comentarii

porpozitii cu val de bruma


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
GLOSSA : ce e val, ca valul trece.. - de JCC la: 15/10/2003 11:09:44
(la: Cele mai frumoase poezii)
de Eminescu : Glossa

Vreme trece, vreme vine,
Toate 's vechi si nouã toate;
Ce e rãu si ce e bine
Tu te'ntreabã si socoate;
Nu spera si nu ai teamã,
Ce e val ca valul trece;
De te'ndeamnã, de te cheamã
Tu rãmîi la toate rece.

Multe trec pe dinainte.
In auz ne sunã multe.
Cine tine toate minte
Si ar sta sã le asculte?
Tu aseazã-te deoparte.
Regãsindu-te pe tine,
Când cu zgomote desarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limbã
Recea cumpãn-a gândirii
Inspre clipa ce se schimbã
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naste
Si o clipã tine poate;
Pentru cine o cunoaste
Toate-s vechi si nouã toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume sã te-nchipui;
Joace unul si pe patru
Totusi tu ghici-vei chipu-i,
Si de plânge, de se ceartã,
Tu în colt petreci în tine
Si'ntelegi din a lor artã
Ce e rãu si ce e bine.

Viitorul si trecutul
Sunt a filei douã fete,
Vede'n capãt începutul
Cine stie sã le-nvete;
Tot ce-a fost ori o sã fie
In prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zadarnicie
Te întreabã si socoate.

Cãci acelorasi mijloace
Se supun câte existã.
Si de mii de ani încoace
Lumea-i veselã si tristã;
Alte mãsti, aceeasi piesã,
Alte guri, aceeasi gamã,
Amãgit atât de-adese
Nu spera si nu ai teamã.

Nu spera când vezi miseii
La izbândã fãcând punte,
Te-or întrece nãtãrãii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamã n'ai, cãta-vor iarãsi
Intre dânsii sã se plece,
Nu te prinde lor tovarãs;
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirenã
Lumea'ntinde lucii mreje
Ca sã schimbe actorii'n scenã.
Te momeste în vârteje;
Tu pe-alãturi te strecoarã,
Nu bãga nici chiar de seamã,
Din cãrarea ta afarã
De te'ndeamnã, de te chiamã.

De te-ating, sã feri în laturi,
De hulesc, sã taci din gurã;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacã stii a lor masurã;
Zicã toti ce vor sã zicã.
Treacã'n lume cine-o trece;
Ca sã nu'ndrãgesti nimica,
Tu rãmâi la toate rece.

Tu rãmâi la toate rece,
De te'ndeamnã, de te cheamã;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera si nu ai teamã;
Tu întreabã si socoate
Ce e rãu si ce e bine;
Toate-s vechi si nouã toate;
Vreme trece, vreme vine.



Vine valul - de andrei p la: 13/09/2004 13:22:31
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Pe 28 septembrie se deschide Targul Photokina la Koln.
Firmele mari se pregatesc de un an de zile. Pentru toate aparatele digitale, senzorul este foarte important. Dar nu numai acesta. Progresele unui senzor nou dau probleme in productia in serie. De regula acestea intarzie cu luni de zile aparitia noului model.
A aparut prima revizie cu Fuji S3 pro, pe www.dpreview.com . Acesta are noul senzor, la 6Mpx cu dinamica extinsa, sau 12Mpx normal, care (se pare) va fi folosit si de Nikon.
Superioritatea Pro a Canon 1 Ds are zilele numarate. Dupa Photo-Kina, aproape sigur altul va fi numarul 1 mondial. Si Nikon – si Canon – pot anunta noutati la inalt nivel.
Dar sunt de asteptat zeci (daca nu sute) de surprize importante.
Cum PhotoKina este in Germania odata la 2 ani, surprize adevarate ar trebui asteptate si din Europa. Daca Rollei a fost jalnic la PMA in februarie, va arata acum macar un prototip. Va scoate Leitz la iveala Leicaflex-Imacon digital back ? Sau mai mult? Finlandezii de la Nokia au in pregatire telefoane cu 6Mpx, Suedezii de la Hasselblad s-au unit cu danezii de la Imacon. Ar putea coace si ei ceva inca de acum.
In Statele Unite, fotografia pe captor digital a obtinut deja 50% din imaginea de reclama, doar 36% in Europa.
Si se asteapta progrese spre 50% in 2 ani. Nu mai e timp de stat pe ganduri. Ori iei trenul digital din zbor, ori te matura valul.

