pomul se tine cu radacinile

Dumnezeu, ca orice tată grijuliu a pretins copiilor, Adam şi Eva, supunere şi ascultare. Copii, ca orice copii, au uitat de îndată de interdicţiile Tatălui şi s-au lăsat ispitiţi de şarpe care i-a îndemnat să mănâce din fructul oprit. A nu se supune, a nu asculta stă în firea oricărui copil. Dar mai cu seamă când e vorba de cunoaşterea binelui şi răului... curiozitatea de a experimenta binele şi răul e în firea nu numai a copilului, dar, şi mai cu seamă, a celor ce au gustat deja din pomul cunoştinţei binelui şi răului;alte tentaţii ale cunoaşterii ne ispitesc pe fiecare şi alţi şerpi ne îndeamnă să gustăm din pomul interzis, tot mai mai bogat şi mai stufos al cunoaşterii binelui şi răului. Totul ar fi fost bine, Dumnezeu nu l-a stigmatizat cu păcatul, ci doar l-a alungat din rai, ca să-şi câştige pâinea cu ,,sudoarea frunţii sale'' , mai cu seamă că omul devenise ca El şi putea acum netutelat de Tatăl să-şi câştige pâinea,singur, autonom.
Dar s-a găsit un renegat al filosofiei antice care s-a convertit la catolicism şi a zis: ceea ce au făcut cei doi, Adam şi Eva a fost cel mai mare păcat; el au pus în spinarea generaţiilor care au urmat păcatul originar. Şi ca să justifice păcatul a scris o cugetare la fel de absurdă ca şi interpretarea care a dat-o mitului biblic: ,,omul a căzut în păcat.'' Sf. Augustin, căci despre el este vorba, a cugetat adânc şi a zis:,,Fiindcă omul, în rai nu a voit ce putea, de atunci încoace el nu a putut ce voia.’’ Omul a pierdut o libertate, e adevărat, cea a inocenţei, dar a câştigat o alta, cea a conştienţei. De atunci fiecare generaţie repetă căderea în păcat; până în momentul ieşirii din copilărie copilul trăieşte fără de griji într-o dulce uitare de sine, de lume şi de real şi reiterează astfel starea edenică a omului adamic; apoi când intră în pubertate el cade în păcat, apare dorinţa caun şarpe ce s-a insinuat fără să ştie în sufletul său inocent. De aici, din mitul biblic, Sf.Augustin a reclamat dogma predestinării: omul nu poate evita să săvârşească păcatul, fiecare este predestinat din eternitate, de Dumnezeu spre a fi mântuit sau pierdut; este ,,păcatul moştenit’’ ce se transmite ereditar şi pe care fiecare generaţie de copii îl săvârşeşte odată cu ieşirea din copilărie şi păşirea în prebubertate sau pubertate . Platon nu a vorbit de păcat , el a vorbit despre o ,,lege a amintirii’’ , ,,o reminiscenţă’ care ne face să cunoaştem realitatea fără ca cineva să ne fi învăţat ceva despre ea. Alegoria mitului peşterii pare atât de asemănătoare cu mitul biblic; doar morala binelui şi răului ce însoţeşte formarea raţiunii emană în plus mitul biblic. La fel ca Adam şi Eva , după ce s-au înfruptat din pomul cunoaşterii şi li s-au deschis ochii, omul din peşteră suferă o închidere ochilor, nu poate ţine ochii în lumină , nu se poate acomoda cu lumina cunoaşterii, îl orbeşte. Asemănător se întmplă cu oricare copil care iese din copilărie şi intră în pubertat: i se deschide ochii. Pe măsură ce omul iese din negura primitivă la lumina culturii el se eliberează de aparenţa lumii sensibile care ne face pe toţi prizonieri ai supravieţuirii; pe Adam şi Eva care deşi trăiau prea fericţi în grădina raiului şi poate tocmai de aceea aveau ,,ochii închişi''(vieţuirea în dulcele Eden nu era prea propice dezvoltării gândirii, dimpotrivă îndemna ,,la dolce farniente'' ) pe oamenii din peşteră, prizonierii ai propriei lor lumi materiale, nu-i interesa lumina cunoaşterii,ba chiar le era teamă, lumina le făcea rău şi voiau să se întorcă la lumea lor cea a umbrelor. Când mănâncă din pomul interzis, lui Adam şi Evei ,,li se deschid ochii'' şi încep să vadă şi primul lucru care l-au conşteintizat când ,,li s-au deschi ochii'' a fost că amândoi erau goi. La ce vârstă conştientizează acum copii că sunt goi? Cunoaşterea ne scoate la lumină; ea ne dezvăluie toate principiile care stau la baza Creaţiei lui Dumnezeu. La capătul drumului, acolo de unde vine lumina, îl vom afla pe El, pe Creator. Noi îl căutăm pe Dumnezeu în lumea sensibilă, însă Plotin însistă în toată doctrina să ne demonstreze că de fapt Dumnezeu se află în noi. E adevărat că Dumnezeu se află în lume, adică în întreg universul. ,,Dacă ar lipsi din lume, ar lipsi din noi.'' spune Plotin. (Enn II,,9,16,25). Toată căutarea noastră în lumea sensibilă e de fapt căutarea lui Dumnezeu, dar căutarea asta în afară noastră se prea poate să fie un ocol mare în spaţiu şi timp care să ne aducă în cele din urmă în noi înşine. S-ar putea ca Plotin să nu se fi înşelat de vreme ce în meditaţiile sale l-a cionteplat înlăuntrul său pe Dumnezeu. Plotin spune că în noi, în partea pe care nu o conştientizăm se află partea superioară a sufletului, ,, modelul gândirii divine''. Prin acest ,,model al gândirii divine'' spune Plotin Dumnezeu se află în noi. Plotin nu vorbeşte de inconştient, noi însă îl intuim în ceea ce el numeşte ,,partea superioară'' , sau ,,partea de sus'' ca fiind inconştientul. Nu este cel instinctual al lui Freud , ci acela al lui Jung, format din arhetipuri şi scheme ce compun ,,inconştientul colectiv'', adică ca să vorbim în limbajul IA-ul un program mintal împlantat în reţelel neuronale fundamentale, ce constituie ,,mintea'' din creierul noului născut, cu care fiecare ne naştem şi cu care accesăm lumea reală spre a cunoaşte binele şi răul în baza căruia ne formăm prin repetiţie raţiunea, conştinţa, conştientul într-o perioadă atât de lungă de timp, 21-23 de ani pe care nici o altă primată nu o are în programul genetic. E vârsta când la om se definitifează mintea şi reţele cortexului şi când devenim autonomi , netutelaţi de tata şi de mama. Nimeni nu se naşte cu creierul ,,tabula rasa'', nici măcar oligofrenii sau idioţii; dacă nu am avea implatat în acel inconştient colectiv , virtual, scheme, reprezentări şi arhetipuri ale lumii reale, ce se constituie ăîntr-unprogram logic şi coerent de accesare a realităţii, fiecare din fiinţele umane nu ar putea cunoaşte realitatea conştient. Nici un computer nu poate funcţiona fără un program adecvat;nici o minte nu poate funcţiona fără un prograrm. Cu cât un program este mai inteligent cu atât computerul trebuie să fie mai performant; cu cât o minte este mai inteligentă cu atât creierul trebuie să dispună de reţele neuronale mai performate. imageria crebrală a demonstrat că nu un creier mai mare este mai performant ci amploarea reţelelor neuronale care participă la emiterea unui gând.
Această ipoteză a ultimului mare păgân mistic că cee ce căutăm noi în lumea sensibilă se află în noi îmi aminteşte de Alchimistul lui Coehlo: comoara pe care a căutat-o în aventura sa în deşert, la Piramide, se afla chiar acolo în locul în care dormise şi visase Santiago.
Pe la şapte-opt ani, fiecare copil încalcă legile raiului şi muşcă din pomul cunoaşterii binelui şi răului. E un păcat o moştenit ereditar şi fiecare îl comitem inconştient. În momentul când el începe să deceleze binele şi răul, când apar primele semne de ruşine, de smerenie înseamnă că s-au format primele reprezentări de judecată raţională. Odată cu raţiunea apar şi primele exigenţe morale cele ale binelui şi răului. Plotin, foarte zgârcit cu biografia sa, a povestit discipolilor săi un episod pe care Porphyrios l-a consemnat în Viaţa filosofului ,,Deşi începuse să meargă la dascălul de gramatică şi împlinise opt ani, se ducea la doica lui şi îi dezvelea sânii, dând să sugă, dar spunându-i-se într-o zi că este un copil rău i s-a făcut ruşine şi a renunţat.’’(V. P. 3.2).
E oare păcatul cunoaşterii marele păcat al omenirii? Numai filosofii creştini, începând cu Augustin, au pus în cârca omului cunoaşterea binelui şi răului drept o cădere în păcat. Noi credem, dimpotrivă, că omul s-a înălţat prin acestă cunoaştere! Prin cunoaşterea binelui şi răului a ajuns asemeni Creatorului. Dumnezeu însuşi a recunoscut acest lucru: ,,Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul.’’(Facerea 3,4). Dacă omul a ajuns ca Dumnezeu, înseamnă că această cunoaştere a binelui şi răului din lumea sensibilă nu e o cădere în păcat, că nu îi este legiut lui Dumnezeu să-şi împingă propria creatura în păcat, ci o înălţare, că doar u întâmplător ne-a făcut după chipul şi asemănarea sa. Ideea păcatului ne-a fost indusă de teologii creştini,începând cu Sf Augustin spre a ne stigmatiza astfel originea, în folosul lor. Şarpele a spus adevărul! Dumnezeu a confirmat spusele lui.
De ce totuşi i-a interzis Dumnezeu, creaturii sale, să mănânce din pomul cunoaşterii binelui şi răului? A vrut Dumnezeu ca omul să rămână un veşnic copil inocent? Dacă, da, de ce l-a vrut pe om astfel? (va urma...)

