polisemia adjectivului hain

De fapt , siguranta de sine e ceva mai mult decat o fusta scurta sau lunga , o frizura la moda sau nu , niste haine trasnet , de firma sau nu ... siguranta de sine se vede mai mult in gesturi , limbaj , atitudine . Ca sa fii sexy nu trebuie neaparat sa te imbraci provocator ... conteaza sa stii sa porti o haina oricum ar fi ea . Te imbraci ostentativ , atunci toti vor observa haina , daca te imbraci ' cuminte ' , atunci toti vor observa femeia ( Barbara Straisand ) .

Dinisor zise ca:

"nu poti sa-l hranesti decat cu sentimente pozitive? te-ai gandit la teorie sau practica? daca era teorie, ar fi trebuit sa scrii "sufletul ar trebui hranit doar cu..." . in practica insa sunt unii care nu fac asta si isi hranesc sufletul cu sentimente negative. se numesc "cei cu suflet hain". nu vreau sa vorbesc despre ei, pentru ca ma intristez. poate altadata. sufletul lor este ucis incet incet !"


este probabil ca la cei haini sa existe un fel de "agregat" care transforma ceea ce pentru altii apare ca "negativ" in "pozitiv", ca o enzima care are puterea de a transforma ce stiu eu ce otrava in ceva inofensiv sau chiar benefic pentru organism. Ca atare, el, hainul, tot sentimente pozitive primeste ( de bucurie?) chiar daca ele sint produsul unui rãu ( in opinia celorlalti).

Mai departe zise Dinishoara:

"ma intreb insa, de ce sentimentele apar si dispar. am discutat cu cineva la un moment dat despre momentul de saturatie. am incercat sa inteleg daca acest moment de saturatie este valabil si in cazul sentimentelor...hm, si ma intreb, oare asta sa fie cauza disparitiei lor? dar care este cauza aparitiei lor? "

De ce apar? Pentru ca sufletul este intr-o continua miscare, intr-o continua implozie si explozie. De fapt as crede ca aparitia unui sentiment ar fi ca o picatura de acid pe o masa atacabila. Picatura de acid este stimulul exterior care vine in contact cu sufletul nostru aflat sub acea mantie protectoare. Si atunci, acea picatura de acid incepe sa "roada" in mantie pana face gaura in ea, lasand sufletul sa tsashneasca afara din prea plinul sau...


AlexM

"este probabil ca la cei haini sa existe un fel de "agregat" care transforma ceea ce pentru altii apare ca "negativ" in "pozitiv", ca o enzima care are puterea de a transforma ce stiu eu ce otrava in ceva inofensiv sau chiar benefic pentru organism. Ca atare, el, hainul, tot sentimente pozitive primeste ( de bucurie?) chiar daca ele sint produsul unui rãu ( in opinia celorlalti)."

Daca numesti "haini"referindu-te la comentariul ce l-am postat???

"...putini imi descifreaza stilul ..."pentru Belle,
#22445, de DESTIN la Thu, 16/09/2004 - 01:43

Nu comentez,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

1. parafrazand 'haina nu face pe om' nici ciorapii probabil ca nu fac o doamna
2. o doamna adevarata poate fii recunoscuta chiar si atunci cand imbraca numai cercei
3. moda/conventia sociala aspra cea ce se imbraca pe strada sau la servici e o chestiune de geografie (ca si pornografia) . Chiar inauntrul USA e o diferenta intre Florida, Texas, California si Washinton (state), Washington DC, Boston sau NY. E o diferanta si mai mare intre spitale, scoli, firme financiare, birouri de avocati, firme cu activitate de productie, shopping mall's si country clubs.
4. nu aveti impresia ca discutia (cel putin o parte din postari) aluneca pe panta fetishismului care isi are locul pe site-uri mai de culoarea cerului cu multi X in titlu?

Dupa cruntele dezamagiri in care ne-am scaldat dupa `89, cu sperantele inselate zi de zi, Besescu e ca un schimb de haine dupa ce zile intregi te-ai tirit prin mlastina in cautarea drumului spre civilizatie... Nu sint haine noi, nu sint minunate, nu sint elegante, nici macar nu sint foarte curate...

Aceste haine vor fi si ele sfisiate de crengi, de fiare salbatice, de ploi, dar va fi altceva... atita tot. Ne trebuie mult mai mult sa schimbam ceva, dar macar, eu cel putin, nu mai vad rinjetul ala satisfacut pe mutrele acre si ofilite ale unor relicve care mai bine si-ar minca linistiti pensiile enorme in loc sa ne manince noua sufletul...

Numai bine!

