comentarii

politicienii ne au distrus viata


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
bai RSI, nu stiu cine esti, c - de AndreiS la: 01/08/2004 09:24:58
(la: Scandal medical in RO)
bai RSI, nu stiu cine esti, ce faci, de unde esti, unde esti si ce cauti pe aici, dar ai putea sa ai putin respect pentru un om care, culmea, si-a distrus viata, salvand vieti omenesti si ajutand pe altii.
Eu il am profesor la facultate, nu era un om nebun sau care ar face rau cuiva si nu prea intelege nimeni ce s-a intamplat, cum s-a intamplat.
Tu il tratezi mai rau decat ai trata un criminal de rand sau pe unu care fura sute de miliarde si esti cam stresat de mafia asta a medicilor, de care sti numai tu!!! Da si tu niste exemple, niste cazuri.
Clar o sa fie ca si Ciomu a fost distrus pe viata, nu stiu daca la 54 sau 56 de ani mai ai ce face dupa medicina, dar de aici e alta problema.

c ya

ps nu era hernie era o extirpare de testicul
pps RELAX
#18735 (raspuns la: #18308) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
#18735, de AndreiS - de RSI la: 02/08/2004 14:05:02
(la: Scandal medical in RO)
O sa trec cu vederea stilul mesajului tau si o sa ma refer la continut.


"dar ai putea sa ai putin respect pentru un om care, culmea, si-a distrus viata, salvand vieti omenesti si ajutand pe altii. Ai exemple concrete? Sa salvezi vieti este obiectul muncii medicilor, iar viata si-a distrus-o singur, in urma unei greseli care e inexplicabila chiar si pentru tine care zici ca esti student la medicina.


"esti cam stresat de mafia asta a medicilor, de care sti numai tu!!! " Citeste ce-au scris si ceilalti la subiectul asta, nu numai eu.


"si Ciomu a fost distrus pe viata" Nici un cuvant despre pacientul lui viitorule doctor? Acela n-a fost distrus pe viata?


#18796 (raspuns la: #18735) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
binele cu de-a sila - de Simeon Dascalul la: 09/08/2004 15:31:39
(la: Pana unde merge recunostinta fata de parinti?)
Nu cred ca binele cu de-a sila a dat vreo data rezultatele scontate. Poate ca tipul respectiv e o lepadatura, un nemernic, un profitor, dar pana ce fata nu se convinge de asta cu capul ei / pe pielea ei tot o sa vrea sa fie impreuna cu el. La urma urmei daca se dovedeste ca individul e catastrofal si ca parintii au avut dreptate, cei doi se pot desparti, doar nu-s legati pe viata.

Daca lucrurile ies rau ea e singura care are de suferit si niste ziceri de genul ”vezi ce-ai patit daca nu ne-ai ascultat pe noi” mi se par nu numai tampite, ci si inutile.

Faptul ca parintii au la dispozitie argumente financiare: ”cat stai in casa noastra faci cum vrem noi” si sentimentale:”ne bagi in mormant” ca sa-si cuminteasca odraslele nu-nseamna neaparat ca amestecul lor are rezultate bune. Fiecare are propria viziune despre bine si rau, iar ceea ce unii vad ca binele absolut poate fi raul altuia si viceversa.. Oricum intre doua variante: prima: ”sâc, sâc, uite ce-ai patit daca n-ai facut cum am zis noi” si ”<> <>”, parca totusi prima mi se pare mai putin rea.
pentru ella25 - de spirit_intelept la: 25/04/2005 23:59:51
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
Draga ella,

sincer nu prea am vrut sa-ti raspund, fiindca cele 2 texte ale tale sunt mai mult o colectie de injuraturi sau eventual o colectie de aspecte isterice si de exprimari de mahala. In acest sens te pot lasa linistit sa ai ultimul cuvant :). Dar se pare ca si altii de pe acest forum sunt curiosi de un raspuns, asa ca am sa explic anumite aspecte, mai mult pentru ceilalti, ca sa nu se creada ca sunt acuze fara raspuns :).

1. In primul rand, relativ la tine, cred ca ai avut un anumit contact cu cursul MISA de yoga, poate chiar ai fost cursanta, ai fost in tabere sau ai avut un prieten la yoga si este clar ca acum acea situatie nu mai exista. Din pacate la tine se manifesta un aspect care apare la anumite persoane care nu mai frecventeaza cursul si care ca mecanism psihologic are o explicatie simpla. Este vorba de un gen de reactie emotionala foarte intensa, nesustinuta de de nimic rational, dar care este indreptata impotriva a tot ce inseamna yoga, MISA sau Grieg. Daca aceasta reactie ar fi sustinuta de argumente, de genul "am vazut pe Grieg cum i-a distrus viata la Vasilica", atunci ai fi credibila. Dar daca tot ce ai sunt doar niste injuraturi, atunci este vorba de acea reactie irationala de care vorbeam. Explicatia tine de faptul ca psihologic incerci sa te convingi pe tine insati ca acea cale spirituala pe care poate erai nu era autentica, si astfel sa scapi de mustrarile de constiinta sau de sentimentul de pierdere pe care le poti avea.

2. Despre Grieg intr-adevar sunt multe de povestit si sunt aspecte cu totul exceptionale, pentru care il admir sincer si din toata inima. De exemplu are cea mai buna memorie si putere de concentrare pe care am vazut-o vreodata la cineva. Cand vine la sala de la Pipera sa vorbeasca cu diverse persoane care ii cer sfatul, vine luni seara si de multe ori nu pleaca decat miercuri sau joi. In tot acest timp nu doarme, ci doar mananca de cateva ori si merge pana la baie. Vorbeste cu sute de persoane, are in fata un munte de biletele de raspuns si e capabil ca doar vazand pe cineva, pe care nu l-a vazut decat o data in viata printre mii de persoane, isi aminteste imediat ce au vorbit atunci si practic reia discutia cu el. Nu am cunoscut nici un alt om care sa poata performanta asta, probata practic in fiecare zi in fata a sute de oameni. Asta e doar un aspect zilnic la el, dar sunt si altele chiar mai deosebite.

3. Spalarea creierului - este un subiect favorit printre criticii MISA. Din pacate pentru ei nu se aplica din niste motive foarte simple. O persoana cu creierul "spalat" in general este o persoana labila emotional, foarte receptiva la cel care i-a spalat creierul :). In general aceste persoane nu au vointa proprie si in special nu pot sa gandeasca singure sau sa adapteze invatatura primita la o situatie concreta de viata. Acesta este chiar un semn distinctiv in asemenea cazuri. Ori, daca analizezi cu mai multa detasare situatia de dupa ce Grieg s-a ascuns, vezi totusi ca cei de la MISA au avut niste actiuni inteligente si care dau roade. Desi practic luptau impotriva unui intreg regim, au reusit sa organizeze unele dintre cele mai mari mitinguri de protest, chiar simultan in toata tara, s-au scos multe articole, carti, reviste, interviuri, exista memorii depuse la diverse foruri pentru apararea drepturilor omului, etc. De fapt acum, dupa ce au aflat adevarul, chiar presa suedeza e de partea noastra si nu numai presa. In acelasi sens, sunt multi yoghini realizati in viata, care se descurca singuri, si o fac foarte bine. Chiar despre fetele de la curs, care multe dintre ele sunt persoane foarte dezinvolte si pline de umor, un jandarm care participa la perchezitii spunea cu uimire: "ce le face asta (Grieg) de aduna langa el femei asa frumoase?". De fapt prin practica spirituala, o fiinta umana ajunge sa infloreasca si interior si exterior, reusind sa-si puna in valoare ceea ce inaine exista in ea poate doar in mod latent.

4. Relativ la desfranare, aici ar fi poate mai bine sa clarifici ce intelegi tu prin asta. Fiindca Biblia, pe care o mentionezi printre mai multe seturi de injuraturi satanice (ex: "mama naibii", "Ptiu drace", ...), este destul de complexa la acest capitol. In cazul sexualitatii, pe care insisti cel mai mult, este clar ca de exemplu o casatorie din interes, pentru bani, nu sfinteste nici o relatie si in acelasi timp faptul ca o persoana are una sau mai multe relatii iarasi nu inseamna pacat, fiindca chiar in Vechiul Testament majoritatea patriarhilor erau in aceasta situatie.
Tin sa-ti reamintesc ca daca citesti orice carte scrisa de Grieg, sau aparuta la MISA, ai sa gasesti acolo clar ca pentru ca cineva sa se angreneze intr-o relatie, acolo in mod clar trebuie sa existe IUBIRE. Stiu cazuri de persoane care au fost dati afara de la cursul de yoga sau din tabere fiindca iubita sau iubitul i-au zis lui Grieg ca dupa ce au facut dragoste o data, respectiva persoana parca nu le mai cunostea, si deci practic doar a abuzat de ele.

5. Binecuvantarile - in Biblie erau o practica curenta, de ex tatal "isi punea mainile" pe copii, sau prietenii intre ei, pentru a face ca prin ei Gratia lui Dumnezeu sa coboare asupra acelei persoane. In timpurile noastre din pacate binecuvantarea ajuns apanajul preotilor. Grieg a refacut din nou accesibila aceasta tehnica si chiar a fundamentat-o la un mod stiintific. Pentru detalii, se poate vedea pagina:
http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?item=1735&lang=RO

6. Tatal Nostru - Noul Testament a fost scris in greaca, desi la modul original, Iisus a vorbit in aramaica. Deci chiar din textul initial care ne-a parvenit, si pe urma si prin alte traduceri succesive, deja este la a doua sau a treia mana. Stii si tu proverbul "Traduttore, Traditore!", asa ca te-as putea intreba si eu pe tine, ce te face sa crezi ca varianta din Biblia tradusa in romaneste e cea buna? In acelasi timp, nu ajunge sa traduci literar ceva, ci trebuie sa-i respecti spiritul. Ce-ar fi daca Shakespeare ar fi tradus doar literar in romaneste, fara sa se faca si o minima adaptare? S-ar pierde foarte mult din bogatia de nuante a textului original. Eu personal, dupa cum simt in interior, prefer traducerea lui Grieg. Tu esti libera sa alegi ce traducere vrei.