Draga Irina, normal ca vorbesc cu tine. E doar o mica problema, eu am o problema de sanatate care ma impiedica sa fac mari eforturi fizice si in general de citit. Dar o sa ma straduiesc sa citesc si mega mesajele tale.
Prima data cind am scris pe acest site am scris la un subiect propus de tine, despre radacinile crestine ale Europei.
Cind am rasfoit istoria religiilor de Eliade, acesta facea referire si la canibali si spunea din ce imi mai aduc aminte ca dupa ce a studiat el spiritualitatea lor, mai ca incepea sa-i inteleaga.
M-am referit la asta cu gindul ca fiecare idee legata de spiritualitate, religie, paranormal pare atractiva, nu pare nimic daunator daca o studiem mai in amanuntime. Dar asta e problema, ca noi avem o gindire limitata, nu intelegem prea bine nici din ceea ce vedem, daramite din ceea ce nu se poate vedea. La prima vedere nimic nu pare in neregula, ceva gresit, pare ca face bine. Dar numai daca ne lumineaza Dumnezeu vedem putin care e binele si raul.
Legat de minunile crestine, daca ajungi in Romania poti sa mergi de exemplu la manastirea din Busteni, e un parinte care e inainte vazator si alte daruri si iti poate zice multe despre tine sau despre trecut daca ul intrebi. Acum nu mai vorbeste cu toata lumea pt ca e f batrin. Nu sint chiar inflorituri vietile sfintilor.
Nu stiu daca ti-am scris si eu am fost pasionat de paranormal si am practicat Reiki, o forma de bioenergie. Daca observi toti cei ce practica sau cred in paranormal cred si in idei orientale ca reincarnare, karma, etc. Adica ei stiu mai mult decit un sfint sau un crestin care nu au cum sa creada in acestea. De fapt paranormalul a aparut in forma actuala abia in secolul trecut si nu sint mari deosebiri fata de religiile primitive ca samanismul, unde se practica posedarea, vorbirea cu spiritele mortilor, etc.
Mai multe in mesajul urmator.
Cu drag, Cata

