comentarii

polisemia brate


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
ce-ar fi sa o traiesti? - de trustman la: 20/08/2004 20:14:18
(la: Ce fac cu viata mea)
avem, de cele mai multe ori, un talent uluitor in a complica lucrurile.
ce-ar fi sa-ti traiesti viata in loc sa-ti pui atatea intrebari despre ea? incearca sa faci ceva pentru tine, apoi ceva pentru cei din jurul tau. cred ca asta e un inceput bun.
uite si doua povesti care poate te ajuta sa te decizi:

una e o poveste zen despre un om care avea soareci in casa. a adus omul mai multe pisici care sa-l scape de problema. toate ii povesteau ce strategie o sa aplice pentru a prinde soarele dar nu reuseau. de rusine pisicile au plecat spre un sat unde nu erau soareci. satul asta avea un singur motan si ala dormea aproape toata ziua. s-au dus pisicile la el si i-au zis: "invata-ne si pe noi strategia ta. ce faci ca sa prinzi soareci?". iar motanul, plictisit le-a zis ca el nu are nici o strategie. el ii prinde pur si simplu.

a doua e de fapt o secventa dintr-un curs tinut de andrei plesu. el zicea ca daca ii explici unui soldat cum se bate pasul de defilare nu vei reusi decat sa-l faci sa cada in nas de la prima incercare. cum ar fi sa-i spui soldatului ca trebuie sa ridice piciorul drept la un unghi de x grade iar bratul stang sa fie deplasat intr-o miscare rectilinie bla bla.
esbiuanuleeeeeeeeeee - de Belle la: 25/08/2004 18:44:39
(la: despre barbati ... fara suparare :))
long time no see ;)

fii atent la ce banc tocmai am primit:

Sotul catre sotie, in timp ce treceau cu masina noaptea printr-un sat:
- Vezi draga, aici am facut noi prima oara dragoste, mai tii minte
gardul asta pe care am facut-o?
Sotia: - Hai sa o mai facem o data.
Opresc autoturismul, se duc pe gardul respectiv si se apuca de treaba.
Sotia se manifesta zgomotos, cu tipete, cu zgarieturi, iar la un moment
dat lesina. Sotul termina treaba, o ia in brate, o suie in masina si
porneste mai departe. Dupa vreo 30 de minute sotia isi revine, iar sotul
o lauda:
- Draga, ai fost exceptionala, nici prima data nu ai fost asa. - Da,
draga, dar prima data nici gardul nu era electrificat.



~~~ I don't suffer from insanity, I enjoy every minute of it!
#20336 (raspuns la: #20335) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mario - de carapiscum la: 28/08/2004 08:23:00
(la: "Biserica afuriseste administratia PSD")
Subiectul nu era/este consacrat bisericii ortodoxe romanesti si nici discutiilor despre ierarhii sau preotii acesteia. Te rog sa iei in calcul acest aspect pt. a nu face din tema aceasta un loc de discutii inutile si controversate despre sfintenie si cuviosie.
Am sa-ti dau totusi si unele raspunsuri la afirmatiile tale fiindca mi se pare a fi important sa clarificam anumite probleme inainte de a trece la altele. Ai dreptate in unele privinte. Au existat (poate mai exista inca) preoti care nu-si merita haina de lideri spirituali. Insa in ce ma priveste pe mine direct si personal nu-mi fac din condamnarea si judecarea lor o "religie" personala. Cred ca a sosit vremea sa nu mai stam in poarta ca sa ne uitam la cine trece pe drum sau la ce face vecinul in ograda lui! Fiecare va da seama de ceea ce face, mai devreme sau mai tarziu. Nu trebuie uitat faptul ca in cei 50 de ani de comunism ateu au murit sau au infundat puscariile mai multi preoti si calugari ortodocsi decat catolici sau protestanti. Nici eu nu vreau sa ofensez pe nimeni, au fost cazuri si cazuri. Dar nemeritul, in viziunea mea, pt. aceste ticalosii nu apartine bisericii ortodoxe care, oricum am interpreta noi, n-ar fi avut nici o putere atunci sa intervina in vreun fel. Ea a incercat sa se apere de propaganda comunista si de "persecutie" cu mijloacele ei simple de care a dispus. Nu s-a aparat intotdeauna asa cum poate ar fi trebuit, sau cum ni se pare noua acuma, la trecerea atator ani de la evenimente. Insa rezultatele erau intotdeauna imprevizibile din cauza regimului care isi infiltrase peste tot "geniile" raului. Asa ca astfel de specimene au intrat si in randurile preotesti tocmai pt. a sustine cauza totalitara a regimului. Ce vreau sa spun e ca acesti oameni nu reprezinta biserica ortodoxa si sfintii ei. Atat si nimic mai mult.

Spui ca timp de 60 de ani a fost alaturi de stat... Din cate cunosc eu, biserica se roaga intotdeauna pt. bunastarea neamului romanesc si implicit pt. luminarea mintii conducatorilor nostri, nicidecum pt. bunastarea liderilor atei pe spinarea saracilor si obijduitilor. Si eu n-am auzit pe nici unul dintre cei care au patimit prin lagarele acelea de exterminare sa condamne pe patriarhul Romaniei sau conducerea bisericii pt. relele suferite. Toti au aratat cu degetul spre regimul totalitar si unii chiar au laudat unele eforturi facute de ortodocsi in stoparea distrugerii bisericilor si a comunitatilor de credinciosi. Tin sa precizez ca am citit acum ceva timp in urma o carte in care se arata raportul victimelor din perioada stalinista (preoti, calugari, crestini de rand...) si numarul bisericilor sau manastirilor distruse. Apoi am facut o comparatie (pastrand proportiile, bineinteles) cu cele de la noi in perioada comunista. Rezultatele au fost extrem de graitoare: daca-mi amintesc bine, in timp ce la noi au fost distruse sau avariate (ori lasate in paragina) doar cateva zeci, la rusi au fost distruse cu tunurile si tancurile (sau transformate in depozite, grajduri, camine culturale, discoteci s.a.m.d.) mai bine de 80% dintre locasurile crestine. In paralel cu aceasta numarul preotilor si calugarilor a scazut dramatic din pricina prigoanei. Ceea ce nu s-a intamplat la noi. Este un paradox fiindca desi Romania a fost supusa in permanenta unor puternice presiuni din partea rusilor, regimul comunist (de sub Ceausescu si dinaintea lui) nu s-a lasat nici ademenit, nici infricosat la gandul vreunor represalii de orice fel. Asa se face ca Gheorghiu Dej a murit de mana rusilor (se stie asta cu certitudine azi) iar Ceausescu pare sa fi fost asasinat de o clica ce-si are obarsiile in aceeasi spuza ruseasca. Asta poate explica multe din tainele istoriei moderne.

In ce priveste problema bisericii greco-romane am unele retineri inainte de a face orice alte comentarii. Pari ca stii multe. Atunci trebuie sa stii si faptul ca in timpul "Uniatiei" care s-a facut in mod barbar si brutal din dorinta catolicilor de a-si intari filonul in zona Marii Negre, au murit cateva mii de romani, preoti si crestini deopotriva, care n-au vrut sa-si lepede credinta si sa alerge cu bratele deschise la tronul papal. N-am nimic cu crestinii catolici, tin la ei ca si la ortodocsi. Numai ca niste purtatori de inele si de robe rosii au incercat (si in buna masura au reusit) sa dezbine biserica romaneasca in Ardeal si pe cea Romana in general. Asta cu pretul unor sfinti pe care i-a dat in acele timpuri ortodoxia romaneasca- este cazul Sfintilor Ierarhi Ilie Iorest si Sava, mitropolitii Transilvaniei si a Sfantului Iosif Marturisitorul din Maramures; Cuviosii Marturisitori Visarion, Sofronie si Sf. Mc. Oprea de la Miclausi; Sfintii Preoti Marturisitori Ioan din Gales si Moise Macinic din Sibiel . Asta nu inseamna ca BOR s-a facut partasa la uciderea preotilor greco-catolici, din razbunare (cum ar parea la prima vedere). Eu cred ca multi dintre ei au fost f. buni prieteni ai preotilor ortodocsi cu care s-au intalnit in aceleasi lagare. Dealtfel asa-numita participare ortodoxa la crimele impotriva greco-catolicilor pare a fi mai degraba o vina contrafacuta, chestie politica menita sa atraga oprobiul asupra ierarhilor ortodocsi si castigarea de foloase materiale din partea oficialilor catolici. Think about it.

"Ceausescu l-a determinat pe Teoctist sa-i preamareasca 'opera' si sa fie de acord cu demolarea bisericilor din Bucuresti." Cine gandeste asa de superficial da dovada de necunoastere a contextului istoric si social. Este o contradictie, in acest caz, fiindca altfel nu se poate explica in ce sens ar fi putut patriarhul Romaniei sa-i "preamareasca opera" in timp ce slujitorii din subordinea sa erau "exportati" pe rute fara de intoarcere. Insa inteleg insinuarea: Teoctist s-a facut partas crimelor si impotriva propriilor preoti. Ei bine, e ca si cum ai spune ca si-a dat singur foc la "acareturile" sale din dragoste pt. o doctrina atee. Nu apare asta ca ceva fortat? Si Hristos a fost condamnat de liderii evrei ca scoate demonii cu ajutorul domnului diavolilor!

Afirmatiile pe care le faci in continuare nu le mai comentez. E logic ca nu sunt de acord cu modalitatea de abordare a problematicii expusa de tine.

Si acum sa revenim la subiectul initial. Ca sa intelegi mai multe trebuie sa citesti in prealabil documentul cu pricina. Concluziile pot fi desprinse doar din acela, nu din ideile formulate in mintea noastra anterior. Trebuie sa pun intrebarea ce s-a intamplat cu proprietatile private detinute abuziv (inca) de un stat condus de comunisti rasati care au devenit peste noapte revolutionari cu acte in regula?

So far, so good.
#20538 (raspuns la: #20460) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intoarcerea in Romania - de Adrian Marchidann la: 30/08/2004 14:23:37
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Am avut privilegiul de a trai in SUA aproape 4 ani si m-am reintors in Romania temporar.

Dupa un numar de ani petrecuti in afara tarii, te simti acasa in ambele tari. Nici una nu este mai buna ori mai rea; este ca si cum ai avea doua case in doua regiuni diferite ale tarii de origine. Romania este ca un fel de casa de odihna unde te retragi ca sa-ti mai tragi sufletul. Nu este prielnica muncii ori afacerilor precum este SUA.

Adevarul este ca in nici in SUA nici in Romania nu esti primit cu bratele deschise decat daca ai cu ce contribui la bunastarea celor din jur.
Alo, aici Gamalie... - de LMC la: 31/08/2004 21:46:25
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
Lemecica, cum ii spuneti mai nou pe-aici prin Cafenea, a fost plecata de Vineri pentru nunta fratelui ei. Pe mine nu m-a luat cu ea. M-a lasat acasa pentru ca le-am spus ca eu sint baiat mare acuma si ma pot descurca si singur. Mie nu-mi prea place sa ma duc cu masina atitea ore, pentru ca nu am unde sa ma duc la WC, asa ca imi place mai mult sa stau acasuca mea unde ma pot duce la WC cind vreau eu, nu cind vreau altii. Lemecica mi-a lasat multa mincare si apa pentru cele trei zile jumate cit a fost plecata cu sotul ei, si mi-a lasat si usa de la casuta mea putin deschisa sa pot eu iesi afara in gradina cind am vrut eu. Vreau sa va spun ca am fost baiat cuminte. Nu am facut ravagii cum fac alti iepurasi, dar pentru ca ieri mi-a fost tare dor de Lemecica am facut un pic de diaree. M-am bucurat insa cind ieri pe la 2:35 a venit Lemecica acasa. Cind am vazut-o m-am ridicat repede si m-am dus la ea sa ma mingiie. Ea cind m-a vazut ca eram un pic murdarel la fundic, m-a dus si m-a spalat sa fiu curatel. Ea stie totdeauna ca mie imi place sa fiu curatel. Dupa ce m-a spalat eu m-am dus si m-am intins un pic la soare sa ma usuc si ea s-a dus si mi-a facut curat la mine in casuta. M-am bucurat sa-mi vad casuta curata, asa de mult ca mi-a trecut diareea imediat. De fapt diareea mi-a trecut si pentru ca Lemecica m-a luat in brate si m-a mingiiat. Nu a putut sa stea prea mult cu mine pentru ca era si ea obosita dupa atitea ore de mers cu masina. Asa ca s-a dus si ea sa se odihneasca pentru citeva ore. Mai tirziu a venit din nou la mine, si-a intins patura pe iarba chiar linga mine si m-a mai mingiiat pina am adormit si eu. Ce fain e cind are cineva grija de mine! Sint cel mai fericit iepuras, si-acuma sint mindru ca am dovedit ca sint baiat mare si pot sta si singurel dar nu mai mult de trei zile.
#20729 (raspuns la: #20706) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
In Sfirsit, am ajuns acasa - de LMC la: 31/08/2004 22:17:52
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
Dupa atita vreme de stres si pregateala, in sfirsit, s-a terminat balamucul si am revenit din nou la normal. S-a insurat frate-meu, astfel facindu-mi cel mai mare cadou de ziua mea: mi-a luat o grija dupa cap, nu mai trebuie sa ma ingrijorez de el. Mai am un frate mai mic, 23 de ani, care a ramas sa se insoare, dar el mai poate astepta citiva ani.

A fost o nunta superba, pot zice, comparabila cu a mea, si toata lumea a fost incintata de ceremonie, receptie, si local. Mincarea a fost foarte buna, decorul a fost fantastic, si programul deosebit de romantic. Singura personalitate care a lipsit a fost Gamalie, el cred ca ar fi fost atractia numarul unu daca venea, dar l-am lasat acasa. In schimb au fost doi porumbei albi care au luat parte din ceremonie.

Deci nunta a fost Duminica seara, asa ca nu ne-am intors acasa decit Luni dimineata. Am ajuns foarte obositi dar satisfacuti ca totul a decurs cu bine si nu am avut nici o problema. Gamalie ne-a asteptat cu sufletul la gura. Statea in casuta lui intis ca o placinta si cind m-a vazut s-a ridicat repede, a venit la mine si si-a pus capsorul lui jos sa-l mingii. Eu am crezut ca o sa fie speriat din moment ce trei zile a fost singur, dar nu a fost speriat de loc. Dupa ce l-am spalat pe fundulet, ca era un pic murdar, i-am facut curat in casuta. Apoi l-am luat citeva minute in brate si l-am mingiat. A stat nemiscat asa de mult s-a bucurat ca am venit acasa. Oboseala insa a fost prea mare asa ca m-am dus in casa sa ma intind.

Am motait citeva ore, apoi m-am trezit si am mincat din sarmalele si prajitura care ni le-a dat mamica sa luam acasa. Super gustoase. Nimeni nu face sarmale mai bune ca si mamica. Seara am adormit intre 9:30 si 10:00. Acuma abea astept sa ajung acasa si sa ma culc din nou. Deja imi vad patul, perina de puf si cearceafurile moi si fine. Daca nu ma palmuiesc o sa adorm pe tastatura.
Nashei Belle - de LMC la: 01/09/2004 19:50:04
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
Tortul de mireasa a fost un tort extraordinar de bun, Dobos, cred ca ai auzit de el. Dar prajitura despre care am vorbit a fost numita, Amandine, ciocolata pe deasupra iar foile de tort erau insiropate cu ceva care inca nu am putut sa-mi dau seama ce sirop a fost. In orice caz delicios, si nu prea dulce.

Sarmale cum face mamica nu face nimeni, dar din pacate la capitolul sarmale m-am dat batuta pentru ca niciodata nu le-am putut stii impaturii. Poate pentru ca sint perfectionista si daca nu-mi iese asa cum vreau eu sa-mi iasa nu ma apuc de ele. Mamica are mai multe retete de sarmale, sarmale fara carne cu ciuperci, sarmale cu carne de vita, sarmale cu carne de vita si porc, sarmale cu pasat, si sarmale in foi de vitza care sint umplute la fel ca cele descrise mai sus. Favoritele mele sint sarmalele cu ciuperci si pasat. Si binenteles alea care ne scula Duminica dimineata din somn. Mamica le punea la foc dis de dimineata inainte de a merge la biserica si cind plecam la biserica le stingea. Pe cind ajungeam acasa erau numai bune de mincat si eu mincam alea de deasupra pe care era sosul de rosii. Yummy, ti se topeau in gura de nici nu trebuia sa le mesteci. Pe deasupra ea le face asa micute ca la Moldova, micute de-ti incape una in gura. Na, deja salivez.

Pentru ca ai adus vorba de Ciorba de Burta, hai sa-ti spun un secret care iti face Ciorba de Burta mai buna decit ti-ai putut inchipui ca se poate face. Este foarte important ca burta sa fie curatata bine de tot, si asta se face in doua etape. Mai intii la inceput cind o speli, o curati de toata grasimea visibila, si o pui la fiert asa intreaga, binenteles cu multa apa si cu sare, Kosher Salt. Dupa ce fierbe bine de tot, binenteles ca intre timp culegi toata spuma aia de pe deasupra, scoti burta afara si o lasi un pic sa se raceasca. Tot atunci strecori apa bine de tot. Eu, daca vad ca burta nu este chiar asa de frumoasa, prima apa inainte de a da clocot, o arunc, dar asta ramine la alegerea fiecaruia. Dupa ce burta s-a racit ca sa poti pune mina pe ea, incepi si o tai feliute cit sa incapa intr-o lingura, asa ca taieteii, si daca mai gasesti grasime o curati si pe aia. Dupa ce termini de bibilit burta o pui din nou in apa in care ai fiert-o si adaugi ceapa, morcovi, telina, si alte vegetale care iti place in supa. Dar neaparat morcovi, cel putin doi. Le pui pe toate inapoi la foc si le lasi sa se fiarba bine ca supa de gaina. Cind s-au fiert scoti toate vegetalele si le bagi intr-un blender. Tot in bleder adaugi mujdeiul de usturoi, doua linguri de faina care ai amestecat-o cu un pic de smintina si zeama din oala, si ca sa faci amestecatura din blender mai lichida pui zeama din oala, nu apa. Cind s-au facut toate lichide si s-au amestecat bine in blender torni peste zeama din oala. Iti spun ca-ti iese o ciorba de burta de maninci pina prostesti, si miroase de-ti aduni toti vecinii la usa de pofta. Daca cuiva nu i-a placut ciorba de burta dintr-un motiv sau altul reteta asta este punctul de intoarcere. Toti care au mincat la mine nu le-a venit sa creada ce buna a iesit.

Despre Gamalie. Nasha Belle finutul tau vrea sa-ti spuna ca el nu sta in cusca. El are o camera, o bucatarie de vara, si cit timp am fost noi plecati a putut iesi afara in gradina sa se zbenguie si sa se lungeasca pe sub tufisurile lui cind a vrut el, pentru ca i-am lasat usa putin deschisa, atit cit sa incapa el prin ea. Iti multumeste si pentru scarpinatul din spatele urechilor. Cind il scarpin acolo incepe sa ma linga daca il tin in brate, daca nu, se linge pe labute de placere.
#20795 (raspuns la: #20787) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
casatoria in societatea norvegiana - de dinisor la: 06/09/2004 17:31:00
(la: Casatorie sau concubinaj?)
hei Sanjuro,

Interesant subiectul tau. am sa iti explic cum functioneaza asta in societatea norvegiana, pentru a-ti largi orizontul in tema propusa de tine.

Casatoria in tara vikingilor este daca vrei considerata de moda veche. Intalnesti des cupluri de tineri (intre 20-25) care se numesc "samboer" ceea ce inseamna "locuiesc impreuna sub acelasi acorperis". Ca samboer, ai drepturi si obligatii asemanatoare ca si in cazul cand ai fi casatorit, cu diferenta insa ca la o eventuala despartire se va intocmi un partaj 50-50 doar daca cei doi au fost samboer pentru min.5 ani. Altfel , pe o perioada de mai putin timp, fiecare pleaca la despartire cu ceea ce a venit la venire, dpdv material.

Tinerii pana in 40 de ani nu prea se casatoresc pe aici, chiar daca intervin copii in viata de cuplu. Se intocmesc casatorii dupa aceasta varsta circa, si cred ca majoritatea cazurilor doar pentru a-si asigura partenerul in cazul unui deces neasteptat. Copiii rezultati dintr-un cuplu ce nu este casatori, de obicei poarta ca nume de familie si pe cel al mamei si pe cel al tatalui. Nu e de mierare deci ca vei intalni copii ce se numesc: Bjorn Tore Johanssen-Stam de ex. (prenume, nume mijlociu, ambele nume de familie). destul de greoi pentru bietii copii. Pe de alta parte, la implinirea majoratului, fiecare cetatean norvegian are voie sa isi insuseasca ce nume doreste. E chestiune doar de un formular depus la primarie. De aceea multi isi scurteaza din numele de familie, in functie de dorinta.

Sunt foarte multe cazuri aici de femei ce hotarasc sa isi creasca odraslele singure. Dar asta mai mult pe hartie, pentru ca au avantaje materiale. In realitate insa, alearga imediat la tatal copilului si i-l trantesc in brate, in cazul in care vor o saptamana doua libere sa plece in concediu. In opinia mea, modul de crestere a copiilor pe aici cam lasa de dorit. Dar nu despre asta discutam acum.

Casatoria ... anacronica intr-o societate moderna? Da, se poate spune si asa. Eu consider mai degraba ca lumea a ales tot mai mult sa fuga de responsabilitate, sa isi protejeze tot mai mult libertatea. Institutia casatorie ii sperie pe multi. E adevarat ca nu o foaie de hartie tine doi oameni alaturi, dar e tot la fel de adevarat ca acea foaie de hartie iti asigura un statut, dupa o varsta anume.


_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
AlexM - de carapiscum la: 08/09/2004 04:49:38
(la: Preoti homosexuali?)
S-au spus si se mai spun multe pe tema asta, s-au adus argumente si contra-argumente care ar putea face pe cineva sa-si schimbe ideile intr-un fel sau altul. Eu mi-am exprimat punctul de vedere personal si n-am intentionat sa schimb ideile nimanui, chiar daca uneori asa pare. Scrisul nu e totuna cu vorbitul "fata catre fata".

"Think about it" este "indemnul" legat de fraza dinainte, nu de cea pe care ai postat-o tu in mesajul tau. "Pacatul homosexualismului este unul de moarte"- asta e o completare la afirmatiile anterioare. (Trebuia sa specific aceste lucruri ca sa se interpreteze corect ce am spus).

Dar cred ca mai intai trebuie lamurit ce este pacatul. Asadar "pacatul este calcarea cu deplina stiinta si cu voie libera, prin gand, cuvant sau fapta, a voii lui Dumnezeu." Asta este definitia data de biserica ortodoxa- si cred ca nu difera de cea catolica.

Semnele dupa care se cunoaste pacatul sunt acestea: 1. Intrebuintarea deplina a mintii- unde nu exista judecata deplina a mintii, nu exista nici pacat (faptele nebunilor, ale copiilor mici si a tuturor celor lipsiti de logica/judecata pot fi impotriva legilor, dar nu sunt socotite pacate); 2. Libertatea voii- faptele rezultate de la om impotriva voii sale pot fi, deasemeni, impotriva legii, dar nu sunt socotite pacate; 3. Cunoasterea legii- adica trebuie sa se stie dinainte impotriva carei legi este indreptata fapta, sau cel putin sa fi fost posibila cunoasterea legii.

Cum se naste pacatul? Sf. Ap. Iacov spune: "Nimeni sa nu zica atunci cand este ispitit: De la Dumnezeu sunt ispitit... Ci fiecare este ispitit cand este tras si amagit de insasi pofta sa. Apoi pofta, zamislind, naste pacat, iar pacatul, odata savarsit, aduce moarte." (Iacov 1, 13, 15). Prin urmare radacina pacatului se afla in pofta.

Ispitele vin pe doua cai: dinauntru si din afara. Cea dinauntru este prilejuita de pofta trupului (mancare, bautura, desfranare), pofta ochilor (bogatie) si pofta inimii (trufia vietii, mandrie)- pt. ultima a se citi de la 1 Ioan 2, 16. Cea din afara vine de la lume si de la diavol. Nu mai intru aici in detalii. Un amanunt extrem de important este acela ca ispita nu este pacat in sine. De aceea crestinul nu trebuie sa biruiasca pacatul, ci ispita care indeamna la pacat. A se citi despre aceasta la Iacov 1, 12.

Mijloacele prin care se pot birui ispitele sunt 3: 1. Rugaciunea (Luca 22, 40); 2. Lupta cu curaj (Iacov 4, 7); 3. Privegherea asupra poftelor (1 Petru 5, 8).

Exista insa si ocazia la pacat. Prin aceasta intelegem imprejurarile din afara care pot favoriza prilejul pacaturii, chiar fara ispita.

Mai exista viciul si obiceiul pacatos, ambele incadrate cam la acelasi capitol si anume obisnuinta de a pacatui. "Ceea ce este virtutea pt. faptele bune, este viciul pt. faptele rele".

Ce nu se intelege f. bine (si se repeta aceasta greseala in mod constant) este faptul ca nu persoana purtatoare a pacatului este judecata, ci pacatul pe care il poarta in suflet. Fiindca si Hristos n-a condamnat pe pacatosi, ci pacatele savarsite de ei.

Acuma si pacatele se impart in doua: stramosesc (al protoparintilor Adam si Eva) si personal (adica savarsit de fiecare in parte). La capitolul pacate personale trebuie spus clar ca nu toate sunt deopotriva de grele (Ioan 19, 11 si 1 Ioan 5, 16). Dar, dar..."pacatul cel mai greu este cel care ne stapaneste", spun unii parinti.

Care sunt pacatele grele (numite si pacate de moarte)? 1. Pacatele capitale: mandria, iubirea de argint, desfranarea, pizma/invidia, lacomia, mania si lenea. 2. Pacatele impotriva Duhului Sfant (despre care Hristos zice ca nu vor fi iertate nici in veacul de acum, nici in cel ce va sa fie) sunt indreptate impotriva celor trei virtuti cardinale, credinta, nadejdea si dragostea, care sunt si atributele celei de a treia persoane divine. 3. Pacatele strigatoare la cer.

Pacatele impotriva credintei sunt: impotrivirea fata de adevarul dovedit al credintei crestine, lepadarea de credinta si/sau prigonirea ei. Cele impotriva nadejdii sunt: nesocotirea bunatatii lui Dumnezeu (adica pacatuirea fara incetare cu gandul ca oricum va fi iertat, sau increderea oarba in credinta lipsita de fapte bune) si deznadajduirea (care duce adesea la suicid). Iar pacatele impotriva dragostei sunt: pizmuirea aproapelui pt. harul ce i s-a impartasit sau pt. sporul lui la fapte bune, neindrumarea celor rataciti pe calea cea buna, nepocainta pana la moarte (care nu regreta nimic din ce a facut in timpul vietii) si nesocotirea darurilor lui Dumnezeu.

Despre pacatele impotriva Duhului Sfant citim la Matei 12, 32. Acestea sunt intr-un anume fel o inclinare spre apostazie (privita ca o rupere a legaturii cu Dumnezeu) pricinuita de indaratnicia omului de a nu face penitenta si prilejuita de impietrirea inimii lui. Totusi, chiar si cu acest pacat exista sanse de mantuire daca cineva se intoarce pe calea cea dreapta.

Pacatele strigatoare la cer sunt, asa cum le zice si denumirea, atat de grele incat isi cer adesea rasplatire inca din viata aceasta. De ce sunt asa de grele? Fiindca ele nu izvorasc la fel ca celelalate dintr-o slabiciune, ci din vadita rautate a voii (asadar savarsite cu precugetare). Acestea sunt: 1. uciderea cu voie (adica nu doar varsarea de sange, dar si rapirea libertatii prin robie, razboiul de pustiire si lovirea in cinstea aproapelui- uciderea lui morala); 2. Sodomia, adica desfraul impotriva firii, precum si impiedicarea cu buna stiinta a zamislirii pruncilor si lepadarea lor. Denumirea de sodomie s-a dat acestui pacat tocmai de la numele cetatii pierdute cu foc si pucioasa, Sodoma. Ap. Pavel zice ca astfel de fapte sunt atat de rusinoase incat nu trebuie nici macar amintite printre crestini (Efeseni 5, 3); 3. Asuprirea vaduvelor, saracilor si orfanilor; 4. Oprirea platii lucratorilor (specula facuta cu bratele muncitorilor, oprirea unei parti din plata pt. diferite pricini, scumpirea traiului, falsificarea/contrafacerea alimentelor); 5. Lipsa de cinste si multumire fata de parinti.

Inca ceva ce poate fi important: ne putem face partasi si de pacatele altora? Cu siguranta DA. Si iata cum: cand poruncim altora sa pacatuiasca; cand sfatuim pe altii la pacat; cand indemnam la pacat; cand ne invoim la pacatul altuia; cand tacem (aprobam tacit) si nu infruntam pe cel ce pacatuieste (!!!-aviz unora de pe aici); cand trecem cu vederea si nu pedepsim pe pacatosi; cand ascundem si aparam pe pacatosi; cand incuviintam pacatele altora; cand dam prilej de pacat sau sminteala.

Toate acestea fiind zise cred ca eu nu mai pot adauga nimic. Sa vedem intai la cate capitole se incadreaza sodomia si mai putem vorbi dupa aceea, daca vrei. Precizez ca cele scrise mai sus vin din invatatura de credinta crestin-ortodoxa.

NB Mai presus de ferirea de pacat, datoria crestinului este sa duca o viata morala!

-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#21308 (raspuns la: #21257) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mrd - de Radu Herjeu la: 08/09/2004 15:15:32
(la: Vreau dreptul de a fi un ticalos)
Nu vorbeam de valorile unei societati. Acelea sunt bazate pe traditii, credinte populare, mituri, asezare geografica si numarul de invazii... ma refeream la valorile individuale, care, eu cred cu tarie, trebuie sa fie comune, pana la un punct. Nu cred ca valorile pot fi impuse si nici raspandite ca gripa. Nu cred ca o societate are voie sa decida ce e mai bine pentru membrii alteia, nu cred ca bombele americane au adus libertatea irakienilor. Eu unul consider o barbarie sa arzi sotia pe rugul sotului. Daca l-a iubit atat de mult incat nu poate trai fara el, e decizia ei de a se lasa arsa. Ideea e ca, daca nu vroia sa fie arsa, n-avea de ales! De aceea, nu cred in valorile societatii impuse cu sila (sau prin educatie) oamenilor care nu mai au de ales.
Valorile nu pot fi impuse. Nu cele de care vorbesc eu. Nu poti impune unui om sa fie bun, sau sa nu faca rau, sa fie solidar si sa-i pese! Sunt lucruri care exista in noi si care trebuie scoase la suprafata! Societatea de azi pune accent doar pe individualism, ignorand aproape complet ceea ce ne leaga pe noi, oamenii, ca membri ai aceleiasi specii!
Sigur, ca democrat, pot sa-l ignor pe betivanul de alaturi care-si bate nevasta, atat timp cat nu ma deranjeaza pe mine! dar pot sa-l ignor pe omul de alaturi care, facandu-si rau, face rau si altcuiva? Chiar daca nici unul dintre ei nu mi-e apropiat? Ma pot gandi ca o educatie in scoala care sa le deschida ochii asupra unor valori umane (printre care si aceea de a nu te autodistruge- band si de a nu face rau altcuiva) i-ar putea feri pe multi sa fac aceleasi greseli? Sigur, e dreptul oricui de a se otravi cu tigarile! Dar, oare, nu e dreptul meu (si obligatia mea) ca om de a incerca sa-l opresc? Si, mai ales, de a-l impiedica sa-i otraveasca pe cei care n-au ales acest lucru? Pentru ca la fel vom trece indiferenti pe langa drogati, sinucigasi, betivani... in virtutea dreptului de a face ce vor! Si, curand, vom aluneca in a trata cu indiferenta asasinatle si violurile, pentru ca nu ne privesc, nu ne fac rau in mod direct! A-ti pasa e o atitudine, o stare de spirit! Nu poate sa-ti pese doar sa fie curat pe jos! Trebuie sa te asiguri ca oamenii inteleg de ce nu trebuie sa arunce hartii! Nu trebuie doar sa pui cosuri din metru in metru! Trebuie sa-i educi pe copii ca a arunca mizerie pe jos e un act nedemn, de lipsa de respect pentru ei si pentru ceilalti!
Romanii s-au trezit cu democratia in brate si, de 15 ani, isi bat joc de ei si tara lor! Pentru ca nimeni, de 15 ani, nu le-a mai dat un reper valoric, nu le-a mai aratat ca societetea in care traiesti reflecta fidel calitatea umana a membrilor ei!
#21343 (raspuns la: #20876) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Belle, las' pe mine atunci... - de dinisor la: 08/09/2004 22:07:03
(la: Barbatul roman din diaspora)
Nu stiu cati neuroni o avea porcul, dar faza e tare.Cred ca aderez si eu la ideea de a fi porc in viata viitoare, dar doar pentru cele 30 de minute. Caci de altfel au saracii o viata mizera :-(

chestia cu verva cred ca e transmisibila. si eu fusei cam lasa-ma sa te las azi. o fi tot toamna? si nu e nimeni sa ne cante :"a venit, a venit toamna, acopera-mi inima cu ceva..." ? ca sa vezi ce ne-am fi revenit...;-)

stau la panda, si cand o apare musiu DESTIN miaun imediat. pana atunci, baga picioarele in apa calda, ia-ti in brate revista preferata, un pahar de vin si relaxeaza-te, ca doar nu ne ridica nimeni statuie daca muncim prea mult....!

alaturi de tine,

_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#21383 (raspuns la: #21380) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Tot ce Conteaza... - de LMC la: 09/09/2004 22:23:12
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
De cind ma stiu Toamna a fost si este anotimpul meu favorit. Ziua mea de nastere intotdeauna imi prevesteste sfirsitul verii si venirea toamnei. Nu stiu de ce dar Toamna a fost intotdeauna timpul cind mi-am regasit persoana, cind am putut sa creez, cind am fost inspirata. Daca as putea sa ma mut dintr-o parte in alta al globului as face-o numai sa pot sa traiesc doar anotimpul toamnei. Desi pe la noi sint inca temperaturile verii, dimineata si seara cind ies afara imi place sa respir aerul proaspat si crocant, iar mirosul toamnei il simt cum pluteste deasupra orasului de parca ar vrea sa te seduca inainte de a-si face prezenta intru totul.

Locuim foarte aproape de colegiul orasului si in fiecare dimineata cind plec de acasa imi place atmosfera studioasa si forfotul studentilor indreptindu-se spre clasele lor. Mirosul cafelei din masina imi aduce aminte de zilele mele de studentie cind primul meu popas din rutina mea de dimineata il faceam la cafeneaua universitatii unde deja stiau sa-mi pregateasca un “Double Latte”, pe vremea aia costa doar $1.25, iar un croissant $0.50. Acuma iesi ieftin daca te costa $4.00 total.

Abea astept sa vad frunzele copacilor cum isi schimb culorile, si cind ma plimb sa pasesc pe covoarele ruginii al Toamnei. Toamna a fost intotdeauna anotimpul cind m-am indragostit, cind scriam cele mai multe scrisori de dragoste, cind muzele poeziei si prozei veneau si stateau cu mine toata Toamna. Si-acuma imi amintesc de una dintre cele mai frumoase compuneri care le-am facut vre-odata.

Eram in clasa a cincea. Profesoara de romana ne-a dat tema de casa sa scriem o compunere, dar pentru mine era mai degraba o placere decit tema de casa. Afara deja incepuse sa picure prima ploaie de Toamna. Eram in camera “mare” cu mamica care facea ceva lucru de mina. Tin minte ca in momentul cind puneam creionul pe hirtie, totul din jurul meu disparea si intram intr-o stare de concentrare fenomenala. Fiecare cuvint era scris cu o usurinta de parca cineva mi le dicta, iar in mintea mea traiam fiecare propozitie, de parca tot ce scriam era testimoniul vietii mele. Cred ca v-ati dat seama ca subiectul compunerii era despre Toamna.

Cind am terminat de scris am intrebat-o pe mamica daca vrea sa asculte ce-am scris si daca am scris bine. I-am citit cu voce tare toata compunerea si cind mi-am ridicat ochii de pe caiet mamica plingea si zimbea. M-a luat in brate m-a pupat si mi-a zis ca am scris nemaipomenit de frumos. Eram atit de fericita dar in acelasi timp emotionata de nesiguranta daca si profesoarei ii va place ce am scris. Abea am asteptat sa vina ora de romana si sa-i inmin compunerea, si-apoi cu noduri in stomac am asteptat sa primesc caietul cu nota. Numai ca in ziua cind ni s-au dat caietele inapoi, eu am fost singura care nu l-am primit. Nu stiam ce s-a intimplat, de ce numai eu nu mi-am primit caietul de compunere. Dar nedumerirea mea a fost pusa deoparte cind profesoara a cerut sa facem liniste si sa-i dam ascultare.

Statea in fata clasei, si pe fata ei vedeam o placere si o incintare nespusa. Ne-a zis ca in toata viata ei de profesoara nu a citit niciodata o compunere mai frumoasa si mai bine scrisa decit ce avea ea sa ne citeasca in urmatoarele minute. Cind a inceput sa ne citeasca mi-am dat seama ca era compunerea mea. Stateam in banca cu inima in git si cu stomacul facut nod de emotii. Nu mai stiu daca am inceput sa pling, sau ce am facut, dar la urma cind mi-a anuntat numele si mi-a spus sa ma ridic in picioare stiu ca imi tremurau genunchi si nu indrazneam sa ma uit in jurul meu decit cu coada ochiului. Toti colegii se uitau la mine ca la o vedeta, si in pauza cu totii au venit la mine sa ma felicite. Nu eram obisnuita sa fiu in atentia nimanui, si cind am fost nu m-am simtit in pielea mea niciodata. Intotdeauna mi-a placut sa privesc lumea de pe marginea drumului, nu sa fiu eu privita, dar in momentul acela nu am mai avut de ales.

Acesta a fost si a ramas intotdeuna efectul care Toamna l-a avut peste fiinta mea. Ceva foarte misterios se intimpla cu mine, ceva care nu poate fi explicat, dar care nu-l caut sa-l explic. Ce este important este ca in fiecare an abea astept sa vina Toamna cu culorile ei, cu miresmele ei, cu forfotele inconjuratoare, cu muzele poeziei si-al prozei. Asta e tot ce conteaza.
Ce-ar fi.... pt. cosmacpan - de LMC la: 09/09/2004 23:38:31
(la: povesti nemuritoare)
Ce-ar fi daca Cosmacpan ar face povestea cu capra si mai nemuritoare? Astept de luni de zile sa mai citesc cite ceva scris de tine si in zadar. Povestea cu capra ar fi o ideie superba. Ce rost are sa stam asa in suspans pina cineva da de povestea asta si ne spune care a fost intimplarea? Nu mai bine ne spui tu povestea de la cap la coada? Eu cel putin mi-am si luat perina si patura si m-am asezat in fata focului. Gamalie e si el in bratele mele pe jumatate adormit. Toate becurile sint stinse, doar focul din simineu si-al luminarilor din jur emana lumina. Scena este pregatita asteptam sa inceapa dramatizarea. Aveti cuvintul.
#21573 (raspuns la: #21019) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Prietenii adevarati nu dispar, îi regasesti... - de (anonim) la: 10/09/2004 14:30:23
(la: Despre prietenie)
pe vremuri, in timpul studentiei, in RO, eram intr-un grup de prieteni, multi studenti straini : vietnamezi, sirieni, yemenitzi, libanezi, români...
multi la facultati diferite unii de altii, chiar si in orase diferite..o familie de "fratzi si surori", fara nici o ambiguitate...
recent, abia am sosit de 3 zile dupa 3 saptamâni în Yemen, un prieten yemenit din vechea gasca,
a alergat cum a auzit ca sunt in Yemen, nici n-a trebuit sa-l caut!

receptii, invitatii, masina cu sofer pusa la dispozitie,
toate usile deschise, vizita de uzina de medicamente guvernamentala, etc, etc
Parca n-ar fi trecut zeci de ani, ne-am regasit ca inainte, doar cu exceptia ca nu mai suntem studenti si ca "fratele" e ministrul adjunct de sanatate...
ne-am sarit în brate in holul hotelului, si tine-te la pupat...ca se uitau ca la urs la noi personalul yemenit, cu mentalitatea yemenita... s-ar fi dus pe râpa reputatia mea pe-acolo, noroc ca era însotit de sotia lui...

nu, prietenii adevarati nu se pierd nici o data, chiar daca sunteti despartiti si ati pierdut urma, când va regasiti continuati firul prieteniei acolo unde l-ati lasat, ca si cum v-ati fi despartit ieri.

insa "prieten" este un cuvant mare, care presupune multe lucruri...
multi au tendinta sa confunde cuvântul "prietenie" cu cel de "bune cunostiintze".. nu este acelasi lucru...
de acord cu dini... - de Belle la: 11/09/2004 22:34:01
(la: Barbatul roman din diaspora)
eu m-asez pe canapea cu punga de popcorn in brate si enjoy the show :P
#21801 (raspuns la: #21798) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Public din Nou --Amintiri de Toamna - de LMC la: 15/09/2004 19:35:16
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
De cind ma stiu Toamna a fost si este anotimpul meu favorit. Ziua mea de nastere intotdeauna imi prevesteste sfirsitul verii si venirea toamnei. Nu stiu de ce dar Toamna a fost intotdeauna timpul cind mi-am regasit persoana, cind am putut sa creez, cind am fost inspirata. Daca as putea sa ma mut dintr-o parte in alta al globului as face-o numai sa pot sa traiesc doar anotimpul toamnei. Desi pe la noi sint inca temperaturile verii, dimineata si seara cind ies afara imi place sa respir aerul proaspat si crocant, iar mirosul toamnei il simt cum pluteste deasupra orasului de parca ar vrea sa te seduca inainte de a-si face prezenta intru totul.

Locuim foarte aproape de colegiul orasului si in fiecare dimineata cind plec de acasa imi place atmosfera studioasa si forfotul studentilor indreptindu-se spre clasele lor. Mirosul cafelei din masina imi aduce aminte de zilele mele de studentie cind primul meu popas din rutina mea de dimineata il faceam la cafeneaua universitatii unde deja stiau sa-mi pregateasca un “Double Latte”, pe vremea aia costa doar $1.25, iar un croissant $0.50. Acuma iesi ieftin daca te costa $4.00 total.

Abea astept sa vad frunzele copacilor cum isi schimb culorile, si cind ma plimb sa pasesc pe covoarele ruginii al Toamnei. Toamna a fost intotdeauna anotimpul cind m-am indragostit, cind scriam cele mai multe scrisori de dragoste, cind muzele poeziei si prozei veneau si stateau cu mine toata Toamna. Si-acuma imi amintesc de una dintre cele mai frumoase compuneri care le-am facut vre-odata.

Eram in clasa a cincea. Profesoara de romana ne-a dat tema de casa sa scriem o compunere, dar pentru mine era mai degraba o placere decit tema de casa. Afara deja incepuse sa picure prima ploaie de Toamna. Eram in camera “mare” cu mamica care facea ceva lucru de mina. Tin minte ca in momentul cind puneam creionul pe hirtie, totul din jurul meu disparea si intram intr-o stare de concentrare fenomenala. Fiecare cuvint era scris cu o usurinta de parca cineva mi le dicta, iar in mintea mea traiam fiecare propozitie, de parca tot ce scriam era testimoniul vietii mele. Cred ca v-ati dat seama ca subiectul compunerii era despre Toamna.

Cind am terminat de scris am intrebat-o pe mamica daca vrea sa asculte ce-am scris si daca am scris bine. I-am citit cu voce tare toata compunerea si cind mi-am ridicat ochii de pe caiet mamica plingea si zimbea. M-a luat in brate m-a pupat si mi-a zis ca am scris nemaipomenit de frumos. Eram atit de fericita dar in acelasi timp emotionata de nesiguranta daca si profesoarei ii va place ce am scris. Abea am asteptat sa vina ora de romana si sa-i inmin compunerea, si-apoi cu noduri in stomac am asteptat sa primesc caietul cu nota. Numai ca in ziua cind ni s-au dat caietele inapoi, eu am fost singura care nu l-am primit. Nu stiam ce s-a intimplat, de ce numai eu nu mi-am primit caietul de compunere. Dar nedumerirea mea a fost pusa deoparte cind profesoara a cerut sa facem liniste si sa-i dam ascultare.

Statea in fata clasei, si pe fata ei vedeam o placere si o incintare nespusa. Ne-a zis ca in toata viata ei de profesoara nu a citit niciodata o compunere mai frumoasa si mai bine scrisa decit ce avea ea sa ne citeasca in urmatoarele minute. Cind a inceput sa ne citeasca mi-am dat seama ca era compunerea mea. Stateam in banca cu inima in git si cu stomacul facut nod de emotii. Nu mai stiu daca am inceput sa pling, sau ce am facut, dar la urma cind mi-a anuntat numele si mi-a spus sa ma ridic in picioare stiu ca imi tremurau genunchi si nu indrazneam sa ma uit in jurul meu decit cu coada ochiului. Toti colegii se uitau la mine ca la o vedeta, si in pauza cu totii au venit la mine sa ma felicite. Nu eram obisnuita sa fiu in atentia nimanui, si cind am fost nu m-am simtit in pielea mea niciodata. Intotdeauna mi-a placut sa privesc lumea de pe marginea drumului, nu sa fiu eu privita, dar in momentul acela nu am mai avut de ales.

Acesta a fost si a ramas intotdeuna efectul care Toamna l-a avut peste fiinta mea. Ceva foarte misterios se intimpla cu mine, ceva care nu poate fi explicat, dar care nu-l caut sa-l explic. Ce este important este ca in fiecare an abea astept sa vina Toamna cu culorile ei, cu miresmele ei, cu forfotele inconjuratoare, cu muzele poeziei si-al prozei. Asta e tot ce conteaza.
mireille - de Belle la: 15/09/2004 22:56:22
(la: Cafengii din toate tarile, adunati-va!)
asa fato, sa stai cu spatele ca sa putem face legatura cu poza ;)

waw? yeah right! ... nici o sansa, uite ca sa nu ma repet citeste ce i-am scris lui Ivy mai devreme http://www.cafeneaua.com/node/view/2226#22395
adica nici prea-prea nici foarte-foarte

timpul de "exercitiu" depinde, daca mergem pe jos atunci e juma de ora la dus, o ora si vreun sfert de antrenament intensiv, si 40 de minute la intoarcere (strada e in urcare cu unele portiuni destul de abrupte plus ca suntem terminati deja dupa antrenament). in cazul in care nu mergem pe jos atunci socoteste doar ora si-un sfert. teoretic se intampla zilnic deci in mod normal ajung acasa pe la 8 seara, practic mai chiulim si noi din cand in cand din diverse motive.

in uichend insa fac antrenament cu asipratorul, sau sus-jos pe scari cu cosul de rufe in brate, vai de genunchii mei de baba.....
#22430 (raspuns la: #22427) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Impresia mea - de Adrian Marchidann la: 16/09/2004 14:23:10
(la: Scandal medical in RO)
este ca se comenteaza si speculeaza fara ca noi sa stim ce s-a petrecut cu adevarat. Deh, trebuie si ziaristii sa traiasca. Cum toti isi dau cu parerea, intru si eu in joc.

O explicatie ar putea fi un accident vascular cerebral ischemic tranzitoriu, care sa ii scada forta musculara doar pentru o scurta perioada de timp. Bietul om a incercat sa miste bratul dar, nemaiavand forta in el, nu a putut sa il miste unde vroia si a taiat inca de doua ori.

Partea tragica este ca daca accidentul vascular este doar temporar, nu se poate vedea pe tomografie si el nu are cum sa se disculpe cu un test obiectiv. Medicii nu pot pune acest diagnostic decat pe baza relatarii date de pacient si de cei din preajma sa.
beeeeeeeeeeeeeeeeei - de dinisor la: 16/09/2004 23:40:17
(la: Cafengii din toate tarile, adunati-va!)
...cum zice un clasic in viata! pleaca omul pentru cateva ore la o cafea cu fetele si voi va conversati asa fara mine....???
IKO ! - FELICITARI !!! stii de ce? pentru ca dupa O'Malley esti primul barbat ce percuteaza. Ce s-o fi intamplat cu masculii de pe aici? ca in alte subiecte se laudau ca ei sunt gata oricand in 10 minute :)))))) ?!

ideea cu intalniri regionale nu e rea. sa incercam insa pana la ultima suflare sa ne adunam cat mai multi, caci asta era ideea initiala. eu sunt cu dosarelu' in brate :D

sis, imi place ca esti pe pozitii. ma intorsei si ma alatur :)

incercati si mai raspanditi zvonul. poate ca titlul invitatiei nu a fost destul de concludent?

deschisa dialogului,
_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#22569 (raspuns la: #22560) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
jocul de cuvinte - de AlexM la: 17/09/2004 08:04:27
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
moartea mortii si invierea vietii pare un joc de cuvinte care se merita (poate) putin disecat.
Pentru Rugaciunea unui Dac, de ce sa nu amintim si alta poezie in care se arata ca respectul pentru zei are o limita. Iar limita este pusa de spatiul necesar omului pentru a trai, spatiul in care nici zeii nu sint admisi sa se amestece cu ganduri "viclene".

"Ei sunt romani! Si ce mai sunt?
Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt,
Zamolxe, c-un intreg popor
De zei, i-am intreba: ce vor?
Si nu le-am da nici lor pamânt,
Caci ei au cerul lor! "


Dar cred as dori sa redau aici toata poezia pentru ca ea exprima intr-un fel ceea ce-i fascina pe nemti cand vorbeau despre români si "un curios disprets" pe care acestia il aveau fata de moarte, disprets constatat in perioada cat am fost aliati. Este un lucru care si azi il avem, atunci cand ni se pune pata si am luat o decizie. Mie unul , aceasta poezie imi exteriorizeaza sentimentele asa cum sint ele cand e vorba de bucata aceea de Pamant care se numeste România......

Sa amintim de Cosbuc si al sau "Decebal catre popor":

Viata asta-i bun pierdut
Când n-o traiesti cum ai fi vrut!
Si-acum ar vrea un neam calau
S-arunce jug în gitul tau:
E rau destul ca ne-am nascut,
Mai vrem si-al doilea rau?

Din zei de-am fi scoboritori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flacau ori mos ingirbovit;
Dar nu-i totuna leu sa mori
Ori cine-nlantuit.

Cei ce se lupta murmurind,
De s-ar lupta si-n primul rând,
Ei tot atât de buni ne par
Ca orisicare las fugar!
Murmurul, azi si orsicind,
E plinset în zadar!

Iar a tacea si lasii stiu!
Toti mortii tac! Dar cine-i viu
Sa rida! Bunii rid si cad!
Sa râdem, dar, viteaz rasad,
Sa fie-un hohotit si-un chiu
Din ceruri pâna-n iad!

De-ar curge singele piriu,
Nebiruit e bratul tau
Când mortii-n fata nu tresari!
Si insuti tie-un zeu iti par
Când rizi de ce se tem mai rau
Dusmanii tai cei tari.

Ei sunt romani! Si ce mai sunt?
Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt,
Zamolxe, c-un intreg popor
De zei, i-am intreba: ce vor?
Si nu le-am da nici lor pamânt,
Caci ei au cerul lor!

Si-acum, barbati, un fier si-un scut!
E rau destul ca ne-am nascut:
Dar cui i-e frica de razboi
E liber de-a pleca-napoi,
Iar cine-i vinzator vindut
Sa iasa dintre noi!

Eu nu mai am nimic de spus!
Voi bratele jurind le-ati pus
Pe scut! Puterea este-n voi
Si-n zei! Dar va ginditi, eroi,
Ca zeii sunt departe, sus,
Dusmanii lânga noi!

#22593 (raspuns la: #22583) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...