comentarii

portretul bunicii


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Retetele bunicii - de (anonim) la: 06/10/2003 12:07:12
(la: Retzetele bunicii.. Cuvant inainte.. :-)))
Cu afisarea pe forum a retetelor bunicii este la fel ca si cu "down-load-ul" muzicii pe gratis de catre unii de pe internet.
Cei care aveti mostenite retete bune nu le publicati fiindca unii "intreprinzatori" vi le vor copia si utiliza cu drept de autor in propriile lor carti de bucate sau restaurante...ca plagiatu-i la moda astazi.:):):):):)
bunicuta... - de Coralie la: 10/10/2003 08:12:20
(la: Salut, salut !)
cat de "bunicuta" esti??

a naibii pseudonimurile astea...:-))
#1021 (raspuns la: #937) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Chiar asa, ce spunea bunica.. - de Ingrid la: 28/10/2003 12:54:22
(la: De ce evreii au fost "persecutati" tot timpul???)
Chiar asa, ce spunea bunica....dumitale, ca bunicul meu stiu ce zicea: si-a purtat ultimii ani cu mare "mandrie" ochiul de sticla, caci,pe cel pe care i-l daduse bunul Dumnezeu ,i-l scosese un verzisor, lovindu-l cu parul in cap. A, vei spune ca bunicul a fost vinovatul, bien sur!
#2450 (raspuns la: #2414) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Portretul lui Dorian Gray - O - de ygrec la: 16/12/2003 07:23:48
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Portretul lui Dorian Gray - Oscar Wilde
Fructele pamantului- Noile Fructe - Andre Gide
la paisprezece ani te marcheaza si...uite ca nu le uiti nici mai tarziu!
Tin minte ca bunica-mea din M - de Daniel Racovitan la: 16/12/2003 08:08:49
(la: Scutecele)
Tin minte ca bunica-mea din Moldova ne facea. Sunt delicioase! :)
Multumim pentru reteta, cred ca o vom incerca in premiera "di Craciunul aista" :)
Bunicul - de SB_one la: 06/02/2004 13:24:17
(la: Puterea)
Bunicul meu se trezea in fiecare dimineatza pe la 5( cinci nu shinshi, ca era oltean), se uita la cer si zicea: azi ori ploua,... ori nu ploua!

...si avea intotdeauna dreptate.


SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#9049 (raspuns la: #9023) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"verdele primaverii" sau tot: buna... - de belazur la: 04/03/2004 19:36:36
(la: Poveste de decembrie)
Bunica iubea florile. Aproape la fel de mult ca pe noi, nepotii ei... Cand a scris "usoara, maica, usoara,/ c-ai putea sa mergi calcand/ pe semnitele ce zboara/ intre ceruri si pamant...", Vieru s-a gandit probabil la bunica mea: descrierea exacta, portretul-robot al bunicii mele... Trebuie ca s-a trasnformat in noianul de flori care a acoperit fereastra, casa, drumul pana la biserica, pana la cimitir, cimitirul... De atunci imi sunt altfel dragi florile... De fapt totul are alt sens, parfum, culoare de atunci... Nu stiu de ce as vrea sa se schimbe "starea mea de spirit". Sunt lucruri ireversibile, pe care trebuie sa le primesti asa cum primesti "vedrele primaverii". Dimpotriva, cred ca ar fi trist sa uit, macar pentru o clipa, ca bunica va inflori si anul acesta, si la anul, si peste zece ani, si atunci cand eu nu voi mai fi...

Frumos din partea lui tweety sa scrie asa si sa nu ma lase sa uit...

#11373 (raspuns la: #11343) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Zicala de la bunica! - de ALINA DUMITRESCU la: 07/03/2004 14:34:33
(la: Pentru femei)
Avea bunica deasupra plitei de bucatarie un peretar(adica ceva cusut-brodat si agatat pe perete
Scria:"Bucataria fara femee,e ca lacatu fara chee"
Eu traiesc cu sotul meu si doi fii.Nu e usor,desi mai ajuta si ei.
Mult din grija de zi cu zi apartine general femeii.
Inimile sus ginta feminina!
Alid'art
Portretele participantilor la "Big Brother" - de Dragos Bora la: 14/03/2004 08:59:30
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Va salut!
Acum am alta nelamurire. Am vazut intr-o revista portretele (fotografice)
ale participantilor la "BB", editia a II-a.
Toate erau la fel. Aceeasi iluminare, aceeasi expresie s.a.m.d.
Am avut senzatia (desi stiam prea bine cine sint) ca toti sint o apa si un pamint. Niste robotzei care-or sa se dea cap in cap si cu capul de pereti
intr-o "casa". Scuze, dar fotografia mea din buletin e mult mai sugestiva.
Vorbeste mult mai mult despre mine.
Intrebarea e, din ce cauza s-a facut o prezentare asa uniformizanta
a participantilor? Banuiesc ca fotograful n-are nici o vina. N-ar fi fost
mai utila, neceasra, incitanta s.a.m.d. o serie de portrete care sa spuna
ceva despre fiecare in parte? Chit ca mare diferenta-ntre ei nu-i...
Vorba lui Ion Baiesu... "Minte-ma frumos!" sau...
"Minte, ma, frumos!" Multumesc!
Dragos Bora
am citit "portretul .." de ce - de anda la: 28/03/2004 11:07:02
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
am citit "portretul .." de cel putzin 6 ori...shi in engleza shi in romaneshte! ar trebui sa incerci varianta in engleza, pentru ca multe dintre semnificatzii se pierd u traducerile!
"that, which doesn't kill us, only makes us stronger"
#12950 (raspuns la: #11088) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bunica mea are cancer, se par - de alexbrie la: 18/05/2004 06:01:43
(la: Despre viata si moarte)
Bunica mea are cancer, se pare; ea nu stie; ai mei nu i-au spus, sa nu ii amarasca putinele zile ramase; ma simt aiurea scriind lucrurile astea aici; am fost socat sa aflu ca peste cateva luni sunt sanse mari sa nu o mai gasesc. Incerc de atunci sa imi inchipui ce va fi dupa.
De cele mai multe ori cred ca "dupa" inseamna nimic; inseamna intuneric si liniste. Uneori cochetez cu ideea raiului traditional, cu pajisti de iarba verde, ciresi, copii jucausi si batrani sfatosi. Steinhardt scria ceva de genul "fiecare are, dupa moarte, parte de ceea ce crede".
M-ar ingrozi asa ceva, nu pentru mine, ci pentru cei dragi mie, care poate nu cred. M-ar ingrozi de asemenea gandul reincarnarii in lumea asta pornita spre autodistrugere.
Asa ca sper intr-un sfarsit linistit si frumos pentru toti; si sa ne vedem cu bine pe campiile inverzite.
LMC, bunica imi spunea.. - de Jimmy_Cecilia la: 23/07/2004 13:42:29
(la: Casuta postala a lui Jimmy-Cecilia)
Draga LMC, bunica mea spunea : "a fi shcolit (a avea scoala) nu înseamna obligatoriu a avea educatie si bun simt"

in viata de toate zilele, daca trebuie sa aleg, aleg persoanele cu bun simtz, nu cele cu diplome...
#18263 (raspuns la: #18192) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
portrete senzationale facute chiar cu 28 de mm (Nelamurire - de Dragos Bora la: 24/08/2004 23:14:44
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
> (cu toate ca am vazut portrete senzationale facute
> chiar cu 28 de mm)

Nu-s chiar senzationale, (poate "senzationale", deoarece
Ion Cristoiu e "parintele" presei "de senzatie" dupa '89 ;-)
dar oricum facute cu ceva in jur de 28 mm - coperta cartii
"Singur impotriva tuturor" de Ion Cristoiu. De Dinu Lazar.
#20290 (raspuns la: #20001) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Portretul lui Dorian Gray - de (anonim) la: 15/09/2004 14:11:12
(la: Despre frumusetea uitata a vietii-Andrei Plesu/Opinii-Jurnalul N)
Este de remarcat faptul ca frumusetea vietii este totusi inca o amintire, si s-ar putea spune ca deja trebuie recurs la literatura pentru a lua contact cu elementele vietii depline. Domnul Plesu are insa inca mule elemente din pierduta si fermecatoarea viata patriarhala atit de prezenta inca la Topirceanu, etc. Acest fenomen de pierderea simturilor, imaginatiei si al ideilor nu este deloc un event rominesc. Cu adevarat romaneasca este capacitate de asi aminti despre o forma diferita de a intimpina viata. Toata omenirea se gaseste in acesta incrucisare, unde devine absolut evident ca realitatea nu exista ca ceva strain subiectului ce o traieste ci ea depinde si se construieste pe horizontul animic spiritual si cultural al fiecaruia si, vai...ea depinde de libertatea individuala. Socializarea spiritului si prin urmare a gindirii este cauza principala a acestei pierderi. Libertatea trebuie cucerita.
Felicitari domnului Plesu pentru acest portret a lui "Dorian Gray", adevaratul guru al desteptarii individuale.
ISTORIE RECAPATATA(continuare VII) - de DESTIN la: 18/09/2004 06:27:34
(la: Cum gandim?)

-Veniamin Kostaki (1768-1846), strănepotul lui Constantin Costache. Mitropolit al Moldovei şi Sucevei (între 1803 şi 1808; apoi, din 1812 până în 1842),“cel mai înalt prelat al bisericei noastre”, în secolul al XIX-lea.

Om de cultură, el a înfiinţat, în 1805, tipografia de la Mănăstirea Neamţului (unde şi-a tipărit şi propriile traduceri; acolo există un tablou al său de tinereţe, dinainte de a se călugări), Seminarul de la Socola (în 1803) şi multe alte şcoli.

Ctitoriile sale se regăsesc, desigur, şi în domeniul bisericesc: la Mănăstirea Secu a construit, în anul 1823, pe latura de NE, biserica Sfântul Nicolae, ridicată de călugării mănăstirii, având o turlă înaltă pe naos şi fiind zidită pe temelia vechii biserici de lemn de la 1785, care fusese mistuită de foc.

A mai construit aici, pe locul vechii sihăstrii a lui Zosim, biserica Bogoslovul, cu hramul Naşterea lui Ioan Botezătorul, sfinţită în 1832, care este ridicată din zid de piatră şi cărămidă, cu pridvor deschis, spre deosebire de vechea biserică.

În anul 1824, reface Mănăstirea Sihăstria, după ce fusese arsă de turci, în 1821.

La Mănăstirea Agapia ctitoreşte, pe latura sudică, Paraclisul cu hramul Naşterea Maicii Domnului.

Un tablou votiv al său se află în pridvorul Bisericii Trei Ierarhi, din Iaşi, alături de cele ale mitropoliţilor Varlaam, Dosoftei şi Iosif Nanicescu.

Tot Mitropolitul Veniamin Kostaki este cel care a fost iniţiatorul construcţiei Catedralei Mitropolitane din capitala Moldovei unde îşi are, de altfel, şi mormântul, lângă Moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva.

La bătrâneţe, Veniamin a demisionat din funcţia de Mitropolit şi s-a retras în pustnicie la Mănăstirea Slatina, unde s-a şi stins.

Veniamin Kostaki nu a fost numai un înalt cleric, ci şi un om preocupat de frământările politice ale vremii.

Între 1 ianuarie 1807 şi 26 iulie 1812 a fost caimacam al Moldovei, împreună cu mai mulţi boieri (aceasta este cea mai lungă căimăcămie din istoria Moldovei !).

Cea de-a doua sa căimăcămie s-a desfăşurat între 29 martie 1821 şi mai 1821.
Mitropolitul Moldovei a fost şi un adept fervent al Eteriei.

El a sfinţit, la biserica Trei Ierarhi, steagul organizaţiei greceşti şi l-a binecuvântat pe prinţul Alexandru Ipsilanti, pe care îl vedea, la 1821, ca pe un eliberator.

Această atitudine l-a ajutat pe Mitropolit să obţină anularea anatemei aruncate de Ţarul Petru cel Mare asupra familiei lui Lupu Costache.

Iată ce scria istoricul francez Edgar Quinet la moartea fostului mitropolit al Moldovei:

“Suflet de o castitate îngerească, frumos şi plin de maiestate, cum n’ am văzut alt bătrân în viaţa mea. Când mitropolitul Veniamin, îmbrăcat în splendoarea bisericei sale orientale, se înfăţişa îmbrăcat cu vestmintele cele aurite, cu pletele-i de zăpadă şi în valuri pe umeri, poporul vedea într’ânsul pe însuşi sfântul patron al Moldovei”.

În încheiere, un fragment din testamentul lui Veniamin Kostaki; vorbe care exprimă un crez de o viaţă:

“Toate mijloacele câte împrejurările m-au înlesnit, le-am întrebuinţat spre ridicarea naţiei…”.

Ramura Boldur-Lăţescu:
-Iordache Kostaki Lăţescu-Boldur, stră-stră-stră-nepotul lui Lupu Costache.

S-a născut în 1798, la moşia Hudeştii Mari, din ţinutul Dorohoi, ca fiu al armaşului Ioniţă Costache şi al Zoiţei Crupenski, descendentă a Movileştilor şi rudă cu familia Cuza.

A urmat Şcoala de cadeţi din Petersburg şi Theresianum-ul, şcoli militare unde aveau acces numai vlăstarele aristocraţiei.

A fost agă, vornic de Ţara de Sus, polcovnic, comandant al Divizionului de cavalerie de la Iaşi (în 1830), mare-hatman, mare-vornic, inspector general al miliţiei Moldovei şi s-a ocupat de educarea corespunzătoare şi de bunăstarea militarilor.

La iniţiativa sa ia fiinţă, în decembrie 1856, Şcoala Militară din Iaşi.

A fost căsătorit cu o Rosetti, apoi cu o Balş.

Numele de Lăţescu provine de la una dintre moşiile familiei, Lăţeştii (numele ar putea fi denaturat din Lănţeşti; iar moşia ar putea fi cea primită, de către Sima Boldur, de la Ştefan cel Mare, după ce acesta îi învinsese acolo pe polonezi, în 1497; actualmente moşia se află pe teritoriul Republicii Moldova).

Testamentul hatmanului Iordache, care a murit la 9 februarie 1857, este foarte interesant, atât ca sursă genealogică (prin enumerarea copiilor care îl moştenesc), cât şi pentru faptul că oferă informaţii în legătură cu averea imensă deţinută de el la momentul respectiv (avere care, de altfel, s-a risipit foarte repede, în decurs de numai o generaţie: după 40-50 de ani, moşia de cca 30000 ha a ajuns în proprietatea unui fost arendaş, de origine armenească).

Iordache Kostaki Boldur-Lăţescu a înfiinţat la Hudeşti o Şcoală Costăchească, care a funcţionat iniţial ca şcoală de dascăli, şi a fost autorul a numeroase acte de caritate faţă de ţăranii de pe moşiile sale. Ion Ionescu de la Brad scrie, despre el, în Agricultura română în judeţul Dorohoi: “Proprietarul de la Hudeşti este considerat omul cel mai drept şi mai binevoitor către ţărani”.

Din această linie descind, astăzi, doamna Manuela Cernat, critic de film şi domnul Gheorghe (Iordache) Boldur-Lăţescu, fost deţinut politic, profesor universitar la A.S.E., doctor inginer, specialist în teoria deciziilor economice (întemeietor de şcoală) şi autor al unor importante cărţi cu profil memorialistic, dedicate crimelor regimului comunist (“Genocidul comunist în România”, în trei volume).

D-l Gheorghe Boldur-Lăţescu este fiul colonelului de cavalerie, Ioan Boldur-Lăţescu şi al Marinei Stroici, descendenta marelui cărturar Luca Stroici, membru al Dietei poloneze, rudă apropiată a Movileştilor şi traducătorul în limba română a Rugăciunii Domneşti, Tatăl nostru (traducerea lui este foarte aproape de forma în care se rosteşte rugăciunea la ora actuală).

Multe alte personalităţi de prim rang au ascendenţă Costache.

Printre acestea, Grigore Gafencu (mama sa, Raluca Costachi, era o Costache atât după mamă, din ramura Pătrăşcan, cât şi după tată, din ramura Talpan) şi Nicolae Iorga (înrudit cu neamul Costăcheştilor prin bunicul său matern, un Arghiropol).

Un fapt inedit este, conform mărturiilor de familie, acela că, prin intermediul rudeniei cu Simeon Movilă, Costăcheştii se înrudesc cu familii nobiliare poloneze şi, de departe, cu familia de Bourbon şi cu toate marile familii domnitoare ale Europei.

Stema familiei Costache, întocmită conform tradiţiei de familie pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea sau începutul celui de-al XIX-lea136 , arată astfel: un scut spintecat, pe care se află, în partea superioară, pe fondul smaltului jumătate roşu, jumătate azur, un vultur căruia nu i se văd ghearele şi care are, deasupra capului, o coroană.

În partea inferioară, pe fondul smaltului de aur, se găseşte o mână cuirasată, ţinând în pumn o ramură verde, o spadă şi o cruce. Deasupra scutului se află o coroană contală, totul fiind acoperit de o mantie princiară.

Preocupat fiind de istoria familiei Boldur-Costache, am cules informaţii din diferite surse.

În timp, am simţit nevoia unei reorganizări a datelor şi a unei comparaţii între diferitele unghiuri de receptare. Astfel, lucrarea încearcă să atragă atenţia asupra unor elemente prea puţin folosite, până acum, în aria demersului istoriografic.

Studiul genealogic, oricât de pasionant, nu poate avea finalitate în sine.

El este cu adevărat roditor doar atunci când contribuie în mod semnificativ la îmbogăţirea cunoaşterii istorice.

Filiaţiile şi înrudirile pot rezolva multe necunoscute şi pot clarifica multe dintre abordările istoriografice insuficient fundamentate.

Finalitatea ideală a spiţelor genealogice este realizarea unui portret cât mai puţin trunchiat al societăţii din epoca la care ele fac referire.

Genealogia are şansa şi datoria de a îmbina viziunea sincronică, cu cea diacronică.

Lucrarea de faţă se doreşte o încercare în acest sens.

Am urmărit rădăcinile şi traseul istoric al uneia dintre cele mai interesante familii ale boierimii moldovene, la studiul căreia îmi propun să revin.

Probleme precum continuitatea dintre Boldureşti şi Costăcheşti vor provoca şi în continuare vii polemici în rândul specialiştilor.

Alte elemente, precum rolul jucat de Lupu Costache în 1711, merită o mult mai concentrată atenţie. Ceea ce se desprinde cu deosebită claritate este rolul esenţial pe care marile familii boiereşti, prin personalităţile lor de marcă, l-au avut în istoria Moldovei şi a Munteniei.

Studiul aprofundat şi imparţial al istoriei lor, în cadrul căruia genealogia poate avea un aport de primă importanţă, va avea ca efect tocmai acea mult căutată facilitare a realizării unui portret cât mai fidel al epocii şi societăţii în care elitele boiereşti deţineau rolul conducător şi, în plus, va înlesni înţelegerea structurilor şi factorilor determinanţi ai regimului boieresc de la noi.

Bibliography(continuare):

Informaţii obţinute prin bunăvoinţa domnului prof. univ. dr. Gheorghe Boldur-Lăţescu, descendent direct din Gavriliţă şi Lupu Costachi.

Adeptul tradiţiei este şi colonelul Ilie Culişniuc Olaru, un pasionat cercetător al Costăcheştilor.

Spiţă considerată de Ion T. Sion, în studiul citat, drept o exagerare a lui Iordache Mălinescu, din 1842, spre slăvirea Mitropolitului Veniamin Kostaki (opinie în linia lui Gheorghe Ghibănescu)


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#22776 (raspuns la: #22589) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lumina portret - de Vlad Mereuta la: 24/09/2004 18:10:50
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Buna ziua as servi si eu o cafea daca sunteti amabil...

Am ajuns aici din 'vina' unui prieten si ieri am tot ramas pana la 5AM sa citesc toate paginile. Foarte buna initiativa, foarte buna conversatia.

Acu vin si eu cu o intrebare. Sunt incepator in ale fotografiei si printre altele sunt interesat de natura si portrete. In sprijinul celei de a doua categorie de fotografie am achizitionat un sistem simplu de lumini, 2 blitzuri cu celula slave si 2 umbrele. Astea pe langa un canon 420ex si un reflector argintiu (home made). Am zis ca pentru inceput imi ajunge.