...
Înainte de a te căsătorii ar trebuie să îţi pui o groază de întrebări:

În primul rând: Vreau să mă căsătoresc?
De unde ştiu că EU vreau asta?
Dacă nu vreau de ce nu vreau?
Dacă însă vreau, ce mă face atât de hotărât?
Vreau? Atunci când ar fi momentul potrivit?
Ştiu când, atunci cu cine?
De ce cu ea şi nu cu alta?
Ce are ea atât de special?
De ce poartă şosete gri în dimineţile de vineri şi de ce i-a ruginit cercelul? Etc.
...
---------------------------------------------
din textul "Omul nu face ce vrea... (Despre căsătorie)", de la http://www.cafeneaua.com/node/view/5821

Alte citeva bijuterii (din pacate ...premeditate) din acelasi text:

...în Paradis omul Adam era singur şi ... a început la un moment dat să se plictisească şi pentru a se destinde a început... să boteze din nou animalele, astfel după ce că leului i-a spus leu, mai târziu i-a zis şi lion, apoi şi lione, şi apoi se chinuia să ţină minte toate denumirile pe care le debitase.

Lui Dumnezeu a început să-i fie milă de Adam şi de plictiseala lui, şi de asemenea de bietele animale care nu mai ştiau cum le cheamă şi într-un final a făcut femeia şi a numito Eva. (Ca pe vecină-mea.)

Şi s-au veselit amândoi în Paradis, până când Eva a încălcat embargo-ul pe care Dumnezeu îl fixase, acela de a nu mânca nici Adam nici ea din pomul cunoştinţei binelui şi răului.

Aici am o altă remarcă de făcut: pomul ăla nu creşte decât în Paradis, prin urmare nici unul din oamenii care trăiesc acum pe pământ nu au muşcat măcar, d-apăi mâncat, unul din fructele sale, prin urmare nici unul din oamenii de pe pământ nu cunosc diferenţa dintre bine şi rău.

Totuşi sunt câţiva care au mirosit aceste fructe, asta s-a întâmplat într-unul din somnurile lor fără vise, când s-au trezit erau deja sfinţi.

După ce au ciofloit bucăţica de cunoaştere Adam şi Eva au fost pedepsiţi cu izolarea diplomatică din partea lui Dumnezeu şi au fost izgoniţi din Paradis. Să ne mai amintim că a fost vina femeii?

Oamenii gândesc că TREBUIE să se căsătorească, de cele mai multe ori nu pornesc în meditaţia lor cu o alternativă ci cu o certitudine, ei ştiu încă de la primul „-Mama” pe care îl spun, că vor rosti acest cuvânt mai târziu în viaţă şi altcuiva decât mamei lor, şi nu întotdeuna vor fi veseli când îl vor spune...

Cea mai frecventă cale aleasă este cununia cu o persoană de sex opus asta pentru că foarte multor oameni le plac copiii...

În încheiere vă spun că vreau
să mă căsătoresc şi eu cândva...
dar... omul nu face ce vrea.

Ce exista in noi si a tot puternic? IUBIREA
Dumnezeu este Iubirea, este prizonierul nostru, iar daca am elibera-o...ar fi Raiul pe Pamant!

Nu am fost creati fiinte MURITOARE . NOI AM ALES MOARTEA .

Cum vine una ca asta ?

Simplu :

(Geneza 2.16-17): << Poţi să mănânci cu plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci; căci în ziua din care vei mânca din el, vei muri negreşit >>.

( Romani 6.23):<< Plata păcatului e MOARTEA .>>

Si am ales , nu jucarie . L-am ales pe " tatal minciunii " , in loc sa-l ASCULTAM pe Cel
care ne-a facut .

... Si a urmat catastrofa .

Dar nu iremediabila .

Orice parinte expune variantele copilului . Daca nu asculta , inseamna implicit ca a ales PEDEAPSA in loc de RASPLATA .

Si Dumnezeu nu e numai IUBIRE , ci si ceva DE TEMUT : DREPTATE .

Nu se putea sa-si ia cuvantul inapoi , cum fac parintii care nu cunosc fermitatea .

Solutia tot El a gasit-o :
Deci daca plata pacatului e moartea , a pregatit pe Cineva la momentul potrivit in istoria omenirii , Cineva perfect , fara pacat , asa cum era Adam INAINTE de a-L SFIDA pe Dumnezeu .
Numai perfectiunea Fiului putea contrabalansa PERFECT balanta .

El a ALES voluntar MOARTEA IN LOCUL NOSTRU , a ales sa faca voia Tatalui . El era UNICA solutie a ecuatiei cu O SINGURA necunoscuta . Deci nu a fost o VICTIMA , ci un EROU , pentru acest scop a coborat din inaltimile cerului pentru a se intrupa pe pamantul nostru mizer , sfasiat de rautate si cruzime si ... banal .
Simplu . Logic . Corect . Just .

Dar TOTUL E IN ZADAR daca nu facem un SIMPLU , UNIC , HOTARATOR , NECESAR si SUFICIENT gest : SA ACCEPTAM faptul ca El ne-a platit datoria , sa intindem mana si sa PRIMIM darul Lui ,

SA NU-L RASTIGNIM A DOUA OARA , sa nu dispretuim sacrificiul Lui , sa nu-L lasam acolo , mai departe , cu coroana aceea sinistra pe cap , sa zaca plin de sange , in agonie , pentru singura vina ca NE - A SALVAT , GUSTAND MOARTEA IN LOCUL NOSTRU .

De ce sa nu facem acest SIMPLU pas , sa nu rostim acest UNIC , USOR , IMPERIOS , INDUIOSATOR , VOLUPTOS , MAGNIFIC , DULCE cuvant : " MULTUMESC ! " ?

Atat . DOAR atat . ... O ETERNITATE in stare de beatitudine pentru ... UN CUVANT !

În răspunsul pe care doresc să-l formulez plec de la afirmaţia ta de mai jos;

dar de unde sa stie adam si eva care era planul si cerintele lui dumnezeu daca au fost izgoniti fara nici un indreptar?

Nu pot să nu aduc în discuţie faptul că nu joci corect, dar încerc să trec peste asta şi să fac linkuri logice acolo unde se poate, dar unde, cu toate că se poate, nu se lucrează cu ea – adică nu se lucrează cu logica în domeniul credinţei. Nu spun şi de ce....Punând accent pe ştiinţă, citeşte din scrisorile lui Einstein şi vei afla răspuns.

Ca unul ce ai citit, Sf. Scriptură eu zic să începem cu începutul când, Dumnezeu spune, citez din memorie, „să creăm om după chipul şi asemănarea noastră”. Printre atributele divintăţii creştine se numără şi acel liber arbitru cu care Dumnezeu a vrut să-l înzestreze pe om, pentru că putea foarte bine să facă om sau orice altceva fără chipul şi asemănarea Lui, deci şi fără liber abitru. Capitolul Genezei spune că omul a căzut, mâncând din pomul cunoştinţei binelui şi răului, neascultând porunca lui Dumnezeu, care le-a interzis să mănânce din el, dar totuşi le-a permis să mânânce din ceilalţi pomi aflaţi în paradis. Deci, iaca şi primul îndreptar, faţă către faţă. Aici se găsesc două elemente ale căderii;
• neascultarea de porunca lui Dumnezeu
• gustarea
Neascultarea este considerat păcat prin faptul că, este o opunere a omului faţă de voinţa Lui.
Prin aceasta omul nu recunoaşte un stăpân atotputernic şi suveran şi se crede independent de El. Mai mult, prin desconsiderarea avertismentul dat de Dumnezeu, în sensul că, nu poate fi fericit dacă nu se conformează voinţei divine, omul se declară autonom. Această autonomie duce la ruperea comuniunii cu Creatorul său. Încrederea în sine, pretinsa autonomie şi ca o sumă a acestora neascultarea, formează ceea ce se numeşte, mândrie.

Nu mai adâncesc discuţia pentru că ne referim la îndreptar. Deci primul îndreptar este o poruncă simplă, faţă către faţă, pe care omul, ca şi creatură, dar făcută după „chip şi asemănare”, deci cu liber arbitru nu o respectă, încălcând-o, asumându-şi consecinţele.

Totuşi, Dumnezeu în mila Lui mai continuă să dea îndreptare şi chiar face excepţii, doar.. doar, însă noi nu şi nu...
Mă opresc aici dar mai putem continua dacă voieşti.

Nu Cecilia,nu am vrut sa te bag printre nebuni!
Am vrut numai ca un roman "get-beget" sa-i spuna in fata lui Daniel ce crede despre el!
Daca EU ma exprimama ca tine,eram acuzat de "acest personaj" ca "anti -roman"(ca unul care-si reneaga radacinile am fost deja acuzat.Face impresia ca-apropo la radacini-individul este unul din aceia care sta atarnat pe o creanga de pom si cand il lasa puterile striga "M-am copt" si cade la pamant"!!!)
multumesc ca ai raspuns in locul meu,Cecilia
anita47

Raspuns unei romance ce se intreaba:“ A fi roman...
Este oare o frustrare sau o mandrie? “-wild wind/monica


Draga mea, a fi romanca e o mandrie pentru mine...Dupa cum o sa-ti dai sema treptat sau mai repede romanii sunt de tot felul cum de fapt exista in toate grupurile etnice. Eu una, sunt mandra de radacinile mele. Intodeauna ma intreaba lumea de unde sunt din cauza accentului pe care inca il am. Foarte vesela le raspund si le ofer lectii de romana. Ii invat ceva expresii de exemplu: ce mai faci, imi place de tine, mi-e dor de tine, vino la mine, de ce esti trist, veniti la dans cu poezii, etc. De cativa ani am inceput sa recit poeziile mele in enlgeza la diferite universitati, colegii, cafenele, librarii Borders, Barns and Nobles, scoli etc. De acum cateva luni am inceput sa citesc audientelor o poezie ce am compus-o in romana si apoi le-o recit in traducerea in engleza. Le explicam cum vreau sa-i mangai cu muzica limbii noastre. Daca ai sti ce multi ma imbratiseaza la sfarsitul lecturii si imi multumesc pentru aceasta experienta. Pur si simplu devin indragostiti de limba romana...si ma roaga ca in viitor sa le recit in romaneste...iti dai seama ce miscator e... imi dau lacrimile...ei imi spuneau ca habar nu aveau ce frumos sunet este acel ce provine din limba noastra...toti au o reactie atat de placuta si le place muzica limbii romane. In alta ordine de idei iti spun ca vecinii mei comenteaza atunci cand trec pe langa casa mea... detecta o aroma foarte placuta si sunt curiosi ce gatesc. Toti deja au mancat de la mine tocanita de carne cu cartofi, salata de castraveti, salata de boeuf, sarmale, taitei de varza, chiftelute, ardei umpluti si salata de rosii. Unii au incercat si tuica de prune...:).. I-am dat cadou unei prietene, o doctorita cu care lucram in trecut, o sticla de vin romanesc PREMIAT. Ce crezi, acum este vinul preferat ce sotul ei il comanda cu lazile si le spune tuturor ce bune e. Lumea e foarte surprinsa de felul meu prietenesc si le spun ca asa este cultura noastra romana de a fi calzi, gazde bune si ca iubim oamenii si viata. Le-am dat sa asculte muzica lui George Enescu, Maria Tanase, Ioana Radu, Fuego( pe care il ador) si ultimul cantec renumit in europa in 2004-“Dragostea din tei” ce apartiene grupului O_zone. Tori au fost incantati. Cat priveste romanii prin strainatate mai sunt si evenimente ciudate si neplacute cateodata mai des, cateodata mai rar...Mi s-a intamplat si mie sa ma apropii de oameni ce vorbeau romaneste la "shopping mall" si sa le spun ca si eu sunt romanca si propuneam sa tinem legatura, insa eu eram singura ce ii sunam. Dupa un timp si normal ca m-am oprit. Da, deseori romanii fug de romani. Dar exista printre ei si mai putin rigizi, mai putin aroganti, mai putin infricosati cu care mai poti sta la un pahar de vorbe, la un dans si o cafeluta. Multi nu se ajuta, doar au invidie si barfe unii pentru altii. Dar, cred ca exista inca posibilitate pentru transformare. Multora le spun: Hai, sa schimbam reputatia romanilor, hai sa aratam lumii ce adorabili de fapt suntem toti si cum ne ajutam cand putem. Cred ca bunatatea poate deveni contagioasa in cercul nostru. Le-am spus multora ce bine mi-ar cade la inima daca ar veni sa imprumute o ceapa, un ou, zahar si chiar si o ureche ce sa le asculte durerea. Ei zambesc, chiar rad cu hohote cateodata...unii imi spun ca sunt o nebuna placuta (“meshugana”) cu o pofta de viata enorma si cu un curaj formidabil (hutzpa). Sfat? >A fi maleabila si rabdatoare poate fi de folos la fiecare. Ei, in fine, daca acesti romani vecini de ai tai ce te saluta doar in limba enlgeza, daca ei aleg aceasta poteca sa le fie de bine...tot e bine... sunt liberi ...macar te saluta, nu?...va veni timpul cand vei intanli si romani ce o sa te salute si in dulcea vorba romaneasca si poate o sa te si imbratiseze. Te-as invita sa te muti langa mine..dar e un risc mare > poate ai vrea sa nu mai mergi la servici si in loc vom dansa tot timpul, te-ai ingrasa , si asa mai departe..dar de fapt nici eu nu veau sa mai raman prea mult pe aici din cauza frigului ...iar la Toronto nu as merge din acelas motiv...as da doar o fuga in timpul anotimpului cald doar sa va imbratisez pe toti cei de acolo ce sunt dornici de romanca prietenoasa...Te imbratisez cu caldura !

Adela-Adriana Moscu , 20 Februarie, 2005 , Lancaster, PA, USA

Viata este exact asa ca tine. Fericita. Cautand neincetat raspunsuri. Cautand adevaruri. Da. O goana febrila catre tot si nicaieri.
Vorbim de implinire. Fiecare avem propriile etaloane pentru asta. Am plantat un pom dar n-am fost multumita. Am facut-o pentru ca "asa trebuie". Nu trebuia. M-am bucurat insa atunci cand el "s-a prins" si a rodit pentru prima data.
Cauti viata? O ai. Bucura-te de ea. Danseaza daca asta te face fericita. Poarta tricouri cu buricul la vedere. De ce nu? Peste cativa ani oricum n-ai sa o mai poti face. Si nu renunta la vise. Nu uita sa te joci, nu uita sa intrebi, nu uita sa cauti, nu uita sa iubesti si nu uita sa ierti. Pentru ca uneori altii sunt mai copii decat noi si ne ranesc.
Ti-ai raspuns singura. Noi suntem aici doar sa iti spunem ca ASTA E VIATA. Minutul in care ai scris textul. Si poate cel in care ai citit raspunsurile...

1. "Unde este pentru tine "acasa" ?"
Acasa e in Israel, dar e o problema ambigua. Radacinile mele sunt in Iasi si, multeori, gasesc mai placut sa vorbesc cu un roman.
2. "Ebraica ai invatat-o cu-ncetul ? Sau ..."
Sau ce? N-am stiut-o in Romania fiind. Invat greu limbi straine.
3. "Chiar crezi ca-n Israel e mai bine ca-n Romania ?"
Ce insemneaza daca cred. Ce?, eu mint? Israel e tara mea, dupa cum Romania e tara dv.
4. "Dupa Carte, radacina coruptiei pentru popoarele iudeo-crestine vine din ... Templu ... Iar saracia e o virtute, tot dupa aceeasi Carte ..."
Radacina crestinismului tot de acolo vine. Nu e bine fara rau.
"saracia e o virtute"? F. bine. Atunci sunteti virtuosi. Eu ma cred virtuos chiar daca am ce manca. “primum vivere, deinde filosofare”.

Pai daca le pui in pamant fara radacini faci ceea ce fac si aia mici cand vor sa faca gard la casa papusilor.Iti amintesti sa fi prins astfel radacini crengutele din pomul vecinului?
Mai tine-le in apa.Daca nu dau radacini nu mai rupe si cumpara de la florarie un pomisor de plantat:P

Cica intr-o vreme, hat,
Multa vreme indarat,
Casa unui soricel,
Un bordei ca vai de el,
Vechi si tare aplecat,
Iata ca s-a daramat.
Tii, sa vezi necazul lui,
Alt mai mare zici ca nu-i.
Sa faci altul, nu e greu,
insa soricelul meu
Era lenes, lenes foc,
Cat,i o suta la un loc.
Totusi de un adapost
Trabuia sa-si faca rost,
Alt chip nu-i!
si imbufnat,
Se apuca de sapat.

Sapa el, intr-una sapa,
Borta s-a lungit de-o schioapa
incalzit e ca o plita
si mustat,a-i e zburlita,
Are si un junghi in spate
si de-abia, de-abia mai poate
Sa se t,ina pe picioare.
Uf si capul rau il doare!
Ba il doare, ce sa spui,
Chiar si varful nasului!
Gat-acum! Fie ce-o fi!
Maine, parca ce, nu-i zi?
O sa faca maine treaba,
Astazi vrea sa stea degeaba,
A muncit destul, ce vrei !
... si se vara in bordei
Pan-a nu se face seara.
Doar codit,a sta afara,
Fiindca loc nu se gasea
in bordei si pentru ea!

Noaptea a trecut usor
Peste somnul tuturor
Dar spre ziua, deodata,
Picuri mici, cu pas de vata
Au cazut de sus pic-pic...
si cu fir de borangic
Ploaia a-nceput sa t,easa
Lungi perdele de matasa,
Apa dulce pe ogoare,
Ca sa aiba fiecare,
Flori si ierburi, pomi si grane,
si padurile batrane...
... Iar codit,a, subt,irea,
Tot din brazda rasarea.
(Ploaia cum putea sa stie
Ca-i o borta colo-n glie)
Astfel, se porni pe treaba
si uda codit,a-n graba
De simt,i biet soricel
Ca s-a dezlipit de el
De atata inmuiat!
Se intoarse speriat
si-o vazu prinzand in tina
Fire mici de radacina.

...

...De atunci, pe camp, spre vara
intalnesti o ierbusoara
Cenusie si lucioasa,
Cu blanit,a matasoasa.
Ba samant,a ei s-a dus
Sus la deal, la munte sus
Orisiunde-s soricei.
si culegi acum de vrei,
in largul muncelului,
Coada soricelului!
Iar fartatul cu pricina
Nu si-a mai gasit hodina
Pana ce, dintr-o nojit,a
isi facu alta codit,a,
Ca-i era rusine tare
Sa nu afle oarecare
si sa spuna la copii
Ceea ce va povestii.

in vechime situatia arata cam asa:
"Era odata o baba, care avea trei feciori nalti ca niste brazi si tari de virtute, dar slabi de minte.
O razesie destul de mare, casa batraneasca cu toata pojijia ei, o vie cu livada frumoasa, vite si multe paseri alcatuiau gospodaria babei. Pe langa acestea mai avea stranse si paralute albe pentru zile negre; caci lega parau cu zece noduri si tremura dupa ban.
Pentru a nu razleti feciorii de pe langa sine, mai dura inca doua case alature, una la dreapta si alta de-a stanga celei batranesti. Dar tot atunci lua hotarare nestramutata a tine feciorii si viitoarele nurori pe langa sine - in casa batraneasca - si a nu orandui nimic pentru imparteala pana aproape de moartea sa. Asa facu; si-i radea inima babei de bucurie cand gandea numai cat de fericita are sa fie, ajutata de feciori si mangaiata de viitoarele nurori. Ba de multe ori zicea in sine: "Voiu privighea nurorile, le-oiu pune la lucru, le-oiu struni si nu le-oiu lasa nici pas a iesi din casa, in lipsa feciorilor mei. Soacra-mea - fie-i tarana usoara! - asa a facut cu mine. Si barbatu-meu - Dumenzeu sa mi-l ierte! - nu s-a putut plange ca l-am inselat, sau i-am risipit casa;... desi cateodata erau banuiele... si ma probozea... dar acum s-au trecut toate!"
(Soacra cu trei nurori)