7. Sexualitatea - se pare ca asta e aspectul care te roade cel mai mult. Din fericire, erotismul asa cum se invata in cadrul MISA, trece cu mult peste o "imperechere in vederea reproducerii", cum se afirma ca este rolul lui in anumite culte crestine. Si in caz ca nu ai experimentat inca ce inseamna o implinire profunda in cuplu, realizata cu multa iubire, spontaneitate, deschidere si tandrete, sa stii ca acestea pot sa insemne foarte mult. Chiar daca te gandesti putin, poate dintre toti oamenii un cuplu de fiinte care se iubesc sincer l-ai situa cel mai aproape de Dumnezeu, fiindca iubirea este intr-adevar cea mai apropiata de Dumnezeu manifestare pe care omul o poate exercita. Si in acest sens, o cale spirituala cum este tantrismul sau taoismul, care reuseste sa canalizeze erosul in mod spiritual, este de un real ajutor pentru oricine doreste sa simta la un mod complex, profund si nuantat ce inseamna iubirea intr-un cuplu.

8. Uddhyana Bandha si Vamana Dhauti - sunt doua tehnici yoghine care implica si anumite miscari ale muschilor abdominali. Uddhyana in special este renumita pentru faptul ca ajuta foarte mult in cazul problemelor de la nivelul organelor interne, elimina tensiunile nervoase si chiar aduce o stare de buna dispozitie, dinamism, optimism si incredere in sine. Se pare ca atunci cand erai in contact cu yoghini de la MISA, aceste tehnici iti erau recomandate si tie (probabil pe buna dreptate), poate prea insistent si de atunci ai ramas cu anumite frustrari. Oricum, sa stii ca sunt dosare medicale cu oameni care chiar s-au vindecat de diverse boli practicand aceste procedee yoghine clasice.

Pe viitor, daca ai sa-mi aduci si niste date concrete, am sa-ti raspund cu placere.

Spirit Intelept
#45598 (raspuns la: #45250) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Oscar Wilde "defectul" - de Cassandra la: 06/08/2005 02:12:32
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
A trecut ceva timp de cind am raspuns prima data in acest forum despre homosexualitate. Atunci intocmisem o lista de personaje celebre din lumea filozofiei, literaturii, artei despre care se stie ca au fost sau sint de orientare homosexuala. Printre ei il aminteam si pe Oscar Wilde exemplu de inteligenta, ingeniozitate, talent si umanism dar care a avut ghinionul sa se nasca prea devreme, intr-o epoca in care homosexualii inca nu-si cistigasera dreptul de a-si manifesta liber orientarea sexuala. Pe cit a fost de aclamat pe atit a fost apoi de anulat, zdrobit, sters pentru ca se pare meritul genialitatii sale nu a fost suficient pentru a compensa vina de a fi fost…cum spuneau unii pe aici…defect, homosexual.

Lui Oscar Wilde i-au distrus viata, a fost declarat vinovat si condamnat de ipocrita societate victoriana. A stat in inchisoare dar si mai grav a fost anulat ca persoana iar el nu a putut supravietui unei asemenea crime. Cei care iubesc literatura, teatrul, viata, lamenteaza intreruperea unei traiectorii creative care ar mai fi avut de dat lumii cu siguranta opere valoroase. Omenirea isi va aminti inca de geniul lui Oscar Wilde multe secole dupa ce din meschinii torturatori ai lui Wilde nu va mai ramine nici praful pietrelor de mormant. Defect? Eu cred ca acest termen nu este aplicabil oamenilor asa cum a fost Wilde, ci mai degraba acelora care isi petrec viata aratind cu degetul doar ca sa distraga atentia de la propria murdarie sufleteasca, acelora care proslavindu-l pe Dumnezeu se string in cimitire unde in numele religiei “alina” suferinta mamelor care isi pling copiii morti de SIDA, agitind pancarte cu textul “Fiul vostru va arde in iad”. Persoane care, in afara strimtului lor cerc dogmatic, nu inteleg ce este iubirea, care isi dispretuiesc semenii si care dispretuiesc viata si umanitatea, au aroganta de a se erija in procurori, jurati si executori ai celor care indraznesc sa fie diferiti.

Da, din pacate actul sexual are si finalitatea procrearii si multiplicarii acestor indivizi lipsiti de orice valoare morala si umana care nu ar “face” la schimb nici a mia parte din valoarea unui “defect” ca Oscar Wilde. Pentru ca cine nu are NIMIC sa aporteze societatii isi petrece timpul spionind si imaginindu-si viata intima a celor pe care ii califica simplu drept “repugnanti”, dar uita sa-si vada si sa-si analizeze propria scirbosenie si inutilitate. Acestia sint adevaratii repugnanti ai societatii cei care nu inteleg notiunea de libertate si respect. Intr-adevar acestia ar trebui sa citeasca The happy prince “cu inima” si poate atunci vor intelege in sfirsit ca a acuza doar pe motivul diferentei este o crima, riscind in felul asta sa distruga asa cum s-a intimplat de atitea ori de-a lungul istoriei, tot ce-i mai uman in fiinta bipeda, fara pene, guraliva si convinsa ca "cineva are un plan pentru ea". Dar e greu de presupus ca vor fi capabili sa lase la o parte prejudecatile nici macar pentru o clipa.

lipici - de Cassandra la: 17/08/2005 22:06:47
(la: Pretuiesti ceea ce ai?)
Tu esti ruda cu plic? Odata raspunzind unui subiect deschis de plic i-am zis lipici si adevarul este ca plic fara lipici nu se poate :)

Cred ca e ceva adevar in ce spui cu sporturile extreme si cu cei care se drogheaza. Au nevoie de senzatii tari ca sa simta ca exista, in timp ce o personalitate "poetica" sa spunem, se emotioneaza si la vederea unei frunze batuta de vint...Dar nu cred ca afirmatia e valabila in cazul oricaror extreme. Am cunoscut persoane foarte sensibile care tocmai din cauza asta au devenit alcool-dependente si si-au distrus viata lor si a celor din jur.

E adevarat si ca lumea nu prea stie sa aprecieze ce are, mereu isi doreste altceva. Din cauza asta exista oameni care le au pe toate si sint nefericiti. Eu mi-am dat seama de mult de asta si incerc sa ma bucur in fiecare zi de ce am si cred ca omul poate fi fericit cu putin. Cautarea fericirii este una din principalele cauze de nefericire. Si cum nimeni nu poate fi permanent fericit, sa acceptam ca fericirea este intervalul intre doua perioade de nefericire :)
pt Calypso - de elide la: 10/04/2006 23:51:30
(la: CEA MAI MARE ESCROCHERIE A SEC. XX)
Un joc piramidal celebru a fost ''Caritas''.La Caritas fiecare depunea o suma de bani urmind ca dupa o perioada de trei luni(cred) sa ridice de opt ori suma depusa.Unii si-au vindut apartamentul ca sa se imbogateasca.Asa ceva insa nu merge la nesfirsit...au fost destui cei care si-au distrus viata.
#116600 (raspuns la: #116596) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
O...missu - de munteanu rodica la: 17/01/2007 08:41:33
(la: Cool, hazliu sau vulgar?)
O-ul meu nu-i de la nume , e de la mirare, cum nu te dezminti.Precipit?
Si ca la abecedar iti spun acuma ceea ce trebuia sa intelegi singur(a),ca doar ti-am mai explicat de citeva ori(seaman cu Becali ?)
1.nu puteam sa iau vreun loc sau premiu ca concurs pentru ca sint urita in draci, mai sint si batrina,gingava si talimba.Asa ca am o scuza
serioasa.
2. tot nu puteam , pentru ca am specificat ca raspunsurile mele sint in afara concursului.Dar pentru asta trebuie sa intelegi ce citesti, daca citesti si nu te uiti doar la rezultat.
3. oricum iti fac o destainuire f,faptul ca nu am avut voturi la concurs mi-a distrus viata.pur si simplu nu mai ma regasesc.Ma gindesc sa fac ca tine sa ma plimb prin America , prin Europa,sa incerc mai multe meserii, sa ingrijesc "batrinii " ramasi acasa ajutindu-i cu ce pot. Intr-un cuvin sa ma dedic omenirii.
#169279 (raspuns la: #169237) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Am citit commenturile si in mare sunt de acord cu parerile voastre.Si eu am 15 ani si sunt ink o copila ...asta e parerea mea.Am multe colege care si-au inceput viata sexuala inca de la 13 ani si nu cred ca sunt mai fericite....din contra sunt judecate aspru de majoritatea colegilor mai ales de baieti.
Nu cred ca ele au vrut sa faca asta si sunt convinsa ca au cedat presiunilor unor baieri pe care ele i-au considerat probabil speciali la un moment dat.
A fost cea mai mare greseala a lor ....nici una din ele nu mai este cu prietenul ei si situatia lor scolara este oribila ...au sute de absente si risca sa ramana repetente.Acesta a fost rezulatatul marii lor bravuri ...au ajuns nimeni si probabil ca si-au distrus viata pentru totdeauna ....normal ca mediile la purtare sunt foarte mici lucru care le va urmari mereu.
Nu vreau sa judec pe nimeni ,dar si eu am aceeasi varsta si nu simt nevoia sa ma gandesc la asa ceva .Sfatul meu este sa aiba rabdare pentru ca au toata viata inainte si acum se pot bucura de lucrurile frumoase specifice varstei....;)
"si/au distrus viata": ce/mi place afirmatia asta =))
din punctul de vedere al cui?

hai s/o punem de/o autoritate in materie care sa ...sau hai mai bine ca fofoloanca sa fie proprietatea statului si sa te amendeze sau sa te bage la parnaie dac/o folosesti ilegal...

ce tampenie
m/am saturat de aristocrati ai sexului si de autoritati in ce face fiecare. dati/o dracului. avem o singura viata.

