polisemia cuvantului lume

pe mine ma dau pe spate cautarile insistente ale cuiva cu.. "polisemia cuvantului...".. whatever, ca aici urmeaza o intreaga lista adunata in timp... Adica, persoana are, dom_le, un fix... si se tine de el.. La ce i-or fi trebuind atatea...polisemii..well.. nu cercetez aceste legi..;))

Apoi mai e si lejera degringolada cand cineva ezita intre a scrie scrie "fi-su", de la "fiul sau" ori "fii-su", care-i doar asa..de rostit la bere, dar nu si de scris negru pe alb.. Si altele ca ast exemplu..

se zice ca femeilor le place sa aiba ultimul cuvant :).
O mica remarca rautacioasa : numele tau de utilizator e cam 'pompos'. Cand cineva isi pune singur eticheta are toate sansele sa nu fie ceea ce scrie pe ea. Daca te superi pentru ce ti-am spus am avut dreptate :).
De fapt nu voiam sa mai continui chat-ul, dealtfel nici nu e la subiect.
N-ai de ce sa fii dezamagit de reactia mea. Am propria mea cunoastere asupra acestei teme, si nu din surse bibliografice. Tu vrei sa continui o discutie, eu nu, fiindca e inutila. N-am sa vin cu contra-argumente fiindca aproape tot ce mi-ai citat din literatura internationala apartine unor persoane pe care nu le consider autoritati in domeniu. Criteriile mele de apreciere ale surselor de spiritualitate sunt personale. As avea ceva de spus insa nu pe terenul pe care e mintea ta, nu ma adresez mentalului, caci nu el e cel mai puternic instrument al omului. Deci nu intru in argumentatii, care delecteaza mentalul dar sunt inutile pentru orice in afara de mental. Aici nu e vorba de orgoliu, iar blocaje dupa cum stii bine avem cu totii.
Continui sa nu iti dau dreptate, insa pot in schimbul frumoasei tale incheieri, sa iti transmit toata dragostea, victorie impotriva piedicilor si succes in evolutia spirituala.
A plus
Desde
___________
"Sa fii tu insuti schimbarea ce o doresti in lume".

Adica alegem pe cineva de ochii lumii, nu ca sa scoata tara din impas. Sa fie "gigea" si sa dea bine-n poza...

Uite o realitate istorica: dupa al 2-lea razboi mondial Japonia a avut un prim-ministru care a facut dintr-o tara invinsa cu o economie distrusa puterea industriala pe care o cunoastem. Numele sau Eisaku Sato. A fost premierul japonez cu cel mai indelungat mandat de dupa razboi . Ei bine, omul era un taran in cel mai propriu sens al cuvantului, obisnuia sa traga la masea si sa-i dea cate o "scatoalca amicala" consoartei. Lucruri de notorietate publica. Si cu toate acestea a fost si este considerat in continuare cel mai bun premier japonez de dupa razboi si parintele succesului acestei tari. Daca japonezii ar fi gandit prin prisma: " vai draga ce-o sa zica lumea ca-l alegem pe taranu' asta" atunci era vai de ei...

P.S. Sa nu se inteleaga ca recomand actualilor si/sau viitorilor lideri romani sa-si "altoiasca" sotiile. NU ASTA a facut din Eisaku Sato cel mai apreciat lider nipon!:-)

==============
"Ce que l'on concoit bien s'ennonce clairement et les mots pour le dire arrivent aisement"-Boileau

Desi nu am avut placerea sa vad aceasta cuvantare, citind textul si imaginandu-mi acest domn band o gura de sampanie din sticla simt intradevar si pentru prima oare ca, in calitate de romanca, sunt reprezentata in fata lumii. Ii multumesc pentru naturaletea de care da dovada, pentru sufletul lui mare, pentru sinceritatea si iubirea pe care o are fata de acest popor.
Sunt foarte mandra ca avem un astfel de presedinte.