Multa lume spune ca nu conteaza cum te imbraci , total eronat.
Am vizitat multe tari si am umblat prin multe magazine, oriunde m-am dus m-au masurat de la intrare sa vada cum ma imbrac si cum ma incalt ca sa stie ce cumpar.
In unele magazine nu ne-a lasat sa intram , ne-a spus sa me uita, pe geam, i-am trimis stiti voi unde , daca n-au vrut banii nostri atunci sa-i i-a de la altii (s-a intimplat odata intr-un cartier f bogat, n-am stiu )
Nu conteaza pt nimeni ce fel de om esti sau ce suflet ai , aici este vorba doar de comert, insa pr nu este cind te duci la cumparaturi ca magazine sunt peste tot si daca nu esti tratat cum trebuie sau daca te agaseaza comertul agresiz schimbi magazinul.
Adevarata problema este cind iti cauti un serviciu, cind te duci la un interviu si nu nu mai sti cum sa te imbraci, te imbraci prea bine nu te vor ca nu vor sa-ti dea prea multi bani, te imbraci potrivit nu-ti da banii care-i ceri si tot asa.
Daca esti femeie si nu esti blonda cu ochi albastri nu vei lua sigur postul daca vreuna dintre candidate are aceste calitati indiferent de capacitatiile intelectuale pe care le poseda.
Daca esti barbat nu ai chiar acelasi probleme dar trebuie sa fii prezentabil si sa nu arati ca esti mai destept sau mai capabil decit viitorul sef nu cumva sa-i iei postul trebuie sa fii cu putin sub ... ca sa poti sa faci treaba si el sa stea prin vacante.
Din nefericire haina face pe om in societatea actuala mai mult decit o facea inainte si ce-i mai rau este ca cei mai bine imbracati sunt parvenitii rezultatul noii societati din Romania post decembriste.
O haina mai buna si un pantof mai scump le da tot dreptul sa te fitileasca si sa te trateze ca pe un prost, deh le esti inferior tu ai platiti doar 1mil pe pantof pe cind ei au dat 5mil si tot asa.
Mai rau este ca haina le da dreptul de a te trata mai prost decit pe ceilalti de aceeasi teapa cu ei, si nu conteaza educatia pe care o ai si cultura.
E adevarat ca e mai bine cind te uiti la om si-l vezi ca-i spalat si aranjat decit jegos, insa lucrurile evolueaza mult mia departe.
Si eu sunt de acord cu RSI curatenia iti sugereaza respect pt tine si pt cei din jur insa daca ceilalti n-au respect ce te faci???

in magazine de haine?

Intradevar haina face pe om sau mai bine zis... poti sa stii cu cine ai deaface dupa cum se imbraca... :-))))

Nu stiu citi dintre voi va mai amintiti de vechile reviste Cinema. Pe fiecare din coperte avea cite un actor sau alta celebritate... Poate sint mai mult de 30 de ani de cind pe coperta din fata a unei revistei era o fotografie a actorului Peter O'Tole - imbracat elegant dar foarte simplu, intr-un costum inchis la culoare cu o camasa alba, fara cravata fara alte "podoabe"... Exprima noblezte, bun gust, inteligentza...

Pe coperta din spate a aceleasi reviste era o fotografie a lui Flavius Domide - (fostul jucator de fotbal de la UTA) imbracat cu un costum din anii '70 cu revere late, cravata lata inflorata si batista de aceeasi culoare la buzunarul de la piept al haine, arata un ceas mare cit un mare cartof si un lantz gros de aur...
Sa mai spun ce exprima in privintza personalitazii???
Mai bine va las pe voi sa deducetzi :-))))

Poate in vremea de azi "haina face pe om" si cu cat esti mai intolit cu atat esti considerat mai sic si cu mai bun gust...dar, exista mereu capcana aparentelor in care putem cadea cu sau fara vrere.

Cate persoane bine imbracate v-au dezamagit in momentul in care au deschis gura? Sunteti siguri ca hainele exprima intotdeauna personalitatea celui care o poarta si nu doar o moda sau un gust generalizat. Am vazut tineri ahtiati dupa moda in stare sa cheltuie banii pe care nu-i aveau doar de dragul unei perechi de blugi de firma sau a unui parfum sau deodorant, doar pentru ca e sic...de marca!

Eu personal nu ma dau in vant dupa moda, fac mereu economii si-mi aleg cu mare grija hainele, mai ales in functie de pret si totusi mi se spune ca sunt imbracata bine...Dar nu asta ma intereseaza, desigur e important sa stii sa-ti alegi hainele in functie de ocazie, ca doar nu o sa te imbraci cu pantaloni scurti cand te duci la servici sau la o intrunire importanta, dar nu cred ca esenta si valoare persoanei rezida in modul ei de a se imbraca. Am vazut genii care aveau nevoie de ajutor in selectarea garderobei si a hainelor...iar locul lor ramane sfintit de propria persoana si genialitate nu de parul valvoi sau de ciorapii neasortati cu cravata si asa mai departe.