"situatia scolara este oribila"...ma cac in ea de scoala...sa fi premiant pana la sfarsitul facultatii si sa aungi la cheremul unui cacanar imbecil de sef care s/a cordit pe coclauri si a intrat cu spaga.

in concluzie...nu poate exista un sfat valabil pentru toata lumea. daca ti s/a facut de cordeala...fa/o
daca ai de gand sa ramai calugarita, nu o face
daca ai de gand sa inveti, invata
daca ai de gand s/o dai dracului de scoala, da/o
nu te mai lua dupa altii.
#295198 (raspuns la: #295071) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
miss Kiddle - de Intruder la: 21/03/2008 13:45:16
(la: ce parere aveti despre sexul la 15 ani ? (fata avand 15 ani))
au sute de absente si risca sa ramana repetente.Acesta a fost rezulatatul marii lor bravuri ...

:)))
pana si bunica-mea ar fi de alta parere.
...si are par alb, e femeie de la tara, nu stie sa navigheze pe internet, urmareste emisiunea "din dragoste", nu i se vad genunchii de sub fuste, n-ar face plaja la nudisti nici cu pistolul la tampla.
a depasit ideea ca o mireasa e musai sa fie virgo intacta in ziua nuntii ei si zau ca n-a prelucrat-o nimeni.

Nu cred ca ele au vrut sa faca asta si sunt convinsa ca au cedat presiunilor unor baieri pe care ele i-au considerat probabil speciali la un moment dat.

mda, nu crezi si esti convinsa.
inteligenta remarca pentru o fata asa cuminte.

au sute de absente si risca sa ramana repetente.Acesta a fost rezulatatul marii lor bravuri ...au ajuns nimeni si probabil ca si-au distrus viata pentru totdeauna

mi-e mila.
nu pentru ca n-ai avut relatii sexuale pana acum, vei avea timp...nu are legatura.
mi-e mila ca te consumi inutil, ca racai cerul, ca smulgi iarba in loc s-o mangai, ca te-mpiedici de viata altora.
lasa, la primul orgasm o sa zici "futu-i...bine e sa cedezi presiunilor!"

Nu vreau sa judec pe nimeni...

aaaa...pai nu.
ai vrut doar sa se stie.


#295271 (raspuns la: #295071) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Giordy - de sami_paris75 la: 19/07/2008 13:12:51
(la: Ce faci cand afli ca omul iubit te inseala?)
Ultima nevasta,mi-a facut ceva probleme!
Mereu cand ma urcam peste ea,ai sarea dopul!
Am dus-o la reparat ,dar n-au reusit sa-i etanseze supapa,rasufla dupa primele apasari verticale.
In fine am reparat-o la un mare specialist in baloane,era inginer tipul,se pricepea si la nacele.Cand am intrat la el in atelier sa recuperez pe nevasta mea gonflabiLa,l-am prins facand gioco di mano!
Egoistu asta de inginer mi-a distrus viata!eu, n-am mai avut incredere in ea,si de-aici a inceput si stresul singuratatii!
De-atunci sant tot singur!sant abatut,vorbesc corcoro(pe tiganeste singur),am tic nervos!
Mi-a spus cineva sa beau ceai de (ficus elastica heveea brasilisens)ca-mi revin si pot sa incep o viata de om normal.
Dupa istoria asta am intrat pe un sait romanesc (noi doi).
Acolo am descoperit ca sant 500 000 de femei in Ro,care ca'm toate au probleme cu stresul.Da eu tot insist sa-mi refac viata,ca singur este imposibil!
Vreau sa pun afis si la intrare in cafenea(ca e voie)!)Om serios,foarte economic,nu bea,nu mananca,nu se cearta,nu face scandal ,cuminte pana la Dumnezeu si-o treapta mai sus!caut femeie gonflabila,sincera si afectuoasa.

#327318 (raspuns la: #327311) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
anisia - de Honey in the Sunshine la: 21/12/2008 17:09:27 Modificat la: 21/12/2008 17:09:38
(la: ma usuc de doru lui si el nu mai poate dupe alta)
ahaaaaaaaaaam!
deci rivala ta e "frumoasa anisia".
otraveste-te la usa ei, sa vada cum ti-a distrus viata!
#375842 (raspuns la: #375814) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru psihologi - de Knulp_2 la: 25/06/2009 21:10:40
(la: Spatiu pentru tavalit de ras)
Un tip spune psihoterapeutului:
-Ieri am avut un act ratat.
-Cum asa? intreaba psihoterapeutul.
-Am fost ieri la maica-mea la masa si am vrut sa zic "da-mi sarea te rog", dar mi-a iesit "ticaloasa ordinara, mi-ai distrus viata!"
OM - de Roman Haduch la: 01/06/2013 10:44:49
(la: HRISTHOS A INVIAT !)
Caut sa -mi administrez timpul in mod responsabil . Sunt insa agresat, in mod repetat, de informatii ingrosate si subliniate cum ca poporul ales era negroid , ca Domnul Iisus Hristhos era negru, ca Fecioara Maria , era de aceeasi culoare a pielii cu frumoasa lui Solomon care, la randul lui era negru.
Mai mi se arata ca organizatii militare puternice reprezinta Fiara Apocaliptica . Arsenalul militar aflat pe TERRA , ( subsol, pe sol, in aer ori pe apa, este indestulator pentru a pune punct omenirii in forma in care ea exista astazi. Cui foloseste ? cui foloseste "echilibrul " terorii?.
In plus , parca ar exista un management focalizat pe distrugerea bunei cuviinte ( casatorii homnosexuale - lesbiene, pledoarii pentru zoofilie, pedofilie, etceterafilie.). Promovara unei imagini pe icoane a unui anume Cezar de Borgia ori chiar a actorilor care au jucat in filmele Iisus .
Confortul in care traim poate fi uneori un anestezic general (paradoxal, politicienii care ne fac viata grea - cu pachetele lor de minciuni- parca ne ajuta sa ne trezim)deci, confortul in care traim ne amorteste pana la anulare dorinta de a cunoaste, de a intelege, de a reactiona. Lepra holocaustulului a fost posibila si datorita faptului ca "vecinii" - oameni cu forta politica ori reprezentanti ai preotilor nu au reactionat.
Ce sa facem? nu pot sa -l citez decat pe - parintele Arsenie BOCA
"In mintea stramba si lucrul drept se stramba" si sa imi exprim increderea ca prin rugaciune, recunoscand Suveranitatea TATALUI CERESC, cerandu-I ajutor, sa avem incredere ca El , este Pastorul nostru si nu vom duce lipsa de nimic ( ne vindeca si mintea si sufletul si trupul). Daca vuietul acela "Izrael unitit in Christos " ce se aude din youtub nu m-ar fi tulburat , un pic, nici nu as fi scris cele de mai sus, din confa.
Oare este egoism in dorinta puternica de a milita pentru a face sa nu fie vorbit de rau Cuvantul Bibliei si de a experimen a o viata decenta , plina de dragoste si bucurie sufleteasca. Cum poti sa fii senin cand semenul tau se da cu capul de peretii virtuali ai temnitei autosuficientei, in care singur a intrat si a tras zavorul pe interior ?
#645512 (raspuns la: #645506) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru noi – ratia de libertate, pentru ei – ratia de moart - de SB_one la: 26/12/2003 14:29:12
(la: Ceausescu asasinat de cetateanul Iliescu si gasca lui)
...Cititzi si judecatzi singuri!

SB



Pentru noi – ratia de libertate, pentru ei – ratia de moarte


▪ Un general acuzã: „Dosarul procesului Ceausescu este fals”
▪ Mãrturii senzationale ale membrilor plutonului de executie de la Târgoviste
▪ Mãrirea si decãderea clanului Ceausescu
▪ De ce s-a sinucis Elena Stãnculescu
La 14 ani de la Revolutie, întrebãrile fãrã rãspuns devin tot mai numeroase. Istoricii nu si-au intrat în rol, martorii acelor zile de foc sunt tot mai rari si vorbesc putin. „Jurnalul National”, dupã numãrul consistent de pagini consacrat evenimentelor din
decembrie 1989, în editia de ieri, continuã astãzi sã aducã noi mãrturii, care se pot constitui în file dintr-o posibilã si necesarã istorie a unui moment de rãscruce.