rautacios comentariu.credeam ca scrie "clubul de conversatie te face sa gandesti" nu "te face rautacios" . intr-adevar si eu sunt noua si am unele retineri . dar sper ca devin si eu rautacioasa cand iti spun "ti s-au urcat basinile in cap!?!" . stii ce , ia mai lasati-ne sa fim adolescenti asa cum ne dorim , visatori , romantici , sensibili ... si voi ramanesti cu ce aveti .peste cativa ani oricum vom participa la discutii de genu "cate ai supt weekendu' asta".... ramaneti voi asa caci puicutza botezata de tine si "noi restu" nu mai avem putin ... dar pana atunci lasati-ne sa fim adolescenti . poate asa toata lumea va fi multumita si poate nici eu nu ma voi trezi cu mesaje de genu asta . si apropo ... exista si cuvantul a ignora , pentru ceea ce nu-ti place .

Carpe diem!
Cuvantul e liantul gandurilor mele cu lumea exterioara.

Ce este ambiguu?

Tind sa fiu de acord cu luis.

Chiar citeam acum cateva luni revista Tabu (parca) si am fost socata de cate 'englezisme' am intalnit. Tricourile devin 'top-uri', lumea nu mai face cumparaturi ci 'shopping', te dai cu 'lipstick' si 'mascara' si nu cu ruj sau rimel, etc etc. Soacra mea a cumpparat o cutie de 'inghetata cu topping de visine' insa nu stia ce inseamna topping. Sincera sa fiu, nu inteleg ce avem noi, romanii, de castigat din modul acesta de exprimare. Sunt adepta neologismelor, insa nu sustin folosirea aleatoare a cuvintelor englezesti amestecate cu cele romanesti. Asistam la aparitia 'ronglezei', vorbita de generatiile tinere.

'Ramane insa la latitudinea si depinde de cultura fiecaruia ce cuvinte foloseste. Ideea este ca daca un cuvant exista si este folosit, trebuie introdus in dictionar. '

Maotzetung, da-mi voie sa te contrazic aici. Sincera sa fiu, nu mi se pare ca un om care foloseste englezisme este neaparat mai inteligent sau mai educat decat unul care nu le foloseste. La fel, necunoasterea limbii engleze nu este sinonima cu lipsa educatiei (vezi de ex oamenii de 50-60 de ani). Sincera sa fiu, mie una imi denota superficialitate. De ce trebuie introduse in dictionar englezismele atata timp cat avem cuvinte romanesti pe care le intelege toata lumea? Limbajul stiintific, tehnic si economic este o exceptie.

Ce ar trebui sa faca lingvistii romani este sa caute noi cuvinte romanesti pt a imbogati limba si nu a imprumuta tot felul de banalitati englezesti.

din comentariul tau, de el se leaga toata perplexisitatea ce ma cuprinde in momentul in care ma gandesc la religie.
Cuvantul e "Stapanului", scris cu majuscula ca doar trebuie respectat (Nu?).
Cum poate o persoana matura sa se supuna unor reguli trasate de altcineva, fara sa se intrebe despre validitatea si oportunitatea acestor reguli.
Uite sa-ti spun care e imaginea ce se creeaza in mintea mea despre religia crestina:
Dumnezeu creeaza omul(a se citii omenirea) si ca sa fie sigur ca asta micu' nu se sinucide, il pune sa respecte niste reguli. Dupa ceva vreme micutu'(a se citii biserica) mai creeaza si el niste reguli. In tot timpu' asta "Stapanul", creatorul il recompeseaza pe micut cand respecta regulile date de el si il pedepseste in momentul in care le incalca, iar pe acelasi principiu micutu se autoflageleaza de fiecare data cand isi incalca propriile reguli.
"Rationamentul" meu era un pic mai lung, dar m-am plictisit....(ajunge si atat)
Sunt singurul care vede ceva ciudat aici?

P.S.: Tin sa mentionez ca, dupa definitiile mai sus mentionate, sunt ateu, dar ma distreaza uneori sa fac pe agnosticul.(asta se datoreaza multitudinii aproape multicolore de credinciosi ce doresc sa convinga pe toata lumea de existenta lui dumnezeu)

viata nu valoreaza nimic fara dreptul de a intelege si de a fi inteles, toate celelalte drepturi deriva din acesta ( referitoar la comunicare si libertate)