Acum problema e urmatoarea: umbrelele reflecta lumina si o "imprastie" peste tot, lucru care face foarte dificila realizarea unui portret in care o parte din fata modelului este iluminata mai tare ca cealalta. Totul se rezolva daca folosesc lumina principala la aproximativ 45 grade fata de subiect iar in partea cealalta reflectorul (si o lumina pt par si alta pt fundal). Am citit ce am gasit pe net despre iluminarea pentru portrete dar de obicei se vorbeste, pe langa lumina principala, de altele pentru umplerea umbrelor si asa mai departe (lucru despre care ati spus si dumneavoastra). Este necesar softbox-ul pentru a folosi toate luminile ? Sau mai bine, este NEAPARAT necesara folosirea tuturor luminilor de care se vorbeste (la realizarea unui portret clasic) ?


Cu respect,
Vlad Mereuta.
Lumina portret - de Dinu Lazar la: 25/09/2004 18:05:47
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Am citit ce am gasit pe net despre iluminarea pentru portrete dar de obicei se vorbeste, pe langa lumina principala, de altele pentru umplerea umbrelor si asa mai departe (lucru despre care ati spus si dumneavoastra). Este necesar softbox-ul pentru a folosi toate luminile ? Sau mai bine, este NEAPARAT necesara folosirea tuturor luminilor de care se vorbeste (la realizarea unui portret clasic) ?"

Problema nu e simpla.
Fiecare are teoria lui si nu exista o singura cale, celelalte fiind gresite.
Cred ca iluminarea nu e o chestie scolastica; trebuie asa si/sau asa pentru ca sa obtii asta sau asta.
Exista trenduri, fiecare an sau decada are modele de lumina ideala care in citiva ani se schimba fundamental.
Lumina nu e decit o parte din evantaiul de mijloace de expresie... si lumina, impreuna cu cadrajul, cu starea, cu atmosfera, cu perspectiva, trebuie sa constituie un tot unitar.
Pentru fiecare exista modele, genii care folosesc iluminarea in mod divin; pentru mine virfurile absolute sunt portretele clasice din pictura europeana a sec 16-18, si ca fotografi, Yousouf Karsh, Halsman, Newton, Pawelec, Strand...printre multi altii, desigur.
Lumina nu este un scop in sine, ci un mijloc de a face o stare, de a descrie, de a impresiona si filmul sau captorul, dar si audienta...
Asa ca, dintr-un punct de vedere, nu exista retete universale.
Pe de alta parte, judecind dupa avalansa de poze plate facute de fotografii romani actuali, pe care le vedem la chioscurile de ziare, as interzice si umbrela, si softboxul. Este desigur o gluma, dar folosirea fara discernamint a acestora creeaza imagini plate si fara relief, corecte tehnic, usor de printat sau imprimat, dar mizerabile din punctul meu de vedere - toate fiind asemanatoare. O data la citeva luni ce poate fi vazuta o imagine cu relief, cu atmosfera, cu stare si care sa semene cu ce se face in lume la ora asta.
Bun, revenind la retete, pot sa va spun cum folosesc eu lumina artificiala.
Pe un aparat digital pun un declansator cu infrarosii care comanda bliturile; lucrez numai in TTL si am citeva mici blituri pe care pun niste soft boxuri mici; din telecomanda de pe aparat setez care sa fie lumina principala si care de umplere, care sa fie contur si cit de mare sa fie fiecare lumina in raportul total. Dar in mare folosesc mult si lumina existenta, atit cit este ea, si ca principiu, incerc sa dau volum imaginii, intr-un fel sau altul, nu numai sa am o imagine descriptiva.
Folosesc diafragme destul de deschise, obiective luminoase, timpi de expunere lungi, deci deseori lumina pusa de mine e intr-un raport subunitar fata de lumina existenta. Asta la fotografia in location, desigur - eu nu am studio.
Cam la 10 sedinte de fotografie, in 9 folosesc blituri mici TTL, puse prin camere sau unde se face fotografierea ( si in exterior, desigur) si intr-un caz doar folosesc blituri mari de studio, cu umbrele si softboxuri.
Prefer sa prind starea cu minimum de mijloace tehnice, in principiu.
In general, captorul digital se simte bine daca avem o lumina, slaba, care vine si dinspre aparat - sa zicem la -3 diafragme fata de lumina principala.
Sigur ca ideal ar fi sa avem o lumina principala, una de umplere, una de contur, una apicala (lumina din ochi), si o lumina de fundal; dar opere de arta furibunde se pot face si numai cu un singur blit inelar pe aparat sau cu doua becuri chioare sau cu o lanterna.
Personal trec acum printr-o faza care nu se simte bine cu lumina difuza in clipa asta, o consider prea facila, dar asta nu inseamna ca cineva nu poate sa faca opere de arta folosind numai umbrele... si nu inseamna ca nu pot sa imi calc chiar eu principiul dintr-un moment sau altul.
La imaginile de la www.fotografu.ro/perswork/barositu/pages/1baroce050.htm
mi se terminase bateria cu litiu de la comanda bliturilor - si am folosit numai becurile de control ale bliturilor, adica 2 becuri de 150W mate, cu 2 umbrele difuze. Deci ce vedem acolo e facut la lumina existenta intr-o camera cu luminari plus doua becuri mai mult sau mai putin difuzate.
Fiecare poate sa vada orice altfel si sa realizeze intr-o mie de feluri o cheie de lumini sau alta.
Fiecare realizeaza o imagine care se apropie mai mult sau mai putin de ceea ce stie si poate sa interpreteze.
Solutiile "asa da" si "asa nu" in mod sigur sunt cele care ne indeparteaza de cararea artei... in rest trebuie mult studiu, experiment, noroc si desigur multi bani ca sa poti sa ai conditii si timp de studiu si experimente...
#23366 (raspuns la: #23299) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bunicii mei erau in viatza! - de Horia D la: 27/09/2004 23:23:07
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Bunicii mei erau in viatza!

The things that come to those who wait are what's left behind by those
who got there first.
Imi aduc aminte ca bunicul me - de Horia D la: 02/12/2004 03:20:46
(la: Craciunul... amintiri si obiceiuri..)
Imi aduc aminte ca bunicul meu (fie-i tarana usoara), in ajunul Craciunului, ne ducea pe mine si pe fratele meu in poiana la ski, timp in care parintii mei impodobeau bradul de Craciun... Cand ajungeam inapoi acasa, "mosul" deja trecuse pe acolo sa lase tot felul de jucarii. Iar apoi ne adunam in jurul pomului sa cantam colinde, si sa mancam cozonaci.
Dupa aceea venea deschiderea pachetelor de jucarii, si binteinteles cearta cu fratele meu.
Ce amintiri frumoase...

The things that come to those who wait are what's left behind by those
who got there first.
FATA UNOR NECUNOSCUTI, FICA UNEI BUNICUTE!!! - de (anonim) la: 17/01/2005 09:31:10
(la: O romanca naste la 67 de ani, record!)
FATA UNOR NECUNOSCUTI, FICA UNEI BUNICUTE!!!

ILIESCU BUNICA SI MAMA!!! Romani sunt campioni la gropi pe strada, la corupţie, la tepe, si in general suntem in frunte pe orice lista neagra, recordul obţinut de ILIESCU BUNICA MAMA femeia care la cei 67 de ani care a ţinut in pântec copii (doar una dintre fete a supravieţuit acestui gest pe care inca nu am cuvinte sa il calific) despre care pana acum nu ştim cine este tatăl si nici mama genetica, ne da titlul de CAMPIONI IDIOTILOR in absolut. Dorim cat mai repede ca autoritatile sa prezinte clar cum a fost posibil ca ‘DOCTOR FRANKESTEIN ‘ sa comită o aşa oribila opera, si de ce nimeni nu ia inca atitudine, sa condamne cazul, care ne dorim sa fie si ultimul de acest gen in România, măcar daca nu putem fi buni la nimic, sa fim exemplu negativ pentru restul lumi.

Dan Teodorescu
http://www.evalcea.3x.ro



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: