comentarii

polisemia cuvantului a muri


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
O tema de reflectie - de Stefan Niculescu-Maier la: 12/02/2005 07:12:23
(la: Stefan Niculescu-Maier, despre dizidenta si diaspora)
Incurajat de faptul ca, revenind dupa o absenta cam indelungata in Cafenea am gasit multe mesaje noi, imi permit sa va propun o tema de reflectie care face obiectul celui mai recent editorial pe care l-am scris pentru saptamanalul electronic international ACUM (gazduit de portaslul "Romania, Libera in Viitor").

Sunt interesat si de alte opinii si, daca acestea se pot transforma in articole, le voi publica cu placere la www.romanialibera.com.

Urmeaza articolul respectiv
--------------------------------

Esenta Omului? Solidaritatea

Stefan N. MAIER



Intrucat primesc semnale de la postarile din portal si din ACUM, citesc uneori inaintea editorilor materialele asupra carora ei se vor apleca pentru a le da drumul on-line. Asa se face ca in clipa in care am primit contributia pentru Forum a lui Marian Deaconescu (Nea Marin – “Esenta Omlui? Libertatea”) ca raspuns la contributiile Adrianei si ale lui G. Zob, am stiut imediat despre ce voi scrie in editorialul din aceasta saptamana.

Nu numai ca am stiut, dar in loc sa fac altceva care credeam, pana la venirea acelui e-mail, ca este mai urgent, am inceput imediat sa scriu si probabil n-o sa ma opresc pana nu spun, aproape dintr-o rasuflare, ce am de zis.

Ei bine, eu nu cred ca esenta Omului rezida in Libertate. Libere sunt si animalele, inclusiv in a dispune de propria lor viata, (este cunoscut exemplul pitigoiului care se sinucide in captivitate, sunt cunoscute spiritul de sacrificiu al parintilor pentru pui sau al cainelui pentru stapan) toate actiunile disperate care depasesc instinctul de conservare pornind dintr-o decizie luata la nivelul sistemului nervos central, care pune intr-o contradictie catastrofala o lume acceptabila si o realitate insuportabila.

Veti spune ca nici Solidaritatea nu are de ce sa fie o trasatura exclusiv umana, cu atat mai putin “Esenata Omului” – cum incerc sa sugerez in titlu. Ce este solidaritatea? Dincolo de definitii academice, fireste. Cred ca solidaritatea incepe atunci cand avem rabdarea sa ne ascultam aproapele fara un scop imediat. Atunci cand facem o donatie abstracta, cum ar fi un sprijin pentru victimele unui cataclism natural din alta tara, despre care nu am auzit vorbindu-se decat la televizor, fara sa ne gandim ca este de datoria “altora” sa ii ajute. In general, atunci cand, indiferent cat avem de putin, suntem constienti ca altii au mai putin decat noi si le putem oferi ceva din ceea ce ne prisoseste, (macar si un cuvant de incurajare!), doar pentru ca facem parte din aceeasi specie si pentru ca dorim sa facem parte dintr-o lume mai generoasa, mai buna, mai umana (in contradictie cu “o lume a junglei”).

Priviti in jurul dv. Incercati sa gasiti un obiect care nu are incorporat in el, invizibile, sute, mii, milioane de cuvinte, exclamatii, simboluri. Nu veti reusi. Aceasta aura nevazuta a lumii materiale in care ne miscam, in care fiecare obiect (sau concept) are un nume si cineva a vorbit despre el, este probabil esenta lumii pe care se construieste tot ceea ce ne diferentiaza de animal. Suntem solidari inainte de orice, pentru ca vorbim aceeasi limba. Chiar inainte de a vorbi aceeasi limba, suntem solidari pentru ca… vorbim! Pentru ca avem nume (chiar daca diferite) pentru ceea ce vedem in jur, pentru sentimentele noastre, pentru prietenie, pentru cate si mai cate, inclusiv pentru cele pentru care n-avem nume.

Imi pun adesea problema solidaritatii si din perspectiva Construirii. Ingustand unghiul deci, de fiecare data imi dau seama ca oriunde suntem mai mult de doi oameni, pentru a construi cu un numitor comun este nevoie de un compromis, cat de mic. Putem fi (constructiv deci vorbind) solidari cu noi insine in proportie de 100% (desi chiar si acestea sunt cazuri foarte rare, la urma urmelor putini stim cu precizie ce vrem sau nu avem o viata parazitata de contradictii sau piste false) dar in mod cert din perspectiva constructiei nu putem fi solidari suta la suta cu altcineva (desi putem sa facem parte dintr-o grupare politica avand tendinte asemanatoare). Daca grupul nostru creste, avem din ce in ce mai putine lucruri in comun. Ajungand un “imperiu”, ne “destramam”.

Morala? Trebuie sa exista o alta masura a solidaritatii. Solidaritatea nu trebuie masurata prin capacitatea de a construi, prin rezultatele ei. Ar insemna sa atribuim solidaritate furnicilor sau albinelor, despre care se stie ca isi mentin musuroaiele sau roiurile prin distribuirea unui hormon specific reginei. Solidaritatea trebuie sa fie in esenta un act gratuit. Ajut sau ascult pe cineva nu pentru ca vreau ceva de la acel cineva, nu pentru ca suntem supusii aceluiasi dictator care ne-a inregimentat sub acelasi drapel, retoric sau hormonal, ci pur si simplu pentru ca asa am chef si asa consider ca este omeneste. Iar ca sa inchei o idee, sinuciderea, anularea definitiva a capacitatii cuiva de a fi solidar, mi se pare actul suprem de egoism.