Chestia asta cu imbracatul bine pentru a face o buna impresie asupra celorlalti o gasesc mai curand o inventie - intre altele destul de artificiala si fortata - a noii ere de consum si materialism, cand esti judecat prin prisma aparantelor pe care stii sa le afisezi.

La Florenta am cunoscut o americanca care isi luase singura titlul de Consulent de imagine si-ti oferea (bineinteles contra cost) sedinte de consulenta pentru imbunatatirea imaginii proprii...nu am acceptat, imi dau seama ca daca as avea mai multe resurse economice as stii sa-mi imbunatatesc singura imaginea...doar simt estetic am destul si am si facut studii cu profil artistic. Dar nu ma intereseaza... prefer ca oamenii sa ma aprecieze pentru ceea ce sunt si nu pentru cum arat...chiar daca nu sunt chiar de aruncat nici din acest punct de vedere.

Asta e...raman la vechea fraza: omul sfinteste locul!

Salutari din Romania,
irina.

irina,

Ai mare dreptate. "Haina" poate sa ne induca in eroare. Totusi daca ne uitam cu atentie pina si combinatiile de haine scumpe pot sa spuna foarte mult despre ce se ascunde sub ele.
Nu trebuie sa ne uitam numai la marca. Am vazut multi imbracati cu BOSS, ARMANI... you name it... si care din cauza combinatziei nereusite sau a momentului nepotrivit aratau exact ceea ce erau...
La urma urmei, cine este destept este destep oricind, oricum si in orice impreujurare. Este adevarat ca prima impresie o face aparentza dar nu am vazut multzi prosti cara la prima vedere sa para altceva decit
ceea ce sint...:-)))

In privintza genilor impbracate "dezordonat"... Ei au acel "gift", acea lumina pe fatza care nu poate insela si isi permit sa fie excentrici... cu sau fara voie:-)))

Hei, se pare ca esti in excursie in Romania??? hahaha... In patru saptamini voi fi in Italia, la Milano. Abia astept sa vad vitrine cu haine frumoase.

Chris

Da, sunt multe vitrine la Milano, dar si la Firenze...numai Palazzo Ferragamo cred ca face cat o strada plina de VIP Vitrine..doar ca si pretuirile te cam ustura...la propriu si la figurat.

Daca nu ar fi problema "mostenirii pacatului originar" in constiinta noastra milenara ar fi mai simplu: hainele ar servi doar sa ne tina cald pe timp de iarna...in rest, am scuti o cheltuiala...si am face-o cu cap, in fond darurile noastre spirituale ar trebui sa lumineze suficient ca sa acopere goliciunea trupului...aici am folosit o metafora, luati-o ca atare!

Vacanta placuta in Italia, atunci!
Pe curand,
irina.

well, la asta nu m-am gindit. Ar fi foarte interesant numai ca de la o anumita virsta, vrem nu vrem, aratam mai bine cu haine decit fara... si brilliantza personalitatzii ar putea fi foarte mult umbrita de orice cuta de grasime aparuta nu tocmai in locul potrivit si care ar fi putut foarte usor sa fie ascunsa chiar si de un simplu maieu... hahahaha...

Vorbind de personalitatzi stralucitoare, intotdeauna am fost fascinat de scriitoarea Nina Casian, care prin felul de a vorbi si consistentza ideilor exprimate te facea sa nu dai atentize la felul cum arata, in particular... Pe cind altzii/altele...?!... aratau doar ca niste "flori fara parfum"...

Alt caz clasic pe care mi-l amintesc este "marea cintareatza" Angela Similea si fosta vinzatoare la un aprozar.
Cind a aparut prima oara avea mustatza, par pe picioare si rochia statea pe ea ca "sheaua pe vaca".
Dupa citzva ani de civilizatzie si bunastare materiala si-a schimbat infatzisarea fizica... dar imaginea tot de "floare fara parfum" i-a ramas...

Well, sper sa ma simt bine la Milano si mai ales sa am sansa de a vedea un meci de fotbal adevarat. Aici in Asia, astia nu stiu ce este fotabalul si inca mai dau cu stingul in dreptul.

Pe curind,

Chris

De obicei imi cumpar haine ca sa se asorteze cu ceea ce am deja in dulap, si binenteles sa-mi stea si mie bine in ele. Caut haine care implinesc urmatoarele cerinte: 1. sa fie confortabile 2. sa-mi placa culoarea 3. sa se potriveasca cu ce am in dulap sau cu culorile mele personale (ochii, parul, pielea)

Pantofi nu tre sa ai prea multi, dar neaparat sa ai pantofi negrii, maro, si culoarea pielii, binenteles, sa fie de gala, sau de toata ziua. In felul asta ai asortat o multime de feluri de haine.

Cu hainele scumpe si parfumurile ai dreptate partial. Sant situatii cand se plateste mult mai mult pe un produs pentru ca e de firma.
In casa cum stai imbracata? Te parfumezi cu parfumul preferat?
De multe ori am auzit scuza: vai m-ai gasit imbracata de casa, ne machiata, ne fardata........
"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler

imi plac hainele care intr-un fel sau altul imi pun in evidenta feminitatea si liniile corpului.
imi plac toate nuantele de verde(de la kaki pana la verde cred) si cele de rosu(de la caramiziu pana la purpuriu).
combinatia cea mai eleganta o consider cea dintre bleumarin si alb.
si accesoriile de argint forme cat mai ciudate si non-conformiste. parfumuri puternice:)



---------------------------------------------------------------------
timpul nu le rezolva pe toate

raman fara adjective, da-mi tu cateva sinonime pentru simplu, usor, touching, wonderful.

-------------------------------------------------------------
i've often seen a cat without a grin, but a grin without a cat it's the most curious thing i ever saw in all my life!

Imi luai haina de casa
Din molton tivit cu-atlas,
Papucii di cheli-ntoarsa
Si acum sa vezi taifas.

Dau o fuga-n Cartarescu:
Ca doar el iubea femeia
Si dadui peste povestea
Cu Vasile si Zaraza:

Unchiul meu dinspre mama, care este actor, facea un turneu cu trupa lui cand l-a intalnit, prin 1959, la Piatra-Neamt. A gasit acolo, pe post de masinist (tragea in fiecare seara cortina), un batran cu aspect de boschetar, caruia teatrul ii dadea, de mila, o paine. Cineva i-a spus ca era Cristian Vasile si ca fusese faimos la vremea lui. I s-a si fredonat refrenul Zarazei. Unchiul meu i-a dat batranului o cinzeaca si acesta, gajaind in soapta, i-a povestit cele de mai sus. Le povestea oricui, dar nimeni n-a pus pan-acum povestea pe hartie. O fac eu,in cele din urma, deplin constient de faptul ca nu aceste biete pagini vor duce mai departe amintirea lui Cristian Vasile, ci refrenul etern al Zarazei:

Vreau sa-mi spui, frumoasa Zaraza,
Cine te-a iubit,
Cati au plans nebuni pentru tine
Si cati au murit.
Vreau sa-mi dai gura-ti dulce, Zaraza,
Sa ma-mbatezi mereu,
De a ta sarutare, Zaraza,
Vreau sa mor si eu...

( preluare din cartea "De ce iubim femeile", de Mircea Cartarescu, Editura Humanitas.)

IO as vrea sa stau nitzel, colea pe un scaunel

hai mai maan, las-o incolo! daca mai faci vreo doua declaratii de-astea, eu zau ca nu te mai iau in serios.

ba, daca te mai citesc cu mesaje de-astea, am sa ma simtesc obligata...:))

un copil mai neastamparat a postat o poezie. daca de-aici ajungi la monstruozitati... :(

nu cred o iota din povestea de mai jos!
dar ai dreptate, "monstru"... a fost gresit zis.
trebuia sa fi scris adjectivul ala care mi-o venit in minte initial.

ps. ai citit in intregime poezia si discutiile de-aici?

mah, daca un copil de clasa a patra care inca nu a invatat timpurile verbale stie sa foloseasca cu atata maiestrie cratima pentru stabilirea ritmului(ceru'-mbraca-o haina noua), daca are un bagaj lexical atat de bogat incat poate folosi livrescul "dara" in loc de "insa" si verbul a "doini" intr-o metafora , daca simte rolul apostrofului si stie sa scrie "aualeu!", da-mi voie sa matur podeaua cu palaria ca n-am vazut in toata vietisoara mea asa ceva.
si mi-au trecut prin maini, timp de 14 ani, copii de la 4 la 18 anisori.:/

vechi, dulap cu amintiri haine ce-au fost cândva la modă şi acum s-au şifonat de-atâta stat în şifonier, sunt în ton cu moda anilor ce trec.

Haine vechi, colecţie de lână şi mătăsuri, ce-au împodobit cândva pe cineva, acum zac în fundul unei lăzi, de zestre poate, aruncată-n beciul amintirilor, uitate.

Haine vechi, morman de cârpe fără rost, au fost cândva de un real folos. Dar azi, li s-a schimbat al lumii rost.

Haine vechi ce duc cu ele ale tinereţii valuri, şi-ale bătrâneţii ofuri, sunt astăzi fără nici un rost. Cel ce le-a purtat, a fost.

"Haina îl face pe om" - corect, dar as completa: "Da, dar numai pana la gat!".