„Dosarul din procesul lui Ceausescu este un fals”
Generalul Andrei Kemenici a hotãrât sã rupã tãcerea
La 14 ani de la Revolutie, comandantul unitãtii din Târgoviste, unde a fost judecat si împuscat Ceausescu, face o mãrturisire senzationalã: documentele procesului ar fi fost semnate în alb de cãtre completul de judecatã, fiind completate, mai apoi, la Bucuresti.
▪ Jurnalul National: Când a început Revolutia pentru dumneavoastrã, domnule general Kemenici?
Generalul Kemenici: Încã de pe 16 decembrie. Primisem ordin sã începem în unitate o pregãtire deosebitã pentru apãrarea Târgovistei. Eram artileristi de antiaerianã, ei ne cereau sã ne antrenãm pentru lupte de stradã. Eu am mai participat la asemenea actiuni, în 1968, în timpul Primãverii de la Praga. Eram cãpitan. Primisem ordin ca, a doua zi, sã vin sã apãr Otopeniul. Si l-am apãrat atunci pe Ceausescu. Ca sã nu i se întâmple si lui ce i s-a întâmplat lui Dubcek, care a fost luat pe sus si dus la Moscova. Alãturi de 100 de soldati, eu, cãpitanul Kemenici, eram în stare sã-mi dau viata pentru el si pentru ideea lui. Dupã 21 de ani s-a întâmplat ironia vietii mele: colonelul Kemenici îl apãra pe acelasi om. Dar, de data aceasta, de furia si de ura poporului român.
▪ Stiati cã Ceausescu se aflã în zonã?
Primisem ordin de la generalul Voinea, comandantul Armatei, sã-l prindem. Stiam cã se aflã undeva prin preajma orasului. La ora 18:30 au fost adusi în cazarmã. De la ora 12:00 noaptea se putea spune cã Revolutia s-a terminat: partidul, Securitatea, Armata, Militia, toti îl trãdaserã pe Ceausescu.
▪ Sosiserã deja membrii acelui tribunal improvizat?
Elicopterul cu Stãnculescu aterizase pe platoul unitãtii. Întelegerea dintre mine si Iliescu fusese sã vinã sã-i ia, sã-i ducã la Bucuresti si sã le facã proces. Neîncrezãtor, Stãnculescu mã întreabã: „Ei doi chiar sunt acolo?”. „Da, zic, sunt în TAB.” Credeam cã se va duce sã-i ia. Zice: „Nu, facem totul aici. Sã-i dãm drumul”. Eram mai multi pe holul unitãtii: eu, Stãnculescu, Voican Voiculescu, cei doi loctiitori ai mei, Gicã Popa, Nistor, Teodorescu, Lucescu, Tãnase. Si Stãnculescu le spune: „Domnilor, cei doi teroristi care trebuie sã fie judecati sunt Nicolae si Elena Ceausescu”. Când au auzit, ãstora au început sã le tremure pantalonii. Am primit ordin sã trec si eu în proces. Le-am rãspuns: „Nu trec, domnule!”. N-am nimic cu Voinea, dar el mi-a cerut în 1997 sã facem cumva si sã-i bãgãm în puscãrie pe Iliescu si pe Stãnculescu, sustinând cã ãstia ne-au escrocat. Dar el însusi fãcuse, în 1989, acel rechizitoriu pe dosul unor hârtii scrise de mine. Le-a datat 24 decembrie. Mandatele si celelalte, pe 23 decembrie. El nici n-a stiut pe cine judecã! Dar a spus asa: „Aveti un sfert de orã sã faceti treaba”. Executia a avut loc între orele 14:30–14:45. Totul a durat vreo douã ceasuri. A fost o buimãcealã totalã. Gicã Popa a judecat cu ochelarii, domnule! Hârtiile le uitase la mine în birou. Dupã proces, si le-a luat si a plecat. E o altã victimã a lui Voinea. Ultima este femeia asta, nevasta lui Stãnculescu.
▪ În ce relatii ati rãmas cu Stãnculescu?
Generalul Stãnculescu a eliminat, la Bucuresti, douã probleme capitale ale Revolutiei române. Mai întâi, l-a scos pe Ceausescu din CC, oprind astfel o mare vãrsare de sânge. Apoi, în perioada cât a fost ministru, fãrã sã fie ministru a dat ordin unitãtilor militare sã intre în cazarmã. Dar pentru mine Stãnculescu este dusmanul numãrul 1: el mi-a transformat unitatea în puscãrie, în tribunal si în poligon de executie. Fatã de Stãnculescu nu am decât urã. Dar stiti care este paradoxul cel mai mare? Am fost ultimul ofiter al Armatei Române care a executat întocmai ordinele lui Ceausescu, pânã în 25 decembrie. Pentru cã ele erau identice cu cele ale lui Iliescu. Ceausescu zicea: „Sã nu ascultati decât de Stãnculescu!”. Iliescu – tot asa.
▪ De ce credeti cã au dispãrut documentele procesului lui Ceausescu?
Pentru cã erau false. Un fals istoric al Justitiei române. De aici mi se trag mie toate necazurile. Toti le-am fi semnat atunci. Dar stiti cum le-au semnat ei? În alb, domnule! Au semnat pentru moartea Ceausestilor pe niste hârtii albe, pe care le-au bãtut la masinã dupã aceea, la Bucuresti. Dacã dosarul procesului nu dispãrea, intrau cu totii în puscãrie.
▪ Trãiti bine acum, domnule general?
Trãiesc din pensia mea si pensia sotiei mele, care a lucrat 28 de ani în administratie. Mi-am vândut apartamentul si masina pentru cã amândoi suntem bolnavi. În plus, am tot fost purtat prin procese. M-am mutat la douã camere, în cartierul acesta, plin de tigani. Acum câtiva ani, am constatat cu disperare cã sotia mea avea 2.200.000 de lei pensie, iar întretinerea ne venise 2.400.000 lei.
Cazarma lui Andrei Kemenici, o puscãrie pentru beznã
Bucuresti – Târgoviste, 22 decembrie 2003. Drumul Ceausestilor cãtre moarte. Drumul României cãtre economia de piatã. Flancat de case mãrunte, cu câte un maldãr de verze putrede la porti. Putini bucuresteni au aflat cã de la tarã le poti cumpãra la jumãtate de pret, iar tãranii n-au cu ce sã le poarte pânã în pietele Capitalei.
Peste Târgoviste pluteste o atmosferã de sãrbãtoare incertã. În scuarul din fata Consiliului Judetean se improvizase o scenã, se fãceau probe de microfon, pe trotuarul de alãturi se produceau niste ambulanti cu alãmuri. Începuse sã bureze, orasul respira fumul grãtarelor cu fleici.
Dimensiunea de „fost” a viitorului
Pânã sã dãm de generalul Kemenici, purtãm îndelungi discutii prin telefon cu Aurelia, distinsa sa doamnã: „A plecat cu colonelul Simescu, la niste festivitãti”. „Nu are mobil?” „Nu avem mobil, domnule, suntem necãjiti.” Izbucneste în plâns: „Si-au bãtut joc de noi, ne-au purtat prin tribunale. Stie tot orasul. Dacã vreti sã scrieti adevãrul, veniti la noi acasã, cã o sã aparã si el. Dupã ora 19:00, este invitat la o emisiune la televizor. Ne-au distrus.”
Între timp, intrãm în vestita cazarmã unde a fost judecat în pripã si executat cuplul Ceausescu.
Bulevardul Regele Carol I nr. 49, fost „Castanilor”. Fostã UM 01417, comandament al trupelor de cavalerie. Pe placa de frontispiciu încã stã scris: „Ofiterul de cavalerie trebuie sã fie si cãlãret, si cavaler”. Fost regiment 47 de artilerie antiaerianã, condus între 1986-1990 de cãtre colonelul Andrei Kemenici. Viitor sediu al Politiei municipale si al Jandarmeriei. Deocamdatã, o clãdire pustie, cãzutã în paraginã.
Urmele istoriei, acoperite cu tencuialã
Pânã se gãseste cheia de la intrare, ne îndreptãm cãtre spatele imobilului. Ne pomenim deodatã într-un pãtrat de asfalt din care rãsare zidul ciuruit. Acel zid. Incredibil de strâmt totul. S-a tras de la mai putin de doi metri si jumãtate. Peste gãurile de gloante s-au trântit câteva mistrii cu tencuialã. Parcurgem drumul, de la iesire pânã la zidul mortii. Undeva, mult deasupra aleii pavate, stã atârnatã o altã placã din PFL galben: „Clãdire nesigurã! Risc seismic ridicat. Gradul 2. Acces în zonã limitat”.
Înãuntru e aproape întuneric. Curentul a fost tãiat din octombrie, când cazarma a intrat sub administrarea Consiliului Judetean. Chiar în fatã, Biroul 3, unde s-a tinut procesul. O camerã goalã, cu ghiseu. Aceeasi sobã de teracotã, acelasi cuier de perete, aceleasi lambriuri cu miros de tutun stãtut. În dreapta – Camera 33, în stânga – o cãmãrutã strâmtã din care porneste un labirint de holuri.
Câtiva jandarmi pãzesc plictisiti puscãria asta pentru beznã. Ies în bulevard pãsind îndãrât de parcã, dacã m-as fi întors, mi s-ar fi proptit la ceafã sãrutarea unei tevi de puscã.
Când plecãm spre Bucuresti, e iarnã de-a dreptul. Ninge si plouã, nici una mai mult. Încã o Revolutie ca oricare alta, petrecutã în ziua cea mai scurtã a anului.

Clanul Ceausescu la 14 ani dupã Revolutie
Mãrirea si decãderea primei familii din România comunistã
Rãsturnarea de la putere a dictatorului Nicolae Ceausescu a însemnat o cãdere în gol pentru toatã familia sa. Copiii si fratii sãi care detineau functii importante în stat si-au pierdut privilegiile si au fost inculpati în mai multe procese. Unii au murit, ceilalti trãiesc discret.
În zilele fierbinti ale lui decembrie 1989 de dupã fuga sotilor Ceausescu, copiii acestora, Zoe, Valentin si Nicu, au fost arestati sub acuzatia de subminare a economiei nationale. Tot atunci li s-au confiscat bunurile, printre care bijuterii si obiecte de artã care, în anul 2001, erau evaluate la douã miliarde de lei. Zoe si Valentin au fost eliberati la scurt timp de la arestare si cercetati în continuare în stare de libertate. Nicu Ceausescu a fost condamnat la închisoare, dar eliberat din motive medicale.
Abia pe 12 ianuarie 1996, Parchetul General a dispus scoaterea copiilor lui Ceausescu de sub urmãrire penalã si revocarea mãsurilor asiguratorii.
Marin Ceausescu
Marin Ceausescu, si el unul dintre fratii lui Nicolae Ceausescu, a fost seful Reprezentantei Economice a României în Austria. A murit în conditii suspecte chiar în zilele Revolutiei, pe 28 decembrie 1989. A fost gãsit spânzurat în pivnita ambasadei, pe 28 decembrie 1989, la trei zile dupã împuscarea dictatorilor. În lipsã de alte probe, varianta oficialã a mortii a fost sinuciderea.
Ion Ceausescu
Fratele cel mic al dictatorului, Ion Ceausescu, a avut o carierã didacticã la Institutul Agronomic din Bucuresti si a condus Academia de Stiinte Agricole. Dupã Revolutie a înfiintat o firmã si în acest an a lansat o lucrare în horticulturã.
Maria Agache
Maria Agache, sorã a lui Nicolae Ceausescu si sotia ministrului Metalurgiei, a fost condamnatã la închisoare pentru înselãciune si trafic de influentã, dar a fost gratiatã în noiembrie 1994 de cãtre Tribunalul Bucuresti. Ea a fost pusã sub acuzare pentru cã s-a angajat la Electromagnetica Bucuresti pe post de maistru, fãrã a avea calificarea necesarã. Electromagnetica a solicitat salariile pe care le-a plãtit Mariei Agache în perioada 1977-1990 (an când a fost pensionatã), fãrã sã fi prestat vreo muncã în întreprindere. Instanta a hotãrât ca Maria Agache sã restituie 581.344 lei cãtre Electromagnetica, plus dobâzile aferente sumei. Sora dictatorului a murit în urmã cu câtiva ani.
Valentin Ceausescu
Fizician atomist de formatie, fiul cel mare al Ceausestilor a lucrat înainte de decembrie ’89 pe Platforma de la Mãgurele, unde mai este angajat si astãzi. Numele sãu este legat mai ales de echipa de fotbal Steaua, pe care a iubit-o si a sprijinit-o foarte mult, pânã la câstigarea Cupei Campionilor Europeni în ’86. A fost cãsãtorit cu fiica lui Petre Borilã, lider comunist. Cãsãtoria nu a convenit familiei dictatorului, nora fiind trimisã, dupã divort, în Canada, cu tot cu copilul lui Valentin. În iulie a.c., Valentin Ceausescu a obtinut si el o hotãrâre definitivã a Curtii de Apel Bucuresti, prin care Muzeul National de Artã al României a fost obligat sã-i restituie bunurile.
Elena Bãrbulescu
Elena Bãrbulescu, sora lui Nicolae Ceausescu, si-a petrecut retrasã ultimii ani de viatã, într-o locuintã plinã cu fotografii ale lui Nicolae Ceausescu, construitã chiar lângã faimoasa casã pãrinteascã a familiei din Scornicesti. Înainte de 1989, ea a ocupat functia de sef al Inspectoratului Judetean de Învãtãmânt Olt. Dupã Revolutie a devenit proprietara unui mic magazin din Scornicesti, iar printre produsele vândute se numãra si un sortiment de votcã numit „Ceausescu”. A murit pe 24 mai 2001, la 72 de ani, si a fost înmormântatã la Scornicesti.
Zoe Ceausescu
Înainte de 1989 a fost matematician si lucra la Institutul de Cercetãri Matematice al Academiei. Dupã Revolutie a continuat sã mai lucreze o vreme, dupã care s-a pensionat din motive medicale. Este cãsãtoritã cu Mircea Oprean, profesor la Politehnica din Bucuresti. Dupã câtiva ani de procese, Zoe a obtinut o hotãrâre judecãtoreascã în care autoritãtile erau obligate sã-i restituie patru bijuterii si alte câteva dintre obiectele de artã din cele care îi fuseserã confiscate în decembrie 1989, când fusese arestatã. Acum evitã sã aparã în public. (Claudiu Tãrziu, Cristina Hurdubaia)
Florea Ceausescu, cel mai iubit dintre frati
Florea Ceausescu, imediat nãscut dupã Nicolae, a fost poate cel mai apropiat sufleteste de cel care avea sã devinã în 1965 conducãtorul României. Florea era cel mare, mergea cu pachetele la închisorile prin care a trecut Nicolae, condamnat pentru convingerile comuniste înainte de al doilea rãzboi mondial. Dupã ce Nicolae Ceausescu a avansat rapid în ierarhia comunistã, dupã 23 august 1944, Florea a ales cariera de ziarist. A lucrat multi ani la „Steagul Rosu”, ziarul de partid al regiunii Bucuresti, în redactia cãruia a fost coleg cu Nadia Constantinescu, sotia viitorului presedinte al tãrii.
De la acest ziar a trecut apoi la „Scânteia”, organul CC al PCR, fiind mai întâi corespondent pentru judetul Ilfov, apoi redactor pe probleme agrare în redactia centralã. Cei din redactie si-l amintesc ca un om modest, deschis, plin de umor. Lui Florea, care semãna izbitor cu Nicolae, i se întâmpla deseori sã fie confundat cu seful statului. Poate si de aceea, Elena avea o atitudine foarte rece fatã de Florea, tinut cel mai la distantã de „curtea prezidentialã”. Fratii Ceausescu se reuneau de Sfântul Nicolae, când, potrivit obiceiului românesc, nu se fac invitatii la cel sãrbãtorit.
Florea Ceausescu a intrat în conflict cu câtiva satrapi locali în urma unor articole scrise în „Scânteia”. Cazul Duzineanu, despre care multi ieseni îsi amintesc, a stârnit furia prim-secretarului de la judeteanã sau a lui Ion Dincã, vizat direct de un articol care blama condamnarea unui inginer agronom din Cãlãrasi la ordinul lui Ion Te Leagã.
Dupã Revolutie, multi colegi de la „Adevãrul” i-au întors spatele. S-a pensionat. Trãieste în Bucuresti, unde are un apartament. Duce o viatã normalã.
Nicu Ceausescu fusese pregãtit pentru preluarea puterii
A fost cel mai implicat politic: prim-secretar al CC al UTC, ministru al Tineretului si, apoi, pânã în decembrie 1989, prim-secretar PCR al Sibiului. El era pregãtit pentru a prelua puterea de la tatãl sãu. A fost arestat la 22 decembrie 1989 si adus în Studioul 4 al TVR de cãtre revolutionari, dupã ce fusese rãnit cu o loviturã de cutit. La 21 septembrie 1990, Tribunalul Militar Bucuresti l-a condamnat la 20 de ani închisoare. Pe 3 iunie 1991 i s-a redus pedeapsa de la 20 de ani la 16 ani detentie. În noiembrie 1992 a fost condamnat la cinci ani închisoare pentru port ilegal de armã. A fost pus în libertate conditionatã pe motive medicale. Pe 16 septembrie 1996, Nicu Ceausescu a fost internat, în stare gravã, la Spitalul Clinic Universitar cu diagnosticul cirozã hepaticã cronicã. Dupã douã zile a fost transportat la o clinicã din Viena, unde a si murit la 30 septembrie în acelasi an. Avea 43 de ani. A fost cãsãtorit întâi cu Poliana Cristescu, iar apoi cu fiica lui Radu Constantin, lider comunist.
Ilie Ceausescu stia cã fratele sãu urma sã se retragã
Ilie Ceausescu, frate al dictatorului, a fost adjunctul ministrului Apãrãrii si secretarul executiv al Consiliului Politic al Armatei, pânã la 22 decembrie 1989. A condus mai multi ani Institutul de Istorie Militarã. Dupã Revolutie a fost acuzat si judecat pentru instigare la omor deosebit de grav în Revolutia de la Cluj. Ilie Ceausescu a mai spus cã bãnuia cã fratele sãu stia de aparitia evenimentelor din 1989, deoarece, din stenograma întâlnirii Nicolae Ceausescu – Mihail Gorbaciov, din 4 decembrie ’89, rezulta cã presedintele URSS l-a întrebat: „De unde stiti dumneavoastrã cã veti mai trãi pânã în ianuarie?”. Declaratiile fãcute de dictator la procesul sumar de la Târgoviste par sã confirme ipoteza lui Ilie Ceausescu. Pe holurile tribunalului, Ilie Ceausescu a declarat presei cã, din datele pe care le avea în 1989, reiesea cã la alegerile pentru Marea Adunare Nationalã, care trebuia sã aibã loc în martie 1990, Nicolae Ceausescu intentiona sã se retragã. Ilie Ceausescu a murit pe 3 octombrie anul trecut.
Andruta Ceausescu, condamnat la 15 ani de închisoare
Generalul în rezervã Andruta Nicolae Ceausescu, si el frate al despotului, a fost comandant al Scolii de Ofiteri de Securitate Bãneasa. A fost inculpat singur într-un dosar, fiind acuzat de complicitate la genocid. A fost condamnat definitiv la 15 ani de închisoare, deoarece, în decembrie 1989, în calitate de comandant al Scolii de Ofiteri de Securitate, a dat ordin elevilor sã tragã în manifestantii care protestau fatã de regimul comunist în Piata Universitãtii din Bucuresti. A stat în arest din 1990 pânã în august 1994, când a fost eliberat, pe motiv cã suferea de afectiuni hepatice si renale. El a fost reîncarcerat pe 28 ianuarie 1998, în arestul Penitenciarului Jilava, pentru a executa restul de 11 ani de închisoare, din pedeapsa de 15 ani de detentie datã de cãtre Curtea Supremã de Justitie. În scurt timp a fost iarãsi eliberat, pe motive medicale. A mai rezistat diabetului si cirozei hepatice pânã la 14 decembrie 2000, când si-a dat obstescul sfârsit. Avea 76 de ani.

Ceausestii, condamnati înainte de judecatã
Ovidiu Gheorghiu si Dorin Cîrlan, membrii plutonului de executie de la Târgoviste, mãrturisesc
Adjutantul-sef Octavian Gheorghiu a fost unul dintre cei trei „cãlãi” ai cuplului dictatorial. Dupã ce i-a împuscat pe Ceausesti, nici nu s-a îmbogãtit, nici n-a cãpãtat putere. I-au rãmas doar niscai gânduri negre, care-i mai bat uneori la usã, noaptea, chiar si dupã 14 ani.
Dimineata zilei de 25 decembrie 1989. Colonelul Cantuniari, comandantul Regimentului de parasutisti de la Boteni, face revista de front. „Vreau opt voluntari pentru o misiune cu 10% sansã de întoarcere. Sunt teroristi pe Bucuresti – Pitesti”. Opt oameni ies în fatã.
Se îmbarcã în douã elicoptere. Decoleazã. În aer primesc un nou ordin: aterizati pe Ghencea. Pe Ghencea se trãgea. Din TAB-urile parcate pe stadion ies: Stãnculescu, Mãgureanu, Gelu Voican si toti ceilalti care vor face parte din completul de judecatã a cuplului Ceausescu. Urcã în elicoptere fãrã nici o vorbã.
În aer, din nou, se schimbã ordinul. Destinatia – Târgoviste.
„Aici sã-i împuscati”
„Am fost surprinsi sã aterizãm în curtea unei unitãti militare, îsi aminteste Octavian Gheorghiu. Generalul Victor Stãnculescu ne priveste. Tu, tu si tu, veniti cu mine. Eram eu, Boieru si Cîrlan. Ne spune: vedeti TAB-ul ãsta? Înãuntru sunt Ceausestii. Dacã n-am fi fost zdrobiti de obosealã, am fi hohotit de râs: putea sã fie si Papa Pius. Ei erau. I-au bãgat în salã, la judecatã. Boieru a pãzit usa pe dinãuntru, eu cu Dorin, pe dinafarã. Aveam ordin sã tragem dacã cineva, oricine-ar fi, se apropia de usã. Stiam si ce urma sã se întâmple: generalul Stãnculescu ne arãtase zidul si ne spusese: «Aici o sã-i împuscati». Erau, asadar, condamnati înainte de-a fi judecati”.
„Le-am dat o sansã”
„Am auzit procesul prin usã. El striga tare: «Nu spun nimic decât în fata Marii Adunãri Nationale». Se auzea si ea «Taci, Nicule!». La sfârsit a iesit Lucescu, avocatul lor, cam agitat. Ne-a zis: «I-am întrebat dacã nu vor sã recunoascã faptul cã nu sunt sãnãtosi mintal. Au refuzat. Le-am dat o sansã si au refuzat...». Ar fi fost interesant ce-ar fi fost dacã Ceausestii spuneau cã sunt ticniti. I-ar fi condamnat si asa? Am primit ordin sã-i legãm. Ea tot striga: «Copiii mei!». Eu am legat-o. Si-am si înjurat-o, sã tacã. I-am pus la zid, câtiva pasi înapoi si pac! Am golit încãrcãtoarele. Boieru s-a dus, cu arma fumegând în mânã, cãtre completul de judecatã care asista. Le-a strigat: «Am fãcut-o pentru colegii care au murit la Televiziune». 11 parasutisti muriserã pe 22”.
„A fost bine? A fost rãu?”
„Am luat cadavrele, le-am suit în elicopter, am luat si «pasagerii de la Bucuresti», i-am depus pe Ghencea, cu escalã Otopeni. Ei s-au cãrat înapoi cu TAB-urile, noi am pus mortii pe gazon si-am asteptat. Am asteptat mult si bine. Spre searã a venit ordin sã ne întoarcem la bazã. Sã lãsãm cadavrele acolo. Dar cui? Sã le mãnânce câinii? În preajmã se trãgea. L-am chemat pe un locotenent tânãr si i-am zis cã-i lãsãm în grijã niste colete. «Cine sunt?» «Nu-i treaba ta!» Ne întoarcem la unitate. Am tãcut. Unul si-a scos casca si m-a întrebat dacã a albit. Nu albise. La bazã ne asteptau plângând Cantuniari si comandorul Suciu. Cel care a cãzut apoi la mijloc, cu «Tigareta II». Mult timp ne-am întrebat: a fost bine ce-am fãcut? A fost rãu? În fond, suntem militari, nu cãlãi. Nu i-am împuscat cu plãcere, ci, as zice eu, din necesitate. Soarta le era dinainte pecetluitã”. (Valentin Zaschievici)

La exact 14 ani, nici o orã mai mult, de la momentul în care a tras un încãrcãtor întreg în capul Elenei Ceausescu, fostul plutonier de parasutisti Dorin Cîrlan rememoreazã deziluzionat acea zi care avea sã-i schimbe viata din rãu în tot mai rãu.
Povesteste Dorin Cîrlan: „În drum spre zid, eu eram în spatele lui Ceausescu. S-a întors, s-a uitat în ochii mei. Cãpitanul Ionel Boeru trãgea de el, îl ducea pe sus. A strigat: «Trãiascã Republica Socialistã România liberã si independentã!» si a început sã cânte ca pentru el «Internationala». Atunci Ionel s-a pierdut, nu stiu cum, i-a izbit pe amândoi de zid si a tras cu automatul de la sold.
Ea cãzuse într-o pozitie ciudatã, avea pulpele dezgolite si se zbãtea… I-am tras un încãrcãtor în cap, am vãzut cum sãreau pe mine bucãti de os, sânge, dar nu-mi dãdeam seama de grozãvie. Nu stiu ce instincte animalice s-au descãtusat atunci în mine. Atunci a apãrut si generalul Stãnculescu, m-a vãzut galben si înlemnit si mi-a spus: «Dã-o, bã, în mã-sa, stii cât rãu a fãcut tãrii!».”
Dorin Cîrlan a plecat în „misiunea de gradul zero” alãturi de Octavian Gheorghiu si de camarazii lor.
Mãgureanu voma
Despre completul de judecatã, îmbarcat în elicoptere pe Ghencea: „I-am recunoscut doar pe Stãnculescu, Voican Voiculescu, Virgil Mãgureanu. Ãsta, pânã la Târgoviste, a vomat tot timpul într-o gãleatã. Nu stiam atunci cã însotim tribunalul exceptional. Cum am aterizat la Târgoviste, Stãnculescu ne-a spus cã îl vor judeca pe Ceausescu si cã cine se oferã sã ducã misiunea pânã la capãt – si s-a uitat la zid… Am înteles despre ce era vorba… Ne-am oferit toti opt care plecaserãm din Boteni, am zis asa, un DA anemic, da’ Stãnculescu a zis: «Nu, un pas în fatã!»
Fãrã somatie
Am pãsit toti opt. Si atunci generalul a zis: «Numai tu, tu si tu». Adicã eu, Ionel Boeru si Octavian Gheorghiu. La ceilalti le-a dat misiuni exacte. Eu am pãzit intrarea în sala de judecatã. Aveam ordin sã trag fãrã somatie în oricine voia sã intre si dacã eram atacati, din interior sau din afarã, aveam ordin de la Stãnculescu: intrati în salã si executati foc asupra sotilor Ceausescu. Dupã ce i-au scos din salã, în 10 minute erau morti. Am tras noi, cei trei, a tras un soldat, sofer, si a mai tras unul cu mitraliera de pe TAB, adjutantul Costicã Stoican. Abia dupã aceea au iesit în curte Stãnculescu, Voican, Mãgureanu si ceilalti. A semãnat mai mult a linsaj decât a executie…”
„Totul, de când a început Ceausescu sã cânte si pânã au murit amândoi, a durat, cred, vreo 30 de secunde” – îsi aminteste Cîrlan… „Pe urmã, repede, în 10 minute, «coletele», cum le spuneau ei, cadavrele adicã, au fost învelite în foi de cort si în pãturi, urcate în elicopter, iar noi am decolat imediat. Nu mai era loc în elicopter, am stat cu fundul pe Ceausescu, o sãptãmânã i-am purtat sângele pe pantaloni. Am fãcut o escalã în unitate, la Boteni, acolo s-a dat ordin sã rãmânã la sol patru dintre noi, printre care si eu… Ceilalti au decolat cu cadavrele… “
Regret
Mintit de superiori, supus la tot felul de presiuni, mutat de colo-colo, Dorin Cîrlan a trecut în rezervã, cu ordonanta, pensie nu are, a divortat si a rãmas fãrã casã, doarme pe unde apucã, o face când pe soferul, când pe garda de corp. „Acum regret cã l-am împuscat pe Ceausescu… Pe el l-am iubit, l-am idolatrizat, dar am tras, am tras… Pe el îl va judeca istoria. Eu, cãlãul, am pierdut totul”, încheie Dorin. (Viorel Ilisoi)

Gavroche a ajuns PSD-ist de Cornetu
Simbolul Revolutiei trãieste modest, dar a intrat în politicã
Într-o altã tarã ar fi trãit ca un rege. În România trãieste dintr-un salariu de sofer, într-un apartament modest si înghesuit din Pantelimon. De parcã nu ar fi fost simbolul Revolutiei.
Dupã decembrie 1989, viata i-a oferit lui Florin Vieru, supranumit Gavroche al României, mai multe necazuri decât bucurii. A fost si somer, a avut si datorii la întretinere, dar si probleme cu Justitia, fiind condamnat pentru furt. Abia de un an încoace trãieste mai bine.
SOFER. A intrat si în politicã. Constantin Bebe Ivanovici l-a fãcut vicepresedinte la grupul de tineret al PSD din Comuna Cornetu. Un an si jumãtate a fost soferul personal al lui Bebe Ivanovici. Si acum este sofer, dar al unui om de afaceri, si are un salariu, zice el, „decent”.
COLEGII CERSETORI. Nu-i bai. Nu e singurul revolutionar cu o viatã destul de grea. „Îmi pare rãu de oamenii care s-au sacrificat. Plânge sufletul în mine când vãd colegi revolutionari cersind. Sã tineti minte. Sunt revolutionari care fac foamea, sunt purtati pe drumuri, nu sunt luati în seamã.” Asa vorbeste, dupã 14 ani de promisiuni si neîmpliniri, Florin Vieru, acum în vârstã de 28 de ani.
O BUCATÃ DE PÃMÂNT. Are brevet si certificat de revolutionar si cam atât. „Îmi doresc o bucatã de pãmânt sã-mi construiesc o casã. Poate s-o rezolva”, spune Gavroche. Deocamdatã trebuie sã se multumeascã doar cu apartamentul strâmt, pe care si l-a cumpãrat si unde locuieste cu sotia, Beatrice, fiica acesteia din prima cãsãtorie si fiul sãu, Adrian Alexandru, în vârstã de trei ani. (Lavinia Tudoran)
Momentul eroic
În 1989, fotografia lui Vieru, atunci un pusti de 14 ani din comuna Dobroesti, cu steagul gãurit înfãsurat în jurul corpului a fãcut înconjurul lumii. A venit de acasã, de unde a furat steagul de pe clãdirea Primãriei, si a ajuns în Bucuresti în mijlocul revolutionarilor. Ziaristii francezi l-au surprins în memorabila fotografie de pe coperta „Paris Match” si i-au spus Gavroche, dupã numele eroului lui Victor Hugo. În scurtã vreme a devenit simbolul Revolutiei Române. Vieru mai are un singur numãr din „Paris Match”. De câte ori îl rãsfoieste îi revine speranta într-o viatã mai bunã, de erou.

De ce s-a sinucis Elena Stãnculescu
Sotia generalului Stãnculescu s-a sinucis într-un chip care a descumpãnit pe mai putin cunoscãtorii firii omenesti. Dispãruta a invocat, în biletele lãsate, hãrtuirea la care a fost supus sotul în ultimii ani.
Pentru a întãri aceastã semnificatie, ea si-a datat înscrisurile cu 22 decembrie, ziua în care fostul ministru al Apãrãrii Nationale a schimbat soarta evenimentelor. Preluând comanda de la Vasile, el a ordonat armatei sã fraternizeze cu demonstrantii si i-a dus pe Ceausesti la elicopter. Dupã pãrerea mea, nu le-a înlesnit fuga, cum s-a scris, ci i-a trimis la Târgoviste, via Snagov, unde comandantul Kemenici primise ordin sã-i iluzioneze cã-i protejeazã de atacurile fortelor strãine (în acest scop se simulau atacuri grozave împotriva unitãtii) pânã când generalul Stãnculescu restabilea situatia. Descumpãnirile unora la motivul invocat în bilete de Elena Stãnculescu îsi au cauza în reducerea durerii omenesti doar la nivelul celor care tin de fiziologie. Sub acest unghi, e greu sã crezi cã se poate sinucide cineva altfel decât din faptul cã nu mai are ce mânca sau din faptul cã-l însalã nevasta. Celor care s-au uimit de motivatia în plan moral trebuie sã le reamintim cã existã si sinucideri din onoare.
Am cunoscut-o pe sotia generalului, fiind unul dintre jurnalistii care, pe vremea regimului CDR-ist de tristã amintire, am scris împotriva hãrtuielii la care au fost supusi Victor Stãnculescu si colonelul Kemenici (în viatã), dar si Stefan Guse, Vasile Milea (post-mortem). Am fãcut-o si voi continua s-o fac, deoarece, asa cum am arãtat de nenumãrate ori, nu putem judeca penal Istoria.
Ordin si moralã
La Timisoara, la Bucuresti, la Cluj, armata s-a confruntat cu o situatie iesitã din comun, definitã prin conflictul dintre datoria de a îndeplini ordinul dat si datoria de a nu reprima o revoltã pe care toti militarii de la general pânã la soldat o considerau si a lor. Nu întâmplãtor, am evitat expresia a trage în popor, exploatatã pânã la deselare în ultimii ani, pentru formula a reprima. Asta deoarece rãmân convins, dupã 13 ani de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989, cã, exceptie fãcând cazurile de provocare fãtisã, armata n-a tras. Victimele zilelor anterioare lui 22 decembrie sunt persoane izolate din multime. Martori mai onesti, care refuzã politizarea adevãrului, recunosc cã s-a tras din altã parte decât din fatã, unde erau militarii. Dar chiar si fãrã aceste mãrturii, minima cunoastere a vietii ne spune cã un pluton adus în fata unor demonstranti nu trage selectiv. Ori trag toti soldatii deodatã, fãcând mãcel, ca în 1929, la Lupeni, ori nu trage nici unul.
Pretext si realitate
Cu toate acestea, sub regimul Constantinescu s-a început o adevãratã vânãtoare de vrãjitoare. Pretextul invocat: sã se facã victimelor dreptate. În realitate, motivul era altul, fãrã nici o legãturã cu dreptatea. S-a urmãrit un scop politic meschin. Acela de a lovi în Ion Iliescu, aflat la vremea respectivã în opozitie, acuzat subtil de a-i fi protejat pe generali, inclusiv pe generalul Stãnculescu. Dacã fostul regim ar fi actionat în planul înalt al moralei, n-ar fi fost pus sã instrumenteze dosarele însusi Dan Voinea, procurorul din Procesul Ceausescu. Orice politician moral l-ar fi lãsat pe linie moartã si nu l-ar fi promovat ca sef al Parchetelor Militare, fie si pentru cã numele lui apare în toate enciclopediile lumii la capitolul Procese abjecte. Noua putere, a lui Ion Iliescu si a lui Adrian Nãstase, stând si ea sub semnul oportunismului, n-a avut curajul sã înfrunte gãlãgia unor ziare si a unor cercuri care au continuat, dupã cãderea regimului Constantinescu, ura oarbã, imbecilã de pe vremea când erau rãsfãtatele puterii alese în 1996. Chiar si acum, când generalul Stãnculescu traverseazã o tragedie, un ziar care i-a fost si-i este dusman a scris un pamflet numindu-l generalul-infractor. Meritã mentionat acest caz, pentru cã el ne face sã întelegem de ce au perceput românii guvernarea CDR-istã ca pe un cosmar. Era o guvernare absurdã, întemeiatã pe ranchiunã, influentatã de intelectuali sterpi, frustrati, o guvernare fãrã o minimã întelegere a vietii.
Elena Stãnculescu a trãit, alãturi de generalul Stãnculescu, drama hãrtuielii pe motive politice. A fãcut însã gestul suprem sub guvernarea PSD-istã. Aparent, fãrã logicã. Dupã 2000, actualul regim a introdus recurs în anulare si actualul regim a fãcut ca Înalta Curte de Casatie sã amâne de câteva ori sentinta pe motive de procedurã. A fãcut-o acum, pentru cã abia acum, sub regimul PSD, a ajuns la deprimare absolutã. Ion Iliescu e seful statului si datoritã lui Victor Stãnculescu. Adrian Nãstase e premier si datoritã lui Victor Stãnculescu. Fãrã gesturile decisive ale generalului, alta ar fi fost soarta celor doi. Si iatã cã în timp ce Ion Iliescu se plimbã de la o sindrofie la alta, vorbind despre evenimentele din decembrie 1989, în timp ce Adrian Nãstase apare la televizor depunând coroane de flori, Victor Stãnculescu, cel care si-a riscat viata ordonând armatei sã fraternizeze cu demonstrantii, spunându-le celor doi Ceausesti sã meargã la Târgoviste, scotându-i din Comitetul Central, nu numai cã e uitat, dar, mai mult, e si un om pe care-l asteaptã 15 ani de puscãrie.
Deprimare absolutã
Elena Stãnculescu a fost purtãtorul de cuvânt al generalului în fata puterii de azi, în fata societãtii românesti, în fata noastrã, a tuturor. Iubindu-si sotul pânã la dramatism, asumându-si deplin toate trãirile acestuia, ea s-a sinucis. A fãcut-o în locul generalului. A fost veriga slabã din personalitatea altfel puternicã, stãpânã pe sine, a lui Victor Stãnculescu. Gestul ei ne explicã pânã unde a ajuns însusi generalul cu disperarea. Pentru ca Ion Iliescu sã fie azi presedinte, pentru ca Adrian Nãstase sã fie prim-ministru, pentru ca Ioan Mircea Pascu sã meargã la simpozioane NATO, iar Mircea Geoanã sã fie partener de dialog cu americanii, generalul Victor Stãnculescu a trãdat. Ce infern poate fi în sufletul unui om care stie ce rol a avut el în ridicarea unei clãdiri somptuoase, vãzând cã cei dinãuntru îl tin pe la usi, ba mai mult, cã-i alungat de acolo cu pietre!
Sperante înselate
Dacã de la regimul Constantinescu generalul Victor Stãnculescu nu se putea astepta la nimic bun, fostul presedinte apartinând altei lumi, nu acelasi lucru se poate spune despre regimul Ion Iliescu. Victor Stãnculescu stie cã actualul presedinte al României stie ce rol au jucat Victor Stãnculescu, alti generali si nu numai generali, dar si personaje civile din umbrã, în victoria Revolutiei. Si, desi stie, desi a lucrat împreunã cu ei, le-a cerut ajutorul, s-a bazat pe ei în cariera sa de început, domnul presedinte evitã sã le recunoascã public importanta.
De ce evitã asta Ion Iliescu? Pentru cã domnia sa are marota revoltei spontane, a unei revolutii în care strada a decis totul, politicienii, militarii fiind absolut secundari. În aceste conditii, în acest an, mai mult ca niciodatã, confruntat cu atacuri vizând lovitura de stat, Ion Iliescu a exagerat pânã la paroxism rolul strãzii. Ar fi fost normal ca acum, la 14 ani de la prãbusirea comunismului, sã se recunoascã public si rolul avut în Revolutie de personalitãti. Fie si pentru cã teza lui Marx privind rolul determinant al maselor în istorie, personalitãtile fiind niste marionete ale strãzii, e complet falsã.
Ion Iliescu exagereazã aceastã revoltã spontanã si pentru cã se teme. Nu numai de consecinta logicã a recunoasterii rolului personalitãtilor – acceptarea tezei complotului sau mãcar a minimei pregãtiri anterioare –, dar si de scandalul care ar izbucni dacã ar aduce în prim-plan, la comemorarea Revolutiei, si pe cei care, precum generalul Victor Stãnculescu, au contribuit decisiv, nu în stradã, ci în birouri, la victoria Revolutiei.
Lectie de curaj
Tãria unui mare om politic, si ceea ce-l face sã fie si om istoric, stã în capacitatea de a înfrunta la un moment dat presiunea exercitatã de contemporani pentru a-l obliga sã facã un anumit lucru sau sã declare un anumit lucru.
Nici unul din liderii României de azi n-are aceastã tãrie. Sinucigându-se, Elena Stãnculescu le-a dat o lectie de curaj. Si de bãrbãtie. (Ion Cristoiu)

Note:



Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#7271 (raspuns la: #7268) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
COMUNISMUL UN CADOU PRIMIT DE LA VEST - de romanul_vesel la: 08/01/2005 01:55:20
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Comunismul este cadoul pe care Chruchil si Americanii ni l-au facut dupa Tratatul de Pace de la Yalta, cind ne-a plasat sub influenta Rusiei Comuniste.
Ca orice noua conducere politica si comunismul s-a bazat pe clasa nemultumita - muncitorimea - dar si din rindurile muncitorimii pe cei lenesi si fara speranta. Asa ca de unde aveau sa ia "POLITICIENI CU EXPERIENTA" in conducerea unei tari cind toti "BAIETII" erau niste golani analfabeti:
Petre Borila - tigan din Delta,
Ion Apostol - tractorist din comuna Independenta, linga Galati,
Gheorghiu Dej - muncitor la Fabrica de Rulmenti Birlad
Ana Pauker - evreica, mucitoare tesatoare din Basarabia
Vasile Luca - evreu, din Basarabia (nume schimbat ca sa para romanesc)
Teoharie Georgescu - evreu, criminal de drept comun din Basarabia (nume schimbat ca sa para romanesc)
Ceausescu - sa nu mai amintesc...

Toti o sleahta de golani!!!!

Nu va fie cu suparare aceiasi situatie am intilnit-o si in Decembrie 1989, cind i-am fugarit pe comunisti si ne-am trezit cu o alta sleahta de golani: Dinescu, Voiculescu, Roman, Dide - Puscarie, Miron Cosma, etc...
Si atunci l-am adus pe Bunicuta (Iliescu) pentru ca el desi era comunist cel putin avea experienta in conducerea unei tari.

Politicienii nu se nasc peste noapte, si am vazut cu ochii nostri ce au facut guvernele lui Vacaroiu, Ciorbea... si altii ca ei. Voi ii stiti mai bine, ca ati votat pentru ei.

Cei care isi amintesc de viata in Romania dintre anii 1970 -1980 nu pot sa spuna ca am trait rau. Nivelul general de bunastare se apropiase de standardele internationale. Tot mai multi romani is cumparau apartament si "masina mica", scolile devenisera tot mai bine dotate si nivelul de educatie depasea cu mult tarile vestice. Din ce in ce mai multi copii din Romania cistgau Olimpiade Internationale de matematica si fizica. Se infiintasera institute de cercetare si academii ,se inmultisera locurile la facultati.
Toate astea nu cad din cer. Sint rezultatul unui venit national adecvat si a unei economii in crestere, pe care cei ce nu o inteleg o critica - pentru ca asa sintem noi invatati sa criticam.

Dupa anii 1980 intreaga economie mondiala s-a deteriorat si bineintels ca cei mai afectati am fost noi cei din Est. Ca sa mentii oamenii in servicii si sa sa-i dai fiecaruia o bucata de piine trebuie sa faci sacrificii. Noi nu aveam milioane de someri ca Germania, America, Anglia... etc. La noi fiecare trebuia sa fie angajat! Poate a fost gresit din punct de vedere economic. Dar care dintre noi ar fi preferat sa fie somer?

Citi dintre noi au platit pentru a merge la scoala, sau pentru a-si da copiii la scoala? Citi dintre noi au platit pentru asistenta medicala?
Care dintre noi a fost oprit sa ajunga inginer, doctor, profesor, economist pentru ca parintii nu au avut bani sa-l tina la scoala?
Citi dintre noi am absolvit facultatea si nu i s-a dat un loc de munca?
Toti am avut aceeasi sansa si fiecare a beneficiat in functie de talent, putere de muunca si grad de inteligenta.

E usor sa criticam si sa ne aducem aminte numai ce de a fost rau. Dar citi dintre noi si-au adus o contributie adevarata.

Dupa 15 ani de "DEMOCRATIE", tot ce s-a construit prin munca noastra si a parintilor nostri a fost distrus s-au vindut pe nimic.
Combinate industriale, industria petroliera, industria miniera, educatia si agricultura. Nu mai avem nimic!
In schimb avem libertatea de a injura in gura mare, fara sa ne fie frica de securitate, pe Iliescu, Constantinescu, Basescu si pe cine mai vreti voi.
Iar ei rid pe sub mustata, se sterg cu mina la gura ca sa para populari, si isi umplu buzunarele.
Am trecut de la stagiul unde aveam bani si nu aveam ce cumpara... la stagiul de magazine pline cu vitrine atragatoare dar avem buzunarele goale.

Avem DEMOCRATIE - dar nu avem de munca si nu avem ce minca, avem PASAPOARTE dar nimeni nu ne da o viza de excursie pentru ca venim dintr-o tara saraca si reprezentam pericol ridicat de emigrare.

Asa ca ce regretam de pe vremea lui Ceausescu?

Fiecare regreta sau se bucura prin prisma lui personala.
Eu am plecat din tara pe vremea lui Ceausescu, dar nu am plecat din motive economice. Am plecat din motive politice si sociale. Daca as fi acum in Romania as pleca din aceleasi motive politice si sociale plus motive economice!

Alex
nou partid politic facut de oameni adevarati - de mctin la: 14/01/2014 12:06:25
(la: v-ati dori un nou partid politic?)
va salut,scriu din Italia,sunt aici de ceva ani , in legatura cu viata politica din Romania,cel putin ,vazuta de aici,sunt foarte dezamagit,politicieni pusi pe furat,coruptie,etc.
Acum,o sa spun ceva ,de care a-si vrea sa sa nu am dreptate : ori cineva ne-a distrus mandria din noi,apartenenta la Tara, ori avem ceva in ADN -ul nostru, de Natie!? care ne face indiferenti de ceea ce sa intampla cu Tara Noastra.
Eu sunt o persoana care atunci cand aud imnul Tarii,inca i-mi mai vin lacrimile,chiar daca am 50 de ani! aceasta emotie ar trebui sa o aiba fiecare om politic,care se gandeste la bine Tarii lui.
Este o vorba,Timpuri noi se face cu Oameni noi.ceea ce vrea sa spuna ca trebuie sa asteptam sa mai dispara cateva generatii? sau sa incercam cu oameni adevarati (noi)!?
Eu a-si vrea sa stiu si parerea voastra,
credeti ca se poate schimba ceva la noi,sa ridicam Tara,macar in genunchi,daca nu in picioare!
Aici,in Italia,cred ca stiti deja,la Guvernare se afla si un partid care a fost si este activ,online,in retea de internet,se consulta online cu electorii,fac referendumuri online,intre ei ,atunci cand dezbat o lege sao o propunere,si sunt acul balantei in acest moment in viata politica de aici!au fost alesi si au reprezentanti in guvern,se reunesc,online si se pun de acord ce lege sa voteze sau nu!
Este o realitate,functioneaza.nu au cum sa fie corupti si fac ceea ce poporul de rand o cer,ptr. ca de acolo vin!Intelectuali,studenti,oameni adevarati!!!
Oare noi nu putem????
Doamne Ajuta
Daca si voi ganditi ca mine,sa facem ceva ptr Tara,nu ptr noi individual,in slujba tarii,sa vrem binele Tarii noastre,atunci e bine!
romeka2002@yahoo.it
viata si regretele ei - de (anonim) la: 04/09/2003 10:11:10
(la: Cei mai frumosi ani...anii de liceu)
Ai dreptate, iar viata trebuie traita la maximum! Si nici o decizie nu trebuie regretata pentru ca este intotdeauna cea buna!
#154 (raspuns la: #142) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
viata si viata - de daisy la: 04/09/2003 10:18:28
(la: Cei mai frumosi ani...anii de liceu)
colegul Racovitan are dreptate. si mai mult - viata trebuie traita din plin si nu regreta nimic. viata este frumoasa chiar atunci cand te impovareaza.....de ce? pentru a putea merge mai departe...



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...