Am scris aceste randuri pentru ca intr-adevar ma consider solidar cu cititorii aleatori ai acestor ganduri – pe cei mai multi nu-i voi cunoaste niciodata si nu urmaresc sa obtin nimic de la ei. M-as bucura insa, fara doar si poate, sa cunoastem si alte pareri, la fel de subiective ca si cea de mai sus, despre aceste dileme pe care altii, mai fericiti, le-au rezolvat de mult ...

#36107 (raspuns la: #36106) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De ce hotie? - de (anonim) la: 12/02/2005 15:34:57
(la: 30.000.000 euro despagubiri pentru rege. No comment.)
Peles-ul a fost construit inainte de 1900, in timpul domniei Regelui Carol 1, din banii acestuia. Scurt. Sunt uimit ca nu cunosti atata lucru. Nu cunosti dar ai idei preconcepute, precum hotia.
Cuvantul Rege se scrie Rege si nu "rege", dobitocule! Cati ani ai? Ce studii?
Rusine, marlane!
#36133 (raspuns la: #27985) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Little Eagle, fara suparare... - de donquijote la: 13/02/2005 21:16:52
(la: Motive de despartire - Legea morala si dreptul de a iubi)
... si fara intentii moralizatoare.
citind postarea de fata, si punand-o cap la cap cu postari mai vechi ale tale cu referinte la subiect (marea dragoste, destin, fericire, femeia ideala) incep sa cred ca teoria existentelor paralele (si a destinelor - oare acest cuvant are plural cand se refera la o singura persoana?) e adevarata. cei ca tine mai norocosi sar dintr-unul in altul, gasesc adevarata dragoste de cateva ori in decursul unei singure incarnari...
oricum succes si sa fi multumit de alegerea facuta...
take it in a good spirit :)))
love&luck...
frumos - de Marya la: 15/02/2005 15:31:33
(la: suflet ratacit)
Foarte frumos comentariul tau ! Simpulu si usor de patruns---chiar usor de urmat pot spune !
Ma bucur ca exista oameni de buna credintza care prin cuvantul lor raspandesc liniste.
Daca ar stii fiecare dintre noi sa-si puna ordine in fapte si in suflet!
Hai noroc si voie buna !
#36384 (raspuns la: #34926) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
HALLO GIOCONDEL ! - de samadhi la: 15/02/2005 22:20:52
(la: Reincarnarea sufletului si suflete surori)
Tu spui: „eu cred ca nimeni nu cunoaste adevarul in totalitatea lui.in afara de Dumnezeu si de
moise, noe,budha, krishna, mohhamad, isus.....profetii trimisi de El sa lumineze oamenii treptat treptat.restul...sunt sclipiri de cunoastere, flasuri, banuieli, speculatii, umbre de adevar. cine cunoaste adevarul in totalitate, traieste in adevar, este adevar.“
Imi pare rau ca trebuie sa precizez dar si tu speculezi..... cand spui :“cine cunoaste adevarul in totalitate, traieste in adevar, este adevar“ aici spui REAL CEEA CE ESTE ADEVARAT ! Relitatea omului trezit la viata! Deci stii practic calea adevarului, insa orbecaiesti pe ea, prin faptul ca spui :
IN AFARA DE DUMNEZEU .... si altii ca Moise,Noe, Buddha, Krishna,Mohhamad,Isus.... NIMENI nu ar cunoaste adevarul ! Aici te infunzi total !!!! Si iti spun de ce..... cand afli ADEVARUL nu mai poti preciza acest lucru, aici imi dau seama ca nu l-ai gasit, dar il cauti... sau l-ai cautat intr-o alta viata, pentru ca stii deja inconstient cum este traind in ADEVAR.
Cunoscand ADEVARUL , DUMNEZEU ca cuvant sau persoana sau ca ce vrei tu, cade direct din vocabularul tau.....nu-l mai poti personifica, ca cuvant nu-l mai folosesti, pentru ca nu se mai poate.... ai cunoscut ADEVARUL , iar proclamand pe DUMNEZEU ca persoana e o minciuna!!! Deci nu se poate sa faci asta, pentru ca o data ce ai cunoscut ADEVARUL ai cunoscut si ceea ce omenirea numeste DUMNEZEU.
Prin ADEVAR te contopesti cu aceasta ENERGIE ce te umple de IUBIRE si LIBERTATE, extazul acesta e insasi culmea intregii fericiri..... o alta mai mare sau mai inalta ca insasi ea nu exista.
Iar toti enumerati de tine, au cunoscut ADEVARUL, tu ii cunosti pentru ca au intrat in istorie, dar sunt si altii ca ei, dar necunoscuti inca tie..... lista ar fi totusi ceva mai lunga.....
Nu uita: EXISTA UN SINGUR ADEVAR, dar mai multe drumuri ce duc spre el.Egal unde te-ai afla, gaseste centru tau, centreaza-te!Trezeste-te!Traieste constient!Alt tel, in afara de acesta nu exista ca sa-l atingi.Tot ce trebuie sa se petreaca este in tine, si sta in mana ta.Tu nu esti o marioneta, iar sforiile nu le trage nimeni altcineva decat tu.Tu esti absolut liber/a. Daca te hotarasti in iluziile tale sa traiesti, poti face asta multe vieti la rand... Daca te hotarasti din interior sa fi (sa devii) liber/a; este indeajuns un singur moment. Viata nu este o deviatie, o distragere, viata este o sansa, pentru a cunoaste, a experimenta si a trai in meditatie.
Nu uita in buddhism nu exista Dumnezeu, doar iluminatii sunt cei care au atins dumnezeirea, de aceea exista atatia dumnezei cati iluminati sunt.Iar Buddha Siddharta Gautama nu a proclamat niciodata ca exista Dumnezeu ! Tocmai fiindca cunostea ADEVARUL in totalitate, si el insusi era Dumnezeu.
Cand tu dormi, Dumnezeu e treaz in tine.Cand tu esti treaz/a, Dumenzeu doarme in tine.Sensul acestor cuvinte este: Adormit = inconstient.Energia ce exista in tine e mereu in miscare, tu trebuie sa poti sa o atipesti putin ca sa te trezesti, altfel tu esti cel/cea adormit/a.
Sper ca ai inteles, si totodata si altii..... Lumina sa-ti (sa va) calauzeasca pasii spre ADEVAR !






