comentarii

polisemia cuvantului a iesi


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
1. Care este cuvantul favorit - de ender la: 14/10/2005 13:10:23
(la: Chestionarul Bernard Pivot)
1. Care este cuvantul favorit
celest
2. Care este cuvantul cel mai putin favorit
zgura
3. Ce va face placere in mod deosebit
sa degust vinuri de soi
4. Ce va displace cel mai mult
sa spal vase
5. Care este injuratura favorita
'zgura matii
6. Ce sunet va place
ganguritul de copil
7. Ce sunet/zgomot va displace
planset de copil
8. Ce alta profesie v-ar place sa practicati
explorator
9. Ce alta profesie nu ati practica nici in ruptul capului
sa imbalsamez morti
10. Daca Raiul exista, ce ati dori sa va spuna Domnul cand ajungeti la Portile Raiului.
- inapoi!
#78603 (raspuns la: #78596) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
1. Care este cuvantul favorit - de Honey in the Sunshine la: 14/10/2005 17:21:47
(la: Chestionarul Bernard Pivot)
1. Care este cuvantul favorit
Vijelie

2. Care este cuvantul cel mai putin favorit
"puii mei"

3. Ce va face placere in mod deosebit
Ajunul unei calatorii, cand imi fac bagajele.

4. Ce va displace cel mai mult
1 Septembrie

5. Care este injuratura favorita
Sa-mi bag p***-n ea treaba!

6. Ce sunet va place
Vantul de inceput de furtuna.

7. Ce sunet/zgomot va displace
Aspiratorul, shaker-ul, tocurile fara flecuri pe ciment.

8. Ce alta profesie v-ar place sa practicati
Fizician

9. Ce alta profesie nu ati practica nici in ruptul capului
Cersetor

10. Daca Raiul exista, ce ati dori sa va spuna Domnul cand ajungeti
la Portile Raiului.
"Nu s-a schimbat nimic".

_____________________________________________________
Membra SIMC - Securitatea Inchizitoriala Mister Cafenea
1. Care este cuvantul favorit - de oanalaur la: 16/10/2005 08:36:13
(la: Chestionarul Bernard Pivot)
1. Care este cuvantul favorit
delicios (suna moale si cremos si dulce)
2. Care este cuvantul cel mai putin favorit
flirt (e greu de pronuntat)
3. Ce va face placere in mod deosebit
nu spun ca mi-e rusine :-)
4. Ce va displace cel mai mult
copii tristi, batrani neputinciosi si animale chinuite
5. Care este injuratura favorita
vezi raspunsul de la 3
6. Ce sunet va place
in padure, fosnet de frunze, ciripit de pasarele, vacanta...
7. Ce sunet/zgomot va displace
alarma de la ceas dimineata la 5h 45min
8. Ce alta profesie v-ar place sa practicati
sa lucrez cu animale
9. Ce alta profesie nu ati practica nici in ruptul capului
stiu ca a mai zis cineva: hingher
10. Daca Raiul exista, ce ati dori sa va spuna Domnul cand ajungeti la Portile Raiului.
a fost o greseala, reveniti mai tarziu
cateva sugestii - de spirit_intelept la: 25/10/2005 04:17:00
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
Draga Catalin,

spre diferenta de alte persoane care mi-au raspuns pe acest forum, la tine nu simt nevoia sa contraargumentez, desi mi-ar fi foarte simplu sa o fac. Am sa o fac totusi, daca nu ai sa incetezi cu unele prostii pe care le spui.
Din aceasta cauza, am sa ma limitez acum doar in a-ti spune anumite aspecte general valabile:

- in primul rand nu trebuie sa proiectezi asupra mea propriul tau fel de a fi. Daca tu esti incapatanat sau daca vrei sa duci munca de apostolat e treaba ta, dar mie nu mi se potriveste. In primul rand eu nu am incercat niciodata sa te conving nici pe tine, nici pe altcineva ca nu e buna calea ta spirituala. Dimpotriva, te-am laudat pentru ca ai gasit-o...tu in schimb, nu o scoti dintr-a ta cu "yoga satanica". In acelasi timp eu nu am incercat sa te convertesc la yoga, dar tu te tot straduiesti sa-mi explici ce bun e crestinismul ortodox...nu mai trebuie sa o faci, stiu deja ca e foarte bun. Probabil la tine si spiritul ecumenic inseamna de fapt ai converti pe altii la ortodoxism. Pur si simplu eu consider ca pentru mine yoga este mai eficienta. Pe de alta parte, eu am citit cartile pe care le-ai mentionat si altele in plus, inclusiv de dogmatica crestina si sa stii ca le-am citit cu atentie. Unele carti, cum ar fi cele cu vietile sfintilor, chiar au fost si sunt pentru mine prilej de profunda traire spirituala. Tu in schimb, daca citesti ceva de yoga, o faci prin niste ochelari grosi de cal, prin care si cel mai normal aspect ti se pare ca fiind ceva demoniac.

- Iisus ne da unele indicatii exceptionale ca sa deosebim daca ceva are cauze bune sau cauze rele. De exemplu, cand fariseii spuneau despre El ca face minunile Lui cu ajutorul diavolului, El a raspuns ca "orice imparatie, dezbinandu-se pe sine, se pustieste si o casa invrajbita nu poate dainui". Tu daca crezi ca cineva prin rugaciune la Dumnezeu scoate diavoli prin interventia altor diavoli, esti exact in postura acelor farisei din vechime. Si tot Iisus ne-a spus cum sa ne dam seama si mai clar de aceste aspecte: "pomul se cunoaste dupa roade, iar omul dupa faptele sale"...si intr-adevar niciodata dintr-o planta otravitoare nu vor iesi roade bune. Deci dincolo de ce anumite persoane inchistate vor sa se creada, cel mai bine cand judeci pe cineva judeca-l dupa viata lui si dupa faptele lui...sau si mai bine nu-l judeca deloc, fiindca nu stii de ce Dumnezeu l-a lasat sa fie asa cum este.

- iar despre yoga cel mai bine ar fi sa nu mai vorbesti decat atunci cand cu adevarat ai sa ai ceva de spus, din propria ta experienta. Eliade spunea foarte clar "nu poti sa spui ceva despre yoga decat daca tu insuti practici yoga" si asa si este.
Acele link-uri pe care mi le-ai dat sunt niste comentarii prostesti, facute evident doar in scopul de a defaima yoga si in general orice spiritualitate de factura orientala. De fapt din acel articol razbate predominant exact teama fata de aceste filoane spirituale. Este firesc ca unele persoane adancite in tot felul de dogme sa se simta amenintate de acest nou avant spiritual dar solutia nu este sa il ponegreasca ci sa urmareasca ei insisi sa revina la o spiritualitate cat mai autentica, atat in cuvant cat si in fapta. Atunci vor vedea cum de la sine toti cei care cauta cu adevarat se vor strange in jurul lor. Un adevarat sfant nu are nevoie sa-si faca reclama. Chiar daca locuieste in cea mai indepartata pestera, lumea tot va veni la el.

Deci draga Catalin, iti doresc din tot sufletul sa avansezi cat mai mult pe calea ta. In ortodoxism si in special in isihasm mai exista inca un puternic filon spiritual asa ca daca practici cu convingere vei putea ajunge departe.

Spirit Intelept
#81223 (raspuns la: #81052) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dumnezeu... - de piele la: 01/11/2005 22:20:47
(la: L-am gasit pe Dumnezeu, stii ce FANTASTIC e?)
Am aflat cu ceva vreme in urma o povestire dintr`un liceu...nu conteaza daca romanesc sau strain...
Intr`o ora de religie(spre rusinea mea, nu tin minte exact) un profesor in innebunea pe elevi cu cat de bun e Dumnezeu si ce mult ne iubeste el.Un elev se ridica si il intreaba pe profesorul inflacarat de credinta:
-Domnule profesor....exista intuneric?
-Evident ca exista, raspunse profesorul.Noaptea e intuneric, nu?!Cand eram mici ne era frica de intuneric...Profesorul fu brusc intrerupt de elev:
-Domnule profesor...fizic, intunericul nu exista.E doar un cuvant inventat de om pentru a denumi lipsa luminii.Intunericul nu exista, el nu poate fi masurat, nu interactionam cu el...
Profesorul dadu sa spuna ceva, dar elevul continua:
-Domnule profesor, exista frig?
-Evident ca exista...iarna e frig de ingheata pietrele...simtim frigul cand ne patrunde pana in oase...Din nou, profesorul fu intrerupt:
-Domnule profesor, frigul nu exista...e doar un cuvant inventat de om ca sa suplineasca lipsa caldurii...nu poate fi masurat sau simtit decat raportat la caldura....
Profesorul murmura ceva, dar elevul isi continua ideea:
-Domnule profesor...exista rau absolut?!
-Sigur ca exista...uite`te in lume....atatea razboaie si lupte si oameni rai, jafuri, violuri etc...
Magistral elevul raspunse:
-Domnule profesor, raul absolut nu exista....e doar un termen inventat de om care sa denumeasca lipsa lui Dumnezeu...
Dupa aceasta ultima propozitie, profesorul lua catalogul si iesi din clasa...
#83698 (raspuns la: #23885) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
hey! - de maan la: 01/11/2005 22:30:03
(la: Dragostea mea, iubirea mea tarzie! Am nevoie de sfaturi!)
iaca si pa filosoafa forumului!
ati uitat ca durerea de cutit in inima-i la fel de mare la 14 ca si la 41, asa-i?
as vrea sa va imaginati mai mult de-o secunda ca asta micu-i odrasla voastra si sa-ncercati sa parcurgeti cap-coada sentimentul care v-ar incerca la aflarea vestii ca fiul vostru n-are-ncredre-n voi si cauta sfat la adulti nebuni, pe net...

tavonetzului!

povestea e tare frumoasa si m-a induiosat, pe cuvant iti spun.
la vasta ta eu trozneam baietii-n curtea scolii si n-am simtit asa ceva niciodata.
esti un suflet sensibil si-ar fi pacat sa nu afli ca in conditiile in care iubesti o fata asa cum ne-ai povestit, incepi s-o idealizezi, fiindca hai, recunoaste, tu nici n-o cunosti cu adevarat pe Diana, iar in putinul timp petrecut cu ea, n-a fost vreme decat sa te bucuri...

n-ai gresit cu nimic, multi dintre cei de varsta ta scriu scrisori si poezii fara sa le trimita.
mai multi decat ti-ai putea vreodata imagina sunt adultii care fac acelasi lucru, fara s-aiba curajul sa o recunoasca - eu iti multumesc ca ai avut curajul sa spui ce te doare!

iti pot spune ca, pe la varsta asta (mda)fetele viseaza mai mult decat baietii.
sunt mofturoase, se cred mai mature decat sunt, isi imagineaza iubiri imposibile si tragedii ca-n telenovele unde ele-s salvate si iubite ...stii scenariul...

eu una-s convinsa ca diana se gandeste la ce i-ai povestit si ca se simte extraordinar (eu una asa m-as simti) ...:)

in sufletul tau e rezolvarea, fiindca, in probleme de inima toti ne pricepem, dar numai doi stiu cu-adevarat ce se petrece - in cazul asta tu si ea!
daca iesi un pic din vraja poeziilor privind-o pe Diana asa cum e (nu cum ti-ai dori tu sa fie) ai sa stii cu siguranta ce trebuie sa faci.

te-ai gandit ca-i posibil sa existe-n lumea asta o fata (mult mai valoroasa ca Diana) care sa scrie poezii pentru tine, dar pe care n-ai remarcat-o, obsedat de o iubire care ... zic si eu ... e intretinuta doar de suflletul tau gingas?

las' ca stiu, tu pe Diana o vrei.
atat te rog: fii sigur ca-i asa si ca fata merita.

ei, si daca merita, daca a spus ca te-a asteptat si ea, candva, ceva tot misuna prin capul ei frumos ... afla ce!
cum ti-a spus deja lumea pe-aici, la varsta asta prieteniile nu tin mult ... si daca tot zici ca ai asteptat atat si daca tot crezi ca merita...ce mai conteaza cat ... ???
daca-i iubire adevarata, precum zici, nu va conta.

inima-i inima, toceala-i cu ale ei.
scoala sa fie pe primul loc, indiferent cat suferi.
numai asa demonstrezi ca esti matur.



dragostea asta... - de mymy la: 02/11/2005 14:10:52
(la: Trancaneala Aristocrata "6")
Oare e dragoste???
Il intalnesti intr-un grup de prieteni comuni... schimbi nr de telefoane, te cauta a doua zi si abia asteptai sa te sune... raspunzi zambind si plina de speranta si/ti cere sa va intalniti. Fugi acasa, faci un dus, si arunci totul din dulap disperata ca nu gasesti nimic care sa se potriveasca ocaziei... de a fi cu el ... intr/un final alegi blugii pt ca sunt cei mai uzuali si pt ca nu vrei totusi sa iesi din context (cine stie cum e el imbracat? si parea genul de tip care poarta mai mult sport sau, ma rog, haine comode iar tu nu poti aparea asa ca o mimoza... impopotonata pana in gat cu zorzoane si haine de disco pe tine- adica vrei sa faci impresie, sa stea numai cu ochii pe tine, sa conversati toata noaptea si asa mai departe... sa va cunoasteti intr-un cuvant dar nu vrei sa fi cea care starneste susoteli cand intrii in local nici sa stea toti cu ochii pe tine sa te simti stanjenita pt ca fizicul iti da posibilitatea sa starnesti aceste mici susoteli si barfe insa ei nu stiu ce ascunde intelectul... asta e alta poveste... in fine) Te suna sa cobori... de emotii scapi telefonul din mana si te uiti in oglinda mustrandu/te „fata proasta esti... termina si revino/ti e doar un barbat ce dracu?!” offfffff si roseata din obraji nu vrea sa dispara iar tu trebuia sa fi de cateva minute bune jos pt ca te astepta insa e bine si asa... ca sa nu creada el ca dai buzna la intalnire ca erai nerabdatoare...
Cobori afisand cel mai frumos zambet de care esti in stare (de ce zic asta? pt ca durerea pe care o simteai in partea dorsala stanga iti facea ochii sa lacrimeze iar mana stanga pulsa si se umfla din ce in ce mai tare. „offfff scarile astea prea multe si prea dese iar tocurile nu sunt chiar specialitatea mea... incaltamintea comoda e atuul meu dar uite ca tocmai acum m/am gandit eu sa fac impresie si ce impresie... parul ravasit de la cadere, mana pulsand de durere, ochii inlacrimati, partea dorsala vatamata serios si grimasa asta de pe fata ce nu o pot ascunde”) Ajungi intr/un final in fata masinii zambind... si gemand infundat... nu a observat ufffff ce bine :) am scapat... asezarea pe scaun e o mica problema dar trecem peste asta...
Te priveste... iti zici „oare a observat ceva?”
Spune zambind... „unde mergem iubita?”
„ce bineeee deci nu a simtit nimic bun... sa vedem”
Alegeti un loc unde va place amandurora ... seara e minunata cu exceptia aparitiei prietenilor comuni de care vb mai devreme dar nu mai conteaza esti cu el :)
Offffffff barbatul asta ... il privesti insistent te simte si zambeste iti pare irezistibil si e mai mult de atat... ceva in privirea lui te atrage simti ca orice ar zice orice ti/ar cere nu ai putea spune „nu” e ca un magnet ceva de nedescris ceva ce te incita si vrei sa cunosti mai mult ce ascunde omul asta... se poate spune ca e „magie” sau „vraja privirii” sau cum s/o mai zice dar... ceilalti incep sa simta tensiunea din privirile ce se cauta, ce iscodesc, cauta dincolo de ceea ce vor sa ascunda ochii aia frumosi ai lui si zambetul strengaresc ce se iveste in coltul gurii minunate pe care abia astepti sa o saruti...
Momentul sarutului? DIVIN ca in filme, ca in carti... ti se inmoaie picioarele, ramai fara rasuflare, simti ca plutesti, nu auzi nimic in jurul tau simti rasuflarea lui calda pe obraz si toata fiinta ta se concentreaza la buzele ce dezmiarda buzele tale si nimic nu mai conteaza... concluzie finala? - asteptarea a meritat :)
Nu stii cum nici in ce moment s/a intamplat dar erai la el in pat si mainile lui erau parca peste tot si senzatia de vis ... erai cea mai fericita il simteai al tau si asta iti dadea incredere in tine si te facea sa te simti cea mai minunata femeie cea mai iubita cea mai dorita cea mai cea...
In fiecare seara de atunci astepti cu nerabdare telefonul lui si nici el nu se lasa asteptat prea mult :) de fiecare data aceleasi emotii insa ai scapat de cazaturile pe scari si de vanatai... totul dureaza de o luna si ceva si e la fel ca la inceput...
Intreb si eu acum... e dragoste sau poate o foarte mare dorinta de a/l simtii al meu de a face dragoste cu el? Sau doar imi place cum ma face sa ma simt si nu numai in pat?
Atatea intrebari la care nu gasesc raspuns de mai bine de o luna... imi place insa asa cum e acum si nu incerc sa schimb nimic desi ar cam fi ceva de schimbat pe ici pe colo dar sunt genul de persoana care merge inainte fie ce/o fi ... si daca e sa sufar mai tarziu asta este... dar daca totul va fi asa cum mi/am dorit din totdeauna? si daca el e barbatul pe care il cautam/asteptam?
#83864 (raspuns la: #83775) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Povestea lui MYMY... pacat sa se piarda...in TA6 - de Jimmy_Cecilia la: 03/11/2005 12:49:18
(la: Trancaneala Aristocrata "7")
copie:

dragostea asta...
#83864, de mymy la Wed, 02/11/2005 - 14:10


Oare e dragoste???
Il intalnesti intr-un grup de prieteni comuni... schimbi nr de telefoane, te cauta a doua zi si abia asteptai sa te sune... raspunzi zambind si plina de speranta si/ti cere sa va intalniti. Fugi acasa, faci un dus, si arunci totul din dulap disperata ca nu gasesti nimic care sa se potriveasca ocaziei... de a fi cu el ... intr/un final alegi blugii pt ca sunt cei mai uzuali si pt ca nu vrei totusi sa iesi din context (cine stie cum e el imbracat? si parea genul de tip care poarta mai mult sport sau, ma rog, haine comode iar tu nu poti aparea asa ca o mimoza... impopotonata pana in gat cu zorzoane si haine de disco pe tine- adica vrei sa faci impresie, sa stea numai cu ochii pe tine, sa conversati toata noaptea si asa mai departe... sa va cunoasteti intr-un cuvant dar nu vrei sa fi cea care starneste susoteli cand intrii in local nici sa stea toti cu ochii pe tine sa te simti stanjenita pt ca fizicul iti da posibilitatea sa starnesti aceste mici susoteli si barfe insa ei nu stiu ce ascunde intelectul... asta e alta poveste... in fine) Te suna sa cobori... de emotii scapi telefonul din mana si te uiti in oglinda mustrandu/te „fata proasta esti... termina si revino/ti e doar un barbat ce dracu?!” offfffff si roseata din obraji nu vrea sa dispara iar tu trebuia sa fi de cateva minute bune jos pt ca te astepta insa e bine si asa... ca sa nu creada el ca dai buzna la intalnire ca erai nerabdatoare...
Cobori afisand cel mai frumos zambet de care esti in stare (de ce zic asta? pt ca durerea pe care o simteai in partea dorsala stanga iti facea ochii sa lacrimeze iar mana stanga pulsa si se umfla din ce in ce mai tare. „offfff scarile astea prea multe si prea dese iar tocurile nu sunt chiar specialitatea mea... incaltamintea comoda e atuul meu dar uite ca tocmai acum m/am gandit eu sa fac impresie si ce impresie... parul ravasit de la cadere, mana pulsand de durere, ochii inlacrimati, partea dorsala vatamata serios si grimasa asta de pe fata ce nu o pot ascunde”) Ajungi intr/un final in fata masinii zambind... si gemand infundat... nu a observat ufffff ce bine :) am scapat... asezarea pe scaun e o mica problema dar trecem peste asta...
Te priveste... iti zici „oare a observat ceva?”
Spune zambind... „unde mergem iubita?”
„ce bineeee deci nu a simtit nimic bun... sa vedem”
Alegeti un loc unde va place amandurora ... seara e minunata cu exceptia aparitiei prietenilor comuni de care vb mai devreme dar nu mai conteaza esti cu el :)
Offffffff barbatul asta ... il privesti insistent te simte si zambeste iti pare irezistibil si e mai mult de atat... ceva in privirea lui te atrage simti ca orice ar zice orice ti/ar cere nu ai putea spune „nu” e ca un magnet ceva de nedescris ceva ce te incita si vrei sa cunosti mai mult ce ascunde omul asta... se poate spune ca e „magie” sau „vraja privirii” sau cum s/o mai zice dar... ceilalti incep sa simta tensiunea din privirile ce se cauta, ce iscodesc, cauta dincolo de ceea ce vor sa ascunda ochii aia frumosi ai lui si zambetul strengaresc ce se iveste in coltul gurii minunate pe care abia astepti sa o saruti...
Momentul sarutului? DIVIN ca in filme, ca in carti... ti se inmoaie picioarele, ramai fara rasuflare, simti ca plutesti, nu auzi nimic in jurul tau simti rasuflarea lui calda pe obraz si toata fiinta ta se concentreaza la buzele ce dezmiarda buzele tale si nimic nu mai conteaza... concluzie finala? - asteptarea a meritat :)
Nu stii cum nici in ce moment s/a intamplat dar erai la el in pat si mainile lui erau parca peste tot si senzatia de vis ... erai cea mai fericita il simteai al tau si asta iti dadea incredere in tine si te facea sa te simti cea mai minunata femeie cea mai iubita cea mai dorita cea mai cea...
In fiecare seara de atunci astepti cu nerabdare telefonul lui si nici el nu se lasa asteptat prea mult :) de fiecare data aceleasi emotii insa ai scapat de cazaturile pe scari si de vanatai... totul dureaza de o luna si ceva si e la fel ca la inceput...
Intreb si eu acum... e dragoste sau poate o foarte mare dorinta de a/l simtii al meu de a face dragoste cu el? Sau doar imi place cum ma face sa ma simt si nu numai in pat?
Atatea intrebari la care nu gasesc raspuns de mai bine de o luna... imi place insa asa cum e acum si nu incerc sa schimb nimic desi ar cam fi ceva de schimbat pe ici pe colo dar sunt genul de persoana care merge inainte fie ce/o fi ... si daca e sa sufar mai tarziu asta este... dar daca totul va fi asa cum mi/am dorit din totdeauna? si daca el e barbatul pe care il cautam/asteptam?
#84244 (raspuns la: #84241) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Probleme, probleme - de rast la: 06/11/2005 22:52:24
(la: Umorul)
Eu am avut, oarecum, probleme din cauza ca sunt o fire.... hazlie. Acu' vreo 5 ani, cand m-am angajat la actualul loc de munca, aveam obiceiul "sa ies la o tigara". Nu fumez, dar "la o tigara" se creaza o atmosfera mai destinsa si se discuta altceva decat topicul obisnuit al zilei. Mie imi plac bancurile, sa le aud, dar si sa le spun. Dupa vreo 2-3 saptamani de la angajare, un coleg mi-a zis "Nu mai spune bancuri, lumea o sa te ia de <> si nu o sa te creada ca esti in stare sa faci lucruri serioase. Si am observat ca avea dreptate. Daca esti o fire vesela, lumea te catalogheaza "usuratec" si gata.... "te-a pus la colt". Din pacate societatea noastra "se deplaseaza" intr-o directie in care se crede ca un lucru serios se poate face doar de oameni incruntati si cu fatza bosumflata :-)
Nu era asa. Acu' 14-15 ani, oamenii "integrau" altfel glumele, umorul, in viata lor. De catziva ani (5-6), incep sa se schimbe valorile sociale.
Oare de ce in limba romana, cuvantul "spiritual" are doua intelesuri:
1. om cu preocupari/interese spre partea ascunsa a materiei
2. om cu simtul umorului.

radu s.
irma - de latu la: 08/11/2005 18:21:13
(la: Exerciţiu de imaginaţie)
mi-am dat seama ca impasul trebuie sa fi fost provocat de o greseala, nu de superioritatea ta.
Daaaa, ca tu si stii...:-)))

Fusesem furata de deliciul (si-aici imagineaza-ti lupoaica cu narile frematand, limba ei roz trece usor peste buzele intredeschise...) dialogului (vanatorii)...
Am retinut cuvantul "deliciu" si ca nu sunt cu totul strain de el...:-)))
In afara de asta, fata-n fata cu o lupoaica nu ma pot gandi la buzele intredeschise. Ochii imi sunt mai intotdeauna pironiti pe canini...:-)))

...si uitasem telul (tipic pentru mine, de altfel :)))
Ahaaa! Eu n-am uitat telul! (A propos la primul citat)...:-)))

Dar o lupoaica veritabila trebuie sa recunoasca intotdeauna superioritatea masculului, asa ca am decis sa maschez atingerea scopului (victoria) intr-o infrangere.
Eleganta iesire din impas...:-)))

Corecta definitie! De fapt nici n-a fost vorba de vreun atac ...
Aici trebuie neaparat sa corectez:
Cand am scris mesajul, am pus inaintea pasajului atributul (serios), ca si la capatul lui (/serios) folosind insa "<" si ">" in loc de "(" si ")". Scopul a fost, de a marca inceputul si sfarsitul unui pasaj in care n-am glumit. Din pacate, nu m-am gandit ca aceste pseudo-Tag-uri vor fi interpretate ca adevarate Tag-uri, ci am crezut ca vor aparea in forma in care le-am scris.

Nu am interpretat nimic din ce ai scris tu ca pe un atac adevarat, ci m-am bucurat tare mult de jocul, in care m-am prins fara rezerve, urmarit doar de teama de a nu fi renuntat prematur la ele (rezerve). Teama, pentru ca necunoscandu-ne real, s-ar fi putut ca vreuna din remarcile mele sa dea loc la interpretari gresite - negative - altele deci decat cele dorite de mine in limitele jocului.

Iar pasajul in sine, ar putea constitui inceputul unei descrieri din partea mea (partea cu lupoaica vreau sa zic!) despre ceea ce imi zice mie instinctul despre tine.

Mingea nu mai stiu unde e :)). Poate o gasesti tu...
Ca sa am tentatia de a iesi din ascunzis...?
Multumesc, iti las tie intaietatea la cautat...:-)))

latu (bucuria e de partea mea...)
#85834 (raspuns la: #85726) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Etichetele de bere nu ies din - de cdp la: 08/11/2005 21:22:26
(la: De ce o bere e mai buna decat o femeie:))
Etichetele de bere nu ies din moda.
Poti fi intotdeauna sigur ca esti primul care bea dintr-o bere.
O bere e ascultatoare si nu se cearta niciodata.
O bere nu are niciodata dureri de cap.
Unei beri nu trebuie sa-i cumperi flori, etc.

Lista motivelor ... interminabila.
Ce este cuvantul? - de Maria Palaria la: 09/11/2005 09:09:08
(la: joc)
Carpe diem!
Cuvantul e liantul gandurilor mele cu lumea exterioara.

Ce este ambiguu?
#86009 (raspuns la: #85943) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
irma - de latu la: 10/11/2005 10:18:32
(la: Exerciţiu de imaginaţie)
N-am cum sa alerg asa de incet ca tine :)).
ok, a fost un eufemism, asa ca intre oameni maturi peste 30...:-))

"Interesant! Eu n-am pus nici o minge in sticla...:-)))"

Eu am pus-o acolo!

Din distractie sau ca pe un trofeu?

Uitasem: am retinut " componentele fascinante" :))...chiar daca "componentele" nu-i cea mai fericita alegere...
Am sa renunt tentatiei de a dezvolta o teorie referitoare la sensul creativ, frumos, artistic pe care cuvantul "componentele" l-ar fi avut, in schimb am sa ies o clipa din joc spunand cum este: Ai dreptate. Sorry! N-a fost intentie ci neindemanare.

Si...totusi exista o limita: timpul. Intotdeauna exista un deadline...
Din punct de vedere al celui vanat, as fi preferat poate un cuvant mai putin sugestiv: De ex. timeline.
Dar banuiesc, ca asta e unul din drepturile celui care conduce jocul...:-))))

#86372 (raspuns la: #86365) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Irma. cuvantul cheie nu-i "ci - de RSI la: 10/11/2005 14:13:29
(la: Trancaneala Aristocrata "7")
Irma. cuvantul cheie nu-i "cipriot", nu din pdv. al cunoasterii limbii engleze. Marea majoritate vorbesc engleza, foarte multi au trait in tari anglofone - Marea Britanie, Africa de Sud, Australia si State, asa ca problema este de alta natura cred. ;)
==================================================
"o idee incepe prin a fi un paradox, continua prin a fi o banalitate si sfarseste prin a fi o prejudecata"
#86454 (raspuns la: #86437) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
La inceput a fost cuvantul - de Dora C la: 16/11/2005 20:34:08
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
"La inceput a fost cuvantul - asa incepe Cartea Genezei."

Eu as zice ca in aceasta parabola "Cuvintul" are sensul de constiinta, gindire..Totul a inceput cind omul a devenit constient de propria-i existenta si de lucrurile din jurul său. Erau si continua sa fie atitea lucruri care-i depaseau/depasesc intelegerea...Si ca sa raspunda la atitea intrebari si temeri au gasit un raspuns universal valabil..Dumnezeu.
#88076 (raspuns la: #87752) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
poveste cu copil - de maria de la medgidia la: 18/11/2005 12:46:43
(la: Autismul)
azi o sa va povestesc despre andrei

andrei, 12 ani, autism sever, poate executa cam toate deprinderile care-i confera autonomie (spalat, toaleta, sireturi, nasturi, mancat, etc), dar are o oarecare stangacie in miscari si o lipsa de precizie (in desenarea formelor, sau in procesul de imitatie)

un copil foarte frumos, ca de altfel, majoritatea copiilor autisti (au trasaturi "armonice", regulate, frumoase, partial si din cauza lipsei de expresivitate faciala, lipsei de mobilitate faciala si corporala)

andrei nu vorbeste decat vreo 20 de cuvinte (mama, tata, da, nu, bine, asa, "coco" - spune asta cand cineva ii este drag)... probabil ca mai multe nu va vorbi niciodata...
desi studiile pe scoarta cerebrala sustin ca invatarea limbajului dupa 12 ani este imposibila, nu ma pot opri sa nu gandesc ca la andrei se va putea... de ce? pentru ca am descoperit ca andrei cunoaste limbajul... si e doar un blocaj de redare/ exprimare a cuvintelor, nu o problema de semnificatie...

iata cum am descoperit...
m-a atras andrei din prima zi cand l-am vazut... roscat, frumos, cu o privire limpede si constienta care se oprea undeva in mine, cauta ceva, si fugea mai departe, in altii...
andrei isi lovea colegii de clasa, oamenii din jur, lovea cu forta si constient de ceea ce face... vedeam pe fatza lui ca nu este, ca la alti copii, tipul acela de lovire pentru a-si "gasi limitele corpului", a sti "pana unde este el in spatiu"...
andrei lovea dintr-o nevoie de atentie... "hei, eu sunt aici!! stii?? eu exist! eu contez! nu ai voie sa treci pe langa mine fara sa observi ca exist!"
o singura fiinta in toata scoala se putea intelege cu andrei... dar persoana aceea nu era in perioada respectiva in oras... andrei era in turmentari interioare chinuitoare... cu corpul tot timpul un arc, alergand, lovind copii, izbind usi, scaune, banci...

nu m-am apropiat eu de el, el m-a ales pe mine... cand s-a uitat in ochii mei prima data, a fost "suflet pe suflet" deodata...
pe vremea aceea nu stiam ca andrei intelege tot ce se intampla, eram eu insami prea "mica" nu de varsta, ci de spirit, ca sa imi dau seama de asta...
eram clueless cu andrei... te simti pierdut in fata unui copil care, la inceputul pubertatii, cu puf de mustata si crescind in barbat, nu vorbeste deloc... si stii ca nu are nici o deficienta de receptie sau emisie a sunetelor...
parea mereu ca vorbele mele nu ajung la el, dar observam ca tonul vocii il relaxa sau agita, ca pe catzei... cu rusine recunosc ca dresaj am incercat sa fac cu andrei... dresaj prin tonul vocii...

foloseam tonul vocii pentru a-l certa sau lauda in diferite contexte, dar mai mult decat pe cuvinte ma bazam pe "melodia" vocii mele, usor soptita, creind o senzatie de intimitate, ceva care era "al lui" si se petrecea doar "pentru el", pentru ca eu intuiam ca are nevoie de "coltul lui", pe care nu il avea fizic, iar eu i-l dadeam sufleteste...

dupa o vreme andrei incepuse sa se raporteze la mine... ma privea fix asteptand o reactie ori de cate ori facea ceva, bun sau rau... eu ii confirmam ca exista, prin reactia mea care demonstra ca "he has made a difference" in our world...
in clasa, eu eram "lumea" pentru andrei, nu profesoara pe care o lovea mereu, sau alti caregivers care nu il puteau stapani cu forta... niciodata n-am folosit forta cu andrei si niciodata nu m-a lovit... o singura data a incercat sa ma impinga, dar cu fermitate si fara afecte negative i-am aratat ca exist si raman pe locul meu...

era o perioada foarte zbuciumata pentru el, culminase cu refuzul de a sta la ore, petrecea timp pe holuri, haladuind fara de sine prin scoala, chinuit interior (simteam eu)...
mai mereu trebuia sa ies din clasa sa-l caut, sa-l aduc... nu-mi iesea partea cu adusul inapoi in clasa, avea o vointa sau o neliniste foarte puternica... de care nu se putea elibera, o purta in el peste tot...

intr-una din zilele in care incercam sa-l aduc pe andrei inapoi in clasa, mi-a venit ideea sa pun in practica o tehnica din hipnoza... nu stiam ce o sa iasa... este vorba despre povestirea simbolica, pentru eliberarea de "incarcaturi" psihice pe care nu poti sa le denumesti...
(de fapt, eu am facut un hibrid intre povestirea simbolica si exercitiile de relaxare pentru intrarea in transa usoara...)
de exemplu, daca o persoana isi descrie greutatile vietii ca si cum ar merge pe drum tragand o ghiulea de picioare, povestirea simbolica va infatisa un om care merge pe drum cu greutati legate de picioare si se elibereaza treptat de ele... daca iti descrie viata ca fiind ceva care ii apasa pe umeri, povestirea va alege un personaj care poarta un sac in spate si treptat ii goleste continutul...
"treptat" este cuvantul-cheie, pentru ca informatiile trebuie sa ajunga in staturile profunde, in inconstient, si sa aiba efecte eliberatoare in timp...
psihologia nu e ceva ermetic, o suma de tehnici si metode ca sa "descifrezi" oamenii... ci inseamna sa gasesti intuitiv felia care i se potriveste fiecaruia ca sa-i alini tensiunea, sa-i faci lui bine, nu sa il dezgolesti pana la cele mai intime secrete ale lui pentru orgoliul propriu...
rolul tau in viata lui e meteoritic, "operezi membrul defect" si pleci, nu te joci de-a reconstrui individul... cu asta nu sunt de acord in psihologia moderna: nu are masura, nu isi stie limitele...

dar, sa revin... l-am luat pe andrei de mana, l-am tras spre mine si am inceput sa-i povestesc ce vedeam pe geam, afara...
"uite, afara e dimineazta, pasarelele canta vesele in copaci, oamenii merg pe strada... unii se duc la servici, altii se intorc de la servici... pamantul respira... respira ca noi si hraneste copacii, plantele, lumea... soarele este pe cer si toata lumea se bucura... oamenii sunt veseli in sufletul lor... merg pe strada... unii se duc la serviciu, altii se intorc de la serviciu...
copiii sunt in clasa... copiii deseneaza copaci... copaci veseli care respira ca si pamantul... soarele ii incalzeste... toata lumea e multumita si merge pe drum... oamenii vin de la servici... sau se duc la servici... fiecare are treaba lui... copiii sunt in clasa si deseneaza... fiecare se bucura de lumea asta frumoasa... plina de soare... pamantul se bucura de soare si respira ca noi... pamantul respira... copacii respira si se incalzesc la soare... noi stam la caldura langa soba... afara totul e bine... fiecare are treaba lui... in clasa copiii sunt linistiti... copiii deseneaza copaci... copacii sunt multumiti pentru ca e soare si e bine... pamantul se bucura... oamenii merg, fiecare la treaba lui... copiii au treaba lor in clasa... toata lumea e multumita... pasarelele canta..."

si tot asa, i-am vorbit lui andrei cu ton egal, repetand cuvintele, totul in jurul ideii de liniste, pace, bucurie calma, multumire a intregii lumi... am simtit la un moment dat, in bratul lui care ma atingea, o decontractie musculara... se relaxase... juma` de ora i-am vorbit primele dati... ma urma linistit in clasa si desenam impreuna pe tabla... ne delimitam teritoriile, andrei invata astfel ca exista si ceilalti, cei din jur...
juma` de ora... apoi din ce in ce mai putin, zilnic... ajunsesem la un sfert de ora, 10 minute cand a trebuit sa intrerup...

imi este atat de dor de andrei... si am aflat ca si lui de mine, un copil care nu vorbeste, acum mai mare decat atunci... a dat de inteles in jurul lui ca-i lipsesc eu...
sunt atat de mica pentru o bucurie atat de mare... pentru ca este o bucurie vie sa existi pentru cineva pentru care lumea e compusa doar din cateva persoane, dintre zecile pe care le intalneste de-a lungul anilor...
eu exist pentru andrei... conducator de popoare sa fi fost, nimic nu insemna... dar o sa-l vad din nou, peste o luna, inainte de Craciun, pe el si pe alti copii de care mi-am legat sufletul...
nu stiu cum va fi... cat ne-am schimbat cu totii... imi e atat de dor de ei... suntem asemenea... spirite vii... nu toti suntem spirite vii in lumea asta... unii sunt "adormiti" intr-un fel, nu stiu cum sa zic... nu sunt "cu totul aici"...

----------------------------------
Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.
poate ca pur si simplu cuva - de rembrandt la: 18/11/2005 22:50:25
(la: Intelepciunea - o virtute demodata?)

poate ca pur si simplu cuvantul "intelepciune" este demodat, si nu conotatiile lui.
Uite... pe mine personal cuvantul asta ma facea sa ma gandesc acum cativa ani la un mos. Era o imagine - se formase in timp... din ce citeam, din ce auzeam. Bucatele mici puse cap la cap care in final mi-au dat viziunea unui fel de spectru fara dinti.
dar daca o punem in alte cuvinte? ar iesi judecata, desteptaciune, balanta, claritate.
in alta ordine de idei - data viitoare ai putea sa o prezinti 'sous un nouveau jour' prietenilor tai, intelepciunea.
cred ca nu le place cuvantul mai degraba - cine stie ce monstrii trezeste in mintea lor (?)
:)



________
keep it simple
om - de ooanna la: 22/11/2005 12:55:11
(la: PRIETENIA-CEL MAI DE PRET LUCRU AL OMULUI)
"tratamentul placebo " asa si trebuie sa fie ---"in mintea fiecaruia "....:))...nu-mi place cuvantul " realitatea " folosit numai in sensurile negative.........iau realitatea " pozitiva " si spun : " uite , domnule , ca se poate ! "....:))...." iti alegi pe cine vrei sa fie prieten numai prin prisma binelui tau ;)) ".......intentia conteaza.......chiar daca iese rau , daca mi-a vrut binele e ok !....:))))
#89538 (raspuns la: #89358) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ascultator sau povestitor - de casyana la: 22/11/2005 19:20:57
(la: povestitor sau "ascultator"?)
de cele mai multe ori sunt ascultatoare.nu ies din cuvantul mamei si intotdeauna imi fac lectiile la timp:))))
dar cand vine vorba de cafenea imi mai bag si eu nasul din cand in cand.concluzie:70% ascultator iar restul povestitor.


******************************************************
"uitarea si mersul mai departe sunt cea mai buna intelepciune"
rac - de kedi la: 26/11/2005 17:45:55
(la: "Bobul de mazare")
Recunosc c-am gresit cand am zis 'n-a spus nimeni'... ce sa-ti povestesc, a scanat kedi toate comentariile din conferinta respectiva, cuvant cu cuvant si desteapta cum e, a tras si concluzia "nimeni", "nimic greu":)) Am zis -am zis!
Sigur c-au fost exceptii, dar, asta a fost sentimentul de ansamblu pt mine.
Cred c-a fost si-un mod, inconstient, de-a gasi circumstante atenuante la prostia mea maxima in a 'ghici' omu'. Sunt foarte usor impresionabila si un detaliu minor ma poate face sa zic de-un om ca-i fain, fain rau.. sa-i mai fac si reclama la lumea din jur, pt ca mai apoi sa mi se descopere ceea ce MIE mi se par 'bube'. Zic ca-i prostie pt ca desi mi propun, nu exista 'ultima data' pentru o astfel de abordare puerila.

Dupa ce-am vazut ca unora dintre voi chiar le ies testele cu 'boabele de mazare', fie ca-s ochi, gesturi, exprimare sau altele de care voi ati amintit cred ca m-am ofticat :))
#90800 (raspuns la: #90547) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...