comentarii

portret moral si fizic a lui trofimas de Ion Druta


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Filmul american, in general - de gabriel.serbescu la: 19/10/2004 18:45:42
(la: Filmele americane/vs/ filmele europene)
Filmul american, in general, e parc de divertisment. Eroul comun american este un personaj mediocru, pentru a putea permite si celui mai mediocru spectator o identificare cu el. (Ideea asta e comuna oricarui critic de film decent).
Dupa o ora de actiuni la limita, de situatii imposibile, inedite, extreme, cand parca personaj-ul/ele nu mai pot evita distrugerea morala sau fizica, absolut previzibil se gaseste o sulutie... ¨S-avem perdon¨.
Filmul non-american insa nu recurge la aceleasi tertipuri de vanzari. Nu are in spate producatori specializati in marketing si in general, nu urmareste un gust al pietei. Prin aceasta se fereste de stereotipie, si mai mult nu anuleaza creativitatea. Expune situatii si te obliga sa gandesti. Pentru unii exercitiul asta e obositor, pentru altii nu.
Dintre filmele non-americane enumarate aici lipsesc cateva spaniole, altele irlandeze, sa nu-i uitam pe nordici cu viziunile lor inghetate, aproape abstracte despre lume, si ¨Occident¨ si ¨Filantropica¨.
E regretabila perioada americana Coppola, Kubrick sau Scorsese, insa de la American Beauty nu am mai intalnit film mediat masiv, si care sa ne prezinte oameni din carne si oase, cu pasiuni si deziluzii comune, cu sperante sau contexte atat de diferite.
Filmul european in special este plural, cel american nu pierde o ocazia de a flendura stindardul national. Ori atunci arta asta nu mai e universala, nu mai e umanista, ci e propaganda unui stil de viata, a unui cliseu existential, a unei forme de a fi rezumate si finite.
Pentru Hypatia (Mea culpa) - de AR la: 25/10/2004 13:53:33
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
MEA CULPA !

Imi insusesc urmatoarele definitii (din Dictionarul Explicativ) ale termenilor in discutie:

IMORAL (adj.) = care este in contradictie cu principiile moralei
MORAL (adj.) = care corespunde moralei; in conformitate cu morala
MORALA (s.f.) = forma a constiintei sociale care reflecta si fixeaza idei, conceptii, convingeri privind comportarea individului în societate.

Ca sa nu-mi reprosati unicitatea sursei de informare (periculoasa, dupa Sf. Ieronim: "TIMEO HOMINEM VNVS LIBRI"), va sugerez si cateva definitii cosmopolite:

Din LAROUSSE:
IMMORAL (adj.) = Qui viole les règles de la morale
MORAL (adj.) = Qui concerne les moeurs, les règles de conduite en usage dans une société.
MORALE (n.f.) = Ensemble des principes de jugement et de conduite qui s'imposent à la conscience individuelle ou collective comme fondés sur les impératifs du bien; cet ensemble érigé en doctrine.

Din AMERICAN HERITAGE DICTIONARY:
IMMORAL (adj.) = Contrary to established moral principles
MORAL (adj.) = 1. Of or concerned with the judgment of the goodness or badness of human action and character. 2. Teaching or exhibiting goodness or correctness of character and behavior. 3. Conforming to standards of what is right or just in behavior; virtuous. 4. Arising from conscience or the sense of right and wrong. 5. Having psychological rather than physical or tangible effects. 6. Based on strong likelihood or firm conviction, rather than on the actual evidence.
MORAL (n.) = 1. The lesson or principle contained in or taught by a fable, a story, or an event. 2. A concisely expressed precept or general truth; a maxim.
MORALE (n.) = The state of the spirits of a person or group as exhibited by confidence, cheerfulness, discipline, and willingness to perform assigned tasks.
MORALS (n. pl.) = Rules or habits of conduct, especially of sexual conduct, with reference to standards of right and wrong.


Din cele de mai sus se vede ca MORALA este o constructie a mintii umane, un ansamblu reguli de comportament specifice unei anumite comunitati umane. Unele comunitati (mai exact, conducatorii politico-religiosi ai acestora), din dorinta de a legitima un anumit set de reguli, i-au inventat origini supranaturale (exemplu: Decalogul inscris in Tablele Legii).

Exista, prin urmare, o morala crestin-ortodoxa (aplicabila exclusiv celor care apartin de facto comunitatii crestin-ortodoxe, definita ca multimea persoanelor credincioase care respecta normele Bisericii), dar si alte morale, specifice altor comunitati (nu neaparat religioase). De exemplu, sinuciderea este considerata imorala de catre morala crestina (dar si de catre cea islamica, de exemplu), dar normele morale hinduse si shintoiste o accepta...
De aceea, cred ca trebuie declarat intotdeauna CADRUL MORAL in care se face o apreciere morala (la Fizica, asta se cheama precizarea sistemului de referinta). Nu este, adica, riguros stiintific sa se faca aprecieri morale fara aceasta precizare.

Statele moderne (laice, in cea mai mare parte), in dorinta stabilirii unui set universal de principii independent de conditionarile nationale si religioase, au adoptat in 1948 Declaratia Universala a Drepturilor Omului, ca ansamblu de norme de comportament individual si colectiv.
La ACEST set de principii m-am referit cand am afirmat (in comentariul cu pricina) ca obligativitatea studierii religiei in scoli, ca disciplina obligatorie, in trunchiul comun, este imorala: se incalca Articolul 18 al numitei Declaratii.

In sfarsit, va cer scuze pentru lipsa de rigurozitate.
Va multumesc pentru ca mi-ati atras atentia.
Cu stima,
AR

P.S. Personal, nu cred ca, in anul 2004, cineva mai poate crede SINCER ca textul biblic este de sorginte divina si ca are si alta valoare in afara celei literare (remarcabila, de altfel, desi extrem de inegala)...
#26156 (raspuns la: #26048) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mai degraba putem spune ca Du - de rational rose la: 17/12/2004 17:15:23
(la: EXISTA DREPTATE DIVINA?)
Mai degraba putem spune ca Dumnezeu e la carma, ca El este cel care sustine tot Universul. Dar tot El ne-a lasat si liberul arbitru. Dupa cum inteleg eu din Biblie, acum ne aflam intr-un timp de proba, in care fiecare poate alege de partea cui vrea sa fie, a Binelui sau a Raului, iar in final va primi ce a ales.

E uimitor faptul ca Dumnezeu sustine chiar si viata Diavolului - caci acesta e o fiinta creata, nu una care se poate auto-sustine, care poate exista prin ea insasi - pt ca el, Diavolul, sa-si arate 'punctul de vedere' iar Universul sa poata vedea unde duce acest punct de vedere. Pacatul inseamna moarte, pentru ca incalcand legile morale sau fizice ale lui Dumnezeu - deci ale Universului - pacatosii se exclud din acest univers, deci mor.

>cu ce a gresit fetita care este violata ,unde e dreptatea divina aici?

Revenind la 'dreptate' - dreptate pt cine? Noi nu putem sa vedem global efectele pe care o anumita fapta le are... ci doar subiectiv, personal.

In Biblie gasim astfel de cazuri, de exemplu cazul unui olog, despre care Isus este intrebat: cine a pacatuit si poarta vina pentru situatia in care se afla ologul - el sau parintii? Caci asa se credea atunci, ca orice infirmitate este rezultatul imediat al pacatului. Isus raspunde ca nici el nici parintii, ci s-a intamplat asa ca sa se arate gloria lui Dumnezeu. Apoi avem si cazul lui Iov... In definitiv, tot Biblia spune ca viata pe acest pamant este doar temporara, ceea ce conteaza este ca atat cat traim sa traim pt ceea ce merita cu adevarat si slava lui Dumnezeu sa se arate prin noi.

Cred ca nu mai e mult timp pana cand se va face dreptate chiar de catre Cel care este Dreptate. Atunci fiecare o sa "seceram ce-am semanat".

10D sau... - de Dinu Lazar la: 20/04/2005 00:49:26
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"prin alte parti parerea e mai echilibrata, adica un 10D la 700usd considerat super-oferta. (si asta nu in RO!)"

Pai, aici nu e pe pareri, exista cataloage cu cotele aparatelor la mina a doua.
Spre exemplu conform catalogului "ARGUS - cote d` occasion", din ianuarie `05, in spatiul francofon iata citeva preturi care va vor surprinde, la aparate la mina a doua in perfecta stare de functionare, cu absolut toate accesoriile originale si softurile aferente, in euroi:
Canon G6 - 300, Dimage A2 - 300, Nikon Coolpix 8700 - 340, Eos D 30 - 285, Eos 10D - 585, Eos 300D - 375, Nikon D70 - 500, Olympus E1 - 500, etc.
Aparatele digitale au deci o uzura morala si fizica mult mai mare decit cele clasice.
EU personal la ora asta as alege un 350D daca as vrea sa vad cu ce se maninca fotografia cu DSLR; 300D e mult mai lent, prea lent, raportat la standardele de azi, altfel nu e rau; si 10D nu e absolut de loc rau, dar... doi ani conteaza in tehnologia digitala care se invirte asa de repede.
Raportat strict la calitatea imaginii, orice aparat DSLR de 5 MP si peste e mai mult decit orice ar dori un fotograf mediu care sa faca fotografii mari, adica A3 si peste, daca are si obiectivele corespunzatoare.
Cu obiective mai slabe, se pot face poze perfecte de vazut pe orice monitor, se pot face printuri 9x12 si 13x18 foarte bune... adica se pot rezolva 90% din cazuri...
Nu trebuie insa sa ne pacalim singuri. Un aparat profesional are o constructie si un pret, si un aparat de amator e un aparat de amator, si nu i se poate cere imposibilul. Asa e si cu obiectivele si cu accesoriile.
Orice sistem se face cu niste specificatii clare si precise si raspunde numai acelor specificatii. Restul sunt discutii la o cafea...
#44438 (raspuns la: #44419) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Era coada la Matache cu fete - de cico la: 22/05/2005 21:30:40
(la: Ce e în mintea băieţilor?)
Era coada la Matache cu fete ce umblau dupa baieti cu calitati morale si fizic nu atit de placut :)

Nu stiu de unde apar atitea generalizari sexiste, ce-aduc mai degraba cu refulari personale. De genul : unde e Fat-Frumos-ul caruia n-o sa-i pese ca arat ca o Baba Cloanta? Sau Cosinzeana pe care n-o s-o intereseze ca am bube pe fatza? :)
"ce nu te omoara te face mai puternic" - horiatu - de reincarnat la: 29/06/2005 02:13:14
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
***Da - mergi linistit si fericit pe strada si da basculanta peste tine, de-ti rupe picioarele si-ti parge dintii, dar nu te omoara.
Mama ce puternic ai devenit!***

Intradevar, ai doua sanse:
1. - sa incepi sa te vaicaresti ca ai ramas fara picioare si sa astepti ca toti sa-ti plinga de mila. Atunci devii complet invalid si irecuperabil!

2.- sa te bucuri ca inca mai esti in viata si sa-ti concentrezi toata puterea morala si fizica de care dispui ca sa te ridici deasupra conditiei fizice. Si atunci devii mai puternic!

Asta este crezul meu in viata si de acea sint,

So Happy
#57147 (raspuns la: #55970) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ma preocupa sa ghicesc ce-i i - de maan la: 26/10/2005 23:59:47
(la: Exerciţiu de imaginaţie)
Ma preocupa sa ghicesc ce-i in mintea voastra cand redactati cutare sau cutare mesaj si uit orice detaliu fizic pe care-l divulgati despre voi – nu ma intereseaza.
Voi intra totusi in joc, multumindu-i lui Intruder ca m-a facut sa rad (n-am permis auto si nici nu-mi doresc).

Cateva portrete deci, nu fizice:
Intruder: lipicios si vorbaret, curajos din timiditate, manierat, tolerant in largi limite, franc, prea deschis si uneori naiv si usor influentabil (stie dar se conformeaza), perfectionist, copilaros si prieten de nadejde, nici pe departe atat de superficial cat vrea sa para, capricios si posesiv in sinea-i, unul dintre cele mai verosimile nickuri de pe-aici.
Honey: directa, autoironica, perfectionista, putin diplomata, lejer dezordonata, autodidacta, mereu in lupta cu sine.
Zaraza: hotarata, ironica spre sarcasm (ador genul asta de umor), abil polemist, tact, circumspectie.
Rac: sincer, bonom, vrea sa placa, ‘a fi in centrul atentiei’ il motiveaza, creativ, excesiv de romantic,vulnerabil, nerabdator, mania persecutiei.
Anisia: rafinata, documentata, romantica fara s-o copleseasca, fin observator.
Paianjenul: sarcastic, laconic, energic daca-i foloseste, sigur pe el (chiar mandru de ce este), aparent arogant, zero toleranta …de data asta ‘vad’ blond-saten, in jur de 1.80, mai curand masiv (nu gras) decat suplu.
Cassandra: intelectual rafinat, romantica, suficient umor, prietenoasa, usor influentabila, visatoare … sa zicem mica si bucalata, satena.
Irma – echilibrata, onesta, impaciuitoare, darnica
A_Carmen – nervoasa, agresiva, singura, nu cred ca stie sa-si faca prieteni desiii doreste
Belle – clara, directa,curioasa, incomoda, relaxata, dezinhibata, uneori superficiala, bun negociator (nu-i dai, nu-ti da)
Popix – simpatic, zambaret, pragmatic, fair-play
Lascar – boem
Oanalaur – cuminte, familista, calma, atenta
Latu – gentleman manierat, atent la detalii, perfectionist, autodidact
Tofan A.Isabella – imatura, naiva, copilaroasa, visatoare
DonQuijote – matur, echilibrat si practic

Mai urmaresc horiaD, om, bloom, newmann, ondine si transilvanpop dar nu-i nimic conturat.
mi-a placut enorm daydreamdalia (si-am s-o tot repet)
#81780 (raspuns la: #81672) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
picky - de jeniffer la: 08/04/2006 19:34:09
(la: Despre agresivitate)
este o diferanta intre agresiunea morala si fizica.la o agresiune morala poti raspunde sau nu,la o agresiune fizica te plingi.
#116185 (raspuns la: #116131) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un răspuns ortodox la "Codul lui Da Vinci"-Dan Brown - de aling22 la: 15/07/2006 09:05:59
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
Un răspuns ortodox la
„Codul lui Da Vinci” – Dan Brown