La B&H, Nikon 8.700 de 8Mpx, aparea initial cu 1000$. Acum, impreuna cu cartela CF de 1Gb Lexar, este anuntat la 740$.
Cum proprietarii B&H sunt chiar importatorii in State, acesta este un semn sigur ca Nikon schimba modelul, iar exemplarele din modelul vechi trebuie urgent vandute.
Pentru fotografia digitala, pe masura ce calitatea de referinta creste, preturile scad. Cam cu 25% la fiecare 9 luni.
Aceasta perioada de boom digital duce la dezechilibrarea pietei de fotografie. Nechemati prezenti la locul actiunii pot face imagini, care pot fi recunoscute, chiar daca sunt proaste si jalnic compuse.
Lipsa de cultura a imaginii si capitalismul salbatic local, cu firmele care doresc beneficii peste 50%, preseaza plata fotografiei la noi catre cifre ridicol de mici. Partea proasta este ca din „turma de fotografi romani incapabili sa se adune si sa discute cum devine cazul cu supravietuirea si sa puna piciorul in prag,”
fac parte tocmai cei mai nepregatiti pentru a face fotografii de calitate, pe care sa le ofere eventual la alt pret, unor beneficiari mai elevati.
Asemenea lucruri se vor echilibra doar cu economia de piata reala. Peste cativa ani, cand proaspetii imbogatiti s-ar putea reduce spectaculos la numar, neputandu-se adapta la o concurenta reala.
Numai bine, Andrei
#22005 (raspuns la: #21994) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Vali draga sa fii sanatos!! - de Ivy la: 05/11/2004 21:10:13
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Vali draga sa fii sanatos!!
Ce sa zic..esti chiar funny!!! Iti place tie sa vorbesti ca ai bani, noa..asta e, daca iti place, iti place..te lasam, te ascultam..daca vrei pornim si la a te lauda...
Eu una nu ma tem de nimic darling, am fost la bine, am fost la greu...sunt iar la bine...relatia a fost la acelasi nivel minunat tot timpul. Ai dreptate, ..se poate deci ca relatia sa fie la acelasi nivel super tot timpul...

Tu tine-o tot asa, si daca vezi ca nu reusiti sa cheltuiti pe masura cistigurilor, vezi ca exista "donatiile".. Cu ajutorul donatiilor o sa reusiti sa echilibrati bugetul...well, dar tu stii ca doar esti absolvent de ASE..

Sa auzim de bine.

#27859 (raspuns la: #27732) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
de sub vale la Rovine - de Andre29 la: 06/02/2006 22:39:19
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
de sub vale la Rovine

si Ropleaca tot nu vine

tare as scrie ca mi-e bine

daca doar un haiduc vine

dar nu-i bine

e chiar foarte bine

sa tot vina

sa-l avem la cina

al sau glascior

langa cu vin ulcior

in urechi sa-l auzim

noi doua il primim



________________
"Razbim noi cumva la lumina" Marin Sorescu
#104364 (raspuns la: #104355) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru cea din vale de Rovine - de Andre29 la: 06/02/2006 22:49:51
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
pentru cea din vale de Rovine

revin si iti spun acum tie

draga Elbereth Tinúviel

poate-i mai bine fara el

daca haiducul ne ignora

si in nori se evapora

semnez si iscalesc

in limba elfa iti vorbesc

Lúthien Númenessë


________________
"Razbim noi cumva la lumina" Marin Sorescu
de-o fi vale, de-o fi deal m - de cosmacpan la: 06/02/2006 23:17:57
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
de-o fi vale, de-o fi deal
murgu l-am vandut mai an
si rucksakul e cam greu
ca sa umblu teleleu
pe carare nemarcata
prin padure neumblata
pe din vale de Rovine
cine-I oare, cel ce vine?
omul nou s-a ratacit
intruder s-a pribegit
iar hangita-i la habsburgi
stau si sparg la buturugi.
dau la stanga, mandra floare
in dreapta ii alta floare
cum o-ntorci de ele dai
ca-s cu limba pe vatrai
si-ar lua si-ar pureca
si la darac ar mai da
sa m-abat din drum meu?
sa-mi trag sufletu' de-un leu?
-vai tu ce mai mofturos,
si se da ca e falos,
-cin-te crezi tu mai badie,
cu tzurtzuri la palarie?
oi fi vreun zmeu paraleu?
Fat frumos? ori semizeu?
ia mai vin-o pe pamant
nu-mi umbla cu capu-n vant
nu adulmeca parfume
sa ai ce barfi prin lume,
ba ca aia nu-ti prieste
ori ca nu se potriveste
ori ca alba, ba ca-i neagra
ori ca-i alunitza-n barba
ba c-o fi si c-o patii
si-uite-asa cum ne vedeti
nu ne dam pe cinci baieti

valul - de MOGECRI la: 28/02/2006 20:41:03
(la: Caricaturile lui Mahomed)
sura 33 vers. 59 " o, invitatule! nevestele tale, nevestele credinciosilor si fiicele tale sa poarte valul si sa se acopere cu vesminte largi. in acest fel se vor deosebi de celelalte femei, si in acest fel va fi ocrotita virtutea lor." sura 24 vers. 31 " spune credincioaselor sa se acopere cu un voal , si sa arate frumusetea lor numai sotului, tatalui, tatal sotului, fiilor, fiilor sotului, fratilor, fiilor fratilor si surorilor, prietenelor, sclavelor, eunucilor si baietilor care nu au inca varsta cand se au dorinte pentru femei" o sa revin cu citate unde sant interzise imaginile .
#108670 (raspuns la: #108438) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
val IMAGINE ŞI FOTOGRAFII - de val manescu la: 30/04/2006 11:08:55
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
val

IMAGINE ŞI FOTOGRAFII
de Val Mănescu

Pe deasupra centrului dragului meu oraş a plutit, vreme de-o săptămînă, zeiţa Thalia însoţită de o cohortă redutabilă de artişti, la a căror simplă rostire a numelor tremură frunza şi iarba sutelor de actoraşi de provincie şi de aspiranţi la gloria scenei, a laurilor şi a ropotelor de aplauze ale poporului.
Profitînd de mărinimia unei Primării care pare din ce în ce mai interesată de nivelul cultural al celor pe care - temporar – îi păstoreşte, conducerea Teatrului Municipal Bacovia a reuşit să pună în practică un proiect pe care orice manager teatral cît de cît ambiţios şi-l doreşte. Festivalul Gala Star a văzut lumina rampei, în pofida tuturor cîrcotelilor, suspiciunilor şi contestaţiilor. Pentru toată lumea, a fost un succes al urbei, nu doar bătaia în piept a cîtorva isteţi decişi şi responsabili cu imaginea Bacăului.
Nu-mi prea stă în fire să laud - şi nici n-o fac - dar nu se poate să nu consemnez regalul teatral de la Bacău ca pe cel mai important eveniment cultural întîmplat aici în ultimii ani. Cu toate lipsurile, inerente unui experiment aflat la prima încercare. Şi în pofida insidioasei întrebări care a planat la unele spectacole pe sub cupola cu norişori a sălii: Unde ne sunt băcăuanii deştepţi, intelectualii, scriitorii, artiştii, profesorii, actorii, toţi cei înebuniţi după replica deşteaptă, bine spusă, care ascunde sensuri descifrabile doar de cei cu un coeficient de inteligenţă şi cultură situat peste medie? Cum or să poată critica, cei puşi pe critică, ceva ce n-au văzut? Din auzitelea, nu se pune, băieţi! Ochi văzut, ochi crăpat, zicea Tudor Vornicu. Dacă îşi mai aminteşte cineva de omul care a făcut cu adevărat artă din televiziune în ţara asta...

Lumea evoluează. În domeniul imaginii, al filmului şi al fotografiei, am asistat într-un scurt interval de timp, la adevărate minuni. Dacă ia capul profesorului de chimie de pe fotografia din tabăra de astă-vară şi l ataşează trupului deja decapitat al silfidei care-i predă engleza, orice copil se poate amuza copios în faţa display-ului. Oricine poate trimite instant filmuleţe în direct prin telefonul mobil. Te şi întrebi unde vor ajunge, frate, cu tehnica asta?
În acelaşi timp, adică în zilele noastre, adică taman săptămîna asta, secretara unei şcoli ( nu-i dăm numele, persoană importantă, monşer!) ceartă rău de tot fetele care aduc - pentru diploma de absolvire a zece clase - poze în care zîmbesc, au priviri luminoase şi o atitudine degajată. Departe de Doamna secretară gîndul că acele fotografii le-au costat pe eleve cam 10 lei noi, adică gustarea lor pe vreo cîteva zile. Nu contează nici că sunt atît de expresive încît par pline de prospeţime, de viaţă, de naturaleţe, şi chipurile sunt frumoase şi tinere, chiar aşa cum trebuie să fie adolescenţa.
Doamna în cauză le trimite din nou la fotograf pentru că pretinde ca imaginea absolventului pe docoment să fie reflectarea seriozităţii, cu privirea drept înainte, tunsoare regulamentară, fără cercei în urechi, ferească Dumnezeu de ruj sau machiaj! Rigid ca mortu’ , aşa să fie!
Pentru că n-au apucat să devină utecişti, elevele şi elevii respinşi la proba foto a secretarei nu înţeleg de ce atîta rigoare şi de ce ar trebui să aibă o faţă inexpresivă, ţeapănă, pe un act oficial care îi va însoţi de-aici înainte pe drumul evoluţiei sociale şi profesionale, toată viaţa lor.
Pe vremuri, primii secretari erau stăpînii absoluţi ai unui judeţ, aveau drept să taie şi să spînzure, aveau drept să bage şi să scoată din origini pe ori cine nu respecta codul principiilor eticii şi echităţii socialiste care cerea cetăţenilor să fie serioşi, înţepeniţi pe linia construcţiei comunismului, viitorul de aur al omenirii. Le cereau să muncească şi să tacă. Să nu comenteze. Să nu vrea. Să nu-şi dorească blugi, plete, fuste scurte, muzică, filme, pîine, carne, maşină, nimic. Să fie mulţumiţi cu soia, cu frigul, cu întunericul, cu tăcerea. Să zică mersi că au pentru ce să stea la coadă. Cine îndrăznea să-şi dorească altceva, era împotriva politicii partidului şi partidul era ferm : cine nu e cu noi, e împotriva noastră, e infractor. Ca la armată, se aplicau principiile supunerii: dacă nu ştii, te învăţăm, dacă nu vrei, te obligăm.
Doamna secretară i-a invidiat la timpul potrivit pe superiorii ei într-ale secretariatului. Frustrările ei se observă, pesemne, de multă vreme. Dar ea e corectă, punctuală, face cafele bune, ba, cînd se termină zahărul de la protocol, dă o fugă la chioşcul din colţ şi ia din banii ei un kil, doar n-o sărăci dintr-atîta. Treaba să meargă. Dom director să fie mulţumit. Democraţia actuală îi permite secretarei să se manifeste plenar, ca un om nou, care-şi face treaba exact, ca un robot, fermă în principii şi în tot ceea ce a învăţat. Directorii pe care i-a avut în ultimii şaisprezece ani, i-au apreciat capacitatea de a nu creea probleme, seriozitatea şi intransigenţa faţă de leprele astea de elevi care vin la şcoală de parcă ar fi vii, de parcă ar gîndi, de parcă ar spera. Dracii ăştia nu înţeleg că au voie să pună întrebări şi să comenteze, doar dacă ridică mîna şi li se dă voie. Şi, la poze, nu se discută: privirea drept înainte, bărbie sus, fruntea liberă, urechile vizibile! Aşa rămîi pe diplomă. Şi nu te rîde ca prostu !
Vă dorrresc multă sănătate şi ferrricirrre! – îşi încheia discursurile către naţie, inclusiv către secretare secretarul general al primilor secretari şi al tuturor secretarilor şi secretarelor din România. Dumnezeu să-l ierte!
val PĂCATUL ANCESTRAL de V - de val manescu la: 03/05/2006 06:49:00
(la: Sa ne amintim de copilarie si trasnaile pe care le faceam!)
val
PĂCATUL ANCESTRAL
de VAL Mănescu



