat adesea pumnalele de otel ale ideologiei pe care masca sa de om de treaba o imbraca. Omul acesta anacronic a fost nesansa istorica a tarii noastre in ultimii 15 ani: nici un lider asemenea lui nu mai exista in fostele state comuniste - cu exceptia semnificativa a celor din fostele republici sovietice. Nastase, pe de alta parte, apartine altei generatii si altei viziuni. E politician "de cartier", cinic, pragmatic, deloc insensibil la proprietate. Iliescu este crucea pe care trebuie s-o duca. Sunt convins ca-i uraste fiecare zambet si fiecare cuvant. A-ncercat de nenumarate ori sa se lepede de el, si de fiecare data batranelul acesta aparent atat de fragil i-a tras peste bot, cam ca-n "Karate Kid", cate-o laba magistrala, de l-a dat de-a berbeleacul. Ce chin ingrozitor: sa nu poti guverna cum vrei tu din cauza tatucului, dar in acelasi timp nici sa nu te poti dispensa de el, pentru ca fara el esti nimeni. Poate sa tina, pe de alta parte, Ion Iliescu la baiatu-asta rubicond, arogant si avid de bunuri lumesti? Recunoasteti ca e cu neputinta: Nastase arata, de fapt, ca Uncle Sam calare pe-un sac de dolari din caricaturile din tineretea actualului presedinte. Adevarul e ca avem aici un cuplu construit pe viciu, pe viciul mortal al puterii cu orice pret. Forta "extraordinara" a legaturii celor doi e una hidoasa si maligna: cei doi formeaza-mpreuna o masina de adunat voturi, teribil de eficienta intr-o tara in care presedintii de bloc sunt toti dupa chipul si asemanarea presedintelui din varf, iar mafiotii locali isi modeleaza trupurile si averile dupa titanul de la Cornu. Luati separat, avem un pensionar si-un hip-hop-ist. Impreuna sunt gaina cu oua de aur a partidului de guvernamant. Din fericire, oamenii stiu ca e nevoie de o schimbare. Ca nu e sanatos sa poposim in rada Uniunii Europene avand la carma un comunist si in cala un urias partid al celor corupti. Si mai stiu ca nu e sanatos ca Nastase sa-si arate suficienta si ca presedinte, in vizitele protocolare. Ca acest paradoxal cuplu trebuie lasat in urma, in pubela istoriei, spre usurarea celor doi si spre binele nostru, al tuturor".
TRECUTUL ESTE GARANTIEA VIITORULUI-DACIA STRABUNA
- de
DESTIN
la: 05/09/2004 08:13:57
(la: Cum gandim?) Se porneste de la ideea gresita ca dacii au fost un popor de pastori sau de munteni, un fel de triburi, iar civilizatia si latinitatea le-au dat-o romanii, prin romanizare.
Nimic mai utopic, nimic mai neadevarat, deoarece romanii sunt un produs al dacilor, o ramura din trunchiul dac si prima lor civilizatie au primit-o de la daci, dupa cum vom vedea… Elementul autohton dacic a ramas pe loc, în asa-zisa Dacia Felix, care a fost “felix” pentru romani, nu si pentru daci. Cand ne gandim la fractiunile dace: moldoveni, blaci (valahi), letini, pelasgi, etrusci, osceni (osci), maramuri si stim ca acestia au dat civilizatia lumii, te cuprinde revolta gandind cat de gresit au deslusit unii istorici realitatea faptelor. Vergiliu vorbind despre Daci, îi numeste genus antiqum terrae (cel mai vechi popor de pe pamînt) si terrae filli (fii pamantului) (Eneida, VI, 580). Si Servius spune acelasi lucru. În Orient, dacii iau numele de Titani sau Giganti. Mai mult, Homer îi numeste “zei Titani” (Hymn in Apoli, 335, Hesiod, Theogonia, 630-668). Iar în Iliada, tot Homer le spune “protoparintii zeilor” si ai oamenilor distinsi, sau protoparintii parintilor nostri (Homer, Iliada, XIV). “Si era peste tot pamîntul o singura limba”” (Moise, Cartea I) dar nu o numeste. Psametus, unul dintre cei mai culti faraoni ai Egiptului, care a trait cu sapte veacuri î.e.n. spune: “Am facut multe experiente în viata mea, ca sa aflu cel mai vechi popor pe pamant si ce limba vorbea acel popor; în sfarsit am ajuns la convingerea ca limba cea mai veche a fost a frigienilor, adica a pelasgilor si prin urmare acesta este cel mai vechi popor” (Herodot, Cartea II). Dar cine sunt pelasgii? O spune Diodor Siculo: “Eu sînt pelasg, nascut din pamantul negru al Daciei” (Diodor Siculo a fost stranepotul Istrului si al Tisei, nascut în Carpati). De la pelasgi ia numele fractiunea de popor dac, care a ajuns mai tarziu si în Italia. Pelasg a fost o diviAvem noi constructia lor de fraza? Avem noi pe: us, is, os si verbul la sfarsit, asa cum aveau romanii? Nu, vorbim asa cum am vorbit de cand ne gasim pe pamantul acesta. Noi pastram întreaga traditie, pe care alte popoare de aceeasi origine nu o mai au. Italienii nu au traditia noastra si nici folclorul pe care-l avem noi. Se cunoaste ca este un popor nou. Si daca lucrurile stau astfel, cum poate sa gandeasca cineva ca oamenii acestia, a caror rasa si limba era bine determinata, au amutit si au surzit, trebuind sa astepte 1.000 de ani, pana au venit peste ei romanii sa-i vindece de mutenie si sa-l învete limba romana? Sa aruncam o privire la romani cine le sunt conducatorii: 235-238 de origine tracica MaximinTracul din Moesia,vorbea latina cu accent tracic. 249-251 de origine traco-ilira Decie(C.Messius Decius). 267-268 de origine traco-ilira Marcus Acilius Aureolus. 268-270 Marcus Aurelius Valerius Claudius din Sirmium. 270-275 Aurelian Lucius Domitianus Aurelianus din Sirmium. 272-282 Probus M. Aurelius din Sirmium. …………………………………………………………………. 293-305 Constantinus Chlorus tatal Sfantului Constantin Cel Mare. 305-337 Sfantul imparat Constantin Cel Mare,fiul lui Constantinus Chlorus si al Sfintei Elena-daca de origine. Constantin cel Mare, Sfantul Constantin Cel Mare, a fost si ramane una dintre cele mai mari personalitati ale Istoriei. Etnic si spiritual a fost straroman in cel mai clasic sens al cuvantului. Sau, cu alte cuvinte, el este primul ? si probabil cel mai mare ? domnitor roman. Crescut pentru a sluji si - posibilitatea nu se excludea niciodata in marile familii - pentru a conduce Imperiul Roman, cu multiple legaturi tracice - atat de sange cat si spirituale -, convertit la Ortodoxie dar pastrand in permanenta o linie diplomatica necesara, totusi fara a se departa de Dumnezeu, sinteza a geniului diplomatic si organizatoric roman si a entuziasmului si misticismului traco-ilir, Sfantul Constantin Cel Mare ramane o pilda de neegalat in toata istoria Imperiului Roman si a celui Bizantin de limba greaca. El s-a nascut la Nis si a crescut in complexul mediu al traco-romanilor si protoromanilor aflati la putere in Imperiu. Ca sugestiv exemplu al sus-amintitei complexitati este faptul ca a trebuit, atunci cand tatal avid de putere si-a abandonat sotia - pe Sfanta Elena - sa se obisnuiasca a trai intre mama vitrega, fiica a lui Maximianus Hercules (deci tot traco-romana) si mama sa adevarata. Este de mirare cum, in aceste conditii vitrege, a izbutit sa devina crestin, cu o asemenea impresionanta dimensiune spirituala. Ma opresc aici si intreb: unde/cine/care sunt conducatori straini? Ce zici Tu: "Cert este ca poporul a avut mereu un stapan si acesti stapani au fost intotdeauna din alt neam. Sa nu sariti in sus si sa spuneti ca "boierii români" au fost.. Nu au fost boieri români. Boierii Români sint o aparitie târzie in viata poporului român si ei au provenit la randul sau in marea majoritate din stapanii de neam strain care au fost asimilati de români." Afirmatiile din comentariul mai jos postat sunt fara acoperire... "mya si complexele nationale #18555, de AlexM la Thu, 29/07/2004 - 21:40" (va urma) Bibliography: Herodot:Historiarum Liberi IX edidit Henri Rudolph Dietsch. Editio altera Curavit H. Kellenberg vol. I Lipsiae, in Aedibus, B. G. Tenbueri, 1885; Herodot:Traducerea româneasca publicata dupa manuscrisul gasit în manastiirea Cosula, de N. Iorga, Valenii de Munte. Tip. Neamul Rom. Soc. Pe actiuni, 1909, p. 553; Dione Cassius: Historia romana, vol. I-V, Leipzig, Taubner, 1864; Hoefer, tomes I-IV, ed. II, Paris, Hachette, 1865; W. Froehner: La Colonne Trajane d’après le surmoulage exécuté à Rome en 1861-1862; Salomon Reinach: La Colonne Trajane, Paris, Leroux, 1886; A.D. Xenopol: Istoria Românilor din Dacia Traiana, ed. III, vol. I-IV, Iasi; A. D. Xenopol: Materiale arheologice, vol. I si II; Ph. Le Bas: Histoiire romaine depuis la fondation de Rome jusqu’à la chute de l’empire d’Occident, vol. II, p. 558, Paris, Didot, 1846; Gr. G. Tocilescu: Dacia înainte de Romani, Tip. Acad. Rom, 1880, p. 594; N. Densusianu: Dacia preistorica, Buc. Instit. De Arte Grafice, Tip. Carol Göbl, 1913, p. 1152; Teohari Antonescu: Lumi uitate. Studii liiterare si arheologice, Iasi, Tip. Edit. Dacia, P. Iliescu si D. Grossu, 1901, p. 214 Columna lui Traian, vol. I-III, Iasi, Tip. Goldner, 1910, p. 271 Dionisiu Fotino: Istoria generala a Daciei. Trad. G. Sion, Tom I, Buc., Impr. Nat. Rom., 1859; Teohari Antonescu: Cetatea Sarmisegetuza reconstituita, Iasi, Tip. Goldner, 1906; Anton D. Velcu: Contributii la studiul crestinismului Daco-Roman sec. I-IV d. Chr.,Imp. Nat. Buc.; Vasile Pârvan: Dacia. Recherches et découvertes aechéologiques, vol. I/1924, vol. II/1925. Buc. Cultura Nationala Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
Da, asa este in Romania, Ital
- de
mya
la: 09/10/2004 16:41:10
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai)) Da, asa este in Romania, Italia, Spania si alte tari latine...barbatul e stapanul in casa, el ia deciziile, el dicteaza, el e seful, sigur... in proportie mai mica sau mai mare. Iau marea masa, nu ma uit la extreme. Chestia asta e valabila mai mult in mediul rural decat in cel urban si mai mult in mediul sarac decat in cel mai instarit (mai educat eventual). Asa cred, nu stiu.
Eu cred ca treaba vine totusi din educatie. Mamele de baieti gandesc altfel decat mamele de fete - vorbesc acum de Romania. Am un exemplu bun: fosta colega de servicu - cu baiat si fata. Baiatul putea sa-si aduca acasa iubita (dormea cu ea in pat) fata insa nu (puteti sa va imaginati o mama romanca (sau tata!!!) care sa accepte ca fica-sa sa doarma cu un vlajgan in casa noaptea?). Pentru baiat era in regula asta, pentru fata nu. Daca iubita baiatului se plangea ca tipul nu misca un deget...viitoarea mama soacra sarea cu fundul in sus ca nu e gospodina, ca e lenesa, etc. Fata - si nu baiatul ei drag, odorul scump (de 1,85 !). Daca insa fata ei zicea de prietenul ei ca nu misca un deget (nu-i tinea haina cand se imbraca, nu-i deschide usa, nu-si spala cana de cafea...etc.) mama zicea ca e un mitocan si ca tre´sa-si caute altul mai bun. "Ce...sa-mi dau fata dupa toti handicapatii?!" Chiar daca fiul ei facea la fel cu a lui iubita (aia obraznica si lenesa!). Si multe altele, nu intru in amanunte. Mentalitati de ev mediu, zic eu...Cunosc cazuri cand ambii parteneri sunt oameni cu studii, ambii foarte buni, talentati si el...o mai pocneste pe ea asa...din dragoste stiti...ca sa-si stie locul deh! Dupa formula "Femeile si negrii nu e oameni"! Ridicol nu e faptul ca el o pocneste si faptul ca ea se lasa pocnita si nu are nimic impotriva, ba chiar vede aici dovada dragostei lui nemarginite. Asa dragoste...Eu insa zic ca se potrivesc perfect. Sunt cuplul "ideal" ;-). In societatile occidentale, femeile sunt mai egale cu barbatii. Lucreaza ambii, cand ele fac copii lucreaza doar el pentru un timp (sau pentru totdeauna), ele nu stau la coada cratitei cu orele (cumpara potol gata preparat - e foarte diversificat si ieftin). Apoi amandoi fac treaba in casa (de regula), el da cu aspiratorul, ea sterge praful. El duce gunoiul, ea spala geamurile. El gadila masina, ea gadila copiii (daca e mama). Le da mana sa manance in oras serile (des!), pot trai normal dintr-un singur salariu in casa (al lui sau al ei, depinde) fara mari dificultati. Cand doar el lucreaza, ea o sa fac mai multa treaba in casa, normal. Si cand divorteza, el trebuie sa plateasca fostei neveste un fel de pensie lunara (daca ea nu munceste) sau reciproca. Totusi, barbatii (din cauza hormonilor diferiti) au tendinta sa domine. Mi se pare firesc. De aici problemele daca ei sunt mai agresivi si ele mai infipte. Cel mai simplu e sa formeze ambii un cuplu in adevaratul sens al cuvantului, sa discute mereu, sa fie prieteni, sa invete unul de la altul, intr-un cuvant sa se completeze. Avantajul ar fi de ambele parti! Ar castiga cuplul, "ambii doi" de fapt. Dar ego-ul isi tot baga coada, deh.
Multor emigranti le vine greu
- de
mya
la: 10/10/2004 15:26:53
(la: O noua limba de circulatie internationala) Multor emigranti le vine greu sa invete limba noii tari. Nu toti oamenii au talent la limbi straine (uite Iliescu!), iti trebuie ureche muzicala si rabdare si perseverenta ca sa ajungi sa comunici fluent intr-o limba total noua. Mai conteaza si varsta in multe cazuri, la 60 de ani e mai greu sa inveti franceza sa zicem...decat la 20. Depinde. Unii pot, altii nu. Totul e sa vorbesti corect si sa te faci inteles. Slefuirea accentului se face pe urma, in timp (daca se mai face...) da´nu e musai in fond.
Marea majoritate a oamenilor au retineri la inceput sa-si dea drumul la conversatie intr-o limba straina, indiferent daca o stiu mai bine sau mai prost. Cei mai dezinvolti au de castigat, chiar daca vorbesc mai prost (cu greseli multe) insa vorbesc! Cu timpul mai prind. O data ce-ti dai drumul mai repede la conversatie ai mai multe sanse sa comunici, sa te integrezi, sa-ti gasesti de lucru, etc. Daca taci ca sa nu gresesti e cel mai prost. Iar daca incerci sa vorbesti din prima mai destept, cu exprimari mai elevate dar nu-ti iese/te balbai...iar e prost. Putini dintre imigrantii (romani sau neromani) cu care am avut de-a face au pus efectiv mana pe manuale de gramatica si studiat sistematic noua limba a tarii de emigratie (zilnic, ani la rand). Nu mai vorbesc de casete sau CD-uri speciale pentru pronuntie si accent. Marea masa ramane cu nivelul conversatiei cam la acelasi treapta (cea initiala) - pana la moarte. Oamenii gasesc de lucru si cu asta basta, se mai prinde limba de ei in timp, in ani. Da, se prinde! Unii insa raman cu carente in exprimare, cu greseli de gramatica si cu formulari nefiresti (traduc din limba lor nativa in cea noua si nu merge mereu!). Daca esti foarte bun in meserie ti se iarta toate astea, daca insa esti la nivel mediu...si vrei sa avansezi intr-o firma sa zicem...trebuie sa ai o exprimare ceva mai desteapta/sa ai vocabular mai bogat. Tre´sa pui osul la treaba si sa-ti perfectionezi limbajul, conversatia, exprimarea. Musai! Despre romanii care emigreaza si vorbesc intre ei in rogleza...sau chinezii in chinoengleza etc....nu am de zis decat ca nu fac bine. Ajung sa se invarta pana la urma numai in comunitati de romani, chinezi, etc....si nu se integreaza cu adevarat in noua societate/lume. De aici apar frustrarile inerente. Cat despre schimbarea numelor din Marghioala in Maggie sau Ion in John...fiecare face ce-i pofteste inima. Oamenii sunt liberi sa aleaga precum vor, e viata lor. Mie personal nu-mi plac aia care sunt plecati din tara lor de bastina de scurt timp si "uita" multe cuvinte din limba materna printr-o amnezie subita atunci cand vorbesc/isi scriu cu rude sau prieteni din tara (pe forumuri, la telefon, etc.). Aia sunt cu adevarat ridicoli, parerea mea. Eu sunt plecata de ceva timp din Romania si inca nu am avut "amnezii" de acest tip. Am schimbat ceva tari si totusi cand vorbesc romaneste nu "condimentez" cu nimic strain. Mi se intampla insa sa uit cate un cuvant (in conversatia rapida) si sa-mi vina in schimb altul in alta limba. Asta tine cam 2 secunde, pana fac conexiunea in creier si dau drumul la gura zicand cuvantul in romaneste (daca mi-a venit in creier) sau schimb exprimarea si cu asta basta. Sunt cuvinte care intr-o limba exprima mai clar o stare si care in romaneste nu exista (sunt sub forma de expresii lungi). Asa este. La astea am dificultati de regula. Dar se poate controla treaba. Pentru cei care insa au parteneri neromani si cu care nu discuta in romaneste - e mai greu. In timp isi uita limba materna, mai mult sau mai putin. Asta e adevarul, asa e viata...dupa formula "Ochii care nu se vad - se uita!" Hai ciaaaao si la mai biiiig! Sanatate multa si sehhhhr viel plaisirrrr!
|
![]() ![]() cautari recente
"PROVERBE DESPRE POLITETEA"
"traditii paste" "stie taranul" "natura-ti da zilnic exemplu de a trai" "l-ati creat" "polisemia cuvantului umbra" "texte de vara pentru copii" "sceneta de craciun in 3" "mijlocitor in afaceri" "deacord forma" "Mică sirena" "dialog intre un copil si un rau jucarie" "Divort la 40 de ani" "luar-ai foc" "balaurul care na mai ajuns in p[oveste'" "alcatuiti enunturi cuvantul brate" "de unde provine familia zosim" "visuri dulci" "lanul de canepa" "a da glas" "oamenii intelepti chiar d aristofanaca toate legile ar fi abolite tot ar trai in acelasi fel" "sa se mandreasca" "prpozitii cu cuvantul solidaritate" "desparte in silabe cuvantul pietre" "Carte de citire şi gîndirecarti download nlp" "sentimente despre carte" "femininul cuvantului evreu" "minune balaie" "a cere luna de pe cer" "cafeaua de neata" mai multe... linkuri de la Ghidoo:
|
(la: Downloadul de mp3-uri si filme de pe Internet.)