S-ar putea spune că trăim într-o lume în care se vorbeşte enorm de mult, o lume în care nu mai există loc şi timp pentru tăcere, dar, în acelaşi timp, o lume în care nu se spune nimic. Dacă am putea să ne „măsurăm” existenţa prin cuvinte rostite în chip demn, valoros, în prea puţine cazuri am găsi un rost al existenţei, al cuvântului.
Gravitatea stă în faptul că locul cuvintelor bune, locul înţelepciunii şi al cuminţeniei, nu poate rămâne gol, nu se constituie într-un vid. Acolo unde nu există binele, se instaurează răul. Întunericul este lipsa luminii, iar boala este o alterare, o lipsire de sănătate. Deci, dacă cuvântul bun lipseşte, nu este rostit sau nu este scris, atunci se naşte anti-cuvântul.
Ce este acest „anti-cuvânt”? Poate fi numit pur şi simplu „trădare”, „minciună”, „blasfemie”, „sperjur” etc. Este un cuvânt pornit dintr-un suflet care nu este totuşi un suflet. Pare ilogic, dar aici s-ar găsi dezlegarea nonsensului verbal sau existenţial în care ne aflăm. Aceasta pentru că sufletul este, la urma urmelor, legat de Dumnezeu. Adică de Adevăr, Viaţă, Sens.
Iar ceea ce se desprinde de Viaţă, decade în non-viaţă, în moarte.
Vorbim de suflete moarte, ascunse, îngropate în trupuri ce dau dovadă de toate semnalmentele unei existenţe normale! Oameni ce trăiesc în moarte, lipsiţi de sens, de valoare, de demnitate. Deşi dramatic, astfel de „oameni” ridică societatea actuală. Tot ei propun noi coordonate de viaţă, de gândire şi chiar de simţire. Neavând Adevărul, îşi permit să impună „adevăruri” maselor ce se complac într-o tot mai josnică incultură şi imoralitate. Se ridică din rândul inform al acestor mase şi propun „adevăruri” proprii. Iar lumea, în toată obtuza ei întunecime şi lipsire de verticalitate, acceptă aceste „adevăruri”. Le consideră normale, necesare şi universale. Nimeni nu se mai sinchiseşte să le cerceteze, să le caute sufletul. Înghiţim absolut orice ni se oferă, acceptăm orice ni se spune, aplaudăm frenetic tot ceea ce se vede, dorim tot ce ni se pune înainte. Ne place enorm de mult să nu mai fim liberi. Strigăm, urlăm chiar în gura mare că nu acceptăm să ni se lezeze libertatea, dar zâmbim dulce şi complice atunci când ne sunt dirijate, impuse, dictate coordonatele vieţii. Important este că s-a găsit cineva care să gândească pentru noi. S-a găsit cineva să ne spună ce să facem, ce şi cum să gândim şi chiar cine suntem. De acum putem dormi liniştiţi!
Putem fi fericiţi! Altcineva răspunde de noi şi pentru noi. Partea noastră de existenţă constă în a ne lăsa moale, diafan şi visători în voia unuia sau a unora care „riscă” totul pentru noi, pentru „fericirea” noastră.
Astfel, deci, se zideşte societatea actuală. Acest sărăcăcios articol îşi propune să abordeze un simplu aspect al acestei trădări la scară mondială. Şi voi trece direct la subiect!
Editura „Rao” propune publicului cititor român o carte extrem de interesantă: „Codul lui Da Vinci”. A nega valoarea artistică a acestei cărţi este inadmisibil. Partea acestui articol este însă alta: a intra în miezul acestui roman, în mesajul pe care absolut orice carte doreşte să îl transmită cititorului. Iar în cazul de faţă avem un mesaj cu totul anti-creştin. Dacă m-aş adresa unui public realmente trăitor întru Hristos, nu ar fi nevoie de o demonstraţie complexă. Simpla citire a unor pasaje din acest roman ar leza inimi şi conştiinţe ce trăiesc în şi pentru Hristos. Dar lucrurile nu stau tocmai aşa...
E drept, suntem creştini. Suntem, prea mulţi dintre noi, pentru că aşa ne-am născut, aşa sunt şi cei din jur, pentru că astfel şade bine. Dar care sunt coordonatele şi condiţiile acestui creştinism nu prea ştim. Iar golul acesta de cunoştinţe şi de trăire trebuie umplut cumva. Cum afirmam şi mai sus: aşteptăm să ni se spună cum, să ni se arate ce şi când trebuie să gândim sau să credem. Din păcate chiar şi în punctul esenţial al existenţei oricăruia dintre noi: cunoaşterea şi iubirea lui Iisus Hristos.
Ocazia s-a ivit. "Fericirea” ne-a venit iarăşi incognito! Dan Brown a devenit instantaneu un deschizător de drumuri, un luminător de conştiinţe. "Adevărul” a ieşit la suprafaţă. Până şi cei din urmă dintre oameni, românii (sic!), pot cunoaşte de acum ceea ce au gândit, ce au trăit şi ce i-a caracterizat de aproape două mii de ani! A venit ziua iluminării, a înţelegerii acestui dificil creştinism...
Nu îmi voi permite să relatez conţinutul acestui roman. Poate chiar cu spaimă am înţeles că este arhicunoscut. Simpla pronunţare a titlului făcea să apară pe chipul interlocutorilor mei zâmbete pline de complicitate. Parcă toţi ar fi vrut să îmi spună:”Aşa, deci ai aflat şi tu!” Dar apoi toţi se încruntau puţin şi parcă se temeau ca nu cumva să îmi permit să neg acest nou „adevăr”. De prea mult timp doreau să-l afle, să guste ceva senzaţional.
În tot acest „amalgam” indefinit de dogme, practici şi slujbe, din care mulţi nu înţeleg nimic, simţeau ei că trebuie să fie ceva ascuns, vreo conspiraţie a Bisericii! Da, acesta este cuvântul cheie al romanului: „conspiraţie”! Şi, după cum spuneam, se temeau ca nu cumva să vin eu, un oarecare, şi să îmi permit să neg, să mă opun, să refuz această dezvăluire a „conspiraţiei”.
Dar tocmai aceasta îmi propun, cu ajutorul Domnului! Nu căuta aici un răspuns ştiinţific, bine documentat! Hristos nu poate fi demonstrat! Însă poate fi trăit, iubit, rostit.
Ideea de bază a romanului este una mai mult decât evidentă: Iisus Hristos nu a fost şi nu este cea de-a doua Persoană a Sfintei Treimi, Dumnezeu adevărat şi Om adevărat. Nu I se neagă existenţa istorică. Nu se mai face asta, căci până şi ateismul a devenit ridicol, iar dovezile istorice sunt mai mult decât evidente. A existat Iisus Hristos.
Însă D.B. aduce câteva lămuriri bine venite! A fost un om, ca toţi ceilalţi. Un evreu ceva mai răsărit, cu iz profetic şi cu alură harismatică. Toate bune şi frumoase până ce acest Iisus îşi găseşte şi nevastă! Pe cine? Pe Maria Magdalena. Iar culmea chestiunii în cauză este că a mai avut şi copii. Unde mai pui că era îndrăgostit lulea, vorba românului. Se îmbrăţişa, se săruta pe unde apuca cu această Magdalenă. Toată lumea era fericită şi voioasă; doar Petru, Apostolul, era mai supărat. Că de, soţia lui era acasă şi nu avea pe cine să sărute...
Cum de nu s-a cunoscut acest „adevăr” până acum? Totul este o uriaşă conspiraţie a Bisericii, care a considerat necesar să „fabrice” un Iisus Hristos cu totul nou, să rectifice în mod flagrant Evangheliile şi să mintă în mod impertinent pe om timp de două mii de ani. Iar D.B. aduce adevărul la suprafaţă, încadrându-l într-un scenariu extrem de complex, palpitant şi chiar bine închegat.
Aspecte ale afirmaţiilor cuprinse în acest roman vor fi reliefate mai pe larg în cadrul acestui eseu. Pentru început consider necesar să punctez ceea ce găsesc a fi „cheia de boltă” a acestui roman. Ce urmăreşte la urma urmelor, care se dovedeşte a fi „target”- ul acestei scrieri?
Eu consider că este însăşi desfiinţarea, negarea calităţii de Dumnezeu a lui Iisus Hristos. A Celui pe Care Biserica Îl consideră a fi Fiul lui Dumnezeu, întrupat din Fecioara Maria, pentru noi şi pentru a noastră mântuire.
Totul se reduce la a admite sau nu lui Hristos această calitate. Nu este absolut nimic mai important între cadrele acestei existenţe.
D.B. se străduie, iar prin el o întreagă armată de mercenari ai conştiinţelor şi ai sentimentelor umane, să demonstreze că Iisus Hristos este un simplu om, supus păcatului şi morţii. Un om bun, un exemplu de (i)moralitate şi un profet al conştiinţelor acelor timpuri. Un om „îmbrăcat” de Biserică cu calităţi supranaturale şi apoi afişat timp de două mii de ani în scopuri mercantile, cât se poate de josnice şi de mincinoase.
Ce reiese de aici? Că timp de două mii de ani am trăit în minciună. Că pe minciună s-au zidit miliarde de vieţi, lipsite de sens, de valoare şi de o moarte să zicem echitabilă. Că timp de două mii de ani existenţa s-a consolidat pe un mit plin de artificii şi de neadevăruri grosolane. Căci dacă Hristos a fost doar un om, atunci în zadar au crezut, au sperat, au trăit şi au murit prea multe miliarde de oameni. Căci nu se face să trăieşti şi să mori pentru un om mai păcătos decât tine. Hristosul lui D.B. nu a făcut minuni, nu a cunoscut mila, iubirea, iertarea. Hristosul acesta nu a pătimit pe Cruce, căci patima lui nu îşi mai avea rostul. Apoi a murit ca oricare alt ins. Şi atât... Nimic ceresc, nimic sfânt...
Cine este Hristosul lui D.B.? Un afemeiat mizer? Un familist nu prea convins de propria moralitate? Un acerb propagator al feminismului? Un ins cu idealuri măreţe dar cu fapte josnice? Probabil nu vom cunoaşte niciodată „adevărul”, căci nici măcar D.B. n-a catadicsit decât să-şi lase cititorul în ceaţă şi să lase cortine peste simple supoziţii. Dar rămân prea multe întrebări fără răspuns, iar eu voi aminti doar o mică parte din acestea.
Hristosul lui D.B. nu este Fiul lui Dumnezeu. S-a născut şi el în urma unei relaţii sexuale la limita animalicului. Nu a săvârşit nici o minune, căci un simplu om nu le poate săvârşi. A făcut păcate, ca oricare alt om. A murit pe o cruce, nu din iubire de oameni, ci pentru simplul fapt de a se fi dovedit neascultător faţă de autorităţile romane. Mai înainte de aceasta a trăit totuşi bine! Cu toate condimentele necesare unei vieţi „frumoase”: reputaţie, ucenici, bani, desfătări şi până şi o viaţă sexuală intensă. Iar ceea ce este cu mult mai grav se arată faptul că nu a înviat! A murit şi basta! Mă întreb de ce o viaţă atât de comună şi totuşi atât de jalnică a interesat ulterior Biserica?!
Acest infam Hristos, profetul de doi bani al lui D.B. este deci un simplu om. Cu vicii, cu neajunsuri, visător şi idealist. Dar...
În Numele şi cu puterea Lui s-a ridicat şi încă există ceea ce D.B. numeşte parcă cu greaţă „Biserica”. Pentru El au murit prea mulţi creştini. Pentru El au trăit, au iertat, au iubit, au îndurat chinuri înfricoşătoare. Pentru El au refuzat păcatul, în toate formele lui posibile şi imposibile. Pentru El încă se mai învaţă demnitatea, adevărul şi iertarea. De două mii de ani ne ţine vii un mit ce abundă în minciună şi în compromis? Am crezut oare, noi şi strămoşii noştri, într-un infam desfrânat? Lui ne rugăm? Iubim un mit? Murim pentru un mit?
Conform lui D.B., de la acest „profet” nu ne-a rămas decât un curios exemplu de viaţă şi...un plod ce ar fi inaugurat o dinastie „regală”!
Anulăm toate învăţăturile Bisericii, inclusiv toate Sfintele Taine?
Te-ai botezat? Ai fost păcălit cu simplă apă. Te-ai împărtăşit? Erau pâine şi vin. Te-ai rugat? Cui oare? Ai postit? A fost doar un regim dietetic. Ai iertat în Numele Lui? Ai fost umanist. Ai spus la Înviere: „Hristos a înviat!”? Zadarnic vis, deşarte speranţe. Ai crezut în învierea morţilor, în învierea ta? Te înşeli, prietene. Cum a sfârşit „profetul”, aşa sfârşi-vei şi tu. Pământ şi cenuşă. Ai crezut că ai un suflet? Nu, doar instinctul te conduce. Ai crezut că Biserica te îndeamnă şi consideră corect a nu săvârşi păcate? Nu ai ştiut să te bucuri de viaţă şi ai fost minţit o viaţă întreagă.
Astfel totul se dărâmă...Rămânem astfel doar ca nişte animale. Care vin de nicăieri şi merg spre nicăieri. Trăiesc pentru a muri şi mor fără a fi trăit. Nimic sfânt, nimic curat, nimic veşnic. Totul este aici şi acum. Ridicol, trist şi lamentabil.
Dar cine este această „Biserică” care s-a folosit de un ins de acum două mii de ani pentru a subjuga miliarde de oameni? D.B. greşeşte în mod voit din start, refuzând, conştient sau nu doar cel rău mai ştie, să amintească că Biserica nu este reprezentată de Vatican. Nu ceea ce acest compromis Vatican afişează la ora actuală înseamnă Biserica instituită de Iisus Hristos.
Oare să nu fi auzit de existenţa Bisericii Ortodoxe acest D.B.? S-a temut cumva că nu îi poate pună în cârcă greşelile istorice ale Catolicismului? S-a temut să se apropie de Adevărul, de Sfinţii şi de Taina Ortodoxiei? A simţit cumva că Hristos este viu în, prin şi pentru Biserica Ortodoxă? De ce se fereşte de Adevăr, susţinând totuşi că propagă adevărul?
D.B. vorbeşte la un moment dat de „teama Bisericii”. De cine? Biserica aceasta este totuşi o instituţie? Şi cum îi poate fi frică unei instituţii? Sau este acea mână de oameni, mereu în umbră, gata să manipuleze şi să mintă, la care face mult prea des referire? Cine sunt aceşti oameni ce formează „Biserica”? Apostolii, care au murit crucificaţi, decapitaţi, schingiuiţi sau torturaţi? Martirii, milioane şi zeci de milioane, care au crezut că a muri înseamnă a fi mereu cu Cel ce a înviat, cu Hristos Iisus? Pustnicii, călugării sau doar cei ce au trăit în lume, însă iubind cinstea, demnitatea şi adevărul? Dacă nu aceştia, atunci cine? Căci D.B. vede Biserica ca pe un fel de societate secretă care cuprinde ca o caracatiţă pe cei naivi, pe cei retardaţi...
Citez iarăşi! „Istoria violentă şi plină de falsitate a Bisericii nu putea fi trecută cu vederea. Campania ei brutală de „reeducare” a credinţelor păgâne, feministe, se întinsese pe durata a trei secole şi folosise metode pe cât de originale, pe atât de cumplite."
D.B. frizează ridicolul, bazându-se pe lipsa de cunoştinţe religioase minime a cititorilor! Şi prea des îi reuşeşte!
Deci vorbim de primele trei secole ale creştinismului. Şi noi admitem existenţa unei prigoane, a persecuţiilor, a unor mijloace cumplite de „reeducare” a maselor. Dar cu o fantastică deosebire! Persecuţiile au fost duse de autorităţile romane, în speţă păgâne, împotriva creştinilor. Deci păgânismul căuta să reeduce creştinismul şi nu invers! D.B. uită că Biserica nu era nici măcar recunoscută, admisă de stat. Cum putea să persecute pe alţii?! Violenţa amintită de D.B. a făcut, de fapt, milioane de martiri creştini, care susţineau cu preţul vieţii un adevăr negat azi de mii din speţa lui D.B.
Deci Biserica s-a opus credinţelor păgâne, implicit celor feministe. Astfel recunoaştem în tendinţa feministă actuală rădăcinile păgâne! Iar Hristos ar fi fost şi El un păgân, implicit un feminist. Biserica s-a opus cu încăpăţânare, a ucis mişeleşte nenumăraţi păgâni, a distrus credinţe străine de ale ei şi, în final, a martirizat proprii ei membri. Începând cu cei ce se încăpăţânau să rămână păgâni. Diabolic scenariu! Dar eu tot nu am înţeles cine este Biserica aceasta...atât de însetată de sânge!
D.B. ne spune că Biserica a folosit metode cumplite de subordonare a celor neascultători! Autorul nu ne spune care, dar ne asigură că erau cumplite...Să fie ceva de genul sectei lui Jim Jones? Sau să aibă drept preoţi pe câte unul de talia lui Hitler sau Stalin? Cumplita ei sete de sânge să fi dus la existenţa unor macabre „slujbe” de tipul unui Auschwitz sau din cadrul închisorilor comuniste?
Adevărul e prea evident pentru a nu ne îndoi de buna credinţă şi de iubirea de sens a lui D.B.
Ulterior autorul ne informează cum că Biserica a luptat cu furie împotriva vrăjitoarelor. Ce înţelege D.B. prin „vrăjitoare”? „Femeile învăţate, preotesele, ţigăncile, misticele, iubitoarele naturii, tămăduitoarele." Tacâmul e complet, deci se poate trece la arderea pe rug. Ni se spune chiar câte arderi pe rug a săvârşit „Biserica”! Nici mai mult, nici mai puţin de cinci milioane de femei. Cifră curios de rotundă şi de sigură...Biserica a fost un abator de femei...Deşi studiile istorice mai recente reduc numărul total al victimelor Inchiziţiei Catolice la 4500 de oameni (bărbaţi şi femei), D.B. susţine că au fost doar femei cinci milioane!
Să presupunem prin absurd că are dreptate. Ce vină are Biserica Ortodoxă?
Ce vină are învăţătura de credinţă creştin-ortodoxă dacă nu admite practicile păgâne nici măcar la ora actuală? Iar a nu le admite nu înseamnă în mod implicit a condamna pe cel ce greşeşte la moarte.
În numele cărei libertăţi se cade să admitem pierderea sau alterarea unui adevăr pe care noi îl considerăm a fi perfect, inalterabil şi veşnic? Şi dacă Biserica este aşa de misogină, de ce nu ar fi ucis toate femeile, păstrând doar un număr restrâns, care să nască şi să crească pe cei ce, la rândul lor, vor ucide femei, vrăjitoare, preotese etc.?
Cunoştinţele mele teologice îmi „spun” că Biserica nu a făcut decât să îşi exprime, să îşi formuleze adevărul de credinţă. Dacă Hristos este Fiul lui Dumnezeu, atunci El continuă să existe. Adică este viu, este veşnic viu. Iar Biserica Îl cunoaşte, trăieşte în El, pentru El şi prin El. Dogmele formulate în anul 325, la Sinodul de la Niceea, nu au urmărit să condamne „vrăjitoare” la moarte, ci să dea o formă să zicem umană Tainei Fiului lui Dumnezeu, Întrupării, Patimii şi Învierii Lui pentru mântuirea noastră. A avut atunci Biserica reacţia pe care o are organismul uman atunci când este ameninţat de viruşi ce îi pot afecta integritatea biologică vitală. S-a definit pe sine şi propria învăţătură. Altfel ar fi pierdut legătura cu Iisus Hristos, Cel ce S-a arătat nouă ca Adevăr veşnic şi indisolubil.
Bisericii nu i-a fost frică de „vrăjitoare” şi de „păgâni”, ci de propria ei moarte. Corpului uman nu îi este „frică” de viruşi, ci de propria moarte, ce intervine prin acceptarea acestor viruşi în cadrele proprii de vieţuire. A te apăra nu înseamnă a urî şi nu presupune a condamna pe eretic la moarte. "Vrăjitoarele” continuă să existe şi astăzi doar pentru că există Adevărul Bisericii, pe care caută să-l distorsioneze, să-l coboare în propriul întuneric.