Dupa marea schimbare din 1947 siatuatia a prins a se deforma pentru ca planta fara radacina moare si toate lumea credea ca daca ramane un singur creier (cel al conducatorului iubit) inconjurat de creiere slugarnice toate plantele or sa traiasca din aer clorofiland...iar cele care trebuie sa moara sa se duca pe pustii...(si duse au fost pe canale si prin stufarisuri). amu daca tot s-a hotarat ca toate cele sa ramaie fara radacina ce putea face lumea? improviza, importa si se prefacea. satul se muta in inima targului, targovetii ieseau pe camp la cules iar cantecelul acesta isi pierdea intelesul...



deci la marea vanzoleala din 89 ce s-a mai gasit in mentalitatea, cultura sociala si familiala? nimicuri uitate precum rapirea din serai, pestele de sticla, covertura intinsa frumos pe recamierul din sufragerie si sute, mii, zeci de mii de geamuri prin care blocurile incercau sa scuipe lipsa radacinii...
Niciodata parca nu a fost lumea mai nevazatoare (de vazut vedea dar numai traznai: caritas, albina, fni-uri si fna-uri) si mai prostita de vedeniile ce apareau pe sticla televizoarelor...

era consumului intra in tara odata cu vapoarele pline de portocale, banane, rodii, mango, grefe...micii sfaraiau la caldura surasurilor (lasa-i ca-s prosti!)...pe langa dacii au inceput sa apara motoare, masini, scutere, atv/uri, bolizi...pofta era mare...
(ochii vad, inima cere...) valuta a fost si ea nationalizata...(nu vrem bani, nu vrem valuta, vrem ca Roman sa ne futa!)...marile reusite socialiste se transformau in portofolii de milionari, miliardari si exonerati...

inainte cand un om isi insura/marita copilul/copila satul facea claca si la pregatirea nuntii si la ridicarea casei tinerei familii pentru ca fiecaruia ii venea randul si la dat si la primit ajutor...colectivitatea TRAIA, societatea avea reguli si pedepsele verbale erau dureroase si muscau din cugetul omului...

Saracia a fost si este o realitate...dar

protectia copilului de catre parinte (de multe ori infantila in defularea ei)...bucuria de a beneficia de avantaje (de unde si nota de superioritate din ochii unor copii)
dorinta de a lasa in urma ceva (o casa, un pom, o fantana) dar si dorinta ca acel ceva sa fie mai cu motz, frica de batranete (singuratatea batranetii este usturatoare) toate acestea sunt deformate si contorsionate

schimbul de generatii incepe sa se rezume la schimb de obligatii (eu te ajut iti dau,. iti fac...iti, iti, iti...dar tu fei infirmiera mea, ai datoria si obligatia morala sa nu ma uiti)...

de multe ori meschinaria se imbraca in hainele cele frumoase si iese la plimbara de brat cu ajutorul si bucuria darului...

tranzactionam viitorul...ne cumparam cecuri in alb pentru uraciunea ce ne va modela pielea batranetii...

Imi pare rau ca am fost dezlanat si incoerent dar sunt atat de multe de spus si mai ales de schimbat incat nici macar pacatoasele astea de degete nu mai reusesc sa bata (ce frumos suna verbul a bate, cand bataia era rupta din rai si conforma dictonului: io te-am facut io te omor)

vorbele se alearga...trag a frunze uscate si macinate de ploaie...Alex Stefanescu spunea aseara vorbind despre locuri si locuitori ca pe aici ar fi locul in care se traieste urat...

cand o sa fie iar frumos pe strada mea?

eu zic ca presedintele ne trebuie tinichigii ,ospatari etc...
scoala vietii te formeaza sa ai tupeu si nesimtire ,nu dau exemple ...

ai carte ai parte e perimat,n-ai carte ai parte si mai ales in guvern si in parlamentul european adica sunt destui ministrii si europarlamentari ...multumit??

Parerea mea e ca haina face pe om si nu omul face haina doar o cumpara si nu cu bani putini.

cine se scoala la prinz spune altceva decit a spus seara...

io-s de principiul ca prostia si domnia se platesc cu bani multi...sau prost sa fi ca noroc ai cu mii de cai putere...mai vrei??


mai e una cine planteaza un pom(in loc sa zica copac)da io cred ca so gindit la par si micsunele, sa se duca draq ...ca de umbra lui nu o sa aiva parte sa fiu in ton cu tine...
sa miroase iarba de la radacina(adica sa fie in groapa e un proverb maghiar) asta isi doreste cel care a spus, ia ghici cine??

cit poate sa fie de sadic ,mvai cine o sa mai aiva nevoie de el si ma apuca plinsul cu lacrimi combinate portocalii cu verzi un fel de kaki...

daca te uiti in tine, in adincul fiintei tale crezi ca exista Dumnezeu sau nu?

de acord cu tine: pe termen scurt ateismul e foarte rentabil. Pe termen lung insa?

