polisemia-a urmari

Am urmarit cu interes interviul luat de Cristina Topescu lui Paulo Coelho in Franta, la resedinta acestuia...Un om jovial, plin de spirit, care iti impartaseste cu generozitate ideile sale filozofice. Ce am retinut:
C.T. : "Ce calitati credeti ca aveti?"
P.C. : "Nu sunt las."
C.T. : "Dar defecte?"
P.C. : "Toate celelalte!"
Mi-a placut...
Urmarea? Aseara am inceput sa citesc "La raul Piedra am sezut si-am plans".

sanjuro

Catastrofe umane, mii, zeci de mii, milioane de morti, crime umanitare, distrugeri materiale si umane.. astea sunt o parte doar din urmarile razboielor.

Hitler si responsabilii Holocaustului au fost judecati si condamnati, singura referinta in domeniu sunt Tribunalele Internationale care judeca, au judecat si o sa continue sa judece crimele impotriva umanitatii.

Inca nici un Tribunal International n-a judecat Romania pentru Holocaust!
Orice alta afirmatie este aleatorie..

Am urmarit dezbaterea care a urmat difizarii documentarului la Antena1, si am remarcat incrancenarea cu care eroul Dinescu tinea la postul de erou. Parca ar fi zis: "ce ba, vin astia si-mi spun ca revolutia al carei erou am fost n-a fost decat manipulare? cine ma eu eroul am fost manipulat ca un fraier?"

Deh mai, documentarul ala spunea lucruri incomode, chiar daca adevarul e pe undeva pe la mijloc.

Cei mai amuzanti au fost cei care l-au infierat cu manie revolutionara doar pentru ca se amintea de unguri. Un nationalism dezgustator.

..................................................................................
"-- Hei, uitati-va! regele e gol!"

"Prin urmare, cred ca aRMATA (institutie de depersonalizare) nu ajuta individului, mai ales cand incearca sa se substituie celor 7 ani de-acasa."

Interesanta remarca. Nu ai incercat sa faci invers? Nu prea-tzi place disciplina!



SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !

zilele trecute, urmarind doi prieteni jucind sah, am observat ca -la greselile mai grave- reluau jocul cu citeva mutari in urma. deci, am refacut joculsi...reluam.

cu prietenie ptr. totzi

SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !

Ai urmarit seria de dezvaluiri si marturii publicate de jurnalul.ro in legatura cu decembrie 89 si executarea Ceausestilor?

..................................................................................
"-- Hei, uitati-va! regele e gol!"

"N-am urmarit seria de dezvaluiri despre care vorbesti. Am pierdut ceva important?"

Au avut o serie de articile cu marturii ale celor implicati in evenimente.
Cea mai interesanta a fost urmarirea in detaliu a traseului lui Ceausescu, de pe 15 dec. pana in momentul executiei si a transportului la Bucuresti. Apoi ancheta in legatura cu gen. Milea, care a rezultat in redeschiderea dosarului, dupa 14 ani. Din pacate jurnalul.ro nu cred ca ofera articolele in arhiva. Cred ca incet-incet lucrurile ies la iveala. Probabil ca peste inca 15 ani se va ajunge oficial la concluzia ca Ceausescu a fost asasinat de Iliescu & Co., fara nici o justificare legala.

..................................................................................
chiar n-a auzit nimeni de [Incredible String Band]?

incultura este o urmare tipica lipsei de combativitate a celor care sunt "mai mari". acum combativitatea e de mai multe feluri si ar trebui aleasa cea constructiva.

Am urmarit cu interes alegerile SUA, ca tot cetateanul neamerican- spun asta de cand la instalarea unui program am fost rugat sa specific tara de unde il voi opera: Amrica or other countryes.
Parte a reportajelor erau made in CNN, CBS sau orice televiziune VICOM, altele erau reportaje europene, si am avut norocul sa vizionez o noapte tematica facuta de canalul ARTE.

Cred ca unul din titlurile, sau lead-urile importante ar fi remarca unui sociolog francez, cetatean american insa, care spunea ca:

norocul american consta in faptul ca emigrantii noi veniti, sunt mai americani ca americanii cu vechime.

Nu exista astfel probleme de integrare, sau nu aceleasi cu care se lovesc restul de state europene.
Ulterior, cand acest emigrant este invitat la inmanarea ¨certificatul de american¨ este totodata apt de a-si sterge orice memorie, orice amintire, de a-si nega un trecut, pentru a jura credinta stindardului american.

Lasand insa curiozitatea asta la o parte, oricum romanul e mai catolic decat Papa, si intodeauna va fi un aservit si un serviabil, alegerile au in spate o paranoia sustinuta si educata de cele mai mari trusturi americane media.
Unii din ziaritii de la Harper spunea ca in problemele legate de Irak nu se mai face zjurnalistica-adica munca de teren, ci stenografie-adica se asculta la conferinte de presa.
Si de aici intervine axa unei campanii electorale. De la 11S, si mai apoi de la mistificarea relatiei lui Saddam cu Ben Laden.
Imediat dupa declararea razboiului un comentator de Fox aparea ca un comentator sportiv: ¨Saddam, we have a problem with you!¨, ca mai apoi un intreg razboi sa apara mai degraba ca un joc pe calculator, unde patratele verzi se suprapuneau peste tinte fixe sau mobile. Un razboi fara cadavre sa nu deranjeze puritanii americani, insa cu lungi declaratii despre democratie, and liberty for all.

Ulterior s-a realizat ca prudenta europeana (francezo-germana) in special, era una bazata pe lipsa de dovezi a oricaror arme chimice, a fost una fondata, si guvernul american a trebuit sa admita ca s-a inselat.
Ok, s-ar putea spune, oricine poate gresi, insa intre timp, populatia sciita, extremisti fundamentalisti, au scapat de Saddam, (printre putinii care le tinea piept), si acum sunt un focar de violenta.
Intre timp nu stiu exact cati morti sunt, insa imaginea unui copil a carui stomac fusese efectiv spulberat, si care declara ca nu intelege ce i se intampla, ramane in memorie, cat despre pretul benzinei fiecare cu norocul sau. In Spania o subventioneaza cumva (inca).

Acum, ma intreb inca odata, cat de dezinformat poti fi pentru a vota , si numai spun Bush, pentru ca Bush e un tampit alcoolic in tinerete, si care a falimentat nu stiu cate firme, un incompetent deci, dar cat de credul poti fi in avota pe cei care se afla in spatele lui Bush: Chenney sau Condollenza. Si restul cabinetului, evident, in fapt fosti executivi la marile corporatii de petrol din lume.

Orice miscare in State e perceputa in lume, si orice cauza americna are din pacate un efect resimtit global. Nu doar tratate precum Kyoto, si nici guverne dictatoriale subventionate tot de prostimea americana, prin intermediul CIA, insa chiar razboiul asta face ca lucrurile sa nu mai fie la fel. Chiar nu inteleg.
Cred ca trebuie sa fii ipocrit ca un puritan protestant, si sa mai crezi ca daca Bush e presedinte, e voia Domnului, un cliseu care sincer, cred ca terfeleste orice imagine a divinitatii.

Intr-un articol mai de acum o luna, Le Monde Diplomatique se intreba dac nu cumva in viitor ar trebui sa voteze si restul lumii pentru pres. Statelor Unite, si tind sa cred ac are dreptate.
Totusi, pentru cei care respecta multiculturalitatea, El Mundo, ziar spaniol de tiraj matioinal, specifica ca ¨Bush a primit votul albilor, a locuitorilor de la sate si crestini, in timp ce femeile, negri, latinii si lume fara convingeri religioase, sau segmentul urban, au optat pentru Kerry

Vi se pare normal ca presedintele celui mai puternic stat din lume, al unui stat cu cea mai puternica armata din lume, sa fie hootarat de niste rancheros, care dupa ce-si scot cizmele de cauciuc se duc duminica la cort si lalaie osanale religioase?
America merita mai mult de atat, si ma dezamageste profund romanul care a ajuns sa-l voteze pe Bush, si care-si face chiar mandrie din prostia lui.

stau si va urmaresc si ma minunez...Omuletzule, acum daca fata ti-a vorbit civilizat tu de ce nu raspunzi la fel de civilizat?
I know..ma bag si eu, dar sincer nu am putut sa nu ma bag cind vad cum va impungeti cu vorbele..
Eu nu zic sa nu puneti patima mai oameni buni, dar chiar sa ajungeti la a va jigni, la a va spune cuvinte intepatoare..parca totusi e prea mult..

...desi de urmarit, va urmaresc de mult timp, abia acum mi-am luat avant sa particip...n-am idee de ce tocmai la aceasta dicutie.
Marea iubire!
Eu am recunocut-o in momentul in care am inceput sa-mi bazez intreaga existenta pe relatia cu acea persoana, sa-mi ignor prietenii, sa-mi neglijez familia, sa iau decizii capitale, in functie de respectiva persoana.
Care mai locuia si la vreo 3000km distanta...A fost pana la urma un esec, evident, fiindca fericirea sa se traducea prin cure repetate cu Prozac, care alternau cu momente de isterie sau depresie puternica.
O perioada am reusit sa-l trag dupa mine, naiva, fara sa realizez ca unui om bolnav nu-i poti pretinde acte responsabile.
In timpul unei pauze, cand nivelul de serotonina din creierul sau era probabil in cadere libera, am auzit de toate...tarfa romanca, si altele care mai de care.
Uitase intre timp probabil ca ma intalnise, nu pe trotuar, ci la universitate, unde din intamplare am lucrat in acelasi insitut.
Atunci, ceva s-a dus dracului in mine, m-am gandit ca il auzeam pentru ultima oara, ca n-o sa-l mai vad, oricum, si am reusit sa ma impac cu inevitabilul.
N-a fost simplu, va asigur.
Prindeam in cel mai fericit caz 2 ore de somn pe noapte, tresaream la cel mai mic zgomot, nu mai reuseam sa stau singura in casa.
Si ma consider o persoana rationala, nu credeam sa mi se intample tocmai mie ASTA...
Acum stiu mai mult ca sigur ca in curand voi imparti din nou cu el un spatiu relativ comun dar sper sa-i fac fata, pentru ca pana la urma stiu ca va veni pauza in care din nou voi deveni "indezirabila"...
Oricat de mult as tine la el, au trecut doi ani de la povestea asta, timp in care mi-am acordat timp si mult, mult spatiu.
Nu trece o zi fara sa ma gandesc la el, intre timp, auzind ca voi reveni a inceput sa ma caute din nou, sigur il mai iubesc, a fost cu siguranta o mare dragoste, dar nu pot sa fac fata din nou la asa ceva!!!

Ati scapat ieftin domnule Dinu cu domnisoara Carmen...... eu sunt urmarit de KGB si CIA ptr. ca am pacalit studentii.....

Acum ceva timp aici: http://www.badorgood.com/detailn.php?id=588 am sarit in apararea studentilor ce urmau si cred ca inca urmeaza sa fie pacaliti de o casa de cultura la un asa zis concurs foto ce si-a facut anuntul de mica publicitate pe badorgood, am scris acolo ce aveam de spus si astazi dimineata iata ce e-mail frumos primesc de la o tanti, Alina Ionescu despre care referintele sunt inexistente pe web-ul romanesc:

"Stimate domn,
Cred ca dumneavoastra stiti mai bine despre pacalirea
studentilor, din moment ce aveti antecedente."

I-am raspuns pe bog si ii raspund acestei minunate doamne si acilea sa vaza lumea ca n-am nimic de ascuns:

Stimata doamna ati baut gaz azi-noapte, aveti cumva febra aviara sau vorbeste gura fara dvs ?? Cred ca ultima varianta vi se potriveste sau poate cine stie nu e bine sa va urmez exemplu si sa vorbesc in necunostinta de cauza, dumnezeu stie pana la urma ce probleme aveti la "mansarda" daca debitati in asemenea hal, poate vreti sa fiti mai explicita sa stie tot poporul cu ce am pacalit eu studentii.... Eu nu-s decat un fotograf doamna mea, asistenti nu am din randul studentimii iar singurul concurs unde am pus umarul vreodata si la care am fost sponsor s-a desfasurat in cele mai bune conditii pe www.galeriafoto.com dar din pacate acum multi ani, nu cred ca ati auzit de site-ul acesta dar nu are asta importanta, mai important este sa spuneti poporului cu ce am pacalit studentii, poate cine stie e o chestie ptr. care-s si urmarit, KGB-UL si CIA sunt deja pe urmele mele si eu nu stiu, elucidati-ma stimata doamna, va rog HELP ME !! :-))

p.s. sau poate asa se gandeste organizatorul "concursului" sa reactioneze trimitandu-mi mesaje pe personala prin "bodyguarzii" sai FRUMOS SI AMUZANT CE SA SPUN..... !!!

Buna cafeluta in dimineata asta si haioasa, haioasa foc !!!

Narcis Virgiliu
www.narcisvirgiliu.ro

Urmarind cele spuse de DEX, vedem ca singurele notatii pozitive sunt cele de 'istet', 'abil', 'dezghetat', 'descurcaret'. In rest, cam toate sunt negative (siret, viclean, prefacut, hotoman, pisicher...)

De fapt, este una din principalele caracteristici ale natiei noastre. Romanul este descurcaret in primul rind. Prin 'descurcareala' a supravietuit de-a lungul veacuri, acolo unde o impotrivire eroica ar fi dus, poate, la disparitia lui. A fost folosita ca un mijloc de impotrivire pasiva fata de asupritori (ca si 'tiritul picioarelor', 'lasarea pe miine', 'facutul pe-a prostul', chiar pastrarea traditiilor, limbii si religiei...

Termneul intilnit des pe chatturi este cel de jmeker. Simtim instinctiv ca nu este un termen pozitiv. Jmekeri sunt cei ce se 'descurca' dind tunuri - nu cei ce supravietuiesc. Cei ce stiu sa calce legea fara a pati ceva, folosind mijloace ilegale pentru a se descurca. De fapt, mai mult de a se descurca - a avea avantaje materiale asupra celor din jurul lor, care sunt 'mai putin jmekeri'. Exista pe undeva o doza de admiratie fata de jmekeri, de cei ce stiu sa puna la punct 'inginerii', care stiu sa sparga carduri, conturi, stiu sa fure fara a fi prinsi - sau sa dea spaga pentru a li se da drumul. Care stiu sa se inconjoare de 'oameni puternici' care le pot ascunde matrapazlicurile...

Exista de fapt un lucru care deosebeste jmekerul de cel istet: el nu are pic de etica si morala.

"asta am si urmarit (umorul)."
...dar el a alergat mai repede !!! ;)

==================================================
"Eficienta este cea mai inteligenta forma de lene. (David Dunham) "

Am urmarit posturile tale si as dori sa adaug ceva. Stiinta de a crea si de a cunoaste nu a rasarit deodata. Ea a fost inspirata. Acu o sa imi explici teoria lui Darwin. Daca ar fi fost corect atunci in ultimii 10.000 de ani am fi ajuns la un stadiu diferit d.p.d.v. fiziologic. cu toate acestea suntem acceasi...Otzi, omul gheturilor are peste 100.000 de ani si avea aceeasi structura ca noi (fiziologic). Stiinta si religia au ajuns sa fie domenii complementare. Astfel multe enigme din religie au fost explicate prin stiinta. Descoperiri cum ar fi cele din Marea Moarta,cea de pe Muntele Ararat, si din desertul de langa Marea Morta...au confirmat veridicitatea textelor biblice si a persoanelor.In budism persista ideea cauzalitatii...insa nu se explica cauza primordiala...trebuie sa fi existat ceva inainte de timp ca sa existe dupa timp. Nu se poate sa existe ceasul fara ceasornicar.
Ortodoxia este cea mai complexa parte a crestinatatii datorita apropierii de Dumnezeu. Este in mijlocul catolicilor ce au ridicat ierarhia desupra poporului si protestanti care au ridicat omul mai presus de cuvantul lui Dumnezeu (interpreteaza singuri Biblia fara un ajutor autorizat, e ca si cum as dori sa fac un calculator cu componente de radio - daca imi intelegi aluzia). Ortodoxia pastreaza o cale de mijloc, calea apostolica. Am studiat si alte religii. In afara de cele sus numite celelalte (asa zis crestine) nu merita discutate, sunt niste aberatii, iar cele orientale se bazeaza pe eliberarea constiintei din cadrul reincarnarilor...ceea ce totusi nu explica de ce nu au o divinitate suprema. Toata organizarea lumii de la furnici la astre, arata o organizare...nu este anapoda lumea asta...de aceea trebuie sa fie un principiu suprem.
Stiinta ne ajuta sa intelegem ceea ce nu putem cu mintea omeneasca claustrata in urma pacatului. Sper ca am reusit sa mai fac putina lumina si ca am fost destul de succint...

nu te urmaresc, nu inteleg.

nu te urmaresc, nu inteleg.

Ca urmare a ultimelor modificari aduse textului, 135494, de Cri Cri se anuleaza.
--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.

...El mai mult ne distra pe noi, actorii, în pauzele spectacolului, îl admiram cum imită din colţul gurii: xaxofonul, trompeta, banjoul şi alte instrumente. Eram fermecaţi cu toţii. A doua zi Nora (Stroe se căsătorise cu Nora Piacentini) l-a invitat la noi acasă pe Regală, era mândră că tocmai îşi cumpărase un pian. Aici s-a născut cuplul „Stroe şi Vasilache”. Era în 1931-1932.
Stăteam zile întregi la „gura clapelor” unde compuneam împreună melodii, cuplete şi făceam planuri de viitor. Toate acestea şi multe altele aveam să le aflu din cartea sa de amintiri intitulată sugestiv: „77 de ani în 200 pagini”, pe care mi-a trimis-o din Tel Aviv, în 1983, prin Florin Piersic şi Matei Alexandru, cu următoarea dedicaţie: „Lui Ion Focşa în amintirea colaborării noastre de la Piteşti cu piesa Acceleratul 402. Cu toată dragostea N. Stroe”. Şi tot din carte mai vreau să redau câteva amintiri, care au cimentat prietenia lor. „De multe ori – spune Stroe, ne adunam la familia lui Vasilache, la o sărmăluţă în foi de viţă, iar bătrânul Vasilache, mucalit de felul lui îi spunea fiului: „Ţi-am mai spus! Când un evreu se aruncă într-o fântână, aruncă-te după el că acolo e o afacere bună.” „Păi, tată, nu vezi, m-am şi aruncat”!
Se referea desigur la prima lor mare colaborare, care se dorea cartea lor de vizită, căci spectacolul muzical „Olimpiada veseliei” era de fapt debutul acestui cuplu. Închiriase grădina de vară „Volta Buzeşti” care avea un vad bun, împânzise Bucureştiul cu afişele lor atrăgătoare, iar numele „patronilor” erau scrise ceva mai apăsat: Cuplul Stroe şi Vasilache. Un text spumos, cu glume bune la care se râdea în hohote, iar în final, când apăreau cei doi, stârneau ropote de aplauze; amândoi tineri, frumoşi, foarte muzicali, melodiile uşor de reţinut, se căutau şi după lăsarea cortinei.
Acest prim succes le-a dat aripi şi se gândeau cum să facă să încerce şi la Radio, uşor de spus, greu de îndeplinit. Dar să-i dăm cuvântul lui Stroe: „Fratele meu, Isaiia Răcăciuni, era secretarul Fundaţiei Carol al II-lea şi conducea Editura Cultura Naţională şi lucra direct cu prof. Alex. Rosetti, la rugămintea noastră a obţinut de la profesor o scrisoare către prof. Gh. Mugur (tatăl regizorului şi dramaturgului Val Mugur şi bunicul regizorului Vlad Mugur) rugându-l să programeze într-o emisiune pe tinerii Stroe şi Vasilache, el fiind directorul programelor Radio. Ajunşi cu scrisoarea în faţa distinsului profesor, acesta ne-a spus că la şase seara când ar fi posibilă programarea, programul e foarte ocupat. Amândoi am sărit atunci: „Noi cântam şi la ora prânzului. Dar nu avem bani să vă plătim!” ne răspunde directorul. „Noi cântăm gratis! Am replicat!” „Bine! V-am programat duminică la ora două la prânz”.
Fericiţi de succesul nostru ne-am dus să-i mulţumim prof. Rosetti, acesta, care ascultase emisiunea, ne-a primit cu următoarele vorbe: „Voi sunteţi o pagină nouă în umorul românesc, atât în conţinut, cât şi în formă. Acesta a fost de fapt botezul nostru, iar refrenul găsit de Vasilache cu Alo, Alo, aici radio, Stroe şi Vasilache, lache, lache, lache, a făcut înconjurul Bucureştilor, eram strigaţi pe stradă, în tramvaie, peste tot cu lache, lache, lache. Tot atunci apelează la noi Alex. Giugaru, care avea o trupă de artişti la Cinematograful Marna unde juca în pauza dintre filme, să-i scriem o mică revistă. Am fost plătiţi împărăteşte, iar revista s-a numit: „Ori e Stan, ori e Bran”!

Ne făceam visuri măreţe şi, ca să nu le uităm, le-am scris mare pe un perete din cabina noastră.
La punctul unu am trecut un film ca la Hollywood sau pe aproape. Am început să scriem scenariul, cum în Capitală rulau numai filme cu prinţi şi prinţese sau conţi şi contese şi alte marafeturi. Noi am ales o poveste simplă, umană şi foarte aproape de realitate, despre doi şomeri care se numeau Bing şi Bang. Când scenariul a fost gata şi cei care l-au citit au fost încântaţi, primul lucru pe care l-am făcut a fost să găsim un sponsor, avema nevoie de cel puţin 350.000 lei, o mică avere în epocă. Tot prin fratele meu Isaiia am obţinut banii de la directorul Loteriei de Stat, domnul Râmniceanu, care însă ne-a impus următorul final: şomerii cumpără un loz în final, care se dovedeşte a fi Lozul cel mare, devenind milionari. Loteria şi-a făcut reclamă, iar noi ne-am realizat filmul. În afară de noi mai jucau: Vasiliu Birlic, Nora Piacentini, N. Gărdescu, Sili Vasiliu, Richard Rang, nu lipseau nici mama mea, coana Eugenia şi nici tatăl lui Vasilache. Studiourile noastre au fost: Cişmigiul, Grădina Icoanei, Lacul Snagov şi Ateneul Popular de pe strada Romană.
V. urmarea II

Urmarea II:
Cu banii câştigaţi ca vedete de film, în entuziasnul lor juvenil, dornici să cunoască lumea artistică a Europei, ajung după multe peripeţii la Berlin, dar n-au stat mult căci între timp venise la putere Hitler aşa că au făcut cale întoarsă. În schimb au avut mai mult noroc când au plecat la Paris cu nevestele (se căsătorise şi Vasilache cu pictoriţa Marcela Cordescu).
La rugămintea lor Tănase le-a dat o recomandare către marele impresar Mitti Goldin, de origine română cu care era bun prieten, iar acesta le-a facilitat un angajament pe timp de-o săptămână – ca probă la un renumit Cabaret din Paris. Ei aveau pregătit un număr special: doi turişti români veniţi cu nevestele, furaţi de atmosfera şi entuziasmul creat, se urcă amândoi pe scenă să cânte în mai multe limbi, făcând bineînţeles parodii muzicale. Când ajung la melodia rusească îşi scot fracurile, le aruncă la masa soţiilor, îşi scot cămăşile din pantaloni şi din bretele îşi fac cordoane la rubaşcă şi termină într-o căzăcească îndrăcită, în ropotele de aplauze.
Patronul încântat le oferă un angajament pe şase săptămâni, dar n-au putut să primească, pentru că aveau proiecte în ţară. S-au mulţumit cu succesul obţinut.
Reîntorşi de la Paris joacă la Teatrul Alhambra, unde obţin succes cu un scheci scris special de ei, pe baza experienţei pariziene, având-o parteneră pe celebra Sili Vasiliu (mama lui Ovid Teodorescu). În acest scheci lansează în duet fermecătoarea melodie Mi-a şoptit o viorea c-ai să-mi dai inima ta, Truli.
Spre toamnă şi-au deschis un teatru al lor, atât de mult visat. Au închiriat Sala Majestic, de sub Teatrul Comedia, unde au montat spectacolul muzical: „Majestic tic, tic eşti mic, dar şic!” În afara succesului nostru ca actori, cu spectacolul de la Majestic, ne-am afirmat ca autori de revistă. Marele C. Tănase însuşi ne-a solicitat să scriem pentru spectacolele lui de la Cărăbuş.
În 1937 „Dâmboviţa apă dulce...” a fost acoperită cu un planşeu de beton de la Piaţa Senatului până la Institutul Mina Minovici (Morgă). Era un mare eveniment în viaţa Capitalei, aşa că nici ei nu puteau rămâne indiferenţi, cu atât mai mult cu cât aveau în proiect realizarea unui grandios spectacol.
Cum scena de la Majestic era prea mică pentru ambiţiile lor artistice, au închiriat grădina de vară a Teatrului Nou, şi-au asigurat colaborarea unei noi vedete Lisette Verea şi a vechilor colaboratori Iordănescu, Bruno, Ion Antonescu-Cărăbuş şi a Lianei Mihăilescu, cea care s-a lansat în acest spectacol cu cântecul „Şi mai spune că nu m-ai uitat”. Ansamblul a fost completat cu încă câţiva balerini şi balerine. Printre ei strălucea tânărul şi talentatul Oleg Danovski. Spectacolul s-a numit „Bucureştiul râde, Bucureştiul cântă!”

Era perioada când „micul Paris” îşi permitea să mai râdă, să fie vesel cu plimbări în trăsuri elegante la şosea unde avea loc „bătălia cu flori”, era într-un fel „Heidelbergul de altădată!”
În 1938 sunt angajaţi amândoi la Tănase pentru cele mai mari turnee în Orient: Istambul, Beirut, Tel Aviv, Cairo şi Alexandria. În acea perioadă scriu comedia muzicală „Acceleratul 402” pe care o prezintă cu mare succes în premieră la grădina de vară Volta Buzeşti. Regia îi aparţine lui Stroe, distribuţia cuprinde nume sonore şi foarte atractive ca: Vasiliu Birlic, Nora Piacentini, Ionel Ţăranu, Virginica Popescu, Romeo Lăzărescu şi alţii. Succesul a fost aşa de mare încât s-a jucat toată vara.
Cum Teatrul Cărăbuş era în vacanţă Stroe şi Vasilache au fost angajaţi pentru un număr de spectacole la Cazinoul din Sinaia, fiind plătiţi cu o sumă frumuşică plus cazare, masă, deci fără griji. Trai neneacă pe banii Cazinoului, dar, din păcate, bucuria le-a fost curmată brusc. Iată ce relatează Stroe despre acest eveniment: „Pe 29 august 1940 a sosit de la Direcţia Generală a Teatrelor un ordin semnat de Ion Marin Sadoveanu, prin care se interzicea lui Stroe şi Vasilache să mai apară împreună şi în acelaşi timp îi interzicea lui Stroe să-şi mai exercite profesiunea. Dar eu eram o jumătate dintr-o firmă lansată. Aici a intervenit marele caracter a lui Vasilache care imediat a spus: „Noi jucăm împreună sau deloc.” O dată cu venirea legionarilor la putere sunt alungaţi din toate teatrele actorii evrei: N.Stroe, Alex.Finţi, Leny Caler, Beate Fredanov, Villy Ronea, Carol Kron, Maria Sandu, Alex. Marius, Moni Ghelerter şi W. Siegfried. Ei vor fi obligaţi să joace la Teatrul Baraşeum care avea două secţii: proză şi muzical.
V. urmarea Nr. III