D.B. se contrazice şi în privinţa Împăratului Constantin cel Mare. Pe de o parte afirmă că a rămas un păgân convins până în clipa morţii şi nu a crezut în dumnezeirea lui Hristos, iar pe de altă parte afirmă că a făcut jocul Bisericii de a impune o falsă imagine a lui Iisus, în scopuri politice, mercantile, sociale. Oare un împărat păgân şi-ar dărâma propria poziţie şi şi-ar submina propriul imperiu promovând o religie care îi neagă cu desăvârşire cultul imperial – prin care orice împărat era cinstit ca un zeu – şi propune în schimb egalitatea între oameni, incluzând defăimarea religiilor păgâne?
De ce ignoră D.B. actele istorice neutre, adică cele ce nu aparţin oamenilor Bisericii? Aceste documente demonstrează clar că timp de trei secole, împăraţii păgâni au prigonit Biserica, au condamnat la moarte mult prea mulţi creştini, au ridiculizat sau au blamat învăţăturile creştine. Şi nu pentru că acestea erau feministe sau pentru că propuneau un Hristos cinstit ca simplu om, fie El şi un profet. Ci pentru că erau de o noutate absolută şi, în acelaşi timp, la limita absurdului. Dumnezeu întrupat dintr-o Fecioară, pătimeşte ca un muritor pe Cruce şi înviază a treia zi – o învăţătură ce greu poate fi acceptată raţional!
Ca o simplă curiozitate proprie ar fi şi următorul aspect: ştim că la Cina cea de Taină au participat cei doisprezece Apostoli, dar şi Mântuitorul Iisus Hristos. Dar D.B. ne spune că ar fi participat şi Maria Magdalena. Dar confuzia devine mai mult decât evidentă! Căci tabloul lui Da Vinci, pe care se bazează şi cartea sus numită, reprezintă doar un număr de treisprezece participanţi la Cină. Iar eu nu înţeleg cum ar putea ca cei doisprezece Apostoli, cu Mântuitorul, dar şi cu Magdalena, să dea un număr de treisprezece participanţi la Cina cea de Taină! Paisprezece participanţi sau treisprezece? D.B. ne crede chiar atât de infirmi intelectual?
Sau lângă Mântuitorul era Sfântul Evanghelist Ioan, deci nu era nici o Magdalenă la Cină sau lipsea unul dintre Apostoli! Unde stă „adevărul” lui D.B.? Sau poate că unul dintre Apostoli era deja plecat la vânătoare de „vrăjitoare”!? Dincolo de ironia cu care trebuie „muşcată” minciuna lui D.B., trebuie să înţelegem că nu se cade să ne lăsăm doborâţi de cei ce urăsc pe Hristos.
Citez din nou pe D.B.:”Biserica acelor începuturi l-a confiscat pe Iisus, deturnându-i mesajul universal, învăluindu-l într-o aură impenetrabilă de divinitate şi folosindu-l pentru a-şi spori propria putere."
Poţi confisca în totalitate adevărul? Poate această curioasă „Biserică” să mintă cu neruşinare timp de două mii de ani? Oare chiar nu s-a putut găsi un personaj istoric mai răsărit decât acest profet evreu? Oare chiar nimeni nu a putut păstra şi nu a putut arăta lumii acest aşa zis mesaj universal? Şi dacă Iisus a fost doar un om, păcătos şi muritor ca şi noi, de ce este atât de important mesajul Lui? Oare Biserica să fi ucis chiar pe toţi cei ce deţineau acest „adevăr”?
Prea multe miliarde de creştini trăiesc şi au trăit în „minciună”, crezând în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Şi nu s-au simţit manipulaţi, manevraţi, minţiţi, dirijaţi, ostracizaţi etc. Au fost prea mulţi dintre ei fericiţi. Au gustat demnitatea şi verticalitatea morală. Au avut idealuri veşnice. Au iubit, au crezut, au iertat. Se pot trăi oare toate acestea în numele unei minciuni?!
Şi care era, la urma urmelor, acest mesaj universal al lui Iisus? Biserica, ca o tirană, ca o perversă şi inumană instituţie, o străveche Mafie, conform lui D.B., a înlocuit tainicul mesaj al lui Iisus cu un altul, mistificat. Autorul nu ne spune care este acesta. Aşa că se cade să deschidem Noul Testament. Ce găsim în această scriere a unei Biserici ce ucide milioane de femei şi ascunde adevăruri universale?
Curios, dar găsim Fericirile! Îndemnuri la milostenie, iertare, răbdare. La o iubire necondiţionată a aproapelui. La o puritate a inimii, a sufletului. Îndemnuri la bucurie şi veselie. O continuă afirmare la înălţarea duhovnicească prin ferirea de tot ceea ce lezează, răneşte şi întunecă propriul suflet şi inima aproapelui. O nouă viziune asupra celui de lângă tine, înţeles ca frate de care răspunzi cu o iubire veşnică. O apropiere tainică de Dumnezeu prin Acest Iisus Hristos, cu consecinţe eterne.
Curios mesaj al unei Biserici însetate de sânge! Dar este unul clar şi plin de viaţă. Spre deosebire de cel al lui D.B....
Să revenim la „adevăr”! Iisus s-a însurat cu Magdalena. Aceasta i-a făcut şi copii. Biserica, începând cu Petru, o urăşte pe „însoţitoarea Mântuitorului” şi ascunde o bună parte din viaţa şi învăţătura profetului. Care este misterul? Ne spune tot D.B.!
Pentru Biserică „utilizarea actului sexual ca un mijloc de a comunica direct cu Dumnezeu constituia o ameninţare serioasă pentru puterea şi autoasumata ei poziţie de unic intermediar între om şi divinitate”. Se putea ceva mai clar?
De două mii de ani, din cauza Bisericii, nu s-a mai comunicat direct cu Dumnezeu?! Şi nu îmi este dat să pricep cum ar putea actul sexual al unei persoane să pericliteze puterea şi poziţia unei „Biserici”?
Mai mult decât atât! Cum poate fi cunoscut Dumnezeu prin actul sexual? Nu ni se dau lămuriri. Se lasă doar să înţelegem că Biserica ne-a castrat moral şi fizic pe toţi, iar D.B. a venit să ne elibereze. Cum? Printr-un roman, gen thriller...
Totul se reduce la actul sexual… D.B. nu îşi ascunde apartenenţa la mişcarea New Age de promovare a Erei Vărsătorului, care ar înlocui şi ar elibera de acum perimatul mesaj creştin.
Ni se spune că în Era Vărsătorului vom afla adevărul. Iar acest „adevăr” este o curioasă sumă de învăţături preluate din hinduism, brahmanism şi budism. Se adaugă ceva „piper” islamist pentru a da un chip fioros Bisericii. Iar în final se presară ceva creştinism, ca să facă învăţătura cât mai credibilă. Deci „coptura” New Age este gata, iar cei creduli şi, totodată, obsedaţii sexual sunt gata s-o înfulece nemestecată !
Biserica a îndemnat la cumpătare, la abstinenţă înainte de căsătorie, la monogamie şi la ferirea de orice împătimire de ordin sexual. A condamnat doar verbal şi nu prin foc şi sabie homosexualitatea, pedofilia sau orice altă deviaţie carnală. E drept că toate acestea însemnau o unire cu divinitatea, dar o „divinitate” ceva mai întunecată, mai împătimită, mai josnică…
Curentul New Age „eliberează” pe om. Îl eliberează de condiţia sa umană, pentru o condiţie animalică, fără nici o oprelişte, fără nici o normă morală. Actul sexual este unicul adevăr. Priveşte bine situaţia şi condiţia (i)morală a societăţii în care trăim şi îmi vei da dreptate.
Eu un singur aspect ţin să mai punctez aici. De ce anume Biserica lui Iisus Hristos a cerut fiilor ei să nu cadă în ceea ce a numit „păcatul desfrânării”. Nu pentru că s-ar fi văzut ameninţată sau terorizată de nişte obsedaţi. Nu pentru că Hristos ar fi fost un profet pervers, iar ea avea nevoie de un Cap sublim şi pur, pe care se cădea să-l „fabrice”. Nimic din toate acestea!
Răspunsul găseşte-l tu însuţi la cei ce s-au „eliberat” de Biserică şi trăiesc după îndemnuri New Age, alias D.B. Ce vezi? Cumva oameni liberi şi fericiţi? Priveşte la cei ce au o viaţă sexuală intensă şi care s-au unit direct cu „divinitatea”, fie ei yoghini, practicanţi „tantra” sau simpli tineri americani, europeni. Dincolo de „fericirea” afişată în mod actoricesc, au devenit de abia de acum simple marionete. Nu ale Bisericii, ci ale propriilor trupuri, ale propriilor instincte şi patimi, ale propriilor boli incurabile. De atâta „libertate” se tot sinucid...
Se automutilează, se urăsc, se chinuie reciproc. Se aruncă pătimaş unul asupra altuia, încercând să găsească ceea ce doar Iisus Hristos le poate dărui: sens, valoare, adevăr, viaţă. Şi, mai presus de toate, veşnicie.
D.B. nu aminteşte nimic din ceea ce oferă „adevărul” lui după trecerea pragului morţii. Pentru că nu are ce."Profetul” lui e ţărână. Magdalena lui e pământ. (O curiozitate! Ne spune că acum Magdalena s-ar odihni în pământul natal, adică în Franţa. Să înţelegem că era franţuzoaică? Adică galică? Păi tot el spune că Magdalena face parte dintr-o spiţă nobilă iudaică şi că Hristos a trăit doar între graniţele iudaice! Va fi ajuns din greşeală şi în Franţa?!)
„Adevărul e că nimic nu e original în creştinism”, susţine D.B.
În care? În cel „autentic” sau în cel „falsificat” de Biserică? În primul ar fi autentic doar actul sexual ca mesaj universal. În cel „falsificat” găsesc că sunt totuşi prea multe aspecte autentice, unice şi inconfundabile. Iertarea şi iubirea duşmanului şi Dumnezeul întrupat. Mila şi îngăduinţa nelimitată, dar şi Naşterea dintr-o Fecioară. Împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos, dar şi Învierea Lui din morţi. Puterea inexplicabilă a iertării şi a dragostei, a abstinenţei, a disciplinării morale, dar şi bucuria de a trăi, de a simţi, de a iubi pe Cel ce totuşi există. Suferinţa inevitabilă în viaţa tuturor celor ce cred şi iubesc pe Hristos, dar şi puterea demnităţii, a verticalităţii, a purităţii. Şi lista ar putea continua...
Biserica nu este anti-feministă. Dovada ne-o dă tot D.B. atunci când ignoră cu bună ştiinţă şi în mod drăcesc o anumită persoană din istoria mântuirii noastre, din viaţa lui Iisus Hristos. Să zicem că nu a auzit de existenţa Bisericii Ortodoxe, dar să nu fi auzit de existenţa Maicii Domnului este de neadmis! Sau s-a temut că admiţând existenţa Ei, ar fi periclitat pretenţiile feministe ale „adevărului” său?
Oare chiar nu cinsteşte Biserica femeia? Oare chiar a subjugat-o în aşa măsură? Sau aceasta se întâmplă de fapt abia acum, când „adevărul” New Age prinde forme, iar libertinajul sexual transformă femeia, fata, copilul în obiecte impersonale ale plăcerii?
Ce om are o cinste egală sau mai mare decât cea adusă Maicii Domnului? Prin Ea ne-a venit mântuirea. Prin Ea ni s-a dăruit veşnicia. Prin Ea gustăm adevărata demnitate şi împlinirea staturii de om. Prin Ea omul este veşnic.
Sau cultul atâtor sfinte care au trăit în aşa-zisa „minciună” împotriva căreia cei de teapa lui D.B. luptă cu atâta înverşunare...
„Practica sacră – uniunea sexuală sacră dintre bărbat şi femeie, prin care cei doi deveneau un tot spiritual, fusese defăimată, considerată un act profan, ruşinos. Credincioşii care înainte simţeau nevoia comuniunii cu corespondentul lor feminin pentru a deveni una cu Dumnezeu, îşi reprimau acum impulsurile sexuale fireşti şi le considerau lucrarea diavolului”, ne învaţă din nou D.B.
De ce nu au supravieţuit religiile ce promovau astfel de „practici sacre”? De ce nu au supravieţuit societăţile ce cultivau această uniune sexuală? De ce s-au auto-ruinat prin imoralitate, decadenţă şi prin lipsirea de o serie de minime valori? De ce acest aşa-zis „tot spiritual” antrenează doar trupurile, ignorând elementul esenţial al făpturii numită „om” şi anume sufletul? De ce toţi cei care s-au lăsat integraţi în această „practică sacră” au decăzut moral, spiritual, intelectual sau chiar fizic, culminând mulţi în sinucidere? De ce o astfel de „practică sacră” se poate împlini până şi cu cea din urmă prostituată din această lume? De ce cooptează până şi minori, ajungând la perversiuni şi imoralităţi inimaginabile? De ce impulsurile sexuale au ajuns să fie motivul şi condiţia cunoaşterii şi comuniunii cu Dumnezeu? De ce este îndestulătoare împlinirea spirituală cu acte ce ţin de instinct, pe care le săvârşeşte orice animal? De ce apropierea de Dumnezeu se face prin plăcere epidermică, printr-o carnalitate ce des-figurează pe om? De ce această „uniune sacră” este atât de impersonală, atât de pasageră şi atât de scurtă? De ce nu pot avea parte de ea copiii şi cei bătrâni, nemai vorbind de cei bolnavi moral, intelectual sau chiar fizic? Să înţelegem că doar cei activi sexual pot cunoaşte pe Dumnezeu?
Întrebările pot continua astfel la infinit, iar răspunsurile vor întârzia la infinit să apară...
D.B. se cramponează de faptul că nu admite Biserica preotese în cadrul cultului. Dar Hristos şi implicit Biserica admite mame demne şi cinstite, surori curate şi împlinite moral şi intelectual, copii ce încă păstrează puritatea, candoarea şi inocenţa ce se pierd iremediabil prin actul sexual.
Feminismul cere integrarea femeii în cler, în cadrul cultului creştin. Biserica nu poate accepta aceasta din motive mai mult decât rezonabile. Nu pentru că ar discredita femeia, ci tocmai pentru că o cinsteşte. Rolul mâinii este acela de a scrie, de a spăla sau de a ajuta la întreţinerea nutritivă a vieţii. Acest rol nu poate fi suplinit în cadrul existenţei organismului uman de picior sau de ochi. Cultul divin este strict „masculin” pentru că în acest cult este jertfit Hristos, Capul Bisericii.
Pentru că în acest cult nimic nu are conotaţii sexuale. Aceasta pentru a ţine cont de faptul că în cadrul Sfintei Liturghii are loc o chemare a lui Hristos, o invocare continuă şi o primire a Lui. Pe El, pe Iisus Hristos, Îl cheamă, Îl invocă şi Îl primeşte un alt „el”. Rolul femeii este de a naşte preoţi, care să hrănească lumea cu Trupul lui Hristos. Demnitatea ei stă în a cinsti, a sfinţi viaţa peste care coboară harul invocat de bărbat, de preot. Acesta slujeşte o Liturghie care sfinţeşte o existenţă ce nu o are de la sine, ci de la o femeie. Fiecare gen are un rol bine definit, pe care feminismul îl ignoră cu desăvârşire.
Cuvântul rostit de Hristos trebuie rostit din nou de un bărbat. Minunile săvârşite de El sunt re-făcute tot de un bărbat-preot. Jertfa lui Hristos trebuie în-chipuită, re-prezentată tot de un bărbat. Cum ar putea o femeie să ne pună înainte viaţa lui Iisus Hristos? Înaintea Sfintei Treimi stă totuşi un bărbat, vorbind desigur de Sfânta Liturghie. Iar extrapolând, viaţa este adusă printre noi doar de o femeie. De ce se caută a se anula nişte rosturi bine definite? Nu consideră Biserica că femeia ar fi nevrednică sau impură. Dar ea, femeia, este potirul, primitoarea, receptacolul a tot ceea ce este sfânt prin intermediul bărbatului. Nicidecum sexual, ci în chip tainic, liturgic, divin. Precum Iubirea...
Dar acestea sunt Taine pe care D.B. nu le poate cuprinde. Femeia, pentru el, nu mai este viaţă, maternitate, dăruire, candoare şi lumină. Este un obiect sexual, mascat în aşa zise „practici sacre”.
„Biblia este un produs al omului”. Dacă Iisus Hristos este doar un om, are dreptate D. B. Dar ce facem dacă El este Fiul lui Dumnezeu? Cartea „Codul lui Da Vinci” este un produs al omului. Punem Biblia pe acelaşi cântar? Ceea ce cuprinde ultima naşte sfinţi, martiri şi genii ai adevărului şi
şi demnităţii. Ce naşte prima însă? O generaţie de obsedaţi sexual, o generaţie lipsită de ideal, de frumuseţe, de cultură şi de vigoare. Atât!
Cei infirmi moral vor să aibă un Dumnnezeu infirm moral şi El, Care să le îngăduie şi chiar să le susţină toate căderile, păcatele şi patimile lor josnice. Adevăratul Hristos nu poate cuprinde în braţele Sale iubitoare pe cei pătimaşi, pe cei înlănţuiţi de păcatele trupeşti. De aceea D.B. şi cei de teapa lui s-au gândit să „fabrice” un „Hristos” murdar, josnic şi mult prea uman.
Autorul caută să ne convingă că se bazează pe texte relevante, descoperite la Qumran sau la Marea Moartă. Nu ne explică de ce este atât de sigur cum că „Evanghelia lui Toma” chiar a fost scrisă de Sfântul Apostol Toma. Doar pentru că acest fals moral cuprinde o învăţătură ce susţine o viaţă imorală şi se arată a fi pe linia păgână a curentului New Age?
De ce are siguranţa faptului că aceste scrieri realmente cuprind adevărul? Cele de la Qumran sunt doar amintite de D.B., ignorând însă esenţialul! Ele aparţin unei comunităţi monastice, cu reguli de vieţuire extrem de aspre. Abia comunitatea de la Qumran ar putea fi bănuită de anti-feminism, căci impunea o strictă deosebire între sexe, cu o abstinenţă ce frizează regulile monahale de astăzi. Se presupune că însuşi Sfântul Ioan Botezătorul ar fi făcut parte din cadrul acestei comunităţi.
Deci cum ar putea acest tip de comunitate să elaboreze scrieri ce susţin practici sexuale dubioase? Cum ar putea promova această iresponsabilitate, această pervertire şi însăşi această tăgăduire a lui Dumnezeu, atât timp cât modul lor de vieţuire era unul ascetic, cu stricte norme morale şi cu o vie credinţă în venirea lui Mesia? Iar dacă Biserica nu recunoscut aşa-zisa „Evanghelie a lui Toma” sau pe cea „a lui Iuda”, nu a făcut-o din frică, cu un sentiment de culpabilitate. Se cade să admitem falsuri grosolane doar pentru a nu fi acuzaţi de ipocrizie, de trădare a adevărului, de bigotism? Iubim pe Iisus Hristos şi apărăm adevărul Lui. La fel cum copilul îşi iubeşte mama şi apără demnitatea, integritatea şi numele acesteia. Toţi cei care cred în „cuvintele” lui Iuda vor avea acelaşi sfârşit ca şi el.
Articolul de faţă se cuvine să se apropie de final. Cine a gustat măcar o clipă în viaţa sa din dulcea demnitate, din credinţa şi dragostea faţă de Iisus Hristos, nu se va lăsa lezat de astfel de cărţi. Satana are şi el un cuvânt de spus. Fie prin „Evangheliştii”lui Pippidi, fie prin falsul Hristos al lui D.B. Curios este că ambele „cuvinte” sunt impregnate de o făţişă sexualitate. Sau că ambele sunt apreciate de cei fără de Dumnezeu, învăluiţi de necredinţă, imoralitate, incultură şi egoism profund. Iubitorii de plăceri carnale, adică cei mici, murdari şi întunecaţi moral, vor primi benevol „adevărul” New Age. Cei cocoşaţi sufleteşte nu văd soarele decât în bălţile de noroi şi de mizerie ale acestei lumi. Şi consideră că soarele e strâmb, murdar şi negru, aşa cum le este şi lor inima şi conştiinţa.
Adevărul este Iisus Hristos. Cine Îl iubeşte, va rămâne pentru veşnicie în Adevăr!








#133332 (raspuns la: #133174) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Parerea mea! - de blueside la: 21/07/2006 21:30:14
(la: Diferenta dintre educatie si dresaj)
Ne nastem cu capacitatea si nevoia de a invata, este in fiecare nou nascut un gol care se va umple pe parcurs ce creste. Cu ce se va umple? De cine depinde ceea ce va pune copilul in inima in minte?
Un copil nu stie cand se naste, mai nimic, deci trebuie sa invete.
Parintele trebuie si este dator, sa intervina in cresterea copilului, chiar daca aceasta ar putea fii un dresaj si nu o educatie...
Si ce putem invata pe copil? Lucrurile ce le stim, ce le-am invatat si noi la randul nostru. Si vom avea copilul nostru, dresat de noi, cum ne place si cum credem noi ca este bine.
Si daca nu vrem sa ne dresam noi copilul, el va fii dresat de altii. El trebuie sa invete si fie ca invata de la noi sau de la altii el va invata.Daca va primii o educatie pe strada ( dresaj pe strada ) ce vom avea? Copilul nostru dresat de altii!
Cred, ca un copil ar putea sa fie oglinda familiei, caci asa cum este copilul sunt si parintii! El vede lucrurile care se fac in familia sa, invata acele lucruri si apoi le va face si el. Primul erou din viata copilului, primul model, va fii tatal sau!
Dresaj sau educatie? Nu stiu care este denumirea potrivita, nu stiu daca educatia tine pana la un punct si apoi intervine dresajul, dar prefer un copil educat ( dresat ) de mine si nu de altii...
DEX-l ne spune:
EDUCÁŢIE, educaţii, s.f. Ansamblu de măsuri aplicate în mod sistematic în vederea formării şi dezvoltării însuşirilor intelectuale, morale sau fizice ale copiilor şi ale tineretului sau, p. ext., ale oamenilor, ale societăţii etc.; rezultatul acestei activităţi pedagogice; bună creştere, comportare civilizată în societate.
DRESÁRE s.f. Acţiunea de a dresa şi rezultatul ei; dresaj, dresură.
E o diferenta ...
tur(c)izma romaneasca - de Florin Constantinescu la: 29/09/2006 11:44:18
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Stimati domni si doamne si domnisoare si ce-o mai fi pe aci',
je (ca zilele astea ne treziram fran(mo)cofoni, da' nu ma prinsai si
di ce) crede ca daca vrei sa faci turism intr-o tara, trebuie ca mai
intai sa te speli pe maini si pe picioare (si eventual pe fata), sa
tragi apoi o pereche curata de ciorapi, sa iei pantofii ai buni, de
piele autentica, le tragi o cremuiala si o lustuiala (dupa ce in
prealabil ai sters praful si noroiul de pe lateralele talpii si fetze).
Te incalti, iei costumul cel curat, ai grija sa ai o camasa calcata si ... pleci la scoala. Acolo te ocupi cu invatatul. Inveti ce inseamna
tzara ta. Inveti ce e aia bun simt, ce e aia omenie, ce e aia
verticalitate, ce e aia onoare, ce e aia patiotism, ce e aia si ce
e ailalta....