Teoretic vorbind, tine de istoria ideilor si credintelor religioase, de folclor.
Exemple: Firul rosu legat la incheietura mainii unui copil - ferea de deochi.
"Caloianul" - papusa din lut pe care o ingropau si ...gata cu seceta!
Ce parere ai insa de obiceiul pe care il aveau moldovenii de a-i schimba numele celui care isi revenea dupa o boala grea, pentru ca aceasta sa...nu-l mai gaseasca niciodata?

Lasa-i sa se desprinda de tine dar nu uita sa fii totdeauna prin preajma lui pt ca nu putine vor fi momentele cand va avea nevoie de ajutorul tau
Parintele cred ca trebuie mai mult decat orice sa fie "prietenul" cel mai bun al fiului/fiicei inca din momentul cand copilul incepe viata scolara

Este greu sa te adaptezi dupa o perioada petrecuta intr-o lume mai buna...Intoarcerea acasa, asa cum o vezi tu, la batranete, este sinonima cu abandonarea placutului, a unei batraneti senine pentru mai nimic. Batranetea e urata, dar si mai urata este atunci cand ajuns la un spital, (din Romania, fireste) esti abandonat, acasa ti se fura rufele de pe sarma, in piete esti inselat la cantar sau ti se fura portofelul, isi bat joc de tine adolescentii scriind mascari pe gard, iar copiii iti rup florile si crengile pomilor pe care-i ingrijesti cu atata truda. Doar ca sa faca rau stiind ca esti acum neputincios, si nu poti reactiona. Batranetea nu este respectata la noi, este trista, mizera, umila. Nu suntem civilizati, nu cinstim parintii si inaintasii nostri, si ce este mai grav, copiii vad, si asa vor face si ei, mai tarziu.

sanjuro

Iad in California
>
> Aer greu de respirat mirosind a lemn ars, atmosfera galben-cenusie ca o
sepia din alte vremi, undeva sus soarele s-a transformat intr-un glob rosu
care pluteste printre norii de cenusa din care cad fulgi peste case, masini,
pomi.
> O fierbinteala inabusitoare usuca totul. Gatul parca-i o rana, ochii te
ustura si-ti lacrimeaza. Prietenii in San Diego au strans cate ceva in cutii
si asteapta din moment in moment sa le puna in masina si sa fuga din fata
valvatailor ce vin din toate partile. Mai ingroziti sunt cei din Simi
Valley - Valea Vantului, in vechea limba a bastinasilor - pe care
autostrada inchisa si intr-o directie si in alta ii tine captivi in locul,
care ca un blestem al indienilor disparuti sau alungati, a devenit un cazan
de flacari.
> Arde si in nord de Los Angeles, si in sud, si la rasarit. Doar la apus
este oceanul care acoperit de nori desi de cenusa nu lasa nici pasarile sa
zboare, si nici avioanele sa decoleze sau sa aterizeze. Sa fie oare, asa cum
se zice, cel mai mare incendiu al secolului din aceasta parte de Californie?
> Si previziunile sunt sumbre, cel putin alte 36 de ore pana cand vantul
provocat de curentul fierbinte care vine dinspre desert se va mai potoli.
Morti, sute de case arse, schelete de masini, oameni ramasi doar cu hainele
de pe ei se uita cu ochi pierduti la vartejul de cenusa in care s-a
transformat agoniseala de o viata.
> O caprioara epuizata primeste oxigen de la o masina de salvare si intinde
botul disperata sa mai respire o gura. Trunchiuri de pini pe care rasina
arde ca o torta in timp ce crengile inca verzi se zbuciuma parca cerand
ajutor.
> Imagini de infern din Sudul Californiei in aceste zile de parjol.
> Si acum, abia acum ne aducem aminte de El.
> Numai Dumnezeu ne mai poate ajuta sa scapam din Iad.
> Doamne Dumnezeule !
>
> Mircea Popescu
> California de Sud
> 26 Octombrie 2003
>

Eu sunt casatorita cu Werner. German, german...
Nu avem inca copii.

Am discutat acest subiect inca de la inceput.
Copiii nostri vor invata romaneste.

Nu ai dreptul sa-i privezi de ceea ce inseamna SPIRITUALITATEA ROMANEASCA. Si nu ma refer numai la a vorbi limba ROMANA:
ma refer la tot ceea ce inseamna Romania: istorie, geografie, cultura - mostenirea noastra pastrata cu atata greutate de strabunii nostri.

Eu sunt mandra ca m-am nascut in Romania. Traiesc in Germania - unde ma simt extraordinar de bine. Si ii multumesc lui Dumnezeu pentru asta.

DAR CASA MEA ESTE ROMANIA.

Exista un cantec minunat ale carui versuri doresc sa vi le reamintesc:
'' Nu uita ca esti ROMAN,
Nu uita ca esti roman,
Ca radacina ta de veacuri e cuprinsa in ogor
Si nu o poate smulge-un vifor trecator.

Nu uita ca esti ROMAN,
Nu uita ca esti ROMAN,
Ca undeva la tine in sat
POPA IOAN te-a botezat
Si nana STANCA
Te-a hranit un an la san''...

Eu nu voi uita niciodata. Nici in aceasta viata si nici in alta.

Cata