#36416 (raspuns la: #36246) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
eu as spuna ca... - de roksanochka la: 17/02/2005 11:22:55
(la: Sunt supraponderal! De ce ma alunga lumea?)
"gras" este un cuvant mult prea dur si mult prea jignitor..
fiecare om are defectele lui, fie ca este mai plinut,mai slab,mai uratzel etc.
nici eu nu pot sa spun ca sunt perfecta..in fond si la urma urmei cine e?
am si eu defectele mele...cateva kg in plus pe ici pe colo..
am 1.66 si putin peste 60kg..nu e foarte mult..dar oricum...nu ma complac in postura asta..
si nici mie nu imi convine..si cu putina vointa se poate face orice..
eu una m-am apucat de sport, m-am inscris intr-o echipa de fotbal fete si de atunci am inceput sa slabesc de la sine, fara sa tin dieta sau asa ceva...trebuie doar sa gasesti un sport care iti place si sa te tii de el!
oricum...pa mine nu ma deranjeaza foarte tare ce cred oamenii despre mine pentru ca stiu care imi sunt prietenii si care nu..si cei care ma cunosc cu adevarat stiu cum sunt si nu au avut niciodata de spus un cuvant rau la adresa mea...
asa ca...nu conteaza exteriorul..doar interiorul, si cine tine la tine cu adevarat nu este interesat de aspectul fizic...parerea mea...
Hmm - de fefe la: 17/02/2005 21:17:20
(la: Ultima luna din viata)
Poate as intra in depresiune, nu pentru faptul ca mor ci pentru faptul ca stiu ca mor intr-un anumit timp. Dar la urma urmei toti murim, nimeni nu este nemuritor, toti avem un sfirsit. Ceea ce este groaznic este faptul ca majoritatea dintre noi traim ca niste paraziti fara nici o grija, fara nici o remuscare pentru faptele noastre mirsave si egoiste. Avem impresii foarte mari despre noi, ne purtam ca niste zei si avem pretentii sa fim tratati asemenea. Totul este despre noi -- eul vesnic. Dar viata noastra nu e altceva decit o luminare in vint, un abur care la prima adiere se spulbera in abis. Ce facem cu ea insa este important. Deci daca mai ai de trait un minut sau inca 100 de ani, este acelasi lucru. Poate cel care-si cunoaste sfirsitul este mai avantajat, dar noi ceilalti care nu-l stim, care in orice clipa putem sa ne stingem, ce facem? Cum ne pregatim viata, cum ne rinduim afacerile, cum ne intretinem relatiile?
transcendenta - de giocondel la: 18/02/2005 05:50:56
(la: Reincarnarea sufletului si suflete surori)
"Cunoscand ADEVARUL , DUMNEZEU ca cuvant sau persoana sau ca ce vrei tu, cade direct din vocabularul tau.....nu-l mai poti personifica, ca cuvant nu-l mai folosesti, pentru ca nu se mai poate."

nu contrazic, ba dimpotriva deseori in mesajele postate pe cafenea am spus acelasi lucru: numindu-l pe Dumnezeu, automat il limitam, este un fel de revers al ideii ca dumnezeu a creat pe om dupa asemanarea sa, caci se pare ca omul Il creaza pe dumnezeu dupa asemanarea lui si asta pentru ca omul are limitari si pt ca este captiv al lumii acesteia iluzorii in mare parte, datorita dualitatii sale.

oricum...imi mentin punctul de vedere ca profetii ( care intr-adevar sunt mai multi si multi nu au fost mentionati in istrie pt simplul fapt ca s-au manifestat cine stie caror triburi obscure, in cine stie ce vremuri si mai obscure) au un rang diferit decat cel al omului de rand sau al oamenilor iluminati.Exista un spirit de alta natura ce se manifesta in Ei, au statut triplu, nu numai dual: sunt oameni pentru ca dorm si beau apa, sunt divini pentru ca reflecta lumina divina, la fel cum onglinda reflecta razele soarelui si sunt profeti pentru ca sunt canale pure,receptacole si transmitatori ai Cuvantului Divin.ceilalti despre care vorbeati dumneavoastra sunt oameni ce incearca sa se desprinda din valurile iluziei si ego-ului si atat.

Dumneavoastra pareti a cunoaste mare parte din acest adevar, insa personal prefer sa acord credit omului care zice: mah eu stiu ca nu stiu nimik..pentru ca oricat am cunoaste pe calea ratiunii sau orice am experimenta extrasenzorial, niciunul dintre noi nu stie cu adevarat NIMIK!!!si cine Nu stie ca Nu stie nimic, se numeste ca se afla momentan intr-un stadiu profund de ignoranta ...SI cine stie ceva nu stie indeajuns pentru simplul fapt ca INIMA OMULUI ESTE MULT PREA mica sa poata cuprinde ceea ce ste de necuprins ori mintea sa sa poata patrunde ceea ce e de nepatruns...cel putin la acest nivel

si urmez chiar calea oferita de dumneavoastra, unde Dumnezeu, ideea de El se dizolva in imuabilitate,transcendenta si alte cuvinte sofisticate.

L-am citit pe Osho( BHAGWAN SHREE RAJNEESH) si sunt convinsa ca si dumneavoastra l-ati citit destul de tare... si nu numai ca l-ati citit dar aparent l-ati si bunghit, adica inteles....pentru ca aceasta cale fara de cale, aceasta afirmatie cu negare...ii este specifica filosofului/guru-lui respectiv in mare masura.

"Daca te hotarasti din interior sa fi (sa devii) liber/a; este indeajuns un singur moment. Viata nu este o deviatie, o distragere, viata este o sansa, pentru a cunoaste, a experimenta si a trai in meditatie"..

de acord, insa ceea ce eu simt si speculez aici, tine de nivelul de constiinta al oricarui individ..este ca pana si aceasta detasare de lumea materiala, rupere de iluzia fenomenalului, patrundere in alte dimensiuni, pace si liniste interioara, aceasta stare de a FI si atat...este tot o farama din supremul adevar, la care se ajunge nu chiar atat de usor... sau poate la fel de usor, depinde de situatie..in sensul ca eu cred ca exista mai multe lumi spirituale in care sufletul calatoreste, se transforma, creste, se apropie sau indeparteaza de propria-i esenta , de acel TOT care este cuprins in Sine,in ultima
instanta si din care face parte...

CAUTARE, IUBIRE, CUNOASTERE, UNITATE, MULTUMIRE,UIMIRE, ADEVARATA SARACIE SI ABSOLUTA NIMICNICIE...
cat despre Reincarnare, cu parere de rau , nu cred in ea.de altfel nu cred nici in existenta Timpului.

""Cand tu dormi, Dumnezeu e treaz in tine.Cand tu esti treaz/a, Dumenzeu doarme in tine.Sensul acestor cuvinte este: Adormit = inconstient"" ce-i corect e corect, nimic mai....-adevarat-

Centrare, cuvantul cheie al mesajului dumneavoastra ce ar trebui sa fie

o prioritate pentru noi toti. ar trebuie inclus in curiculum scolar, pe langa lectiile exclusiviste de religie...copii ar invata cum sa se cunoasca, respecte si iubeasca, sa fie naturali, sa nu mai simta nevoia de a imita adultii in goana lor dupa crearea unei masti perfecte, numai buande purtat pe scena teatrului vietii...

Mintea omului si
permanenta sa pendulare impiedica omul sa ajunga la un soi claritate, chiar daca si aia destul de superficiala. cu exceptia alora de sunt sinceri cu ei insisi, care au un fel de insetare spirituala, care mediteaza,care se roaga, care aspira, care se apropie de creatie si simte unitatea existentei,
care se detaseaza, care se desprind de toti si de toate...dar cum ati spus si dumneavoastra sursa e una singura, tinta e una singura, caile sunt numeroase...

unii o iau mai incet, altii mai pe scurtaturi insa, in final toti ajung in acelasi loc..si aia Centratii si aiai Descentratii..ironie, nu?si in acelasi timp face parte din frumusetea creatiei, insa pun pariu ca nu va cade bine sa ganditi ca nu sunteti cu nimik deosebit sau diferit, desi unic in esenta..

hallo!

"Knowledge is a  single point, but the ignorant have multiplied it."
-The Seven Valleys -
#36584 (raspuns la: #36416) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
reactii - de ondine la: 18/02/2005 11:01:37
(la: Motive de despartire - Legea morala si dreptul de a iubi)
Multumesc tuturor pentru contributii. Imi pare rau ca reactionez asa tarziu : am urmarit cateva zile sa vad daca apare mesajul pe site, dupa care am crezut ca…s-a pierdut in spatiu. Din intamplare am descoperit ca fusese totusi postat. Sunt foarte multe replici interesante la care as vrea sa raspund.

Maan :

Foarte limpede si frumos. Ce bine ar fi daca s-ar putea aplica la fel de usor si la altii.
"Atunci cand iubesti, celalalt are dreptul s-o stie, asa cum esti dator sa-i spui cand s-a sfarsit."
Asta ma tem ca e mai degraba dovada de curaj decat de iubire. Mai bine zis, de lipsa de lasitate. De care nu toti sunt capabili, din nefericire.

"Ce om normal ar accepta sa traiasca alaturi de un partener care tocmai i-a declarat ca nu-l mai poate iubi? ce om indragostit ar tine langa el, cu sila, un suflet care nu-i impartaseste sentimentele?"
Din pacate, in afara de sentimentul pur si simplu aici-si-acum, mai exista tot soiul de iluzii si sperante, de genul : "poate ca totusi o sa ma iubeasca intr-o zi", precum si un intreg arsenal de alte mijloace de persuasiune decat sentimentul, si anume, de exemplu, culpabilizarea (si aici societatea, familia, religia si morala, pot juca in unele cazuri un rol determinant). Pentru unii, e mai important sa pastreze proprietatea decat sentimentul si poate am sa revin mai tarziu la aceasta idee.

"Toti cei care insala, s-au inselat pe sine, in prealabil, de mult prea multe ori..."
Corect. Dar ma intreb daca poate spune cineva cu inima impacata ca nu s-a inselat pe sine niciodata.

"In sfarsit, nu cred ca exista un singur raspuns corect pentru intrebarile tale."
Cu siguranta, si nici nu urmaream asa ceva. Raspunsul depinde, cred, in mare parte, si de tipurile de temperament in cauza, printre altele. In situatii identice nu alegem cu totii acelasi lucru. Tocmai de aceea mi s-a parut interesant.

Anonim :

Intr-adevar, existenta unui copil schimba destul de mult datele problemei. De asemenea, forta de autosugestie a fiecaruia. Iata un raspuns bun la intrebarile retorice ale lui maan : chiar daca sentimentul se sterge, mai exista si vointa. Iata un caz in care cineva a avut motive sa continue sa traiasca alaturi de un partener, desi iubirea nu mai era impartasita : cu timpul, lucrurile s-au rezolvat in favoarea sa, si nu a amantei.

De altfel, statistic vorbind, cred ca asa se intampla in majoritatea cazurilor. Faptul ca in discutia noastra opiniile au fost mai degraba de partea cealalta nu dovedeste, poate, decat o tipica eroare statistica, si anume ca aceia care aleg o solutie de genul "renuntarea la iubire" se simt poate mai putin mandri de fapta lor si, implicit, mai putini dispusi sa vorbeasca despre asta. Mai poate sa dovedeasca, de asemenea, o anume medie de varsta / experienta a interlocutorilor. In cazul de fata imi pare ca e vorba de cineva care a lasat in urma o astfel de poveste de mult timp. Merci pentru sinceritate.

"Nimeni", Criss

Ipoteza nu presupunea neaparat ca respectiva casatorie sa se fi realizat din dragoste. Se subintelege ca, daca mariajul in cauza nu avea nici o hiba, nu ar fi fost posibila o atare pasiune extra-conjugala.

De asemenea, unele persoane nu sunt neaparat constiente de ceea ce inseamna "animus" ori "anima" pentru ele. Unii nu descopera nici dupa o viata, timp in care au trait alaturi de altcineva…Insa in momentul cand acest lucru se produce, poate fi intr-adevar o revelatie, si n-are cu nimic de-a face nici cu nesinceritatea prealabila a persoanei, nici cu inconsecventa, nici cu descoperirea unor calitati anume. Poate fi cu adevarat un coup de foudre, chiar si stiintific vorbind. Este vorba pur si simplu de o determinare psihologica careia ii suntem supusi cu totii, care teoretic se poate intampla oricui. Nu putem decat, cel mult, sa diminuam posibilul impact al unei eventuale "revelatii", incercand sa constientizam cat mai bine aceasta latura obscura a inconstientului nostru. Atunci procesul poate deveni controlabil. Dar nu inevitabil.

In ce priveste inertia, cred ca ea trebuie privita ca o problema individuala si apoi relationala. Si mai cred ca are si mult de a face cu imaginatia, mai bine zis cu lipsa ei. Evident, it takes 2 to tango, dar…nu e neaparat nevoie de tot atatia pentru a induce o schimbare.

Wild wind (frumos nickname) :

Dupa cum ziceam si dupa cum a si precizat cineva foarte bine la un moment dat, oamenii se pot casatorii si din motive mult mai jalnice decat simplele iluzii.
Iar dilema nu este neaparat a mea (asta ca o paranteza, doar in caz ca nu era foarte limpede). Eu am lansat intrebarea pentru ca m-a interesat cine ce ar face in atare situatii si de ce. Sau cine ce experiente similare a avut. Nu a fost o intrebare din categoria "ce sa fac?"

"Intrebare: Putem iubi intens si adevarat de mai multe ori in viata?"
Da, daca suntem destul de norocosi…Orice e posibil, de ce nu? Cine spune ca numarul maxim e unu? Uneori murim, in sufletul nostru, de mai multe ori in decursul unei vieti. De ce n-am avea si sansa sa renastem cu adevarat, printr-o noua iubire?

Paianjenul

Foarte exact. O lista de motive foarte…realista. Punctul pe i. Asa e, si pentru atare indivizi, poate ca mai importanta decat toate e consecventa. Adica daca tot te resemnezi, sa iti asumi decizia, nu sa ravnesti toata viata la ce ai renuntat. Asta ar insemna, cum zic francezii, sa vrei "le beurre et l'argent du beurre". Si, cu siguranta, totul are un pret.

Imi permit sa adaug un singur motiv : principiul practic potrivit caruia "sa nu dai vrabia de mâna pe cioara de pe gard". Functioneaza incredibil de bine.

Samadhi, Little Eagle :

Merci ca ati impartasit cu noi niste experiente atat de frumoase. Ma face sa ma gandesc ca a meritat intr-adevar sa lansez intrebarea. E frumos sa vezi ca la unii in suflet e asa verde si luminos...

Ice Queen

M-a impresionat profund povestea. Dar m-a si revoltat putin, incercand sa ma pun in situatia respectiva. Merita sa va acordati mai multe sanse, amandoi! Si care e problema, sa adopti un copil? E un lucru minunat. Oricine poate sa faca copii si s-au vazut atatea cazuri de mame ingrate, dar sa adopti un copil orfan e cu adevarat un act nobil. Si nu era singura solutie; sa nu mai spun ca, in ziua de azi, stiinta ofera atatea posibilitati...

Povestea are o doza de tragism care o face sa para desprinsa din romane. Ca esteta, nu as putea spune decat "superb", insa m-a miscat destul cat sa nu ma opresc la atat.

Nu vreau totusi sa incep a da sfaturi, fiindca realizez ca experienta a fost devastatoare. As spune numai ca, uneori, ne-ar fi mai bine sa nu fim atat de aspri cu noi si sa ne sacrificam mai putin. Poate sa sune meschin, dar fiind vorba de riscul de a interioriza o suferinta, dincolo de anumite limite subiective acest lucru poate avea efecte nedorite inclusiv la nivel somatic. Si asta nu aduce nimic bun.

Eu cred ca exista intotdeauna o compensatie si, cu cat pretul de platit e mai mare, cu atat ceea ce ar putea fi obtinut in schimb e mai important. Si nu e vorba de fatalism, ci de la o ecuatie simpla, potrivit careia suma energiilor care, din diverse motive, nu se pot cheltui intr-o directie, ar putea fi canalizate in alta directie, daca nu substituibila, dupa cum spuneam, macar compensatorie. Dar e o simpla probabilitate, si tocmai de aceea e important sa-i dam totusi o sansa sa se manifeste.

Destin
Maxima de la sfarsit e absolut geniala...
In ce priveste felul dilemei, nu am vrut sa dau prea multe detalii fiindca mi s-a parut limitativ pentru discutie. De aceea am spus „sa ne imaginam”. Intr-adevar, felul casatoriei poate fi un factor care sa accentueze dilema, la fel si autenticitatea „marii iubiri”. Cu toate acestea, mai exista si alte posibilitati. De pilda, pentru naturile duale, profund scindate, sa iubeasca doua persoane in acelasi timp. Este posibil sau e doar o dovada de superficialitate? Astept pareri si pe tema asta.
prea in scurt ..doar 1 luna - de She28 la: 18/02/2005 12:38:31
(la: Ultima luna din viata)
presupunand k mor intr-o luna..tare greu..nu de alta doar toti murim, dar este groaznic sa stii cand! Phai as regreta enorm k nu mi-am facut un copil..as regreta enorm toate visele neimplinite si varsta mea..dar trecand peste regrete..
As sta o noapte intreaga la povesti cu parintii mei carora de cand am crescut..si sunt ani buni de atunci, nu le-am mai acordat timp si atentie. Si mai mult, le-as spune in sfarsit cat de mult il iubesc pe Dumnezeu pentru k mi ia harazit...pentru k sunt extraordinari..dar mereu am avut un soi de rusine in a le spune asta..si le-as saruta mana pe care de atatea ori am vrut sa le-o sarut.
Mi-as imparti modesta mea 'avere'..prin veri si verisoare, i-as spune in sfarsit fratelui meu ca este un ma tont pt toate greselile si modul lui de viata..si kiar daca ii sunt sora mai mica cu multi,multi ani..l-as ciufuli putin!
As scrie, pt k intotdeauna mi-a placut sa scriu..o carte, o poezie..fie kiar si o scrisoare, mi-as saruta iubitul...
Si as pleca departe.Departe de lume..dar mai aproape de Dumnezeu pentru o ultima ruga
Perceptia pentru pouffyshor, - de DESTIN la: 19/02/2005 00:25:19
(la: Cum gandim?)
Intelectul a carui functionare inca nu o intelegem, se hraneste cu fluxurile perceptiei, le combina,le asociaza,le clasifica in toate
configuratiile.

Intelectul (perceptia filozofic vorbind)creaza relatii si dezvolta forme
fenomenale abstracte, generalizabile, separa
proprietati fundamentale ale naturii in spatiul
cuvantului si le transforma cu timpul in teorii ale
cunoasterii.

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#36707 (raspuns la: #36062) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
anisia.. - de giocondel la: 19/02/2005 02:30:10
(la: Ultima luna din viata)
si eu m-am gandit la acelasi lucru insa am ajuns al concluzia ca oricum atunci cand voi muri, ma voi elibera de povara corpului si nu numai ca voi calatori inconjurul lumii si voi vvedea tot ce vrea muschiu' meu dar voi calatorii inconjurul universului...libertate de miscare, instant!!:)

"Knowledge is a  single point, but the ignorant have multiplied it."
-The Seven Valleys -
#36722 (raspuns la: #36681) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
I am not a beliver :) - de Cristall la: 19/02/2005 23:16:38
(la: prejujeuri :))
Inventiv cuvant, initial crezusem ca definea prejudecatile. Insa vad ca are acceptiune mai...mistica.
Personal nu am superstitii; le stiu cam pe toate cele mentionate de tine insa nu le acord importanta. Unoeri, cand e o zi de 13, imi vine un gand trecator ca lucruri pot sa nu mearga bine...insa ma iau cu ale zilei si uit. Si inca nu am remarcat vreo corelatie intre anumite "semne" si evenimente nefaste ulterioare.
Insa am in jurul meu persoane superstitioase. Si sunt asa de serioase in crezurile lor incat imi piere zambetul initial de pe buze; ma gandesc atunci sa nu ma "molipsesc" :). Si le las cu crezurile lor precum lasi copii cu visele lor. Nu intreb prea multe si nici nu incerc scoaterea sacrului din profan :)
rembrandt - de DESTIN la: 21/02/2005 03:54:11
(la: IUBIREA MEA ESTI TU DOAR TU......)
Imi amintesc de discutia noastra in privat,cu mult timp in urma...

Deci, nimic din ce incerci tu sa "justifici", "atacul"meu la persoana ta,influientat de cele comentate de tine pe aceea tema.

Nu, pur si simplu a fost o sezizare la gresala ta.

Nu a fost initiata cu patima, nu am nimic cu tine personal!!!

Iti dau un exemplu:la un comentariu am folosit de mai multe ori cuvantul "STAFF", o singura data am scris "STAF"(al doilea F mi-a scapat)am primit observatia cu multumiri ca si pe ceea de la tine.

Iti spun ca am ramas amici ...si dupa ce cel ce "criticase" a iesit de pe cafeneaua.com.

Suntem oameni si gresim,important sa fim constienti unde si cand am gresit.

Nu aduc,scuze la greseli facute,acolo unde intradevar trebuie sa corectez voi corecta.

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#37018 (raspuns la: #37013) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sa clarificam ceva - de Dodo dogg la: 21/02/2005 14:35:52
(la: Viata dupa moarte)
Majoritatea spuneti ca daca ar fi ceva dupa moarte stiinta ar dovedi-o sau mai spuneti ca daca Dumnezeu ar exista tot stiinat ar dovedi-o.Nu sunt contra stiintei deoarece ne invata foarte multe.Dar sa va intreb voi vedeti vantul?? raspunsul este nu dar el exista Pentru ca il simtim.Voi vedeti raiul sau iadul?Nu dar il putem simtii.Poate ca nu are sens ce zic dar analizati ce am zis si incercati sa va documentati nu de la televizor.Tainele acestui mister sunt o parte la calugarii rusi si alta parte la calugari greci.Va intrebati de unde stiu?Pai am avut ocazia sa discut cu multi preotii care plecau des in pelerinaj in Grecia si Rusia.Stiati ca fiecare om inainte sa moara vede cu o zi inainte un mesager care ii spune locul si ora la care va murii.Asta doar in cazul celor ca sunt la pat.Chiar daca au vazut,nu au voie sa spuna tot poate scapa un mic amanunt dar neinsemnat.Nu au voie sa spuna deoarce se face un pact cu una dintre cele 2 parti.Raiul si Iadul din punct de vedere stiintific nu exista.Deoarece stiinta nu poate dovedi multe lucruri.Oamenii inca nu au descoperit tot universul,deci sa descopere Raiul nu se poate.Raiul exista in alta forma decat cele cunoscute pe Pamant.As avea multe de povestit despre viata dupa moarte dar mie teama ca as scrie un roman.Sper ca fiecare va-ti pus un semn de intrebare.Oare ce a vrut sa zica?Raspunsul il puteti afla tot ceea ce trebuie sa faceti e sa credeti in Dumnezeu.Si cand zic sa credeti in Dumnezeu nu ma refer sa va duceti sa stati toata ziua in biserica sau alte chestii de acest gen.Trebuie sa credeti in inima voastra.
#37044 (raspuns la: #34548) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Draga Dan, - de wild wind la: 22/02/2005 19:58:41
(la: Romanii vazuti de romani)
Cum ar putea sa sune "Buna ziua" ca nuca in perete?
Atunci ar trebui sa sune ca nuca in perete si "Te iubesc".
Nu cred ca este obisnuinta...
Daca .... tu spui in avion, cursa Tarom Paris - Bucuresti, "as dori o cafea va rog" si ti se raspunde "Here it is"... te simti bine ca ai fost inteles? Si atat?
Cu copiii nu-ti dau dreptate... si eu vreau ca copiii mei sa vorbeasca 2 limbi... si romana si engleza... dar prima pe care o vor invata este limba romana... as muri sa mi se spuna "Ma... I'm so tired sa-mi fac patul..."
Am prieteni... cu copii veniti aici la 3-4 ani... si crede-ma vorbesc romaneste foarte bine.. iar engleza... mult mai bine decat multi dintre noi...
Dar ... daca copiii sunt lasati de capul lor... si nu-i corecteaza nimeni cand fac dezacorduri.. sau nu stiu sa formeze pluralul dupa 4 ani de strainatate... Cred sincer ca e vina parintilor.

Referitor la steag... as putea sa intreb... pe toti cei care trec pe aici...cati dintre voi aveti in casa steagul romanesc... ? Eu am unul acasa... iar la birou am 2 unul romanesc si unul canadian...
Da, sunt de acord cu tine... cand spui solidaritate cu poporul care te-a acceptat... dar nu iti negi originea... pentru a fi solidar ... Nu crezi?

Ultima ta intrebare: Am ales wild wind ca nick pentru ca aceasta este porecla data de colegii mei de servici (canadieni)... pe care am acceptat-o din solidaritate. :) in plus este si interesanta... nu crezi?

Multumesc pentru interventie Dan.

W. W. :))



#37215 (raspuns la: #37195) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
lui gabi.boldiş - de Simeon Dascalul la: 23/02/2005 13:55:51
(la: Este Comunismul de vina pentru caracterul Romanilor?)
Cred că-s prea la nord de Mureş ca să mă pot pronunţa asupra sentimentelor actuale ale bănăţenilor, dar la noi nimeni nu tânjeşte după situaţia ante-Trianon. Rectific – nimeni dintre români.

Partidul comunist nu era la putere când am făcut unirea cu Roma (pe criterii pragmatice, nu canonice), nu era aici în timpul răscoalei lui Horea, nici în timpul Supplex-ului. Din câte ştiu propaganda comunistă nu-i responsabilă pentru sentimentul naţional în 1848 şi, mai ales, nici în 1918 la Alba Iulia, când adunarea românilor proclama „dreptul inalienabil al naţiunii române la întregul Banat cuprins între Mureş, Tisa şi Dunăre”.

Cred că Aliaţii au râs şi cu .... de partea aia cu „inalienabil”, asta în ipoteza în care-au citit-o.

Sârbii – la simpatia pentru ei te intersectezi cu istoria oficială - „cei mai buni prieteni - Iugoslavia şi Marea Neagră”. Prea puţini ştiu că la sfârşitul războiului ocupaseră Banatul şi că au fost tensiuni destul de serioase la Conferinţa de pace de la Paris. Nu ştiu în ce măsură simpatia-i reciprocă – la recensământul din 1921 existau circa 80.000 de români în Voivodina, în 2002 rămăseseră numai 34.000. Presupun că de aici tragem concluzii diferite – tu probabil consideri că răul îl constituie existenţa statelor naţionale care nu prea-şi iubesc minorităţile, eu că răul l-au constituit escrocheriile şi inconştienţa clasei noastre politice din perioada respectivă – care au determinat prestaţia noastră strălucită din primul război şi graniţe sensibil diferite faţă de ce negociasem în 1916.

Nu neg că există în mentalul colectiv o aroganţă stupidă în raporturile inter-provincii. Nu-i meritul nostru că am fost parte a imperiului habsburgic şi nici vina moldovenilor şi regăţenilor că au fost sub turci. Aerele de acuma nici măcar nu-s justificate – comunismul a nivelat în sens rău tot, iar după revoluţie salariile şi nivelul de trai au ajuns mai mari în Bucureşti.
Cartea lui Radu Pavel Gheo pe care o citezi a fost scoasă la editura Polirom din Iaşi. Văd că moldovenii sunt în stare şi de lucruri mai bune, nu numai să fure din inventarul şcolilor.

Sentimentul ăsta de respingere a conaţionalilor mai săraci nici măcar nu-i românesc. Profii noştri plimbaţi pe la congrese ştiinţifice ne povesteau ce necăjiţi erau colegii lor nemţi (din Vest) şi cum ziceau ei că zidul ar fi trebuit nu dărâmat, ci făcut mai mare. Acum câţiva ani a fost agitaţie în Italia cu constituirea unei regiuni autonome a nordului mai bogat – Padania. Totuşi nici Germania, nici Italia nu s-au dezmembrat şi nu cred că românii ar fi fericiţi dacă într-un al treilea conflict mondial ţara ar fi iarăşi hărtănită.

Referitor la fotbal – se comportă mai urban galeriile la meciuri Steaua-Rapid, Rapid-Dinamo, Dinamo-Steaua? Pe un bloc din Bucureşti am văzut scris „Moarte câinilor!”. Dar nu cred că ăia nu se consideră in corpore bucureşteni

România nu-i o himeră. E o realitate nu prea simpatică, dar certă. A existat întotdeauna o omogenitate de limbă, iar acum, datorită comunismului avem şi o omogenitate comportamentală sau de mentalitate. Probabil nu avem nimic bun în comun în afară de limbă şi menţiunea istorică a statului unitar în care s-au tăiat viile, dar cu toate astea lăsată de capul ei România s-a dovedit o ţară fără tendinţe interne centripete.
#37330 (raspuns la: #37097) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
n-am stat - de athos la: 23/02/2005 22:33:29
(la: Sa lupti pentru iubire. Pana cand?)
sa le numar dar te cred pe cuvant...
deh,se face noapte din nou
#37409 (raspuns la: #37284) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Da si nu prea... - de Iustina la: 24/02/2005 08:52:13
(la: Femeia)
Da, sunt de acord ca fericirea unei femei este atat de "costisitoare".., dar hai sa fim putin seriosi si, trecand de partea cealalta, adica a barbatului, sa observam ca nu sunt chiar asa de putine pretentiile lor ci, mai cu seama, tot la fel de multe sau macar cu cateva minusuri fata de cele ale noastre.
Suntem fiinte umane, deci gandim, asa ca fiecare dintre noi are propriile sale nevoi, unii mai multe sau mai putine, asa ca nu merita sa "ridicam" femeia in fruntea tuturor "rautatilor", cand barbatul, in calitate de jumatate a ei, aduna aceleasi nevoi si nu numai...
Sper sa nu fi tinut parte niciunuia (femeie sau barbat), si ma bucur ca am reusit sa ma "deschid" acestui subiect interesant.
Ca femeie nu cer mult, insa "cuvantul pentru mine este cea mai dulce amintire"!
#37486 (raspuns la: #37188) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
yeah right ;) - de Belle la: 24/02/2005 17:34:20
(la: Trancaneala Aristocrata)
prefer sa nu lucrez de-acasa decat daca n-am incotro
nu pot conecta ecranul de la computerul personal la laptop, nu pot printa, e mai slow decat prin LAN
intr-un cuvant, ma'nerveaza....
#37523 (raspuns la: #37521) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...