Dupa ce te lamuresti bine cu notiunile elementare, pe care in mod
normal ar fi trebuit sa ti le bage in cap ma-ta si tac-tu inca de
cand te aflai in intervalul 1-7 ani (de acasa), incerci sa belesti ochii
in stanga si in dreapta, pe la unii si pe la altii. Ca sa mai inveti
suplimentar cate ceva.
Eeeeee si acusha te poti apuca sa faci TURISM.
Turismul, daca ne uitam prin DEX, este o activitate cu scop
recreativ si cognitiv. Adica o activitate creeata si destinata
intretinerii si reconditionarii creierilor din capatzana.
Domnilor, cu creierii nu te joci. Sau daca vrei sa te joci cu creierii
cuiva, sa ii faci sa se simtzeasca bine, trebuie ca tu insuti sa ai
creieri si sa stii sa ii utilizezi.
Nu poti crea si dezvolta activitati in care sunt implicati creierii,
incaltat fiind in cizme de cauciuc, pline de namol, nu poti sa puti a
otravuri si alte chimicale, nu poti fi jegos si pe dinafara si pe
dinauntru...
Iar je personal crede ca noi romanii am cam uitat in ultimii ani sa
ne mai spalam dracu'. Pe maini, pe picioare, pe dinti si pe mai
unde vreti Dumneavoastra.
Cum doriti sa facem turism?

Asa ca Domnu Buz are dreptate. Este aproape imposibil sa
parcurgi 10 km in Romania fara sa te izbeasca mizeria (fizica,
morala si de care mai doriti, ca se gaseste din toate soiurile).
Singurele lucruri curate din Romania sunt gipanele, limuzinele si
peretii noi ai vilelor, vopsiti in cele mai imbecile culori posibil.

Nu poti face turism intr-o tara diluata spiritual, in care toata lumea
se caca cu succes pe tot ceea ce inseamna valoare, exceptand
banii, fireste.
Nu poti face turism intr-o tara in care chiciu', prostia si prostul
gust, nesimtirea, snobismul, lipsa de onoare, coruptia etc.
domnesc si sunt stapanitoare peste tot si toate.

Mi-e scarba sa recunosc ca Romania a devenit o tara in care toate
toate canalele s-au infundat, iar dejectiile nu mai pot fi duse de
apa spre statiile de epurare. Am ajuns sa facem parcuri naturale
cu noile masive montane...muntii de gunoaie, morale sau fizice, ca
nu mai conteaza.

16 milioane de euro? Pentru ce? 16 milioane de euro valoreaza
imaginea Romaniei? Va inselati domnilor.
Imaginea Romaniei nu o vom face nici cu 16 miliarde de euro, nici
cu 160 de miliarde. Imaginea Romaniei nu se face din bani sau cu
bani. Se face cu oameni. Imaginea Romaniei nu este facuta de
soselele pline de gropi, mizeria de pe strazile oraselor, tarabele si
magazinele imputite care vand hoituri chimizate si cosmetizate...

Imaginea o fac oamenii care asfalteaza soselele, aia care fac
mizeria din orase, aia care vand in tarabele imputite si asa mai
departe.
Cam cat credeti ca ne costa onoarea, bunul simt, ma rog chestiile
astea expirate si de care pe la noi nu prea se mai aude de mult
timp?

Fotografia. In Romania. Cam asta reprezinta imaginea Romaniei, nu?
Cred ca sunt in jur de 80-100 de mari fotografi romani care s-au
stins din viata. Ia spuneti-mi si mie repede cate saituri romanesti amintesc si contin fotografii ale acestora? Ai?
Cred ca zero domne. O.
Fotografia romaneasca nu are istorie. De ce? Pentru ca asa vrea muschii nostrii de mari fotografi. Pentru ca ne doare in fund.

Toate cele bune,
Florin
sau www.crosslight.ro , www.clubuldefotografie.ro
Anunt Important - de Homo Stultus la: 11/10/2006 20:15:22
(la: Institutul de mistocarie !)
"Somnul ratiunii naste monstrii" - Goya

1. Patron fara buget
1.1. Caut personal - de preferat absolvent al Institutului (cu grad universitar sper eu) - mai sus amintit.
1.2. Angajez doar candidati cu inaltime de peste 1.90 (motivatia reiese din fisa postului pe care o anexez in josul paginii)

2 Conditii de inscriere la concurs:
2.1 Minim 30 de credite obtinute la disciplinele din aria curriculara Impertinenta
2.2. Calificativul la purtare sa fie maxim Insuficient
2.3. Candidatul ideal sa dovedeasca tendinte cleptomane
2.4. Dosarul candidatilor sa fie insotit de doua scrisori de plangere: din partea profesorului indrumator si din partea unui sef de catedra
2.5. Candidatul ideal sa posede vaste informatii in ceea ce priveste limbile de circulatie interna (ex. rromani)
2.6. Candidatii care sufera de harnicie vor fi exclusi din concurs
2.7. Nu se accepta candidatii care au citit mai mult de trei carti si care stiu ce inseamna cuvantul "contingent"
2.8. Examenul de admitere consta intr-o proba practica prin care candidatul (absolvent al institutiei dumneavoastra) trebuie sa demonstreze ca are aptitudini de produs mentosane (procedeul admis - frecarea mentei) si evident nu va fi declarat admis decat daca va reusi in timpul programului (8 ore) sa taie un sac de frunze la caini.

3. Fisa Postului
3.1. Pozitia angajatului in firma este de level entry cu posibilitati excelente de avansare
3.2 Angajatul se supune ierarhic bunului plac si este obligat sa colaboreze cu lenea
3.3 Principala sarcina de serviciu este plimbarea eleganta a holoangarului de aceea preferam angajati cu constitutie atletica
3.4 Nivelul de salarizare pentru inceput este -(minus) 1,50 RON (suma pe care angajatul o depune lunar la casierie si care reprezinta uzul moral si fizic al holoangarului)

4. Cei interesati sunt rugati sa isi posteze C.V.-ul pe acest forum.
Va multumesc.
Director Resurse Umane Mentosana S.D.,

Homo Stultus

*S.D. = Stat Degeaba

brod - de alex andra la: 27/03/2007 08:36:35
(la: "L'enfer c'est les autres")
Nevoia omului de mizerie morala si fizica expusa cu nerusinare pare sa fie la fel de mare ca nevoia de basme. Doar ca nu toti oamenii au aceleasi nevoi:)
#181529 (raspuns la: #181100) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
:) - de anitzasmile la: 09/04/2008 11:05:03
(la: Donatie de carte...)
:)) findca pretentiile cresc... - tocmai...de ce ar fi mai bun un comp vechi,care abia mai respira si care mai degraba creaza batai de cap decat ajuta in locul unei carti din care un copil chiar poate invata ceva?adica e mai bine sa te apuci sa explici copilului de ce nu merge,de ce se blocheaza,de ce nu ruleaza (automat nu poate invata) nu stiu ce program, etc...?

inteleg ca nivelul de trai e scazut, nevoia mare,calu' de dar nu se cauta la dinti...dar decat sa donez un lucru care NU FOLOSESTE, mai bine nu donez ...:(

"Pamantu' la dansu ne cheama"
:) - pe mine inca nu :)

nu sunt de acord cu ce spui, e un punct de vedere gresit, e ca si cum ai da de pomana produse alterate...o carte nu se invecheste niciodata, moral, iar fizic ...nu altereaza informatia :)
#300756 (raspuns la: #300741) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
citeste cu atentie, nu confunda inselaciunea in sens de furtisag excrocherie cu completarea unor carente si lipsuri de ordin afectiv (moral si fizic...) si ai sa vezi ca nu e asa o porcarie.
de acord cu 1brasovean ca institutia casatoriei, asa cum e perceputa de multi e perimata; in loc de libertatea individuala as folosi termenul de dreptul la fericire si implinire.
#438535 (raspuns la: #438489) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mirabela anghel - de Roman Haduch la: 30/12/2009 14:43:53
(la: Scopul existentei noastre pe pamant)
eu cred ca nu iti alegi parintii, tara, regimul politic etc., atunci cand te nasti . Nu cred nici in hazard, insa calific procesul acesta ca fiind o taina ( si nu vreau sa o spulber cu lumina sovaielnica a parerilor subiective. Pentru mine , stabilirea coordonatelor locului in care ne-am nascut reprezinta o taina. In viata fiind , insa ai posibilitatea , cu adevarat, sa alegi sa te nasti din nou recunoscand ca esti pacatos si primind oferta Celui Vesnic in sensul de a-L invita in inima Ta si a-L ruga sa-ti conduca viata. In aceste circumstante se intampla minuni. Biblia iese din anonimat, sufletul prinde nadejde si viata noua capata Sens. Iisus Hristos este CALEA, ADEVARUL SI VIATA. Este Lumina care te scoate din labirintul Bardo ( vezi Bardo Thodol), transcede conceptul NIRVANA si ai sanse sa traiesti o viata din belsug in care, de ai un pic de suferinte ai si nadejdea ca nu sunt vrednice de a fi puse la un loc cu satisfactiile din Imparatia Celui ce se prezinta ca fiind DOMNUL DOMNILOR, REGELE REGILOR, Prietenul tau cel mai bun. Astfel ai acces la Vesnicie si daca media anunta cataclisme , poluare morala, poluare fizica, chimica etc., tu astepti CERURI NOI SI UN PAMANT NOU pe care va locui neprihanirea. Deci poti alege o viata din plin ori o viata condusa de mintea fireasca. In alta ordine de idei LA MULTI ANI CU SANATATE sa iti dea Dumnezeu toate raspunsurile pe care le doresti.SLS
mirabela anghel - de Roman Haduch la: 30/12/2009 21:21:42
(la: Scopul existentei noastre pe pamant)
intrucat nu am sesizat daca este ascultata si opinia mea, repet:eu cred ca nu iti alegi parintii, tara, regimul politic etc., atunci cand te nasti . Nu cred nici in hazard, insa calific procesul acesta ca fiind o taina ( si nu vreau sa o spulber cu lumina sovaielnica a parerilor subiective. Pentru mine , stabilirea coordonatelor locului in care ne-am nascut reprezinta o taina. In viata fiind , insa ai posibilitatea , cu adevarat, sa alegi sa te nasti din nou recunoscand ca esti pacatos si primind oferta Celui Vesnic in sensul de a-L invita in inima Ta si a-L ruga sa-ti conduca viata. In aceste circumstante se intampla minuni. Biblia iese din anonimat, sufletul prinde nadejde si viata noua capata Sens. Iisus Hristos este CALEA, ADEVARUL SI VIATA. Este Lumina care te scoate din labirintul Bardo ( vezi Bardo Thodol), transcede conceptul NIRVANA si ai sanse sa traiesti o viata din belsug in care, de ai un pic de suferinte ai si nadejdea ca nu sunt vrednice de a fi puse la un loc cu satisfactiile din Imparatia Celui ce se prezinta ca fiind DOMNUL DOMNILOR, REGELE REGILOR, Prietenul tau cel mai bun. Astfel ai acces la Vesnicie si daca media anunta cataclisme , poluare morala, poluare fizica, chimica etc., tu astepti CERURI NOI SI UN PAMANT NOU pe care va locui neprihanirea. Deci poti alege o viata din plin ori o viata condusa de mintea fireasca. In alta ordine de idei LA MULTI ANI CU SANATATE sa iti dea Dumnezeu toate raspunsurile pe care le doresti.SLS> am incheiat repetarea si, intrucat acum suntem mai aproape de finele anului 2009 decat la momentul cand am postat opinia mea, prima oara, va doresc din nou LA MULTI ANI , MULTI, SANATOSI, FRUMOSI, PLINI CU SATISFACTII.
In 2010 sa facem mai mult bine decat in 2009 .
Baby... - de Lady Allia la: 20/04/2010 13:03:57
(la: nordul)
:) tocmai aici e frumuseţea diversităţii - faptul că eu consider nordul meu poetic altul :), iar acest nord este nordul meu moral,sufletesc, fizic chiar... acela care îmi dă de fiecare dată nişte palme binemeritate şi îmi spune că dacă nu văd licărul înseamnă că am nevoie de ochelari :).
#536721 (raspuns la: #536456) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de afroditul la: 20/02/2013 00:53:34
(la: Bla bla)
Nu am de gand sa fac studii stintifice asupra materialului, dar conteaza ca n-a fost o scorneala de-a mea... cu ce esti mai convingatoare? Pai sa ne batem in citate... :)

"Intr-un stil arhaic, oglindind culoarea timpului, cronicarul conturează portretul marelui voievod. El începe cu accentuarea unei trăsături fizice, arătând printr-o formulare antonimică (“nu mare de stat”) că domnitorul era scund de statură. Această exprimare reflectă admiraţia cronicarului faţă de impresionanta personalitate istorică la care se referă. Prima trăsătură morală pe care o evidenţiază autorul este temperamentul impulsiv al voievodului (“mânios şi degrabă vărsătoriu de sânge”) care se înfuria repede şi pedepsea necruţător (“de multe ori la ospeţe omorâea fără judeţu”). Calităţile lui Ştefan-Vodă evidenţiate prin antiteză desăvârşesc profilul moral al unui mare domnitor, înţelept şi harnic (“om întreg la fire şi neleneşu”), el ştia să vegheze cu hotărâre şi energie ca treburile domniei să meargă bine, controlând totul cu grijă (“lucrul său îl ştia a-l acoperi şi unde nu gândeai acolo îl aflai”).

Si aici e vorba chiar de preferatul tau Grigore Ureche care incepe cam abrupt despre Stefan. Aia cu sfintenia vine mai apoi deupa ce aflam ca era un pic violent. O fi adevarul pe undeva pe la mijloc... adica n-a avut 50 de copii si numai 25... dar chiar sa-l scoti asa "impotent" ca a avut doar neveste oficiale juma de duzina si niste tiitoare care apar cu nume in diferite documente... unde sunt balivernele?
#641981 (raspuns la: #641977) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Portretul lui Dorian Gray - O - de ygrec la: 16/12/2003 07:23:48
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Portretul lui Dorian Gray - Oscar Wilde
Fructele pamantului- Noile Fructe - Andre Gide
la paisprezece ani te marcheaza si...uite ca nu le uiti nici mai tarziu!



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...