Cînd am ucis pentru prima oară, cred că aveam vreo cinci ani. Am făcut-o mai mult din spaimă, decît din sadism. Dădea din picioare ca apucatul, doar-doar o scăpa din strînsoare. L-am lipit de gardul lui Ichim şi i-am înfipt cu putere în spate, printre elitrele chitinoase, un ac de siguranţă care i-a perforat abdomenul. Continua să se zbată. Brusc mi s-a făcut frică şi mi s-a năzărit că nenumăraţii lui fraţi i-ar putea sări în ajutor. Am luat un bolovan şi l-am lovit pînă cînd n-a mai rămas din el decît un lichid albicios în care pluteau fragmente maro de tegument cuticular. Cred că am ţipat de emoţie şi de scîrbă. A apărut ca din senin, maică-mea, mai speriată ca mine. Mai întîi m-a mîngîiat, apoi m-a altoit părinteşte la fund, ca să ţin minte să nu omor niciodată o vietate, nici muscă, nici cărăbuş, că drept de viaţă şi de moarte asupra a tot ce mişcă pe pămînt, numai Dumnezeu are. Poţi să faci tu un cărăbuş? Numai ce poţi face tu, ai voie să distrugi, băiete! Altfel, e mare păcat.
Cu altă chelfăneală m-am ales, nu mult după asta, cînd am adus acasă un briceag cu mîner argintiu în formă de peştişor. Îl găsisem în iarbă, dar briceag ca ăla nu avea decît Nicu Paşcu. I-l cumpărase taică-su, ceferist, de la Focşani, şi el era tare fudul, pe de o parte pentru că taică-su era singurul tată de pe strada noastră care ştia să pornească o locomotivă cu aburi, iar pe de alta, cu tăişul cuţitaşului atîrnat mereu la brăcinar. Cînd rămînea fără săgeţi la arc, era singurul dintre noi care şi le putea face repede din draniţă sau din ramuri de salcie. Toţi visam să ne facem mari şi să ajungem la Focşani, să ne cumpărăm şi noi bricege-peştişori şi să mergem ca Nicu pe mijlocul străzii, bălăngănindu-le de lănţişorul legat la curea. Şi să ne facem săgeţi, oricît de multe, de cîte ori am fi avut chef. Trebuie spus că, acum cincizeci de ani, Focşaniul era cam la fel de departe cum e acum Parisul de Bacău.
Am ţinut briceagul ascuns şi am dormit cu el sub pernă. M-am trezit de vreo cîteva ori şi-am verificat dacă mai era acolo. A doua zi, l-am înfipt în pămînt de un milion de ori, am aruncat cu el la ţintă, mi-am sculptat o bîtă dintr-un lemn de brad, mi-am făcut douăzeci de săgeţi, am săpat o groapă pentru bilele de sticlă şi mi-am scrijelit numele pe o scîndură din gardul din fundul grădinii. După fiecare întrebuinţare, îl ştergeam cu batista şi mîngîiam solzii strălucitori ai prăselelor. Era briceagul meu. Aveam briceag.
La masă, l-am scos din buzunar să tai pîinea. Io-te ce-am găsit eu pe deal! – am murmurat mai mult pentru mine. Soră-mea a uitat să mai înghită. Taică-meu s-a uitat pe sub sprîncene, a terminat de mestecat şi-a zis „ I-ai furat briceagul lui Paşcu! Bravo ţie, mă nelegiuitule! Băiatul meu e hoţ! Asta am crescut eu la casa mea: un hoţ, să mă facă de rîsu’ lumii!” M-a altoit, mi-a desfăcut nervos carabina lanţului de la brîu şi mi-a îndesat obiectul de metal în mînă: „Acu’ te duci, îi dai băiatului cuţitul înapoi şi-i spui iartă-mă, auzi, nu pleci de-acolo pînă nu-ţi iartă păcatul!” De bucurie că şi-a recuperat peştişorul, Nicu m-a iertat pe loc. A zis că sunt cel mai bun prieten al lui pe viaţă şi-a vrut să ne facem fraţi de sînge ca-n Huckleberry Finn. Numai că eu n-aveam nici un chef să-mi văd izvorînd sîngele şi i-am zis să amînăm ritualul pînă după Paşte, că eram în post. Iar el a pierdut briceagul la cîteva zile, definitiv. Între timp, descoperisem în pod o Carte de Cetire din anii douăzeci, plină cu pilde legate de cele zece porunci biblice. În paralel, Vică Paisa îmi furniza fascicole din colecţia Povestirilor ştiinţifico-fantastice, alt orizont excitant al imaginaţiei.
Oscilam între concretul imaginar al viitorului şi credinţa în autoritatea supremă a creaţiei divine. Mîncam marmeladă sau halva cu pîine neagră şi învăţam să joc şah cu Costel Bobeică. Apoi am primit cu mîndrie cravata roşie de pionier.
Cu timpul mi-am dat seama că, deseori, o minciunică face mai bine decît adevărul. Învăţam din mers, viaţa. De la cei mari. Bunica îmi tot spunea că e foarte hrănitoare marmelada. Profesorul Alexandrescu m-a învăţat să suflu în trompetă cele trei marşuri pioniereşti, obligatorii pentru demonstraţia de 1 Mai. Dacă nu le ştiai, nu erai om. Prin liceu adoptasem amuzat butada: eu nu sunt mincinos, pentru că nu spun minciuni inutile. Ca orice adolescent, mă grăbeam să fiu bărbat şi pufăiam din ţigară în pauze, trăgeam cîte o votdcuţă după ore, îmi poftea trupul după dragoste muierească. Păcătuiam nonşalant, mai mult cu gîndul, şi mi se părea că n-am să fiu niciodată pedepsit pentru asta.
La organizaţie, americanii erau nişte ticăloşi, sovieticii erau deştepţi şi umani. Numai că, americanii aveau Corvette Sting Ray frumos şi Cadillac Eldorado alb, iar ruşii aveau Volga neagră şi Moskvici urît. Din est venea lumina corurilor revoluţionare alb -negru; din vest, Elvis era vesel color la Acapulco şi se săruta panoramic pe gură cu iubita lui. Apoi ni s-a administrat nechezolul din Codul principiilor şi echităţii socialiste, impunîndu-ne în fals sfinţenia ideologică. Dogma din noua biblie stabilea că noi suntem bunii şi capitaliştii sunt răii, iar noi ne întrebam mereu cum naiba, dacă la noi e atît de bine şi la ei atît de rău, de ce la noi e atît de rău şi la ei atît de bine ?

Nu ştiu de ce, dar am senzaţia că, de cîţiva ani plătim facturile nelegiuirii: pentru cincinale şi revoluţie, pentru Bancorex, inundaţii, Iliescu, mineriade, molime, Cernobîl, Cîntarea României, Năstase, Vîntu, Băsescu, Becali, şi pentru alte şi alte catastrofe pe care le-am declanşat în timp, oridecîteori am luat în deşert legile sfinte ale onoarei, cinstei şi respectului, ca nişte oameni fără Dumnezeu, dintr-o ţară fără Dumnezeu.
val Cred că aveam vreo ş - de val manescu la: 03/05/2006 06:49:00
(la: Sa ne amintim de copilarie si trasnaile pe care le faceam!)
val

Cred că aveam vreo şase - şapte ani cînd, într-o vară, a venit circul la Comăneşti, judeţul Bacău, România. De fapt, era un cort cu patru pereţi de pînză albă, fără acoperiş, montat pe cîmpul viran din centru, între alimentara lui Zavadovscki şi Farmacia nr.1 . Un panou de carton era prins de cei doi pari care marcau intrarea. Pe el erau pictate grosolan, în culori violente, două fiinţe uluitoare: Omul cu Faţă de Bou şi Fata Fără Mîini. Îi aşteptam, ştiam că fuseseră cu o săptămînă înainte la Moineşti. Trepidam de emoţie, mai ales că Omul cu Faţă de Bou, înfăşurat într-o mantie de mătase neagră, umbla prin băcăniile din tîrg ca să-şi cumpere de mîncare. De la spate arăta ca un uriaş, cu umerii largi şi pălăria cu boruri mari de ţigan ardelean. Avea jumătatea dreaptă a feţei acoperită cu o eşarfă roşie. Ochiul care se vedea era de un verde strălucitor. N-o fi fost şi ăla de sticlă? Da’ cum vedea cu el? La cîrciuma lui Paisa ceruse o tescovină. Băieţii îl văzuseră cum îşi dezgolise pentru o secundă faţa ca să dea ţoiul de duşcă, cu buzele groase şi pline de bale. Se şoptea ba că arătarea se născuse în urma unui incest, ba că maică-sa se culcase cu un bou adevărat, ba că, de fapt fusese om normal, pînă pe la douăzeci de ani, cînd se îndrăgostise nebuneşte de o îngeroaică măritată cu un vrăjitor. Unii jurau că-i văzuseră copitele şi coada. Sigur era că era blestemat.
Pe la ora cinci a intrat în cort şi noi ne-am înghesuit în faţa intrării, fiecare cu un leu de hîrtie în mînă. Cu un leu cumpărai atunci o îngheţată Doina pe băţ.
În sfîrşit, iată-ne în cort, pe băncuţele soioase de lemn. Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, pentru prima oară în oraşul dumneavoastră, minunile secolului : Omul cu Faţă de Bou şi Frumoasa Fără mîini! Cei bolnavi de inimă sunt rugaţi să părăsească sala. Banii se restituie la ieşire. Lume, lume ! Pentru prima şi ultima oară în oraşul dumneavoastră, circul nostru prezintă două fiinţe unice pe pămînt. Încarnarea blestemului ! Lume, lume, vino să vezi minunea!
Chiar dacă aş fi fost bolnav de inimă, n-aş fi stat acasă.
Un cerşaf jegos s-a ridicat şi un răpăit de tobă ne-a tăiat respiraţia. Încet, cu o mişcare studiată, Omul cu Faţă de Bou şi-a dat deoparte năframa roşie. Pe obrazul lui drept creştea păr galben, ţepos, iar ochiul imens emitea o lumină roşie. Din tîmplă îi ieşea un cucui absurd, ascuţit ca un corn. În locul unde ar fi trebuit să fie bărbia şi gîtul supura o plagă roşie–vineţie. Brusc se făcuse frig. Ceafa era umflată ca o băşică de porc. Priveam hidoşenia numai o fracţiune de secundă şi îl ascultam uitîndu-mă la vîrful tenişilor mei de cauciuc. Dacă am murit vreodată de scîrbă, atunci am murit. Făptura se fălea cu copita braţului drept de pe care, cu aceeaşi încetineală, scosese mănuşa din piele neagră. Era maiestuos şi în acelaşi timp, ridicol. Inima mi se urcase în gît şi îmi venea să rîd şi să plîng. Vocea lui gravă, insidioasă, ne suspenda între realitate şi poveste. Spunea că se simte om, că nimic nu-i mai grozav pe lumea asta decît dragostea şi că durerea lui e că l-au respins la recrutare. Apoi, a scos dintr-o valiză jerpelită o trompetă de aur cu care a început să cînte Silence. Înmărmuriţi, nu ne-am dat seama cînd s-a terminat cîntecul şi s-a dat deoparte altă cortină. Nimeni nu s-a gîndit să bată din palme. O prinţesă adevărată, cu pietre preţioase în coroniţă, se uita la noi de pe scena de scîndură. Ochi negri imenşi, părul solar şi trup de silfidă într-o rochie de mireasă care nu avea mîneci.
Fata Fără Mîini, bătea ritmul Ursului de la Asău într-o tobiţă de pionier cu beţele ţinute nefiresc între degetele de la picioare. Avea pielea albă şi, prin transparenţa ei, puteai să-i vezi sîngele curgînd. Îşi punea picioarele pe după gît, îşi scotea coroniţa şi se pieptăna. Putea să coase şi chiar împletea un fular din lînă galbenă. Ne holbam la pulpele ei rotunde şi la chiloţii albi care se vedeau de sub rochie. Degetele cu unghii de sidef se mişcau cu precizie şi agilitate. Ducea mîncarea la gură fără nici un efort, contorsionîndu-şi imposibil coapsele lungi de divă .
Vocea baritonală a monstrului pe jumătate om explica savant gesturile fetei. Era născută aşa, fără mîini. Blestem de neam. Dar prelungirile delicate ale tălpiţelor ei roz puteau face mai mult decît puteam noi să facem cu mîinile. La sfîrşit, ne-a dat autografe.
O chema Elena şi , după cum scria, cred că nu ştia să citească.
Totul era al naibii de adevărat şi, în acelaşi timp, nefiresc.
A doua zi, parcă nimic n-ar fi fost. Dimineaţa la şapte, cînd m-am dus să iau pîine de la Zavadovscki, cortul dispăruse.

De ani de zile, acelaşi sentiment de increat, de suspensie între neant şi viaţă, mă paralizează ca atunci cînd eram mic şi neputincios. Mi-e scîrbă că nu pot face mai mult ca respingătorul circ politic din ţara mea să ia sfîrşit. Şi mi-e milă de noi, copiii, că plătim atît de scump intrarea, doar ca să fim prezenţi la acest spectacol jalnic.

poate doar la vale :o) - de Guinevere la: 26/06/2006 21:53:29
(la: Cand 'punem frana'...?!!)
Eu as zice sa smulgi franele cand traiesti frumos si iubesti, n-ai nevoie nici macar de vreun spectru opritor, chiar daca nu functioneaza.
O sa-ti pui singur o mare palma de stop in piept, doar de vei provoca suferinta altora. Ca suferinta se induce si ajungi sa nu mai fii fericit tu insuti.
Altfel... mergi inainte si nu pune frana decat daca te duci la vale! :o)
Toamna pe Valea Morii - de Gabi Udrea la: 05/10/2006 19:45:51
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
http://gabiudrea.blogspot.com/2006/10/toamna-pe-valea-morii.html

Enjoy!
Valea Doftanei - de Ionut Dipse la: 23/10/2006 10:10:24
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Zona foarte fotogenica timp de inca 1-2 saptamani. Traseu propus: Baraj - Valea Neagra, desi n-am ajuns decat pana la Cabana Ciungi, conform GPS-ului. Prima parte: http://www.dipse.ro/ionut/?p=168
O data, Mos Craciun ve - de ARTEMISS la: 24/12/2006 15:18:43
(la: Ora de compunere: "Intalnire de gradul trei cu Mos Craciun")
O data, Mos Craciun venise in aceeasi seara de 4 ori. Sau era Mos Nicolae? Nu mai stia exact, dar tinea minte ca se mirase impreuna cu fratele ei. Acum, nu mai venea deloc. Ea stia ca oricum nu exista, insa era ceva frumos sa gasesti o punguta colorata sub brad. Insa nici brad nu mai cumpara;preferase sa-i spuna mamei sale sa-i cumpere o pereche de blugi cu banii aceia.
Demult, cand faceau Craciunul si Revelionul la Piatra-Neamt, unchiul ei aducea brad direct din padure, avand inca bruma sau zapada pe el. Bradul era prea mare si era taiat fara mila, desi ea simtea cum plange bradul...Apoi il umplea de diverse podoabe cu tatal ei pentru a scapa de facut treburi cu adevarat obositoare. Si varul ei ii lua (pe ea si pe frate) la plimbare in jurul blocului, si Mos Craciun venea exact atunci.
In primul an cand au facut sarbatorile acasa din lipsa de bani, nu aveau nici macar podoabe pentru brad. Aveau cateva de pe vremea bunicii si altele facute de copii la ora de lucru manual la scoala. Fusesera niste sarbatori atat de triste...fara zapada, fara brad stufos, fara Piatra-Neamt...
Si anul acesta stia ca nu va veni. O sunasera prietenii cu care oricum vorbea aproape zilnic si niste fosti colegi pentru a face revelionul impreuna (nu aveau destui oameni si incepusera sa cheme "umplutura"). Nici macar presupusul ei iubit plecat in Germania nu reusise sa ajunga in tara. Iar cel din Romania nu prea ii dadea oricum atentie, sau poate i-ar fi dat daca ar fi fost macar in acelasi oras. Toate prietenele ii cumparasera cadouri si ea nu stia cum sa scape...ea nu avusese bani si cumparase un singur cadou pentru parinti, un ornament de pus pe usa.
Si iata ca a venit ziua magica. Era ziua in care veneau finii in vizita si stateau toti la masa si mancau si vorbeau ca la un ritual antic. Ca de obicei, cum s-a trezit s-a uitat la telefon. O cautase oare cineva? 1 apel nepreluat. Deci o cautase....dar nu stia numarul. Da si ea un beep inapoi. Imediat suna telefonul: We wish you a merry Christmas.....

- Alo...
- Alo, Andreea Olescu ma numesc. Sunteti cumva Sandu Anamaria?
- Da, eu sunt, dar repetati va rog cu cine am onoarea?
- Ma numesc Andreea Olescu, am fost colege in scoala generala....
- Aaaaaa....da.....chiar ca! Ce ai mai facut tu?
- Uite, te-am sunat sa-ti ureaz "Sarbatori fericite!" si sa-ti dau o veste proasta.
- Of!...inca una?!...Merci frumos de urare, oricum. Si acum...ascult...
- Il mai tii minte pe fostul nostru coleg Emin Elvin?
- Da, bineinteles, chiar imi placea de el prin clasa a treia.
- Atunci, mai bine ca ti-ai revenit. Pentru ca azi-noapte a murit de leucemie.....


P.S. Va rog sa ma scuzati ca am deviat de la tema...deh...valul....
Valea Fierului (vechi) - de Spiridon la: 26/01/2007 23:41:32
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
E o tema fotografica interesanta si pentru lunile urmatoare ,acolo in valea fierului. Imaginile sunt bine compuse ,cromatica superba. Totusi ,parca se meritau facute si ceva imagini , jos acolo , direct la sursa , ca sa zic asha. Poate la primavera , cind se mai incalzeshte vremea , sa mai trageti o tura pe acolo. Luati si nishte fete cu voi si daca n-or fi prea sfioase si friguroase , atunci ar merge si niste nuduri trasnet printre fiarele alea ;)
#171379 (raspuns la: #171304) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pe val - de admin la: 30/04/2007 16:16:10
(la: Voturi pentru subiecte. Parerea ta conteaza!)
"In loc de hot poate pe val."

nu e rau deloc!
multam
#192470 (raspuns la: #192408) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
bruma - de mazariche la: 07/12/2007 07:55:44
(la: Versuri la comanda)
Cu o bruma de rabdare
As fi-avut o zi cu soare;
Dar cum n-am rabdare-o bruma
Culeg ploaie si furtuna.


urmatorul fie HUMA!
#263579 (raspuns la: #263525) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cantec de vale si deal - de Intruder la: 16/06/2008 17:28:40
(la: de unul singur........)
fata 'nalta cum e plopul
m-ai ucis de sapte vieti
mi-ai lasat un dor si of-ul
ingropat sub ziduri reci.

fata cu trup ca vioara
si cu ochii cum e frunza
eu sunt dealul, tu esti valea
intre noi nu-ncape ruga.

te-as lua pe-o iapa alba
sa te duc unde e bine
te-as purta doar dezbracata
si te-as aduna sub mine.

frunza-verde fir de laur
cum se duce timpu-n zbor
ca n-apuc sa ma mai satur
si nu am vreme sa mor.

PS: pane...presimt ca semanam cu doi handralai care se pregatesc de petzit. :)))))))))
#318319 (raspuns la: #318302) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
omnia turism - de viorica. la: 31/01/2009 20:26:09
(la: Omnia Turism o firma de incompetenti)
Am facut pana acum 2 excursii cu Omnia: una cu autocarul Budapesta-Praga-Valea Rinului-Luxemburg-Paris-Valea Loairei-Viena total 12 zile si cealalta Anglia - Scotia cu avionul. Anul acesta merg tot cu Omnia cu avionul pe traseul Spania-Potugalia-Gibraltar. Concluziile mele: agentia este profesionista este de fapt un tour operator- organizator excursii-; pretul este in functie de servicii: nu poti acuza agentia ca la hotel nu este totul Ok, probabil ca incearca sa iasa cat mai ieftin si nu fac contracte din timp pt. a sti din start unde este cazarea ( de regula Etape sau Ibis sunt ok restul este surpriza 3 stele se compenseaza cu 2 naspa). Cred ca cea mai mare problema sunt ghizii atunci cand sunt profesionisti cum am avut in Anglia a fost super Ok: competenta, binevoitoare, modesta, corecta: o adevarata profesionista; In Franta am mers cu o d-na mai in varsta prof. de istorie - probabil- care pe langa istorie si o bruma de franceza altceva nu mai stia decat sa jecmaneasca cu orice prilej, sa o faca pe tov. prof. ce pune intrebari de istorie la "elevii ce erau in excursie", si vesnic sa mentioneze cat de draguta este ea ca ne arata si ne duce ca sa-i lasam si la final o mica atentie ca asa se cade. Una peste alta nu cred ca merita sa-ti faci sange rau, daca tot ai dat banii vrei sa te simti bine, ca esti in excursie, nu-i asa? Cat de lipsiti de bun simt sunt si colegii de excursie care intarzie la autocar si vin cu zambetul pe buze spunand: "vai am intarziat" si de fiecare data aceeasi; sau persoane care vor ca in pret sa intre masa pe o zi intreaga si isi umplu bagajele la micul dejun cu tot ce se poate " ca doar au platit". Asta este, vrem sa fim respectati, tratati cat se poate de bine, dar noi nu prea stim ce inseamna traiul in comun si respectul fata de propria persoana si am constatat ca acestea nu sunt neaparat legate de posibilitati financiare mai reduse sau de un anumit grad de instructie, cred ca mai mult de educatie- aici suntem corigenti.
Pana una-alta eu raman pe Omnia: au un pret acceptabil si se adreseaza clasei de mijloc - daca la noi mai exista.
Sper ce excursia de anul acesta sa fie Ok si la anul intentionez Italia tot cu ei. Excusii placute!
Imblanzirea harfei: Poveste taoista - de Tot Areal la: 23/09/2009 10:27:52
(la: POVESTIRI CU TALC(V))
Demult, in valea Lungmen [Cheile Dragonului, in Honan] crestea un arbore de paulownia, adevarat rege al padurii. Coroana lui se inalta pana la stele, iar radacinile ii erau adanc infipte in pamant, incolacite in jurul dragonului de argint, locuitor al taramurilor subterane. Se zice ca un vrajitor de seama a facut din lemnul acestui copac o harfa, a carei indaratnicie nu putea fi supusa decat cel mai mare dintre muzicieni.
Multa vreme harfa s-a aflat la curtea imparatului Chinei, dar toti cei care au incercat s-o faca sa cante au esuat. Oricat s-ar fi straduit, de pe corzile ei nu iesea decat note ascutite de dispret, care nu aduceau nici pe departe cu melodia pe care ei incercau s-o cante. Harfa era in asteptarea adevaratului ei stapan.
In cele din urma, a venit si Peiwoh, printul cantaretilor la harfa. Cu o mana blanda a mangaiat instrumentul, asa cum ai mangaia un cal naravas si i-a atins usor corzile. A inceput atunci sa cante despre natura si anotimpuri, despre munti si ape curgatoare si a trezit la viata amintirile arborelui de paulownia! Vantul caldut de primavara s-a jucat din nou printre crengile lui; apele involburate, dansand la vale, s-au inveselit la vederea florilor imbobocite; s-au auzit din nou vocile miilor de insecte bucurandu-se de venirea verii, ropotul placut al ploii, cantecul cucului. Din departare a parut sa auda si glasul amenintator al unui tigru - ecoul vaii i-a raspuns; acum a venit toamna - in noaptea tacuta, luna, ascutita ca un tais de sabie, stralucea deasupra ierbii acoperite de bruma. In fine, a venit si iarna - uneori, stoluri de lebede albe se invarteau printre fulgi, alteori grindina se abatea cu bucurie patimasa asupra cremgilor.
Apoi, Peiwoh a schimbat nota si a cantat despre iubire. Varfurile copacilor s-au leganat in vant, ca un tanar indragostit cazut pe ganduri. In inaltimi, un nor alb si stralucitor a traversat cerul - marturie a trecerii lui, pe pamant s-au intins umbre lungi, negre ca disperarea. Peiwoh a schimbat din nou tema, cantand de data asta despre razboi, despre zanganitul sabiilor si tropotul cailor. De pe corzile harfei s-a inaltat ecoul furtunilor din Lungmen, al fulgerului-dragon, al avalanselor rostogolindu-se ca tunetul printre munti.
Extaziat, monarhul l-a intrebat pe Peiwoh care este secretul sau. "Sire, a raspuns el, ceilalti au esuat pentru ca au vrut sa cante despre ei insisi. Eu am lasat harfa sa-si aleaga singura melodia si n-am stiut pana unde e harfa si de unde incepe Peiwoh."

Aceasta poveste ilustreaza perfect misterul aprecierii artei. Orice capodopera este o simfonie, ale carei corzi sunt simtirile noastre. Peiwoh reprezinta adevarata arta, iar noi suntem harfa din Lungmen. Corzile secrete ale fiintei noastre sunt trezite de atingerea magica a frumosului si vibreaza ca raspuns la chemarea lui. Suflet cu suflet comunica; auzim ceea ce nu este rostit, vedem ceea ce nu ni se arata in fata ochilor. Maestrul cheama la viata note despre care noi insine nu stiam ca exista. Amintiri de mult uitate reinvie, cu noi intelesuri. Sperante inabusite de temeri, dorinte la care nu indraznim nici sa ne gandim, toate ies glorioase la lumina. Mintea noastra este panza pe care artistul pune culoare; nuantele pe care le foloseste sunt, nici mai mult nici mai putin, decat propriile noastre simtiri, clarobscurul picturii se naste din lumina bucuriei si umbra tristetilor noastre. Asa cum noi existam gratie operei de arta, opera de arta exista si ea gratie noua...

Sursa: Cartea ceaiului / Okaura KAKUZO, Bucuresti: Nemira, 2008, pp. 83-86.,/u>
#484449 (raspuns la: #483014) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: