comentarii

portul nostru de virgil carianopol


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
America NU e a ta sixpack!!!si NU va fi niciodata!! - de Little Eagle la: 25/06/2004 15:28:43
(la: Despre Alegerile din S.U.A.: De ce trebuie sa votam pt. GWB.)
M-ai enervat acum si la fel atatia de la cefenea,mai ales LMC.
Stii ce fac acum ? Imi pun culorile de razboi pe chip,asa ca nu mai e rost de cuvinte de dragoste si iubire.Pt. CINE?As zice ca ar fi 2-3 persoane in cafenea care real sunt cu picioarele pe pamant???

Hey-a-heya -hey-a heya-hey-hey -haya hey.Habar nu aveti cate pene am in par.Si am sa lupt pana la moarte pt. pamantul stramosilor mei,unde ati pus picioarele voastre murdare de ura si minciuna impotriva noastra,ne-ati furat pamantul,ati omorat bunica noastra natura,cu egoismul vostru de a distruge tot ce va sta in cale,veti pieri curand si atunci am sa ridic sulita mea la cerul rosu plin de sangele vostru murdar de ura si voi canta cantecul de razboi
si voi urla la Wakan Tanka sa-mi dea putere sa va termin pe toti,religiosi habotnici si bigoti ce ati distrus cu egoismul vostru "religios" lumi intregi .Habar NU aveti de Dumnezeu si cum sa credeti in el!Va ascundeti in spatele cuvintelor dar cand e vorba sa faceti ceva pt. semenul vostru va eschivati,aveti subit...alte lucruri de facut...Mincinosi si farisei si ipocriti.

Iar tu Mr.Sixpack cine te crezi?Esti in ...America?Critici pe alti romani care-s in Europa?Am ceva de spus tie:America NU e a ta si NU VA FI NICIODATA,SI la fel NICI a oricarui presedinte de azi sau de viitor!!!!
America apartine FRATILOR SI SURORILOR MELE,si NU sunt deloc roman,sunt indian si stiu asta mai bine decat iti cunosti tu viata ta!

Nu cred ca ai plans niciodata pt. acesti oameni sinceri si superbi,pt. ca NU ai NIMIC in comun cu ei!!!Sa NU-MI vorbesti despre America niciodata,ar trebui sa TACI ,NU ai NIMIC de SPUS si La FEL NIMENI din cafenea care HABAR NU ARE cine sunt realii proprietari ai acestei tari.Veniti aici si vi se pare ca totul vi se cuvine...!Cum ar fi daca eu as veni in casa ta Sixpack ori tu LMC si altii ca voi,si as incepe sa adun ce vreau de peste tot?Un scaun,o masa,ceva arta,covoare etc...NU cred ca v-ar place deloc!!!!
Asta ati facut in trecut,ne-ati luat pamantul tot,voi sa fiti fericiti,noi...suntem salbatici,sa fim dusi la margine de camp undeva unde nimic nu creste sa putem trai cu copii nostri,sa le dam frunze sa manance si sa-i vedem cum mor in bratele noastre...

Credeti ca sunt roman? Nu am fost niciodata!Pamantul unde candva am trait liber m-a adus inapoi la el.

Voi NU aveti habar ce spun aici.Nici macar o miime de cuvant nu puteti intelege.Poate in alte vieti viitoare,caci ne vom revedea,numai ca voi nu va


veti aduce aminte ,insa eu voi sti...si pare ciudat? Nu cred.
Oamenii real inteligenti din cercul nostru(cafenea)stiu deja de acum ce vorbesc aici!!!

Ceea ce NU imi 0place e MINCIUNA si multi din voi traiti zilnic din ea,fara sa stiti.Sixpack...crezi ca e chiar asa de importanta religia???Ori poate esti chiar orb incat NU vezi ca exista o relatie intre Ceausescu si Bush?Am venit aici sa scap de un cretin analfabet si dobitoc si azi am dat peste o copie fidela...oare cati ani va va trebui voua cacati de republicani cu cas la gura(ciocu mic!)
sa va dati seama ca administratia asta de criminali si mincinosi va duc de nas cu voia voastra.Mai ales cand va si dati MARI BORN AGAIN cretini sa va stea crucea in gat sa va sufocati cu ea!!!
Pt. ca sunteti cu totii niste ipocriti si pierduti in spatiu!
Traiti mereu in minciuna si iluzia zilei,comfortul de cacat ce mirositi si credeti ca e nectarul zeilor,va disparea totul curand dragii mei,si veti veni tarindu-va la noi pt. ajutor,dar noi am invatat lectia!!!Sa va descurcati cum puteti....in cel mult 3 Zile dati ortul popii si asta cu siguranta,pt. ca habar nu aveti sa traiti din natura,v-ati obisnuit sa aveti totul de-a gata,la cutie si impachetat
frumos,taiat,pe,bucati si pe ales....sa va vad cand va trebui sa vanati cu arcul si sageata...ori veti manca doar iarba...?

Vor fi aceste vremi curand!!!!Noi le stim!!!Tara asta va fi din nou a noastra!
Iar voi albituri veti pleca de aici,aia care vor mai ramane in viata...fffputini!!!!
Tu Sixpack NU ai DREPTUL de a lua partea unei tari in care ar trebui sa fii fericit ca esti acceptat ca oaspete!!!America NU E A TA si NU va fi NICIODATA,asta e cert!!!Sa Nu-mi vorbesti de un presedinte iliterat si cretin si imbecil notoriu si sa mai adaugi si relige de cacat in care crezi cu mintea dar nu cu sufletul.
TU faci parte din acea prostime!Oare crezi ca istoria nu se repeta? mai ales cand e vorba de dictatori de genul Bush?Sa va luati toti de mana cu el si sa faceti o hora mare la Capitoliu iar apoi JesusBush va va baga cu capul in lacul ala din fata domului si9 va va face born again pt. ca asta vreti.Sa fiti fara minte si creieri,niste zombies,astia sunteti cu totii.

De acum incolo mi-am pus culorile de razboi cu voi,si tare mult as dori sa iau cateva scalpuri la unii din voi!De la nas spre par sunt pictat cu alb,de la nas spre gat cu negru.Imaginati-va cand va prind si ranjesc la voi cand va iau scalpul de vii!!!Pt. ca unii din voi meritati din plin!!!

Nu multi dar cativa as scalpa f. usor,as fi nu f. dur totusi.
Hey,sunt un salbatic,.nu?Voi toti sunteti mari boieri si mari inteligenti,cititi,raspopiti(saracu Toma Caragiu,l-am cunoscut,un om fantastic!!!),mari credinciosi de va bateti cu pumnii in piept care e ala sau aia mai aproape de Dumnezeu si culmea e ca Dumnezeu nici macar o basina nu trage pt. voi.HA!HA!HA!

habar NU aveti cine e Dumnezeu dar dati din gura si gaoaza(gura voastra)mereu si va considerati asa de ...credinciosi,hey,stiti ceva cacatii dracului?Pt. ca tot credeti in iad,apoi va asteapta cu portile deschise,si voi veti fi PRIMII acolo sa va f...in cur Osama ben laden si Saddam si Lenin,Stalin,Hitler nu scapa nici o gaura.HA!Aveti grija mari prozeliti si super credinciosi si born again cacati cu mot!
Si pt. ca tot credeti cu dinadinsul in Satan,apoi veti avea un mare bairam cu el,asta f...pe oricine mincinos si born again care se crede centrul universului.
LMC,si sixpack,nu stiu uinde sa va ascundeti acum.HA!

Bush? e deja pierdut.I'm sorry for his dirty asshole!HA!
Dar apoi imediat apar oameni ca voi care sa-i lingeti curul murdar de minciuna,pt. ca,cacat mereu vomita pe gura!

In final sa inchei pt. ca m-a apucat dimineata,e deja 6:30AM si am tot lucrat de la 10 seara pana la 4 AM=600$.Cati bani faci tu Sixpack in 6 ore/Dar tu Miss LMC?
Eu fac 10,000$pe luna si nu lucrez decat cel mult 60 ore pe luna,alteori chiar 40 ore pe luna.In rest stau cu burta la soarte si ma uit la p....si o bronzez.
Stiti ce fac cu banii? multi ii dau la fratii si surorile mele indieni si copii lor ce nu au haine si mancare buna.la fel dau bani pt. a sprijini poporul tibetan in diaspora,la fel dau bani pt. fratii mei si surorile mele african americans,la fel zeci si zeci org. de conservarea mediului,pt. animale,pt. a inceta torturile la care sunt supuse animalele in tara MEA,NU a voastra!va doare in CUR si nici acolo de astea,ce vreti voi e lacomie,bani multi,sa calcati unul pe altul sa ajungeti undeva....sus la cea mai mare minciuna si iluzie posibila!
Abia astept sa va vad cum alergati ca descreieratii ,debusolati ca ,ati pierdut cacatul vostru de money market,si orice posesiuni.Ha!Veti plange dupa o sticluta cu apa.Va va fi frica de oricine,veti sta inrtr-un colt de intuneric(nu va mai fi electricitate),si va veti ruga ca niste tembeli,dar nimeni nu va va auzi ruga,Dumnezeu va avea altele de facut,si NU pt. voi!!

Intre timp ciuperca va apare si veti pleca de aici,pamantul asta NU e al vostru!!!
Vor ramane in viata putini dintre voi,pastarnacilor,doar cei alesi de soarta,cei ce trebuie sa fie,din pacate NU va fi sixpack si nici LMC pt. ca-s suflete ascunse si patate de egoism.
Prea putini albi vor exista in lumea toata!!!!
Dar cei putini vor fi primiti cu bratele deschise de stapanii acestei tari.Vor primi o pana in par in semn de respect fiind sinceri!

O vom duce f. bine fara voi si fara internet si vom trai ca acum 1000 ani,o reala fericire.
Nu avem nevoie de voi.NU va dorim aici in tara noastra!!!Duceti-va inapoi de inde ati venit,asta NU e si NU va FI NICIODATA tara voastra!!!!Sa tineti minte!!!

Love&peace,
Ozzy(Wichincala Magha Ghaule Shice)



































































































#16750 (raspuns la: #16599) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mai desdemona, - de enigmescu la: 29/06/2004 19:45:28
(la: "TIGANIADA"- o istorie nestiuta si improprie poporului roman?)
mi-ai raspuns intrucatva la una din intrebarile mele dar nu asa cum mi-am dorit, ci printr-o clasificare pe care ne-ai pus-o la indemana. in linii mari e drept ce spui tu, nu neg. insa te intreb: unde e istoria aici? este intr-un anume fel o istorie a vremurilor de azi, ci eu vreau sa o stiu pe cea de ieri!
referitor la afirmatia ta cum ca nu toti romanii au ceva impotriva tiganilor... sigur ca nu putem generaliza in acest caz, dar de cand am fost facuti "neam de tigani", romani de la..."rromi", betivi, hoti, banditi, cersetori, mizerabili, inculti si mai stiu eu cum, de cand cu aceste denumiri purtate peste tot si afisate la toate colturile in lume imi vine sa racnesc de ciuda, de obida, de suparare si cred ca a neputinta fiindca imi dau seama ca suntem vazuti ca niste cai breji. lichelele traiesc in palate iar saracii muncitori de rand mor de foame...? nu-i nimic, "cu greu va putea intra un bogat in imparatia lui Dumnezeu"! "amploaiatii" lui Caragiale s-au vazut in jilturi domnesti si acum cauta cu ifose si fala la cei de sub ei care mai inainte le erau frati...? nu-i nimic, "cine sta pe varful piscului este la un pas de prapastie"! veneticii pe care ieri i-am lasat sa traiasca, azi ne injunghie pe la spate...? nu-i nimic, iubirea si dreptatea se vor imbratisa candva fiindca in univers "NIMIC NU SE PIERDE, TOTUL SE TRANSFORMA"! lumea de pretutindeni ne inseala si ne incalca drepturile de autor asupra unor descoperiri fara de care omenirea ar fi fost probabil cu cativa pasi mai in urma...? nu-i nimic, avem resurse pt. altele si mai mari! bunacuviinta izvorata din caldura spiritului nostru romanesc, proverbiala candva, a capatat nuante colorate si ciudate imprumutate de pe aiurea...? ei bine, asta n-o pot trece cu vederea, oricat de larga mi-as dori-o eu! imi vreau traditiile si obiceiurile inapoi!!! imi vreau patima pt. propria tara sa-mi fiarba sangele asa cum l-a fiert si pe al acelora care sfaraie sub glie din dorul pt. acest pamant minunat!!! vreau pace, egalitate si fratietate asa cum ne-a fost promisa de inaintasi, in spatiul pe care l-au aparat ca niste titani!!! sunt satul de tiranie, de razboi, de dezmat, de kitch, de simulacre, de faradelegi, de invidie, de spaime, de saracie(foamete, goliciune, frig)/neajunsuri, de fatarnicie, de rusinea asumata in locul altora, de lins talpi straine si de inchinat la porti de fanatici, de nechibzuinta unora care vad poporul ca pe o hazna plina ochi cu galbeni, de impilarea patronilor si de dezinteresul fata de munca... sunt atat de multe care imi infiereaza inima si-mi inchinga cugetul. IMI VREAU ISTORIA INAPOI, CURATA SI NEPRIHANITA CA O FECIOARA DE SPITA NOBILA!!! cand o voi avea in mainile mele o voi da si celor ce n-o cunosc, spre citire si intelegere. atunci, poate, vom schimba noi insine, IMPREUNA, istoria.
just me
#17000 (raspuns la: #16977) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Tatal Nostru... - de LMC la: 07/07/2004 00:21:03
(la: PUTEREA RUGACIUNII)
O, Birther of the Cosmos, focus your light within us -- make it useful
Create your reign of unity now
Your one desire then acts with ours,
As in all light,
So in all forms,
Grant us what we need each day in bread and insight:
Loose the cords of mistakes binding us,
As we release the strands we hold of other's guilt.
Don't let surface things delude us,
But free us from what holds us back.
From you is born all ruling will,
The power and the life to do,
The song that beautifies all,
From age to age it renews.
I affirm this with my whole being.

Rugaciunea de sus este o traducere mai elaborata din limba Aramaica al rugaciunii "Tatal Nostru".

Gasiti mai multe traduceri aici: http://www.co-intelligence.org/y2k_lordsprayer.html
#17428 (raspuns la: #17243) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt Jimmi Cecilia - de desdemona la: 23/07/2004 16:32:37
(la: Casuta postala a lui Jimmy-Cecilia)
Uite ca nu ma pot abtine si trebuie sa iti scriu despre ceva la care de multe ori m-am gandit. Mi se pare ca folosesti deseori un ton prea violent. Un ton calm se potriveste mult mai bine unei persoane care isi cunoaste valoarea, la fel cum apele adanci sunt linistite. Cineva cu adevarat puternic nu va ridica niciodata glasul, si va avea rabdare cu altii care incearca sa il atace.
Daca cineva iti aduce o critica, e de cele mai multe ori spre binele tau. Il poti considera dusman, cand de fapt e singurul care incearca sa-ti fie prieten. Corectând o singura gresala a firii tale poti sa castigi atat de mult incat supararea trecatoare datorata criticii e cu totul rascumparata. Ca sa nu raman la generalitati, am sa dau un exemplu de ceva ce s-a petrecut unui prieten de-al meu.
Omul respectiv mirosea a transpiratie si nu-si dadea seama de asta. Colegii lui il evitau in mod automat, si vorbeau rau de el pe la spate, dar nici unul nu i-a atras atentia (prieteneste) care e problema. Intr-o zi, cineva (strain de grup) si-a luat inima in dinti si i-a spus: e pacat de tine sa suferi de excluziune sociala, cand esti un tip asa de cool, si ai putea rezolva problema cu un minim efort. Sigur, cand a auzit comentariul, omul nostru s-a suparat, si i-a venit sa-i zica vreo doua indraznetului. Dar a avut grija ca, pe urma, sa inlature cauzele problemei, si grupul a incetat sa-l mai respinga. Iar pe urma s-a imprietenit cu cel ce-l criticase, fiind singurul care a riscat sa fie injurat in scopul de-a-i face un bine.
Eu incerc sa privesc criticile ce-mi sunt aduse ca sanse de-a ma indrepta. Recunosc ca nu-s perfecta si incerc sa ma corectez. Si incerc sa nu port ranchiuna celui ce mi-a zis-o. De fapt, cand cineva te critica, inseamna ca ii pasa de tine, si ca nu-i e indiferent cum esti. Pe undeva, o critica e o potentiala oferta de prietenie.
Ramane doar sa imi cer scuze ca mi-am permis sa iti 'fac morala'. Stiu ca nu am dreptul, dar prefer sa spun deschis daca am ceva de spus. Intentiile mele sunt bune, si voi accepta orice raspuns imi dai ca meritat.

Sincèrement,
Desdemona
#18278 (raspuns la: #18262) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Windows-ul nostru cel de toate zilele - de cammie la: 25/07/2004 14:07:24
(la: Un nou forum: "Bancuri, glume, poante...")
"Windowsul nostru,
Care esti instalat pe hard,
Deschide-se ferestrele tale,
Vie crash-ul tau
Ca în 95 asa si în 98.
Si zilnicele Servicepacks da-ni le noua,
Si ne iarta partitiile Linux
Asa cum si noi iertam greselile din drivere.
Si nu ne du în ecranul albastru,
Ci izbaveste-ne de conflicte de versiuni
Caci al tau este tot RAM-ul
Si hardul
Si toti hertzii procesorului
În veci vecilor
Alt-F4"


Intrebare la radio Kabul (aia nu au nici radio nici tv):
-Este adevarat ca Osama Bin (Laden) este ruda cu Recycle Bin ?


Care e asemanarea intre moldoveni si calculatoare?
-Moldovenii isi zic:
I.B.M o bieri!


Hiroshima 45
Cernobal 86
Windows 95

bati cimpii - de eusivoi la: 05/08/2004 21:29:30
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
see subj - am un material tocmai bun si potrivit pt. tine si cei ca tine.

Bârfa şi calomnia ca arme ale laşităţii - de la cel birfit si calomniat de tine, pt. toti ca tine:

Deoarece în ultima vreme bârfa şi calomnia au luat o amploare fără precedent, considerăm că este necesar să vă prezentăm, în cadrul acestei conferinţe, unele aspecte pe care trebuie să le cunoaşteţi cu privire la bârfă şi calomnie.

De bună seamă că unora li se va părea ciudat să vorbim despre „arme” când ne ocupăm de laşitate; laşitatea fiind o stare de pasivitate, am putea spune voită, laşul fiind omul unei neîncetate şi, deseori, josnice cedări. S-ar putea obiecta că el nu este în stare să se folosească de arme, căci de aşa ceva, mulţi îşi imaginează, că se slujesc numai cei care sunt gata de luptă.

Este adevărat că laşul, ori nu se supără deloc, ori face aceasta numai şi numai atunci când el este pe deplin încredinţat că se află cu totul la adăpost de orice neplăcere. Însă, oricum ar fi cazul, caracteristica principală a laşităţii este şi rămâne tot o neruşinată şi umilitoare stare de cedare. În ceea ce priveşte atacul el este în aşa fel realizat încât denotă, şi mai mult, laşitatea individului în cauză; este hoţesc, este cel mai adesea realizat pe furiş.

Armele obişnuite ale laşului sunt bârfa, aluziile răutăcioase şi anonimatul.

Între calomnie şi bârfă există deosebiri, căci deşi amândouă au cam acelaşi fond sufletesc care este comun – minciuna – felul lor de propagare este diferit. Calomnia se practică cel mai adesea pe faţă, pe când bârfa se realizează cel mai adesea pe ascuns. Uneori sunt unii oameni amorali şi mari neruşinaţi care le întrebuinţează pe amândouă, potrivit cu împrejurările.

Este uşor de înţeles de ce laşul se slujeşte de bârfă. Lipsindu-i îndrăzneala care este necesitată de practica calomniei, el nu poate face decât să bârfească, adică să-şi strecoare hoţeşte minciunile infame privitoare la o anumită persoană. Prin aceasta el îşi satisface invidia care îi roade cel mai adesea sufletul iar, în acelaşi timp, el se află la adăpost de atacul celui bârfit, căci dacă acela i-ar cere cumva socoteală, el, bârfitorul, ar recurge imediat la tăgadă şi ar nega că a făcut vreodată aceasta.

Bârfitorii sunt mai numeroşi decât calomniatorii, căci laşii sunt cu mult mai mulţi decât cinicii. Motivele care îi împing pe cei laşi la bârfă sunt multe. Deşi laşul este lipsit de sentimentul demnităţii, umilinţa la care el s-ar expune sau pe care el o suportă de bună voie, nu se poate să nu-i amărască întrucâtva sufletul lui meschin. Efectul acestei amărăciuni se răsfrânge atunci asupra celor cu sentimentul demnităţii, care pe nimeni nu-i lasă să-i calce în picioare.

Pe laş îl doare când vede cum un altul este respectat, pe când el este umilit şi dispreţuit. De aici apare la el un sentiment de invidie pregnantă împotriva acelora pe care îi simte că nu sunt croiţi întocmai ca el, din stofa mizerabilă a slugărniciei.

Invidia este cauza principală a bârfei. Atunci când cei laşi văd că unul din categoria lor socială valorează mai mult decât ei, sunt într-un anume mod straniu umiliţi, fiindcă ei ştiu că niciodată ei nu vor putea ieşi din obscuritatea pe care o merită, pe drept, şi în care, cel mai adesea, ei îşi târăsc zilele. Faptul că un alt om care a ocupat aceiaşi poziţie socială la fel cu a lor începe să se ridice deasupra lor îi revoltă foarte tare. Şi cum, cel mai adesea, ei sunt nişte laşi, „revolta” lor se manifestă sub forma bârfei împotriva celui care s-a relevat ca fiind un om de valoare sau chiar de o mare valoare spirituală.

Cel mai adesea bârfitorii realizează trei categorii de acţiuni:

1.Plăsmuirea minciunilor.

2.Răspândirea lor hoţească.

3.Întreţinerea lor mizerabilă şi sistematică.

În ceea ce priveşte plăsmuirea, sufletul laşilor este destul de „inventiv”, cel mai adesea fiind nişte oameni lipsiţi de scrupule. Bârfitorii nu se dau în lături de la cele mai gogonate defăimări la adresa cuiva. Dacă sunt suficienţi de dibaci, ei vor căuta ca toate bârfele lor să pară cât mai verosimile pentru a fi mai uşor crezute. Iar pentru aceasta ei vor exagera în rău unele însuşiri ale bârfitului pentru a le înfăţişa apoi sub forma unor cumplite cusururi. Astfel, de exemplu, dacă un om, având în vedere falsitatea altor oameni, este mai circumspect şi, deci, mai puţin încrezător în orişicine, numaidecât laşii cei bârfitori vor scorni zvonul că el suferă de mania persecuţiei. Dacă un alt om dă dovadă de ceva mai multă exactitate şi, în anumite domenii, nu lucrează grăbit şi superficial, colegii lui cei laşi vor spune că el este foarte moale. Când vreun om nu-şi expune viaţa în spectacol, atunci îi atribuie cine ştie ce vicii îngrozitoare şi astfel, aproape pentru fiecare om, ei găsesc câte ceva compromiţător.

Odată minciuna plăsmuită, urmează a doua fază interesantă pentru ei şi anume răspândirea sau colportarea acelei minciuni.

După cum am spus deja, mijlocul de a proceda al laşului va fi aproape întotdeauna hoţia, adică el va acţiona pe ascuns. Să luăm de exemplu un loc de muncă oarecare. Când mişeii cei laşi de acolo îşi propun să compromită pe un coleg de-al lor care, într-un anume mod, îi „întunecă” prin valoarea lor reală personală, atunci ei plăzmuiesc o mizerabilă calomnie, sau chiar mai multe, pe socoteala lui şi apoi fiecare, în grupul său de cunoscuţi – sau dacă sunt yoghini, chiar prin ashramuri sau prin case particulare – o colportează tainic, de multe ori spunând-o cu un aer fals, plin de compătimire la adresa bârfitului. Iar acesta, chiar dacă ar vrea să ştie tot ceea ce s-a minţit pe socoteala lui adesea nu poate afla nimic în mod direct, fiindcă laşul totdeauna caută să ascundă pentru a se sustrage astfel de la orice răspundere.

A treia problemă care îi preocupă pe bârfitori este întreţinerea bârfei. Ei ştiu că un zvon răutăcios, chiar lipsit de o fundamentare reală, face la început un oareare zgomot însă apoi dispare. Tocmai de aceea atunci ei au grijă să-l întreţină răspândindu-l din nou şi, de cele mai multe ori, sub o altă formă, însă cel mai adesea păstrând cam acelaşi fond urât şi foarte copromiţător.

Faptul regretabil este că bârfa nu se practică numai între străini ci chiar şi printre persoane care se înrudesc. Ea se observă la fel de des chiar şi printre acestea. Cauza ei în acest caz este tot invidia. Atunci, ruda cea mai bine situată sau cea mai capabilă va fi întotdeauna obiectul invidiei şi chiar al bârfei rudelor celorlalte. De multe ori este de ajuns să nu te amesteci deloc cu ele pentru a le aţâţa imediat împotriva ta şi a le face să clevetească.

Este ceva rar ca oamenii superiori, spirituali, să o ducă bine cu toate rudele. Neavând nimic sufletesc în comun cu ele, ei nu pot suporta cercul lor strâmt. Se exclud, prin urmare, mai ales atunci, şi-şi aleg un alt mediu care este mult mai potrivit cu mentalitatea lor superioară. Aşa ceva însă rudele nu i-o iartă şi atunci ele se răzbună bârfindu-l, scornind fel şi fel de minciuni sau răspândind despre el multe zvonuri calomnioase. Venind din partea lor, toate acestea sunt mai uşor crezute decât dacă ar veni de la nişte străini, fiindcă mulţi cred, în mod greşit, că rudele sunt mai în măsură să fie bine informate, deoarece ele au avut ocazia să-l cunoască mai îndeaproape pe respectivul om. Ele abuzează atunci de aceasta, plăsmuind şi strecurând pe seama omului respectiv fel şi fel de minciuni mizerabile. Tocmai de aceea cei mai mulţi oameni inteligenţi şi evoluaţi spiritual sunt nişte izolaţi în mijlocul rudelor lor. Iar când ei sunt, în anumite situaţii, strâmtoraţi, rudele se mărginesc doar la a le da sfaturi, altceva nimic. Rareori se întâmplă ca ele să le recunoască în vreun fel valoarea.

Tocmai de aceea este foarte necesar să fim foarte circumspecţi atunci când luăm informaţii despre cineva de la rudele lui. Nu trebuie să cădem în greşeala de a le crede pe toate orbeşte pentru motivul că ele ar fi fost în măsură a-l cunoaşte mai bine pe acel om. Informaţiile lor atunci sunt mai mult interesate decât interesante.

Să vedem acum ce atitudine este cel mai bine să ia omul superior, spiritualizat, faţă de rudele lui bârfitoare. Cea mai inteligentă atitudine atunci este starea de detaşare suverană. Un asemenea om nu trebuie niciodată a face greşeala de a se coborâ la nivelul lor, de a se bălăci în mocirla cumplită în care trăiesc. Într-o asemenea situaţie, un asemenea om, trebuie să le lase pe astfel de rude să-şi continue mai departe „opera” lor mizerabilă, folosindu-se de fel şi fel de minciuni calomnioase, care, aşa cum am văzut, sunt armele obişnuite ale celor mici la suflet, neputincioşi, şi în timp ce el va urmări să se înalţe în ochii contemporanilor lui, care sunt capabili să-l aprecieze, şi va urmări de asemenea să se înalţe către Dumnezeu, ele vor vegeta mai departe într-un mediu mizerabil, ordinar, pierzându-şi timpul cu o mulţime de minciuni şi cu mici infamii.

Ceea ce se petrece din punct de vedere al bârfei în anumite grupuri sociale din oraşele mari, se întâmplă şi în oraşele mici, însă, din cauza numărului restrâns al locuitorilor, bârfa împotriva cuiva se răspândeşte atunci în tot oraşul sau orăşelul.

În provincie, ca şi printre yoghini, mobilul bârfei este tot invidia. De regulă provincialii bârfiţi sunt mai bine situaţi decât ceilalţi oameni sau sunt naturi indiferente şi inteligente, care sunt mai presus decât mediul social înconjurător. Ei bine, faptul că ei nu se prea amestecă cu ceilalţi îi jigneşte pe aceştia şi poate că pe unii chiar îi umileşte într-un anume mod. De aceea ei vor căuta să-şi descarce necazul pe care o generează atitudinea acestora, prin bârfe. Fiind laşi, ei nu vor îndrăzi atunci să recurgă şi la calomnie.

În anumite situaţii, sunt calomnii şi bârfe care nu pot fi înlăturate prin nimic de către victima lor. O astfel de cauză a bârfei este interesul. Nu mai este nevoie să demonstrez pentru ce anume. O cauză foarte răspândită este ciuda sau necazul pe cineva, împotriva căruia, din pricina laşităţii, bârfitorul nu poate să-şi manifeste ura pe faţă. În prezenţa acelei persoane el rămâne aproape totdeauna cu botul pe labe, chiar suferă dojeni şi reproşuri binemeritate, fără a îndrăzni cumva să crâcnească. De aceea el va căuta, la scurt timp după aceea, să-şi verse focul, bârfind pe cel care i-a administrat o lecţie de viaţă sau mai multe care erau chiar binemeritate.

De multe ori se poate ghici că s-a petrecut un incident între două persoane numai după felul în care una începe să o bârfească după aceea pe cealaltă.

Aşa cum am spus, bârfa este de cele mai multe ori nedespărţită de laşitate. Cel mai adesea nu se întâlneşte un laş care să nu fie şi un bârfitor. Acest fapt este explicabil, căci în sufletul laşului este cu neputinţă să nu clocească o stare mizerabilă de duşmănie împotriva celor care îi impun respect, teamă ori invidie şi mai ales împotriva acelora care îl pun în umbră. Şi cum el, cel mai adesea, fuge de atacul făţiş, va recurge în schimb la atacul pe furiş, sperând prin aceasta să fie totdeauna la adăpost de pedeapsă. Însă cel mai adesea acest calcul al lui este greşit.

Caracteristica de căpetenie a bârfei, în ceea ce priveşte modalitate ei de realizare, este că ea totdeauna se practică prin viu grai; altfel nici că s-ar putea. Interesul bârfitorului este ca el să rămână ascuns. De aceea el se mărgineşte la a strecura, chiar pe şoptite dacă se poate, insinuările lui calomnioase. Ştiind că cele scrise rămân, el nu face imprudenţa să se expună a fi demascat prin propriile lui scrisori. El ştie că, în celălalt caz, el are totdeauna o portiţă de scăpare, şi anume tăgăduirea vehementă a infamiilor pe care el le-a debitat hoţeşte.

Aceasta este o altă deosebire între calomnie şi bârfă. Cea dintâi, calomnia, se practică foarte des şi prin scris - de exemplu, calomniile care apar în ziare; cea de-a doua, bârfa, niciodată, căci laşitatea şi atacul făţiş sunt cel mai adesea două noţiuni care se exclud.

Dacă este să fie judecată după efectul produs, bârfa este mult mai vătămătoare decât calomnia. Calomnia fiind spusă cu glas tare sau scrisă poate fi mai uşor spulberată de către cel care se află în cauză, pe când bârfa nu este la fel. Cel care este înzestrat cu intuiţie psihologică, atunci când se introduce într-un mediu social în care el tocmai a fost bârfit, simte intuitiv aceasta, însă ce anume s-a spus pe seama lui şi cine anume l-a bârfit nu poate să afle întotdeauna. De asemenea el nu poate afla de îndată cine anume a fost plăsmuitorul şi transmiţătorul bârfei. Şi atunci se poate întâmpla că, până el ajunge să se documenteze şi să se apere, bârfa ce a fost răspândită despre el poate să-şi fi produs deja efectul nociv.

În afară de aceasta pe calomniatorul ordinar şi îndrăzneţ îl poţi târâ la bara justiţiei. Bârfitorul însă alunecă printre degete căci cel mai adesea îţi lipseşte dovada materială a infamiei lui. Pentru aceste motive, rar vei găsi intriganţi care să se folosească de calomnie, ci mai cu seamă de bârfă.

Atunci când devenim yoghini, mulţi dintre noi renunţăm la anumite vicii cum ar fi: băutura, drogurile, imoralitatea, etc. şi începem să ne petrecem timpul cu noii noştri prieteni, vorbind despre calea spirituală, despre existenţele noastre şi despre tot ceea ce se mai petrece în general; lucruri inofensive, la prima vedere, sau cel puţin aşa credem noi. Dar de multe ori spusele noastre sunt pline de judecăţi mincinoase şi bârfe care sunt atunci rostite de noi într-un mod elegant şi în spatele unui zâmbet fals spiritual.

Ştiind toate acestea, merită să ne amintim ce se spune în Biblie despre bârfă. Astfel, în Levitic 19.16 găsim scris: „Să nu umbli niciodată cu bârfe în mijlocul poporului tău.” Iar în Psalmul 101.5 se spune: „Pe cel ce cleveteşte în ascuns pe aproapele său, îl voi nimici.”

Iată deci că Dumnezeu pune bârfa alături de necredinţa, invidia, crima sau ura faţă de Dumnezeu. În plus ni se spune că „cei care practică aceste păcate merită moartea.” – Romani 1.28-32; 6.21-23; şi 7.5.

O definiţie a bârfei este aceasta: a vorbi urât sau într-un mod exagerat despre cineva, în absenţă, astfel încât discuţia respectivă nu conduce la rezolvarea problemei respectivei persoane. În Biblie, în textul lui Matei 18.15 se spune: „Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el, singuri. Dacă el te ascultă, ai câştigat astfel pe fratele tău, dar dacă atunci el nu te ascultă, mai ia cu tine pe unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă a ta să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.”

Şi acest text se poate spune că Dumnezeu l-a pus în Biblie fiindcă El ştie cât de slabi suntem noi oamenii şi că, de asemenea, noi avem nevoie de o înţeleaptă ghidare.

Dacă uneori suntem ofensaţi de greşelile cuiva, trebuie atunci să mergem la acea persoană şi să-i spunem, şi la nimeni altul. Să dăm aici un exemplu. Dacă cineva cade în păcat, cu ce-l va ajuta faptul că tu spui şi altora faptul acesta? Ce pot ei atunci să facă? Ideal este să-l ajutăm numai pe cel ce a păcătuit, ca să fie astfel readus pe calea cea bună. Iar dacă nu ascultă, atunci utilizează ce-a de-a doua metodă biblică.

Să nu uităm cuvântul biblic din Galateni 6.1: „Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată într-o greşeală, voi care sunteţi plini de iubire să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu.”

În multe situaţii bârfa este deghizată într-un aşa zis sfat. Este drept că nu este nimic rău atunci când te adresezi unui adevărat sfătuitor pentru ca să-ţi ofere un sfat înţelept dacă acesta este o persoană matură din punct de vedere spiritual, care te poate ajuta să iei deciziile care sunt stringent necesare în situaţia ta. Din păcate însă, majoritatea oamenilor la care ne ducem cu programele noastre, nu sunt sfătuitori, căci de cele mai multe ori noi nu găsim la ei soluţii înţelepte şi adecvate la problemele noastre. De obicei noi dorim un ascultător care trebuie să ne dea dreptate. Se pare că atâta vreme cât noi putem avea unii oameni de partea noastră, nu ne pasă câtă dezbinare producem şi nici cât rău facem celor care ne aud şi celor despre care vorbim.

În această direcţie merită să ne amintim un alt citat din Biblie: „Şapte lucruri urăşte Domnul Dumnezeul tău; acestea îi sunt urâte: ochii trufaşi, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat, inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău, martorul mincinos şi cel ce prin bârfă stârneşte certuri între fraţi.” – Proverbe 6.16-19.

Mulţi dintre noi, datorită ignoranţei, cred că a asculta nu este chiar atâta de nociv cum este a răspândi bârfa. Dar nu este deloc aşa. În această direcţie Dumnezeu spune în Biblie: „Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare.” – Proverbe 17.4.

În textul lui Samuel 24.9 David îl întreabă pe Saul: „De ce oare asculţi tu de vorbele oamenilor care zic: David îţi vrea răul?” De ce oare ascultăm şi noi la cei care bârfesc? De ce suntem mereu gata să credem tot ceea ce poate fi mai rău? Biblia însă spune: „Dragostea nădăjduieşte totul.” – Corinteni 13.7.

De ce oare nu le spunem celor care incită la clevetire în mod abil, dar ferm: Îmi pare rău, dar tu eşti mizerabil, şi-mi spui ceva ce eu nu cred că trebuie să ascult. Ar trebui mai bine să vorbeşti despre aceasta cu Dumnezeu sau cu cei implicaţi în ceea ce-mi spui, dar nu cu mine.

Biblia ne avertizează că nu este bine să ne asociem cu bârfitorii: „Cine umblă cu bârfe dă astfel pe faţă lucruri rele care sunt ascultate. Şi cu cel care nu-şi poate ţine gura şi bârfeşte să nu te amesteci.” – Proverbe 20.19.

Tot în Biblie apostolul Matei spune: „Vă spun că în ziua Judecăţii de Apoi oamenii vor da socoteală de orice bârfă şi de fiecare cuvânt nefolositor pe care îl vor rosti.” – Matei 12.36.

La fiecare cuvânt rostit noi facem o alegere; alegem între a-l binecuvânta aşa cum se cuvine pe Dumnezeu Tatăl, ori a produce o întristare călcând cuvântul Său: „Nici un cuvânt stricat, ori rău, să nu iasă de la tine din gură, ci unul bun, după zidire, după cum este nevoie, să de-a har celor care-l aud.” – Efeseni 4.29.

Controlul limbii este o adevărată emblemă a yoghinului avansat.

Tot în Biblie, Iacov ne spune: „Dacă crede cineva că el este religios şi nu-şi înfrânează limba, atunci îşi înşeală inima, iar religiozitatea unui astfel de om este zadarnică.” –1.26.

Din cele prezentate mai sus, cât şi din textele biblice pe care deja le-am enunţat, apare foarte clar pentru noi că, în realitate, bârfa este una dintre instrumentele satanei. Trebuie tocmai de aceea să ne oprim şi să decidem acum, în inima noastră, că niciodată nu vom mai asculta, nu vom mai răspândi bârfa şi aceasta o vom putea face mai ales cu ajutorul lui Dumnezeu, a Atotputernicului nostru Creator.

Prin urmare cuvintele rele, printre care sunt incluse bârfa şi calomnia, au un potenţial atât de dăunător încât un avertisment împotriva abuzului lor apare chiar printre Cele zece porunci. A noua poruncă spune: „Să nu mărturiseşti niciodată strâmb împotriva aproapelui tău.” –Exod 20.13.

Conform, de asemenea, tradiţiei iudice această poruncă înseamnă că este greşit să vorbeşti de rău o altă persoană, chiar dacă ceea ce spui ar fi adevărat, cu excepţia situaţiilor când este important pentru persoana cu care vorbeşti să audă informaţia.

O binecunoscută povestire cu tâlc care aparţine tradiţiei ebraice vorbeşte despre un evreu care umbla prin comunitate şi îl vorbea de rău şi chiar îl bârfea sau calomnia pe rabinul acesteia. După o perioadă de timp omul şi-a dat seama de greşeala sa, a regretat că l-a vorbit de rău pe rabin, şi i s-a înfăţişat pentru a-i cere iertare. Omul respectiv s-a arătat foarte mâhnit pentru ceea ce făcuse rău şi era dispus să facă aproape orice pentru a primi, în felul acesta, iertarea rabinului. Rabinul i-a spus atunci că primul pas în a îndrepta ceea ce greşise este să ia trei perne mari pline cu pene şi puf şi apoi să le desfacă şi să lase vântul să ia penele pentru a le răspândi apoi pretutindeni.

Omul a ascultat şi a realizat întrutotul instrucţiunile rabinului şi apoi s-a întors la el şi l-a înştiinţat că i-a îndeplinit cererea. Atunci rabinul i-a spus: ,,Acum eşti gata pentru cel de-al doilea pas pe calea corectării a ceea ce ai făcut rău. Du-te, te rog, şi adună, una câte una, toate penele.”

După câtva timp omul în cauză s-a întors şi a spus că a realizat că este imposibil să reuşească aceasta. Atunci rabinul i-a spus: „Deşi s-ar putea ca tu să regreţi sincer şi să vrei într-adevăr să repari tot răul pe care l-ai făcut, iată că este la fel de imposibil să-l repari, cum îţi este imposibil să aduni la loc toate penele din perne.”

După cum ne arată şi această poveste bârfa cauzează adeseori celui care este bârfit daune aproape ireversibile.

La evrei, deloc întâmplător, cuvântul ebraic pentru bârfitor corespunde cuvântului pentru vânzător ambulant. Şi acesta, la fel cum un vânzător ambulant merge din casă în casă, cumpărând de la unul şi vânzând altuia, oarecum tot la fel face şi el atunci când bârfeşte. Bârfitorul are, am putea spune, o mentalitate de vânzător ambulant. Când dăm cuiva informaţii intime, tendenţioase sau rele despre o a treia persoană, ne aşteptăm aproape imediat ca persoana cu care vorbim să ne dea, la rândul ei, tot spontan, informaţii intime, tendenţioase sau rele despre persoana care se vorbeşte sau eventual despre altcineva. În felul acesta se face un schimb murdar de informaţii intime tendenţioase şi rele.

De obicei, atunci când ne gândim la etică, gândim în termenii acţiunilor oamenilor faţă de ceilalţi şi dacă aceste acţiuni sunt corecte sau nu. Totuşi etica iudaică se ocupă şi de felul cum oamenii comunică unii cu alţii. Cuvintele, în viziunea acestei tradiţii, pot avea efecte foarte puternice. Dacă sunt folosite într-un mod binefăcător pot alina, pot încuraja sau chiar pot binecuvânta o fiinţă umană, declanşând anumite fenomene de rezonanţă, în funcţie de noţiunile care sunt integrate în cuvintele respective. Pe de altă parte, când sunt folosite în mod rău, ele pot distruge prieteniile, familia, reputaţia sau chiar mijloacele de subzistenţă.

De aceea, data viitoare când vorbiţi sau aveţi tendinţa să începeţi să-i vorbiţi pe alţii de rău luaţi în consideraţie una dintre maximele unui gânditor ebraic şi anume Israel Salander, care a trăit între 1810-1883. El era un mare moralist evreu şi un învăţător ebraic. Rabinul Salander spunea că, de obicei, noi ne confundăm priorităţile: „În mod normal, noi ne preocupăm cel mai adesea de bunăstarea noastră materială şi de sufletul vecinului. Eu însă vă sfătuiesc să ne preocupăm mai bine de bunăstarea materială a vecinului şi apoi de propriile noastre suflete.”

Iată acum o glumă despre bârfă: Bârfa este singurul zgomot care se propagă chiar mai repede decât sunetul.



În lumina a ceea ce v-am expus până aici, merită să trageţi unele concluzii şi, atunci când unele fiinţe umane vin la dvs. şi au tendinţa să bârfească sau să îi calomnieze pe ceilalţi, merită să le daţi următorul sfat: Ştim că trebuie să-ţi mărturiseşti păcatele dar, crede-mă, n-ai nici o obligaţie să le mărturiseşti şi pe ale altora.

Dincolo de aceasta, am observat că cea mai bun modalitate spontană de a afla cu uşurinţă ceva despre caracterul unui om este să întrebi ceva despre altul. În felul acesta poţi să te edifici foarte uşor asupra caracterului acelui om cu care vorbeşti.

Mai adaug doar un anume aspect pe care nu-l comentez. El aparţine gânditorului genial Blaise Pascal. El spunea: „Dacă toţi oamenii din lume ar şti exact tot ceea ce spun ceilalţi despre ei, atunci n-ar mai exista în lume nici măcar 4 prieteni.”

În ceea ce priveşte oamenii care se află la cursurile de yoga, aici puteţi observa cu uşurinţă că minţile ilustre discută idei geniale, spirituale, elevate, inteligente; minţile medii discută evenimente, iar minţile reduse discută şi–i bârfesc pe alţii. Ştiind toate acestea merită să nu uitaţi că, întotdeauna, prietenul tău are un prieten, iar acel prieten al prietenului tău are şi el un prieten, aşa că cel mai bine e să fii cât mai discret.

Un om de spirit spunea la un moment dat că: „Limba bârfitorului ucide trei dintr-o lovitură; în primul rând pe cel care bârfeşte, apoi pe cel care ascultă şi după aceea pe cel despre care se vorbeşte.”

Aşa cum puteţi observa uneori în jurul dvs., unii nu vor să spună nimic rău despre cei morţi, dar nici nu spun nimic bun despre cei vii.

Conversaţia inteligentă şi binefăcătoare este un exerciţiu minunat al minţii. Bârfa, în schimb, este un exerciţiu mizerabil al limbii. Nu uitaţi deci că tot ceea ce intră prin vorbe rele pe o ureche şi iese apoi peste gard sau în discuţiile pe care le realizaţi pe la colţuri este numai şi numai bârfă.



În continuare vă voi prezenta unele citate şi maxime cu privire la bârfă şi calomnie. Iată ce se spune în această direcţie în folclor:

„Nu toate femeile repetă zvonuri şi bârfe; unele le creează.”

„Tuturor ne place să auzim adevărul, dar mai ales despre alţii.”

„Datorită bârfei o limbă de 10 cm ucide un om de 2 m.”

„Cel care adeseori seamănă buruieni, să nu se aştepte niciodată că o să culeagă după aceea trandafiri.”

Noul Testament, Prima scrisoare către Timotei: „Totodată să nu uitaţi că unele femei se deprind să umble fără nici o treabă din casă în casă. Şi atunci ele nu numai că sunt leneşe, dar totodată ele sunt şi limbute iscoditoare şi vorbesc ce nu trebuie să fie vorbit.”

Vechiul Testament, Proverbe: „Acela care nu pomeneşte despre o mică greşeală a altuia caută fără îndoială dragostea, dar acela care o menţinonează mereu în discuţiile cu ceilalţi, aduce dezbinare între prieteni.”

Whiliam Cooper: „Acela care este avid să caute bârfe şi calomnii, poate să fie sigur că astfel aude care vesteşte ceartă şi scandal.”

Marele poet Ovidiu spune. „Chiar dacă tu nu şti, de multe ori tu poţi fi subiectul bârfelor de tot felul care circulă în tot oraşul.”

Genialul William Shakespeare spune: „Şoaptele mizerabile şi înveninate se răspândesc totdeauna cu mare repeziciune.”

Marele poet Virgiliu spune: „Bârfa cea mizerabilă, pe care aproape nici un alt om rău nu o poate întrece, capătă dimensiuni cu atât mai mari cu cât pe la mai mulţi oameni.”

Tot William Shakespeare spune: „Nu există virtute care să nu reprezinte subiectul unei calomnii.”

Un proverb chinezesc străvechi spune: „Zeflemeaua, sarcasmul şi ironia reprezintă „armele” calomniei.”

Pierre Dailler spune: „Calomnia provine în special din două surse importante: pe de o parte ea are la bază anumite interese, iar pe de altă parte, ea este şi rezultatul unei josnice vanităţi.”

Casimir Delavigne spune: „Cu cât o calomnie este mai greu de crezut, cu atât mai mult ea va fi imediat reţinută de cei proşti şi slabi la minte.”

William Shakespeare: „Chiar dacă ai fi cast precum este gheaţa şi pur precum este zăpada, să ştii că tot nu ai putea scăpa de calomnie.”

Pelopida spune: „Oamenii îi calomniază aproape totdeauna pe cei care sunt mai buni decât ei.”

Jean Cocteau spune: „Calomnia este o afirmaţie falsă care prinde totuşi rădăcini în cel care are un caracter slab sau care este rău intenţionat.”

Charles de Fregne spune: „Calomnia ar trebui să fie pedepsită mult mai aspru decât furtul deoarece ea reprezintă o adevărată plagă a societăţii civile. Este mult mai dificil să te aperi de cineva care te bârfeşte sau te calomniază, decât să te aperi de un hoţ.”

Francisc Bacon spune: „Nu ignoraţi niciodată răul pe care îl poate produce calomnia. Eu însumi cunosc persoane dintre cele mai oneste şi mai bune a căror viaţă a fost practic distrusă de acuzaţiile calomnioase care le-au fost aduse.”

Pierre de Beaumarchais spune: „Calomnia este precum banii falşi; deşi nimeni nu doreşte ca aceştia să existe, totuşi ei circulă fără scrupule pe piaţă.”

Un anonim spune: „A calomnia înseamnă a atribui cu o mare răutate unei persoane anumite acţiuni vicioase, rele, pe care aceasta nici nu a avut intenţia şi nici nu s-a confruntat, de asemenea, cu posibilitatea de a le săvârşi ea însăşi.”

Nicolas de Chanford spune: „Calomnia este precum o viespe care nu ne dă pace şi împotriva căreia nu trebuie să facem nici o mişcare până când nu suntem siguri că o putem omorâ. În caz contrar, ea va reveni şi ne va ataca cu o şi mai mare forţă şi înverşunare.”

Tot Nicolas de Chanford spune: „Nedreptatea nu face decât să înalţe şi mai mult sufletul care este puternic, liber, pur şi sincer.”

Marie José de Chenier spunea: „Cel care calomniază, ia prânzul împreună cu răutatea şi cinează cu scandalul, bârfa şi minciuna.”

Victor Hugo spunea: „Calomnia este precum fulgerul; ea ameninţă mai ales vârfurile înalte.”

Eugen Marbeau spunea: „Calomnia este un viciu straniu; dacă vrei să-l omori el va continua să trăiască, iar dacă îl laşi în pace el va muri de la sine.”

Tot Pierre de Beaumarchais spunea: „Calomnia apare şi se manifestă într-un mod insinuant. Mai întâi ea apare ca un tunet slab undeva în depărtare care se propagă razant cu solul, întocmai aşa cum zboară o rândunică înaintea furtunii. Deşi atunci ea este doar precum un murmur, calomnia îşi seamană totuşi sămânţa ei otrăvitoare în urechile şi în gurile celor care o primesc. Apoi răul germinează, se ridică, umblă şi se răspândeşte cu o mare rapiditate. Aproape brusc, nimeni nu ştie cum, calomnia capătă proporţii gigantice. Ea se lansează atunci în forţă, iar vârtejurile ei sunt distrugătoare. Totul devine atunci un vuiet general, un crescendo public, un corp comn de ură şi proscriere.”

Poetul Charles Baudelaire spune: „Răul este totdeauna săvârşit fără efort, aproape în mod natural, de către falsitate. În schimb binele a reprezentat mereu produsul minunat al unei arte delicate.”

Un gânditor anonim spunea: „Insinuarea este chiar mai periculoasă decât calomnia, deoarece ea permite astfel să se manifeste imaginaţia morbidă.”

Un alt gânditor anonim spune: „Plictiseala şi telefonul sunt sursele bârfei şi ale calomniei.”

Esoteristul Fri Juo Shuon spunea: „Calomnia reprezintă o acţiune rea, deoarece persoana care este calomniată nu se poate apăra, iar răspândirea unor zvonuri care îi sunt nefavorabile, dar în acelaşi timp false, îi poate crea mari neajunsuri şi prejudicii. În plus, fiinţa umană are mereu tendinţa de a exagera felul în care ea prezintă o anumită situaţie.

Din punctul de vedere al logicii simple este firesc ca omul să relateze faptele care îl surprind sau care îl fac să sufere deoarece în acest fel el doreşte să primească sfaturi şi să se asigure de justeţea propriilor sale trăiri şi sentimente. Însă de multe ori această expunere este exagerată, iar cel care relatează îşi pierde imparţialitatea şi profită în acest mod, mai mult sau mai puţin conştient, de demnitatea morală a celui căruia îi prezintă faptele, cât şi de absenţa celui pe care îl incriminează.

Calomnia constă în răspândirea unor zvonuri inexacte şi nefavorabile despre o anumită persoană, precum şi în interpretarea voit nefavorabilă a unor aspecte, care sunt totuşi pozitive în ceea ce priveşte persoana respectivă, fără să se facă nici o distincţie între ceea ce este sigur, probabil, posibil, îndoielnic, improbabil şi imposibil. În felul acesta se poate spune că, de fapt, calomnia nu reprezintă o eroare accidentală, ci manifestarea unui viciu sistematic.”

Tot Fri Juo Shuon spune: „La fel ca şi în cazul vicleniei şi al şireteniei, tendinţa predominantă către suspiciune nu reprezintă nici ea o caracteristică firească a inteligenţei.”

Unul dintre înţelepţii sufişti afirmă: „Păziţi-vă să deveniţi suspicioşi, căci suspiciunea este unul dintre aspectele cele mai neplăcute pe care omul îl poate exprima.”, iar îndemnul unui alt înţelept este : „Nu faceţi anchete şi nu spionaţi! De fapt spiritul poliţienesc este solidar cu un moralism bănuitor şi totodată coroziv care fără îndoială că exprimă trăsăturile incipiente ale maniei persecuţiei. Atunci când apare în mod spontan, ca urmare a unei impresii juste, suspiciunea poate fi legitimă. Însă ea nu este justificată atunci când ea devine o tendinţă puternică sau chiar un principiu de acţiune sau simţire, deoarece atunci ea, suspiciunea, se schimbă într-un fel de maladie a sufletului, care este incompatibilă cu virtutea şi, prin urmare, cu starea de sănătate globală a fiinţei.

Trebuie să luăm însă în considerare faptul că suspiciunea nu este alimentată doar de iluzii subiective şi ea se bazează, de asemenea, şi pe aparenţele de natură obiectivă, care sunt şi ele iluzii, dar care totuşi îşi au rădăcinile în faptele reale. De fapt, deşi ignoră Legile Sincronicităţii şi ale Paradoxului, suspiciunea pare să colaboreze, de multe ori în mod misterios, cu aparenţele conjuncturale care iau atunci forma unor enigmatice coincidenţe, a unor evidenţe contradictorii şi a unei realităţi care disimulează, înşelând astfel de multe ori percepţia corectă.”

Tot Fri Juo Shuon spune: „Anumite experienţe ale vieţii ne obligă să constatăm următoarele aspecte. Omul obişnuit îi judecă, cel mai adesea, pe ceilalţ,i după propriile sale posibilităţi intelectuale, după interesele sale şi după trăsăturile sale de caracter. De pildă, atunci când un om sincer îşi exprimă puterea sa, care totodată este şi varianta corectă în ceea ce priveşte un anumit aspect, omul josnic va avea imediat tendinţa să afirme că această părere exprimă ambiţie, vanitate sau un alt aspect rău. Această opinie survine mai ales datorită faptului că detaşarea şi, prin urmare, obiectivitatea, lipseşte cu desăvârşire din concepţiile şi din comportamentul omului cel rău, de o mică valoare.”

Aşa după cum afirmă înţelepţii hinduşi: ”Nu este nimic mai decât apropierea unei stări spirituale elevate, de o mare josnicie sau o meschinărie concretă care nu se poate autodepăşi.”

Esoteristul francez Cedille spunea: „A calomnia pe cineva, acuzându-l de fapte pe care el nu le-a comis niciodată, este ca şi cum ai face un asasinat. Ori, să nu uitaţi că ceea ce se înnoadă într-un anumit loc în Univers, nu se poate deznoda, mai târziu, decât în acelaşi loc şi în acelaşi mod.”

Cicero spunea: „Nimic nu este atât de rapid precum este calomnia. Nimic nu se propagă mai uşor decât aceasta. Nimic nu este mai curând crezut şi nimic nu circulă pe o arie mai întinsă decât acuzele calomnioase.”

Filozoful Diogene spunea: „Calomnia nu reprezintă altceva decât pe care îl fac cei nebuni.”

Un gânditor anonim spunea: „Adeseori calomnia se umflă precum marea; nimeni nu ştie de unde vine însă ea poate să provoace pagube foarte mari.”



Ceea ce este esenţial pentru calomnie este faptul de a se amuza în acest mod mizerabil pe socoteala altuia. Pentru ea acest aspect este uşor de realizat. Calomnia foloseşte mai mereu aceleaşi „ingrediente” pe care le combină cu abilitate şi apoi le agită din nou şi din nou sub nasul oamenilor, ca şi cum ar vrea să-i facă să râdă. Succesul ei este cel mai adesea garantat de ochii avizi să vadă rele, de buzele strânse din cauza sadismului, de gândurile vădit răutăcioase sau chiar duşmănoase, apoi, în final, de râsul batjocoritor.

Unele aspecte care predomină se corelează foarte bine cu noţiunea de calomnie deoarece ele exprimă anumite fapte particulare ale acesteia. Putem astfel să distingem:

-semnificaţia peiorativă sau, altfel spus, care are un sens depreciativ, dispreţiutor, al unui cuvânt sau al unui joc de cuvinte;

-devalorizarea intenţionată şi fără un suport real a unor fapte sau a unor aspecte în legătură cu o anumită persoană;

-deprecierea faptelor sau a realizărilor unei persoane care intervine atunci când devalorizarea lor este practicată în mod sistematic;

-deprecierea extremă care survine mai ales atunci când se face comparaţie cu aspectul cel mai negativ din categoria respectivă;

-exprimarea caustică ce provine mai ales din tendinţa exagerată de a observa numai defectele şi tot ceea ce nu este bun, atât în ceea ce priveşte oamenii, cât şi în ceea ce priveşte obiectele;

-animozitatea, adică atitudinea ostilă faţă de o anumită persoană sau un grup de persoane;

-asprimea comportamentului;

-severitatea exagerată, care provine din manifestarea dezagreabilă a unui comportament dur, nemilos;

-atitudinea ironică ce provine mai ales din sentimentele care au fost acumulate faţă de o anumită persoană;

-răutatea sau ostilitatea care exprimă sentimentele negative în legătură cu o persoană sau cu un grup de persoane;

-nesimţirea care demonstrează foarte clar lipsa de respect, brutalitatea verbală sau chiar fizică şi gradul foarte mic de inteligenţă a persoanei care manifestă această trăsătură de caracter;

-vulgaritatea aproape constantă care apare la o minte superificială, grosieră şi un suflet imatur.

Tradiţia spirituală afirmă, deloc întâmplător, că limba, subânţelegând prin aceasta capacitatea de a exprima prin cuvinte intenţiile, ideile şi gândurile noastre, este un organ care poate să devină foarte periculos şi chiar devastator, prin efectele nocive care pot să apară ca urmare a folosirii ei rele.

Pe de altă parte să nu uităm că învăţăturile creştine afirmă că vorbirea care nu este absolut deloc inspirată de Duhul Sfânt poate deveni repede arma favorită a satanei. De aceea, în textele creştine uneori se spune că limba este un organ prin intermediul căruia cel rău, diavolul, îşi duce la îndeplinire multe dintre proiectele sale malefice. El se serveşte astfel, prin intermediul limbii, de doi dintre cei mai fideli colaboratori ai săi, care sunt bârfa şi calomnia.

În lumina acestor revelaţii, bârfa reprezintă, aşa cum am arătat deja, acţiunea de a denigra şi de a defăima pe cineva sau, cu alte cuvinte, de a proiecta către o anumită persoană aspecte inventate, mizerabile, rele, prin intermediul cuvintelor. Bârfa este deci o armă diavolească foarte puternică deoarece ea este capabilă să provoace răni profunde în sufletul persoanei care este astfel vizată, pe care se vor grefa apoi sentimentele chinuitoare de ciudă şi amărăciune, toate acestea reprezentând „patul” de tortură al demonilor prin care ei îşi realizează acţiunile lor distrugătoare.

Calomnia constă, la modul esenţial vorbind, din afirmaţii false şi mincinoase care se referă la faptele care îi sunt atribuite pe nedrept altei persoane şi care au scopul să distrugă reputaţia şi onoarea sa. Calomniatorul acuză deci o altă persoană spunând minciuni şi afirmând fapte care nu sunt deloc adevărate şi care nu se foandează pe ceva real dar care, totuşi, sunt prezentate în această manieră. Prin însăşi natura ei, calomnia este diabolică. De altfel, nu întâmplător, Iisus Christos a afirmat că, înainte de toate: „diavolul este tatăl minciunii şi al denigrării şi calomnia...”

Prin urmare bârfa şi calomnia sunt în realitate nişte „instrumente” importante prin intermediul cărora diavolul acţionează pentru a provoca neîncrederea în calea spirituală sau în tehnicile yoga, cearta între oameni, pentru a-i dezbina şi învrăjbi pe unii împotriva altora, pentru a creea, de cele mai multe ori, sentimente de invidie, animozitate, rivalitate, ură, duşmănie, etc.

Înţelegem acum cu uşurinţă motivul pentru care se spune, adeseori, că limba este capabilă să „murdărească” întregul trup care, aşa după cum ştim foarte bine, reprezintă însuşi templul cel sacru al lui Dumnezeu.

Prin urmare, trebuie să vă daţi seama că totdeauna cel care procedează astfel nu se poate bucura de Graţia lui Dumnezeu; cu atât mai mult cel care calomniază nu poate să rămână nepedepsit de Justiţia Divină. Cei care se lasă pradă ispitei de a bârfi şi a calomnia va trebui să suporte, mai devreme sau mai târziu, consecinţele pedepsei divine care nu reprezintă în realitate decât acţiunea perfect integrată a Legii universale a Karmei, căci aşa cum se afirmă şi în Vechiul Testament: „Limba cea mincinoasă este urâtă Domnului Dumnezeu” – Proverbe 12.22. Şi de asemenea: „Spune Domnul: pe cel care, în ascuns, bârfeşte şi calomniază îl voi pedepsi aspru.” – Psalmi 105.5.

Tot în Biblie, în Proverbe 19.9. se spune: „Martorul mincinos nu rămâne niciodată nepedepsit, iar cel ce spune numai minciuni, până la urmă va pieri.”

Cel care calomniază exprimă aproape totdeauna, de fapt, într-un mod direct, ura şi răutatea ascunsă care există în inima lui. Se ştie că iubirea adevărată iartă, acoperă şi nu dezvăluie secretele sale, în timp ce răutatea şi ura inventează cu neruşinare şi răspândeşte cât mai mult greşelile mult exagerate ale altora şi acuzaţiile rele, neadevărate, împotriva lor.

Dumnezeu, care este infinit mai bun şi răbdător, ne iubeşte necondiţionat şi ne iartă chiar şi atunci când greşim foarte grav, mai ales dacă noi suntem atunci foarte sinceri în inima noastră şi dorim cu adevărat să ne îndreptăm, pe când diavolul, întocmai precum servitorii care sunt cutre şi slugarnici, bârfeşte şi acuză aproape fără încetare, cu scopul esenţial de a dezbina şi de a distruge.

În Biblie, în Prima scrisoare sobornicească a lui Petru 3.10 se spune: „Căci cine iubeşte cu adevărat viaţa şi vrea să aibă mai mereu zile bune, trebuie să-şi înfrâneze cât mai des limba de rău şi buzele de la cuvintele înşelătoare.”

Prin urmare, se poate spune că acesta este unul dintre motivele importante pentru care mulţi oameni nu pot cunoaşte pacea lăuntrică şi fericirea sufletească, cu alte cuvinte, din cauza păcatelor pe care ei le săvârşesc prin intermediul cuvintelor care sunt adeseori rostite şi a inimii impure pe care o au. Căci aşa cum este scris în textele timpurii ale Sfinţilor Părinţi creştini: „Limba este fericită atunci când ea exprimă bogăţia inimii.”

Cel care bârfeşte sau calomniază provocând în acest fel multă suferinţă, demonstrează în felul acesta, în mod implicit, că deja tenebrele i-au cuprins sufletul şi că el a devenit de fapt un agent, care cel mai adesea este inconştient, al acţiunilor demoniace şi satanice.

Tot în Biblie, la capitolul Proverbe 13.3 se spune. „Cine îşi păzeşte gura, îşi păzeşze sufletul, iar cine îşi deschide buzele mari spre a rosti minciunile şi răul, aleargă astfel spre pieirea lui.”

Tot în Biblie, la capitolul Proverbe 21.23 se spune: „Cine îşi păzeşte gura şi limba de vorbe rele sau mincinoase îşi scuteşte sufletul de multe necazuri.”

Graţia cea tainică şi Binecuvântarea lui Dumnezeu nu se revarsă niciodată din plin asupra acelora care bârfesc şi care calomniază. Dimpotrivă, mai devreme sau mai târziu, ei vor trebui să suporte consecinţele şi fructele amare ale acţiunilor rele. Mai mult decât atât, să nu uitaţi că, în ciuda rugăciunilor pe care, poate, aceste persoane le adresează uneori lui Dumnezeu, dorinţele lor nu vor fi împlinite atâta timp cât ele vor continua să se complacă în această stare mizerabilă.

În încheierea acestei conferinţe, ofer un sfat celor care deja s-au obişnuit să bârfească şi să calomnieze. Mai bine decât să bârfiţi sau să calomniaţi, citiţi cu atenţie cursurile pentru că mai ales aceştia dintre voi aveţi o mare nevoie să vă îmbogăţiţi nivelul spiritual şi să depăşiţi această stare mizerabilă în care vă complaceţi.
Pt. Destin - de Little Eagle la: 06/08/2004 07:25:13
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Am mai scris de cateva ori si iar repet pt. ca gandesc o mare intelepciune in cuvintele unui om sarac si simplu,care nu a vrut bogatii nici alte lumi si pamanturi,a ales de multe ori sa se retraga ,sa-si conduca tribul departe de lupte decat sa foloseasca el insusi un mod de a pedepsi pe invadatorii englezi,francezi ori...so called americans!Poate un fel de Mahatma Ghandi inainte ca acesta din urma sa se fi nascut.

Dear Destin,tu esti un om intelept,multi in cercul nostru la cafenea avem o inteligenta mare,nu suntem nici dobitoci nici ramasi in urma,desigur ca ne certam mereu unul cu altul/alta,sau altul cu altii si altii cu altul si in final unii cu toti ceilalti de parca there's no tomorrow!

Nu cred ca este necesar.Nu noi ne certam intre noi(ca suflet)ci lasam frau liber ego-ului sa -si exprime tot ce zace in el selfish si raul iese afara mereu,nu e bine.Daca cineva vorbeste si da ex. legate de Jesus,de ce oare trebuie sa critice pe un altul ca si cum este vinovat si ar merita luat la pietre si de ce nu crucificat...?De ce acela ce critica e mereu nervos si suparat impotriva lumii parca?
Atunci unde este pilda lui Iisus?Ce sfaturi si ce invataminte ar fi dat el discipolilor lui sau tuturor,daca i-ar fi luat la palme verbale si mereu urlat la ei si fiind nervos si suparat?Oare nu exista ceea ce se numeste compasiune si intelegere dar si rabdare pt. orice in viata?

Odata Iisus a mai spus ceva legat cu ...palma data pe un obraz si el ar intoarce pe celalalt....
Acum scriu nu neaparat tie Destin ori Enigmescu ori cine stie cine altcineva ci in marele general.Eu personal real as dori sa cred in Dumnezeu sa fiu ca Iisus de ex. dar stiu ca este mai mult decat f. greu,insa incerc si nu ma voi bate niciodata cu pumnii in piept ca sunt crestin de cutare ordin ori credincios in cutare religie sau credinta.
Pt. ca stiu ca a iubi pe Dumnezeu este aproape imposibil si totusi pt. o mana de oameni in tot acest univers nu a fost ori este nerealizabil,pt. ca daca vrei sa te consideri credincios in Jesus de ex. atunci...neaparat TREBUIE(imi pare rau de majuscule,real am dorit sa subliniez importanta)sa traiesti viata lui.....

Intreb de curiozitate daca cineva cunoaste ori a auzit de astfel de persoana?
De aceea sunt retinut si nu spun ca iubesc real pe Dumnezeu,stiu totusi cine este si invat mereu privind in jurul meu natura in care-l vad si mai greu dar incerc...sa-l vad si in oameni,cel mai greu!Pt. ca trebuie sa fii detasat de orice stare de spirit rea si sarenunti la orice manifestare a ego-ului ...e f. greu!!!!

Dar ,exista lucruri mai simple in drumul de a afla pe Dumnezeu si in fapt ...a-l descoperi in tine insuti.Si ele mereu au fost exprimate ca pt. mintea noastra de avatarii lumii,prin pilde si parabole,ca in trecut cand mintea umana nu era chiar asa de ridicata....dar azi inca nu este decat tare putin...si atunci ce face Dumnezeu?
Se coboara la mintea noastra si ne da ceva de gandit o regula,sa zicem in viata.El NU poate vorbi in limbajul lui real unora ca noi,vasta majoritate pe glob si univers,atunci misiunea lui ca avatar(cuvantul in trad din indiana=incarnare directa a lui Dumnezeu in forma umana)devine acea de dascal si te invata sa intelegi la acea anume viata din timp si istorie a lumii de ce a venit si revine si fiecare,pt. ca fiecare societate are un anume grad si nivel de dezvoltare materiala si spirituala,va avea in concordanta,anumite precepte pt. acea vreme,spuse de avatarul de atunci.

Iisus a fost acum 2000 ani,desigur,azi e alta viata si epoca,dar realul sens si mesaj este si va fi si a fost mereu acelasi spus in diverse forme,dar il vezi la fel si la primul avatar(Abraham),apoi Zoroaster,Rama,Krishna,Buddha ce au fost inaintea lui Iisus,si apoi si la Mohamed si in final Baba .Toti au trait intocmai preceptele sfinte,nu vei gasi niciodata in vietile lor o minciuna sau o greseala,astfel de "oameni" sunt avatarii lumii si ei formeaza un anume ciclu istoric,nimic in univers nu este intamplator!

Este destinat!
Sa fac o analogie simpla,gandeste ca tu esti profesor de facultate,oricare ar fi ea.Acum ai o varsta si o experienta de viata si munca si studii si cultura si intelepciune.Deodata te trezesti in fata unor copilasi de clasaIa primara si trebuie sa-i inveti ceea ce stii tu...oare crezi ca vei putea sa le explici in cuvintele tale si termenii la care ai ajuns in studii?In nici un caz!
Pt. ca NU te vor intelege,e ca si cum Einstein ar explica teoria lui unui copil de 7 ani!
Ce faci atunci sa fii inteles?Te cobori la mintea lui si folosesti....parabole,scurte istorioare,in cateva cuvinte(nu ca mine acum de scriu un roman deja!)sa fie pe intelesul lui si neaparat dai un ex. prin tine insuti altfel,la ce buna e vorba daca nu e sprijinita de fapta?

Si cam asa a fost mereu,mesajul mereu acelasi,f. simplu....dar omenirea nu s-a schimbat deloc!De aceea un avatar sa vina NU e de ajuns...

Vorbim mereu de Dumnezeu la cafenea si ce piosi suntem ori mistocari sau atotcunoscatori in toate....si de fapt inca si azi nu stim habar de nimic.
Eu zic asa: hai sa fim cu totii prieteni,sa ne iubim intre noi(hey!NU va ganditi acum la acel Ozzy din trecut fustangiu,okay?)si sa invatam unii de la altii si restul va veni de la sine.

E oare greu?De ce suparari si suferinte chiar aiurea?Oare merita efortul?Nu cred,ganditi acum ce-i mai important?Sa ne injuram unii pe altii ori sa ne iubim si daca odata soarta va fi sa ne puna fata-n fata pe unii din noi,ce fericire ar fi sa ne luam in brate !!!

NU am scris astea deloc cu idea si la adresa ta Destin ori Enigmescu ori oricine din lumea toata!Imi sunteti frati oricum si a va judeca nu-i bine,dar imi pot spune opinia si cine o accepta e okay.Nu am puterea de a judeca....sunt un nimica in acest univers dar asta sunt si chiar un nimica am dreptul sa vorbesc,dar niciodata ca un avatar!

Sper ca la un moment dat limbajul meu din trecut prin care am ofensat pe f. multi si pareri si opinii ce am avut nu au devenit treptat un mijloc de initiativa de exprimare pt. altii...stiu din experienta inca din...scoala generala...

Hey,acum nu vi-o luati in cap!Inca sunt mare fan al amicului Ozzy,port cele 4 perechi de shades(ochelari de soare pt. cei ce nu stiu slang american)trimise de Sharon,unii f. inchisi de soare puternic,altii albastii,altii purple altii pink.
Depinde cum e vremea ii port mereu,si in casa.
La fel imi place muzica lui,si rock si heavy metal si tech-industry,si desigur si The Doors,Motorhead etc.
Asta nu inseamna ca-s un depravat si drogat si antichrist!I am a free man si vreau in viata asta sa fiu cum sunt,in cea care vine poate voi fi cine stie in ce alta tara si poate femeie,poate saraca,poate f. bogata,doar karma stie si sanskaras,altadata va scriu ce-nseamna sanskaras ori samskaras.

Cert e ca sunt fericit cum ,sunt ca iubesc ca am trait din plin si gustat din multe placeri sexuale ale vietii,am suferit in Ro., am avut si clipe fericite acolo dar nu as mai trai acolo deloc.
Deci brothers and sisters,let's be friends,love is all you need...how right was John Lennon.also a Baba Lover!
De la cine credeti ca au venit ideile lui "give peace a chance"si altele?De la cine credeti ca i-au venit ideile si filosofie si politica lui Mahatma Ghandi?
Cine credeti ca l-a invatat sa-si iubeasca aproapele, sa fie simplu dar puternic in gandire si fapta si mai ales onestitate?Cine credeti ca i-a spus ca unica solutie este rezolvarea oricaror probleme pe cale pasnica si prin .....LOVE&PEACE?

Cum am scris la inceputul romanului meu,e vorba despre aceste cuvinte ce in final sunt rezumatul a tot ce am scris acum.
Din pacate nu simt nevoia sa traduc...sper ca cine stie engleza si toti stiti,sunteti inteligenti,vor accepta asta:

"We do not want churches because they will teach us to quarrel about God,
as the catholics and protestants do.We do not want to learn that.
We may quarrel with men sometimes about things on this earth.But we never
quarrel about God.We do not want to learn that."

Chief Joseph(Nez Perce/1840-1904/Iroquois nations)

Nu stiu de ce am scris atatea cand acest mare intelept indian si mare CHIEF a spus totul in cateva cuvinte?

Destin,stii cum sunt fratii mei?Intelegi ce vor sa spuna doar privindu-te in ochi si la fel ii intelegi si tu...putine vorbe,multe doar prin gesturi.Un european ca noi ori chiar si....asa zis american.,da din gura mereu,ca mine,chestia e ca in prezenta lor sunt f. mut,nu am de ce vorbi cand ne putem intelege perfect prin liniste....a fi tacut...e o arta in final...mai vorbim si nu crede ca te-am criticat,ori pe numeni de altfel,departe de mine!!!

LOVE&PEACE,
Ozzy




































































































#19146 (raspuns la: #19142) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
filek - de (anonim) la: 23/08/2004 06:39:38
(la: Snobismul ieftin in Romania - din punctul de vedere unui Polonez)
esti de mult timp la cafenea? daca esti de putin timp atunci se explica intrucatva "atacul" tau. altfel ai fi vazut din mesajele anterioare ale celor ce-si invart coada pe-aici ca nationalismul si valorile care tin de el sunt incontestabil tinute cu strasnicie ca o zestre de mai toti romanii. nu vreau sa fac comparatii cu alte tari, discrepantele si deosebirile dintre culturi si/sau mentalitati nu ne avantajeaza in tragerea unor concluzii stricte si universal valabile cu referire la nationalism. in orice caz, m-as feri din start sa compar Polonia (polonezii) cu Romania (romanii). dintr-un simplu principiu: suntem unici! in felul nostru, atat de neplacut si de scarbos pt. altii care se cred mai europeni decat noi.

vorbesti de "prostitutie mentala"... acelasi dezgust ca si tine pt. oamenii care se prostitueaza (si la propriu si la fiurat) incerc la randul meu, mai ales cand vine vorba de AI MEI. dar stii ceva, concetatenii mei nu se prostitueaza mai mult decat altii. asta e doar o parere subiectiva, crede-ma. sunt convins ca au si polonezii destui prostituati de cand cu intrarea asta grabita in...stim noi ce structuri.

snobismul de care pomenesti mataluta se vede clar in chiar mesajul tau. insa cel mai "jalnic" nu e snobismul, ci e faptul ca tu cataloghezi romanii care te-au primit, te-au omenit si te-au instruit cum poate n-ar fi facut-o nici propria ta tara, dupa un singur individ. asta nu mai e prostitutie, sa injunghii pe la spate pe cei care ti-au deschis ochisorii tai patrunzatori in tainele omenirii? "jenant", mai jenant decat orice pt. noi, cei care ne ofensam vrem nu vrem la auzul unor astfel de cuvinte izvorate parca dintr-un fel de dezgust fata de romani, este faptul ca instruim strainii in scolile noastre ca mai tarziu acestia sa ne scuipe in fata, comparativ cu posibilitatile copiilor si studentilor romani care sufera la propriu de lipsuri acute. jenant este sa fim oropsiti economic pt. ca nu vrem sa renuntam la principiile si aspiratiile noastre, la ortodoxie si la datinile strabune, ca sa fim "ca ceilalti", toti o apa si-un pamant.

tu esti frapat? ce sa mai zicem noi? ca nu noi am colorat tara asta in negru, ci cei ca tine, scoliti pana la genunchiul broastei. sa-ti dau un ex. acu` vreo 2 ani am vazut niste nemti care iesisera dintr-o biserica voevodala cum luau fotografii unor cersetori mizerabili care-si faceau veacul pe la poarta ei. ce crezi tu ca am simtit atunci fata de acei nemti? o repulsie totala! pt. ei a avut o mai mare importanta ce-au gasit in fata portii decat ce era in spatele ei, ma-ntelegi? asa si tu, la randul tau faci fotografii pe aiurea fara a te durea macar capul de valorile adevarate.

"ce ajunge sa fiu un magnes pentru Romani"- expresia asta n-am prea inteles-o, ce inseamna "magnes"? magnat, ori ce anume? bre frate, daca nu ti-a zis-o nimeni pana acum, apoi afla de la mine ca nu esti tu nici buricul pamantului si nici nu se invarte soarele dupa tine. esti cat un fir de praf in bataia vantului, nimic mai mult. si tare as fi eu curios sa aflu de la colegul tau cam cum vorbeai tu despre tara ta. ai zugravit-o in culorile curcubeului? inseamna ca ai fost un mincinos fiindca stii la fel de bine ca si mine ca Polonia, ca multe alte tari europene, are destule probleme, nu e fruntasa lumii.

da, din pacate in Romania e viata grea si multi decid sa emigreze din cauza asta. apoi o parte dintre ei uita sau se fac ca au uitat de unde au plecat. totusi, pe cuvant de onoare iti spun ca aceia nu au mai multa liniste decat tine insuti. ei nu vor fi niciodata in tara lor, oricat de danezi sau polonezi ar deveni peste noapte! fiindca vor fi ceea ce se cheama la noi "VENETICI" (veniti de aiurea). si tara asta pe care o reneaga acum, ii va primi din nou ca o closca puii sai atunci cand se vor razgandi si vor vrea sa revina la ea, indiferent in ce imprejurari. pun pariu pe ce vrei tu ca daca maine Romaniei i s-ar declara razboi de nu stiu cine, mai toti romanii din diaspora ar dori si chiar ar sari in apararea ei.

nu stiu ce ai invatat la scoala aia mare la care mergi, dar se pare ca istoria noastra nu ti-a prea placut. altfel ai fi stiut unde trebuie sa-ti cauti stramosii: imprastiati pe la Codrii Cosminului. si in acelasi timp ai sti si unde ti-e locul: sub oblancul seii lui Stefan cel Mare si Sfant. scurt pe doi.

impartasesc intrucatva "temerile" unor forumisti de aici asupra faptului ca ai fi una si aceeasi persoana "romana"... si tare imi semeni, prin continutul mesajelor tale, cu Filip Antonino. il cunoaste cineva pe acest individ?

just me- enigmescu
Adrian & co. - de carapiscum la: 15/10/2004 06:49:40
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Incepusem aseara sa-ti raspund dar dintr-o data s-a facut ceata si invalmaseala pe pagina si mi s-au dus gandurile scrise in neant. Acum incerc sa reeditez.

Un adevar despre religie este un adevar religios! Poti sau nu sa fii de acord cu el dar asta nu-i schimba in nici un fel calitatea sa teologica. Exista adevaruri si adevaruri. De aia mi se pare un pic pueril modul tau de abordare a subiectului prin prisma aceasta.

Vad ca nu s-a mai inteles un lucru important si unii s-au legat de cele scrise de mine inainte. E vorba de ceea ce am afirmat: "adevarul religios este copilul nostru de suflet pe care suntem datori intr-un fel sau altul sa-l protejam". Nu era vorba despre adevarul MEU, ci despre o generalizare la scara globala, nimic mai mult, nimic mai putin. Fiindca spunea cineva de demult cam asa: "am intalnit popoare care nu cunosteau scrierea sau folosirea/intrebuintarea banilor; am intalnit orase fara cetati si intarituri; am intalnit popoare care nu stiau sa scrie si sa citeasca... Dar un popor fara Dumnezeu n-a vazut inca nimeni!" (am parafrazat de undeva, Hypatia- ajutoor!). A, ca mai exista oameni care se cramponeaza acum de crestinatate la fel ca la inceputurile ei cand puternicii zilei ardeau pe rug sau ingropau de vii prin catacombe pe adeptii ei, asta-i alta poveste. Si intr-un fel nu ma mira. Stii tu vorba: "tara arde, babele se piaptana"!!! Asta se intampla mai ales aici pe forumul asta. Toti arata cu degetul spre ortodoxie si valorile ei (care, zic unii, nu mai sunt valori dp lor dv) si se intreaba ce a facut ea pt. omenire. Iar eu vin si le raspund pe fata: ce a facut lumea pt. ortodoxie? Nimic, iata ca nici macar sa existe si sa se manifeste nu o sa mai aiba voie fiindca "interesele" ei contravin unui anumit segment al populatiei ce striga sus si tare: "Ia-L, ia-L, rastigneste-L, rastigneste-L!" Ca in fond asta se intampla. Dupa ce secole la rand biserica romaneasca a tinut flacara romanismului si a credintei arzanda, dupa ce secole la rand a dat cei mai de seama oameni de cultura, dupa ce ne-a pus condeiul in mana, ne-a invatat sa scriem si sa citim si apoi sa gandim noi insine, iata ca a venit vremea ca elevii/copiii de ieri sa se ridice impotriva dascalilor lor si sa strige cu nerusinare: nu va mai vrem si nu va mai recunoastem! Halal, n-am ce sa mai zic, de asta merge asa de bine in tara asta. Cine ai fi fost tu astazi, domnul meu, daca ortodoxia romaneasca n-ar fi existat pe aceste meleaguri? Iti spun eu: un nimeni, sau poate ca nici macar nu am mai fi existat ca natie. De aia am zis ca religia noastra ramane copilul nostru de suflet, in general vorbind. Fiindca pana una alta, atunci cand avem probleme mai mari decat putem noi duce, tot pe la portile manastirilor sau bisericilor poposim. Si atunci cand ne pierdem orice speranta intr-o viata mai buna, tot biserica vine si ne spune sa avem nadejde si sa credem ca binele va veni mai devreme sau mai tarziu. Altfel am ajunge sa nu ne mai suportam nici pe noi insine si am adopta intr-adevar strategia strutului adoptata, asa cum am spus, de americanii sinucigasi (si multi bolnavi mental).

Sa va spun ceva din experienta mea trecuta. Am fost candva impreuna cu un profesor de religie (student la doua facultati, actualmente calugarit si hirotinit preot) la o mare psihiatra din orasul nostru ca sa discutam unele probleme interesante. Printre altele am ajuns nu mai stiu cum la a-i adresa o intrebare aparent simpla: este sau nu crestina? A stat un pic si s-a gandit si a raspuns asa: eu sunt atee si nu cred in nici un dumnezeu; singurele aplicatii in viata mea sunt copiate din cartile pe care le-am studiat si totul in mintea mea se conduce numai dupa principii logice. La fel procedez si cu pacientii mei. DAR..., mi s-a intamplat nu de putine ori sa vina la mine oameni cu probleme atat de serioase si de greu abordabile (si implicit rezolvabile) incat am fost pusa in situatia ingrata de a nu le putea da nici un fel de suport concret, nici un fel de "medicament". Asa stand lucrurile si afland de la unii dintre ei ca au credinta intr-un dumnezeu, m-am gandit sa fac terapie cu ei prin intermediul slujitorilor bisericii- in sensul ca i-am trimis la niste duhovnici renumiti ca sa le rezolve ei, de va fi cu putinta, problemele. Asta pt. ca m-am gandit la binele lor intai si abia dupa aia la conceptiile mele despre Dumnezeu. Chiar am vrut sa-i pot ajuta si n-am avut cum, teoria pe care o cunosc nu da intotdeauna rezolvarile necesare.

In ce priveste toleranta de care vorbesti, sa avem pardon, dar nu stiu sincer daca nu cumva cineva, undeva, candva, a inventat o noua teorie despre toleranta mergand pana acolo incat a afirmat ca trebuie sa toleram pacatele din oameni, nu numai pe purtatorii acestora. Tu vrei sa admiti ca ortodoxia nu este toleranta? N-ai decat, dar uiti un fapt indubitabil si anume ca tocmai pe asta se cladeste ea si pe asta a si rezistat de-a lungul veacurilor: nu i-a infierat pe pacatosi (cum fac nu putine culte mai noi si mai vechi) ci a combatut pacatele acestora. Daca cineva s-a simtit confundat cu pacatele respective, atunci nu-i vina bisericii c-a ajuns la asa o stare depreciativa fata de sine incat s-a simtit ofensat direct. Biserica ortodoxa este singura (pe langa catolicism, desigur) care nu excomunica pe credinciosii ei, cat de pacatosi ar fi. Dimpotriva, pe toti vrea sa-i aduca la o stare de "jertfa si rascumparare" (teza de licenta, cred, a regretatului Prof. Pr. Galeriu) pt. ei insisi si pt. toata lumea. Adica o "unire in cuget si simtiri".

Vorbesti de toleranta numai in sanul unei anumite denominatiuni...? Asa o fi pe la altele, dar la ortodocsi toleranta este intr-adevar vie prin slujbele si viata ei duhovniceasca fiindca, oricat de bigoti, habotnici si de "ghebosi smeriti" ar parea unii crestini, nu ei sunt cei care se separa de restul lumii, ci restul lumii se separa de ei atunci cand isi alege calea cea larga si cu placeri trecatoare. Eu vad ca exista intoleranta mai degraba din partea unora ca cei de aici, nicidecum din partea crestinilor fata de atei (spre ex.).

"Oamenii religiosi" de care vorbesti tu nu sunt cei care au pastrat traditiile si obiceiurile primelor secole de crestinism, de aia nu pot cadea la un numitor comun. Toti si-au ingramadit invatatori dupa capul lor, asa cum zice Hristos, pt. ca n-au mai suferit inavatura cea buna si duhovniceasca. Asa ca acum fac orice ca sa-si castige noi adepti, de fapt sa fure dintre crestini. Stii ce spunea Ap. Pavel cand s-a pus problema taierii sau netaierii imprejur a crestinilor? Ca "in Hristos, nici taierea imprejur, nici netaierea imprejur poate ceva, ci fatura cea noua (sufletul curatit de pacate)"! Si zice in continuare ca "cei ce voiesc sa va taiati voi imprejur va silesc sa faceti aceasta CA SA SE LAUDE EI IN TRUPUL VOSTRU"! Cu alte cuvinte cine indeamna la schimbarea mentalitatii bisericii si a datinilor ei, aceia fac asta ca sa se laude ori ca ei sunt detinatorii singurului adevar, ori ca ca sa se laude cu numarul lor de prozeliti (in paranteza fie spus, se invart sume fabuloase pe la unele congregatii care se vor crestine dar care n-au nici o legatura cu Hristos- singura lor legatura este banul si influenta).

Si ca sa revin, religia chiar este o forma a cunoasterii vietii si lumii in general, dar o altfel de cunoastere. Cercetarile ultimilor ani se axeaza f. mult pe stiinte noi care n-au nici o legatura cu stiintele exacte. Tot mai multi tind sa creada ca vor ajunge sa studieze fenomene "paranormale" prin inducerea de stari de tot felul si prin simturi ascunse dar redescoperite in om. Sigur ca asa ceva nici nu se poate compara cu ceea ce presupune o viata duhovniceasca reala, spun numai ca pana si stiinta a mai lasat macaitul despre religie deoparte si s-a apucat sa studieze fenomene care altadata ii erau straine. Asta inseamna evolutie? Probabil, nu ne putem noi pronunta acum.

Si cu asta imi inchei pledoaria, argumentele fiecaruia in parte sunt diferite ca si punctele de vedere de la care pleaca. Argumentele pot fi aceleasi numai daca se schimba unghiul de privire al lucrurilor, altfel tot asa se intampla. Vrei numitor comun? Iata unul f. la indemana: Hristos!!! Cand oamenii vor inceta sa mai fie dispusi, din invidie si mandrie, la tot felul de concesii care contrazic invatatura de baza crestina, atunci si numai atunci se va realiza unitatea inclusiv fiintiala a bisericii universale. Altfel nu.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#25140 (raspuns la: #24953) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Daniela - de carapiscum la: 15/10/2004 17:30:19
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Abia acum am observat mesajul tau asa ca incerc sa-ti raspund ca sa nu crezi ca m-am facut ca nu vad.

In primul si-n primul rand nu stiu de unde ai tras tu concluzia desteapta cum ca "mi-ai fi turnat tu ceva sare pe rana". Draga, te flatezi singurica. Vezi tu, de aia nu va suporta romanii pe cele ca voi, ca intotdeauna cand incearca sa fie blanzi si vor sa vi se destainuie, voi aveti ambitia asta de a le rade in nas si de a-i trata cu sulfat de sictir. Adica daca un barbat vi se destainuie prin ceva anume, voi ori i-o luati ca pe o slabiciune aratand prin aceasta cat de slabe sunteti de fapt voi, ori o interpretati ca fiind o gluma proasta. Ce sa spun, am avut o droaie de dreptate cand am zis ca va plac barbatii straini fiindca va permit orice. E si normal, ca la aspectele atinse de mine (cele referitoare la legile care le sustin pe femei mai mult decat pe barbati- stiu eu cum se intampla: daca ei nu-i convine ceva se da cu capul de perete, isi face o masturbare rapida si-si rupe hainele de pe ia apoi da telefon la politie ca sa-l bage in puscarie pe fraierul de barbat'su) nici macar n-ai mai facut vreo sesizare. De ce? Hmm, doar nu sunt chiar asa de prost sa nu-mi dau seama. E simplu: tie uneia nu ti-a ajuns degetul intins, ai luat toata mana.

M-ai prins cu musca pe caciula...? Nu stiu care pe care a prins aici. Ca o paranteza, afla ca nici macar nu port caciula! Sic! Si daca am o musca eu n-o alung, ci o prind cu dibacie. Singurele care nu vaneaza muste sunt femeile, lor le place sa le stropseasca pe toti peretii.

1. Da-ne si noua un semn din mila Mariei-Tale si zi-ne pe unde ai gasit aici referirile alea, ca pe mine m-ai facut tare curios. Din cate am putut eu vedea in general la cafenea, majoritatea barbatilor se poarta frumos cu femeile de pe aici. Ah, probabil te-a contrariat faptul ca se gasesc destui dintre barbati care sa vi se "opuna" (adica sa vina cu explicatii pertinente) la capitolul stiinte si dezbateri despre viata.

2. Nu stiu ce-i fi crezut tu, dar se pare ca treaba e in felul urmator: fiindca n-ai gasit pe Fat-Frumos care stie sa le faca pe toate, inclusiv sa-ti dea cate o galeata de jaratic aprins, te-ai gandit ca el nu exista. Nu ti-ai pus problema ca n-ai stiut unde si ce sa cauti, ci ca nu exista din cauza ca tu n-ai gasit. Pai sa-ti spun ceva, nu e vina barbatilor buni ca nu dau decat de niste profitoare, in timp ce smecherii dau de cele bune- si invers. Pur si simplu se intampla. Daca m-am gandit ca ai fi stat in manastire...? Ha ha ha, ce gluma buna! Te-ai gandit mult inainte de-a scoate porumbelul din gurita? PAi daca ai fi stat la manastire macar o saptamana, atunci nu mai vorbeai asa. Si da, sunt convins ca doar ai visat la ei. Si pt. ca ei n-au visat la tine...iata cum s-a ajuns la discutarea temei de fata. Stii, ma intreb daca nu cumva tu ascunzi ceva in adancul sufletului tau, ceva de demult, o parere de rau pt. un roman pierdut din neatentie. Asta ar putea fi o scuza buna si ar explica in buna masura stresul si refularile de acum.

3. "Coada de peste" o sa devina coada de balena fiindca mi-am dat seama din textul tau ca tu nu cauti explicatii, ci motivatii pt. alegerea ta pe care ai facut-o. Numai un fraier ti s-ar mai destainui acum. Ce ziceam eu, cum trebuie o femeie sa stie ca e apreciata?...

4. Vezi cam multe pt. una care n-a reusit sa vada decat romani impotenti la toate! Nu crezi? Facusem doar o apreciere despre faptul ca romanii isi intretin cu greu familia si atunci ele (unele), ca sa scape de griji si de nevoi, deseori apeleaza la strategia internetului si-si gasesc iubitei desfranati cu bani care le ofera marea cu sarea, mai exact un trai fara grijile zilei dar si fara frumusetea experientelor traite in greutati. Ca orice mi-ai zice tu acuma n-am sa te cred ca nu mai poti de fericire. Dealtfel ce te-a facut sa vii sa scrii aici, oare nu tocmai lipsa celor ai tai? Ca daca erai atat de fericita nu veneai sa scrii despre barbatii romani, ci puteai la fel de bine sa vii si sa te destainuiesti urland ca nu mai poti de atata bine. Dar tu nu, ai vrut sa-ti justifici, precum spuneam, decizia luata cu ceva timp in urma. Eu cred ca in fond tu te simti vinovata de ceva. Nu trebuie sa fii psiholog ca sa-ti dai seama de asta.

Faptul ca barbatii judeca dupa "calapodul" lor nu e mai impresionant decat afirmatia ca femeile judeca numai si numai dp lor dv. Nu ti se pare ca ar fi ceva normal in asta? Ce-ai vrea, barbatii si femeile sa gandeasca si sa se poarte la fel? Pai atunci cat de plictisitoare ar deveni viata?

"Ciuda de mascul respins"... I have no idea what you talking about! Si chiar de as fi fost respins, ce-ti pasa tie? Tu chiar nu vezi dincolo de lungul nasului tau? Ce te face sa crezi ca esti mai buna decat romancele care isi duc viata asa cum descrii tu? Cu alte cuvinte putem deduce din aceasta ca femeile care au parte de aceste experiente, care n-am negat ca ar fi insultatoare, sunt niste proaste si fraiere, doar cele ca tine sunt cuminti!... Dar treziti-va odata madamelor, ce tot stati sub papucul barbatului roman? Lasati-i pe fanaticii vostri barbati sa-si creasca plozii singuri, ca ei v-au folosit pt. placerea lor si acuma tre' sa plateasca, iar voi "bateti de-a lungul podul", vorba lui Eminescu! Stiu n-cazuri de barbati (romani) lasati balta de femeile lor, cu tot cu copii, pt. frumusei din aia luciosi si cheliosi decupati de prin reviste cu stampila "peste 18 ani". Si mai mult decat atat stiu cazuri de femei din astea usuratice care dupa un timp s-au intors la amaratii lor de barbati si acestia le-au primit cu bratele deschise- au zis ca din doua (am scris noua prima data) rele e mai buna cea mai putin rea.

"DIN PUNCTUL DE VEDERE AL BARBATULUI banii conteaza foarte mult, sint o extensie a masculinitatii". Aha, va sa zica atunci cand banul devine scopul si devenirea femeii, acesta nu mai este o extensie a feminitatii... Ce sa-ti spun, justa judecata ta. Si parca daca barbatul sustine familia dpdv financiar, asta e ceva injositor pt. ea si copiii ei. Ai uitat, mandra doamna de departe, ca rostul intemeierii familiei nu este decat nasterea de prunci, acesta este scopul principal. Ori asa ceva implica niste responsabilitati pe care trebuie sa si le asume fiecare in parte. Spune-mi mie cine iti educa pruncii: bunicii lor, dodele, prietenii, cunoscutii...? Si daca in barbati oricum nu ai incredere, atunci tu singura de ce nu ti-i educi? Din lipsa timpului, poate? Timp care se scurge in favoarea cui?!...

5. Nu consider ca te-am jignit cu nimic, pur si simplu am pus o intrebare si am facut o remarca generala. Scuze totusi, trebuia sa specific asta. Dar ce-mi vad ochii? Vorbesti de relatii ca despre purtat papuci!? Nu ti se pare ciudat sa ceri sa fii tratata cu consideratie din partea barbatului in timp ce tu vezi relatia ca pe o banala purtare de papuci folositi? Stai sa vedem: cand am afirmat eu ca barbatii au dreptul sa-si incerce frumoasele inainte de casatorie? Si a cui e vina daca se intampla, numai a lui? Uite, odata o judecatoare oarecare a fost pusa in fata luarii unei decizii referitoare la savarsirea infractiunii de viol de catre un tanar asupra unei fete. Si pt. ca procesul cam batea pasul pe loc, la un moment dat a intrebat-o pe "victima": cine ti-a dat...pilotii jos? PAi sa vedeti..., a inceput ea a intoarce lucrurile si a le fastaci, eu. Dar, stiti, eu nu sunt vinovata ca m-am dus la discoteca si-am ramas pana aproape de dimineata cand i-am cerut lui, desi era cam baut, sa ma conduca acasa. Aveam eu fusta aia mini si am cam flirtat cu el, dar n-am crezut ca o sa sara pe mine. Mda, cam asa se intampla: unele cauta cu lumanarea sa li se intample bucuria si apoi merg de bocesc pe la toate usile ca au fost folosite. Tu esti sigura ca femeile nu-i folosesc pe barbati in scopuri ascunse? Stii ce se spune prin occident despre barbat: ca este o prelungire inutila si scarboasa a...penisului. Asta sopteste ceva la urechiusele tale sensibile?

6. Si eu ti-am dat ceva raspunsuri la tema asta mai sus. Insa mai spun ca daca barbatii aia ideali pe care-i vezi tu de acolo si-ar lua in serios drepturile, nu numai obligatiile bagate cu forta pe gat de niste legi abuzive si partinitoare, atunci n-ai mai cotcodaci nimic stand cocotata sus pe gard. Apropo, stii bancul ala cu gaina pe gard, ca de ce sta acolo? Ca sa-i vada vecinul (din strainatatea de peste gard) copanele- si implicit tartita.

7. Pai are aceeasi obligatie pe care la randul lui o indeplineste, cu amendamentul ca din cauza conditiilor de mediu economico-social si politic nu are cum sa faca fata cerintelor tot mai mari venite din partea unor femei care s-au emancipat. Chiar e asa greu de inteles? Sigur ca atitudinea asta e incorecta, cea de care vorbesti tu, dar asta asa cum nu-l scuza pe barbat, nici n-o face sfanta pe femeie.

8. Stiam ca ai sa te legi automat de expresia respectiva cu toate ca am pus-o in ghilimele pt. a sublinia ca nu gasesc un termen corespondent si ceva mai fin. Insa ciudat nu e asta, ci faptul ca initial ma gandisem la cu totul altfel de hamuri...- nu te intreb daca tu si partenerii tai le-ati folosit vreodata, nu vreau sa fiu impertinent si sa ma bag in...papucii tai!

9. "si banii ei pe ce se duc?" Chiar vrei sa afli raspunsul? O sa te socheze: pe parfumuri din cele mai scumpe, pe rujuri, rimeluri, oje, coloranti de par, masti, alifii, uleiuri, cercei, bratari, inele, stofe rare, fuste si rochii la care platesc firma producatoare mai mult decat materialul si lucratura in sine (de fapt care material?), pantofi noi la fiecare saptamana, zaiafeturi, cine romantice sau pur si simplu numai cine, masina la scara s.a.m.d. Asta e comparativa cu lista lui Schindller (nu stiu daca am scris corect numele).

10. De ce te supara ca am adus in discutie niste aspecte asa cum le vad dealtfel multi dintre barbati?- chiar daca ei n-o recunosc public. Spui ca si-ar fi muscat limba... Chiar a facut-o pana la urma, ca avea o droaie de teribilisme in cap preluate din cine stie ce magazine saptamanale pt. "clasa muncitoare dezavantajata". Si inca nu stii nimic despre felul meu de a fi si despre ce gandesc in realitate, cum ma port. Ca sa zic asa, ma port cum mi-e portul si vorbesc cum mi-e vorba. Sunt simpatic sau nu, ce conteaza? Oricum nu poti impaca pe toata lumea.

11. De ce returnezi intrebarea pe care ti-am pus-o si nu dai un raspuns direct? Nu te teme, n-am sa te iau la paruit. Nu e greu, incearca numai. O parte din raspuns l-ai insinuat undeva mai sus in mesajul tau, deci de ce anume te feresti acuma?

12. Buna comparatia cu vaca, pe langa ca e cat (scuze ca suna a cacofonie) se poate de plastica. Eu cred ca nu intamplator ai dat-o, ci propria constiinta ti-a dictat impotriva logicii pe care ti-o crezi inexpugnabila. Chiar asa, de cate ori calcati prin strachini sau va abateti prin loboda vecinilor..., daca barbatii romani (ca despre ei era vorba) ar fi asa de cretini si s-ar multumi sa stea la coada vacii, atunci v-ar pune botnita si v-ar duce ca pe urs. Slugi...? Ei bine da, aici trebuie sa-ti dau dreptate. Dar din nefericire ai enuntat numai o jumatate de adevar. Corect si principial ar fi fost sa spui dupa cum spune Ap. Pavel la Efeseni cap. 5: "20. Mulţumind totdeauna pentru toate întru numele Domnului nostru Iisus Hristos, lui Dumnezeu (şi) Tatăl.
21. Supuneţi-vă unul altuia, întru frica lui Hristos.
22. Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului,
23. Pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor şi este.
24. Ci precum Biserica se supune lui Hristos, aşa şi femeile bărbaţilor lor, întru totul.
25. Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica, şi S-a dat pe Sine pentru ea,
26. Ca s-o sfinţească, curăţind-o cu baia apei prin cuvânt,
27. Şi ca s-o înfăţişeze Sieşi, Biserică slăvită, neavând pată sau zbârcitură, ori altceva de acest fel, ci ca să fie sfântă şi fără de prihană.
28. Aşadar, bărbaţii sunt datori să-şi iubească femeile ca pe înseşi trupurile lor. Cel ce-şi iubeşte femeia pe sine se iubeşte.
29. Căci nimeni vreodată nu şi-a urât trupul său, ci fiecare îl hrăneşte şi îl încălzeşte, precum şi Hristos Biserica,
30. Pentru că suntem mădulare ale trupului Lui, din carnea Lui şi din oasele Lui.
31. De aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup.
32. Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică.
33. Astfel şi voi, fiecare aşa să-şi iubească femeia ca pe sine însuşi; iar femeia să se teamă de bărbat." (acest pasaj se citeste in toate bisericile ortodoxe la savarsirea cununiei, iar cand aud mirii ce se spune, numai isi dau ghionturi, se calca pe picioare...si deja au uitat pt. ce se afla acolo, in fata lui Dumnezeu).

13. ibidem! Asta n-o pot pricepe cele care gandesc ca si tine: cum sa fie ele slugile barbatilor lor? Nu conteaza nici macar daca si ei la randul lor se fac pe ei insisi slugile femeilor, important e ca ele sa nu se simta atinse nici macar cu o floare!!! Aferim, de asta alearga o sumedenie pe la musulmani ca sa devina cadane si sa mearga pe langa caii stapanilor lor...

P.S. Stii, inca de la inceput am vrut sa-ti spun asta: din cauza ca sunteti asa de gurese, cele ca voi, barbatii nu va mai arata nici un fel de toleranta. Sunt satui de mozaicul ce-l asterneti zilnic in fata lor- verbal, vreau sa zic. Nu ti-a zis nimeni pana acum ca oricat v-ati cazni voi si v-ati da peste cap ca sa fiti egale barbatului, nu veti putea fi niciodata? Si nu pt. ca nu va duce capul, ci pt. ca exista fiintial intre firea feminina si cea masculina diferente enorme ce nu pot fi in realitate nici macar comparate, daramite schimbate!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#25188 (raspuns la: #24595) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pasagerul - de carapiscum la: 24/10/2004 16:29:23
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
Cica un preot oarecare, dintr-o comuna oarecare, voia sa faca o biserica noua intr-un sat oarecare, insa crestinii lui erau mai degraba crestini prin botez, nu prin viata. Femeile stateau prin porti si barfeau mai toata ziua, pe cand barbatii isi petreceau veacul pe la crasme si dughene, intotdeauna pline pana la refuz- pline atat de zurbagii/cheflii cat si de fum de tigara si de miasme. Vazand el preotul nostru aceasta stare de lucruri si voind sa indrepte pe cat posibil pe cei cazuti in aceste patimi de dispretuit, desi inca tinerel si neinvatat in ale vietii, porni cu mare ravna sa stranga bani pe la oameni si sa le zica ce binefaceri ar aduce in viata lor spirituala o biserica crestina. Zis si facut. Numai ca din 10 abia unul de mai lasa ceva, si tot cu zgarcenie. Atunci se gandi asa: am sa ma duc si pe la aia din carciumi, poate ca fiind aburiti de alcool ma vor trata mai cu ingaduinta si le voi rupe din banii pe rachiuri. Intra la prima carciuma din cale... "Ce mai freamat, ce mai zbucium"...! Bodega clocotea intr-adevar ca in versurile "scrisorii a treia"- pasamite oamenii se razboiau cu paharele mai ceva decat cu plugul. Oarecum timid preotul indrazni sa spuna cateva vorbe, dar cum deschise gura toti amutira si-si indreptara privirile asupra lui. Din schimonositurile fetelor albastrite de bautura sau inrosite de transpiratiile aburilor alcoolici, preotul observa imediat ca facuse o impresie pe cat de proasta pe atat de neavenita. Unul dintre aia, care se credea mai destept si mai motat decat toti la un loc- deseori se gasea vorbind singur ca unei multimi de oameni- si care, se vede treaba, era pe cat de beat pe atat de pornit impotriva bisericii, veni tantos (pe cat il tineau picioarele inmuiate) in fata tanarului preot si-l scuipa de-a dreptul grosolan in obraz trantindu-i pe deasupra si o injuratura din aia porcoasa. Nimeni nu se astepta la asa ceva, nici chiar cei mai porniti impotriva bisericii. Insa preotul isi duse mana linistit si-si sterse flegma puturoasa de pe fata, apoi zise cu cel mai nevinovat glas pe care l-ar fi scos poate numai un copil: -Bine, iti multumesc, asta e pt. mine; dar pt. biserica si Dumnezeu dai ceva???

Din acea zi nici unul dintre cei care luasera parte la scena n-a mai lipsit de la biserica pe care ei insisi au ridicat-o si-au infrumusetat-o.

Concluzia referitoare la mine si mesajele mele: ce se zice despre mine mai pot rabda, insa ce se zice despre biserica n-am sa rabd niciodata!!! Oare n-ati citit nicaieri in Psalmi: "ravna casei Tale m-a mancat, Doamne!"?
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#26099 (raspuns la: #26066) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
despre portii - de (anonim) la: 30/10/2004 05:32:36
(la: Obezitatea la americani)
dintr-un meniu mediu de la oricare din fast- food urile de aici, EU manac toata ziua!!!!Portiile-s mari ,frate, nu gluma..plus ca dai cu ketchup, da-i cu maioneza la nelimitata ca e pa moca, plus ca reincarci sucul de cate ori te tin matele...

ce sa mai zic de bufeturile de orice fel..platesti 5-9 dolari si bagi in tine, de la felul 1 pana la felul 100, pana iti crapa burta sau te sufoci de atat mestecat...

nu am absolut nimic cu oamenii supraponderali, stiu sa vad dincolo de greutatea lor.Insa trebuie sa recunosc ca ma mai irit cateodata cand vaz unul mancand cu saptesprezece Guri, cand peste 800 de milioane din oamenii de pe planeta asta sunt infometati.

Nu-i bine si nu-i nici corecta aceasta Mare Groapa creata intre tarile bogate si sarace, pentru ca planeta are resurse sa ne hraneasca pe toti.

Faza: In prima saptamana cand am veit in america, mergeam cu sotul meu pe strada si ma cam uitam chiorash la lume( dar subtil si insesizabil) ca nu imi venea sa cred cat de mari sunt masinile, portiile de mancare dar mai ales unii oameni ..si cum imi treceau mie prin cap tot felul d e ganduri ciudate, numa' bine ca trece o individa pe langa noi, foarte foarte mare- abia se misca si rasufla din greu- si zice cu un ton malitios catre sot: FEED HER!!Adica da-i, ma, sa manace!!!
La care el raspunde: Pai nu vreau, ca mie asa imi place, slim and fit, slaba si in forma.Din fericire este singurul incident de acest fel, oamenii sunt politicosi si respectuosi pe aici.
Cred ca nu porti mai nimic intotdeauna... - de camyb1981 la: 10/11/2004 11:29:10
(la: O doamna adevarata poarta ciorapi)
Poate propria piele:) sau mai avem fiecare cite o mica obsesie: eu, de exemplu, port un inel de argint pe care nu-l scot (aproape) niciodata; o sa rideti, mi l-am cumparat singura, dar momentul si contextul in care l-am cumparat a insemnat f. mult pentru mine; dar pina si eu il scot in (foarte rarele) momente in care gatesc (da, se mai intimpla !?!) un aluat sau ceva de genul...

Asa ca tot timpul iese din discutie; eu as zice cind are chef; daca e o doamna (dar si aici intervine discutia criteriilor care o autentifica drept "doamna") va sti exact cind trebuie sa poarte; personal, nu sint amatoare decit in cazuri foarte rare (dar atunci aleg musai un model negru, foarte elegant si foarte sexy:)

Pentru mine o "doamna" nu e neaparat cea cu ciorapi (de care ciorapi? din lina, de care mi-a impletit mie bunica sa nu-mi fie frig in camin cind eram la facultate?); e o femeie care stie ce vrea, stie sa spuna (si sa faca) lucrul potrivit la momentul potrivit, nu se la sa calcata in picioare si nu renunta niciodata.
Hei, si eu port ciorapi, dar - de Horia D la: 12/11/2004 01:55:54
(la: O doamna adevarata poarta ciorapi)
Hei, si eu port ciorapi, dar doamna nu am fost, nu sunt, si nu voi fi niciodata:)


The things that come to those who wait are what's left behind by those
who got there first.
#28541 (raspuns la: #28457) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ALIANTA LANSEAZA NOUA VARIANTA DE CANDIDAT: BASESCU V.2.0 - de AlterMedia la: 24/11/2004 13:26:58
(la: BASESCU TRADATORUL)
ALIANTA LANSEAZA NOUA VARIANTA DE CANDIDAT: BASESCU V.2.0
Filed under: Opinii— @ 3:23 am

DUPA CE Traian Basescu s-a declarat fan al bordelurilor si ne-a recomandat sa o lasam mai moale cu dogmatismul religios, sa vezi minune!, omul a devenit si crestin, si de dreapta. Ce nu face politicianul in campanie electorala!

BASESCU V.1.0

Primarul Capitalei s-a opus si se opune, declarativ si faptic, construirii Catedralei Mantuirii Neamului (in Parcul Carol, ar completa unii; parerea noastra este ca se opune construirii ei in general), si chiar dupa adoptarea legii in Parlament a promis ca nu va acorda niciodata aviz de construire la situl respectiv. Opozitia sa e atat de notorie, incat nici nu mai e nevoie sa aducem vreo dovada.

Apoi, cand inca nu incepuse campania electorala (pe 26 octombrie) Basescu V.1.0 a fost invitat la MTV Romania pentru o emisiune. Printre altele, omul nostru a fost solicitat sa-si spuna parerea in ce priveste doua subiecte foarte controversate, din care cel putin unul de stricta actualitate: legalizarea caselor de toleranta si casatoriile intre homosexuali.

Iata fragmente din inregistrarea video a emisiunii, oferite de RevistaPresei.ro:

Basescu este pentru casele de toleranta
http://www.revistapresei.ro/arhiva_avt/73.wmv

Extras:
“Rep: De ce n-avem si noi case de toleranta?
TB: Pentru ca n-avem curaj, pentru ca oamenii politici sunt lasi. Da. Am fost tot timpul sustinatorul existentei caselor de toleranta, pentru ca este singura modalitate civilizata prin care poti sa protejezi si femeia de acei ticalosi care o lasa fara bani si ii asigura doar posibilitatea sa fie folosita (…); deci sunt un sustinator si din alt punct de vedere, nu numai din punct de vedere al protejarii femeii care ori vrea, ori este nevoita sa se prostitueze ca sa-si intretina familia la standardele la care ea doreste. Trebuie sa iesim din dogmatism, din idei preconcepute”.


Basescu despre casatoriile homo
http://www.revistapresei.ro/arhiva_avt/74.wmv

Extras:
“Rep: Sunteti de acord cu casatoria intre cuplurile de gay si lesbiene?
TB: Nu o incurajez, dar daca exista nu pot fi impotriva ei; daca asta e optiunea a doua fiinte umane normale; cred ca orice fiinta umana trebuie sa fie libera sa aleaga modul in care poate trai placut”.

Cu alte cuvinte, trebuie sa avem curaj, sa iesim din dogmatism (din cel crestin, evident), prostituarea e o meserie onorabila iar casatoriile homosexuale exista si deci nu poti fi impotriva lor. OK!

Intre timp, a inceput campania electorala la noi, iar in SUA teroristul international Bush a mai castigat inca un mandat mizand pe cartea moralei crestine. In cele 11 state unde “casatoria” homo a fost rubrica pe buletine de vot, cetatenii au votat zdrobitor atat pentru interzicerea acestora, cat si a formelor alternative precum “uniunile civile”.

Speriat ca pana si in liberala America oamenii s-au saturat sa fie batjocorite valorile traditionale, Basescu si-a modificat discursul si a schimbat macazul.

In consecinta, BASESCU V.2.0 a fost lansat!

In Ziarul Financiar, editia din 9 noiembrie a.c. gasim o relatare de campanie [ http://www.zf.ro/index.php?runpath0=article&runpath1=view&id=38447&sid=24b8eed910602dae3a64f800430e7b65 ] sub titlul “Nastase face calcule pentru formarea guvernului, Basescu preia discursul crestin-democrat” sub semnatura Mirelei Luca si a lui Iulian Anghel. Citim:

Mesajul electoral al PNL-PD a devenit explicit de dreapta. Nu e vorba de promisiunile electorale, care acopera si spatiul social, ci de valori morale care au aparut în discursul liderilor Aliantei, ca încarcate cu ideologie. Dumnezeu, natiunea si familia sunt câteva repere care s-au aflat în prim-planul mesajelor pe care le-au auzit banatenii în turneul electoral de la finele saptamânii al liderilor PNL-PD.

(…)Într-o zona în care PNTCD este o forta spre care se îndreapta multe voturi, dar si imediat dupa impactul pe care l-a avut mesajul profund atasat de valorile morale în Statele Unite, Alianta D.A. s-a raportat la aceste valori. Basescu s-a declarat un ortodox “care merge la biserica", punctând ca gestul sau se petrece discret, nu “pentru a face poze".

“Noi luptam împotriva stapânitorilor acestui veac si pentru a izbândi, pentru a ramâne în picioare încingeti-va mijlocul cu sabia adevarului si cu sabia dreptatii". Acesta este mesajul pe care Sf. Pavel îl transmitea locuitorilor din Efes. Tot acesta este si mesajul pe care unul dintre liderii Aliantei, este vorba despre Varujan Vosganian, a crezut de cuviinta sa-l transmita locuitorilor Timisoarei. Pentru Sf. Pavel, spusele aveau un tâlc. Pentru Vosganian, coincidenta este surprinzatoare, pentru ca este prima data când discursul sau invoca astfel de valori (…). Asadar, spune Vosganian, versetul din Efes 6.11 (din epistolele Noului Testament) ne arata ca Alianta Dreptate si Adevar (D.A.) “s-a nascut sub semnul providentei". El sustine ca nu mai este altceva de facut decât ca “talmacirea biblica sa coboare de pe cer pe pamânt” [mai are un pic si-i creste lui Vosganian in mana sabia de flacari a Sf. Arhanghel Mihail, nota AM].

Referiri la Geneza sau la sensul ultim al fiintei au fost frecvente în turneul electoral al liderilor Aliantei în Banat. Discursul lui Basescu a avut un stil propriu de a se raporta la divinitate. (…) În discursul lui Basescu si familia are un loc anume, marcat pin invocarea membrilor familiei sale în mai multe rânduri. (…) Tonul nationalist al discursului candidatului la prezdentiale al Aliantei a fost explicat si nuantat la Timisoara. “Nu voi accepta niciodata ca România sa devina dependenta de bunavointa vreunei cancelarii occidentale. “S-a spus despre mine ca sunt nationalist. Aiurea! Sa fim oameni seriosi! Nu sunt nationalist extremist, dar din respect pentru valorile nationale, nu accept ca poporul român sa fie umilit". Natiunea, pare sa spuna Basescu, este traita prin simboluri - “Port tricolorul în suflet", sustine liderul PD.

Asadar, onorabilul care a promis ca nu va abandona Primaria ca Ciorbea, este brusc atasat de valorile familiei. Femeia nu mai este obiectul obsesiilor sexuale masculine, intruchipate de prostituate, ci a devenit partenera de viata – eventual, daca este sotie de candidat, numai buna de bagat pe gat alegatorilor in campanie. Cat priveste abandonarea dogmatismului si a ideilor preconcepute in legatura cu casatoria homosexualilor, ssst!, liniste ca Voganian cuvanteaza din Biblie si mai aduce niste voturi.

Nene Basescule, matale porti tricolorul in suflet? Zi zau cu limba scoasa, chiar n-ai pic de rusine? In conditiile astea nu e de mirare ca oamenii au ajuns sa confunde politicianismul vopsit in spoiala de crestinism, cu romanismul si patriotismul autentic crestin!

PS (impartasit numai de BIS): Daca asta e alternativa la guvernarea cu oua multe, mai bine stau acasa pe 28 noiembrie. Si gata.

Pulicat la: http://ro.altermedia.info/index.php?p=1791
Daca ma inviti la o portie, c - de Horia D la: 10/12/2004 20:17:55
(la: Trancaneala Aristocrata)
Daca ma inviti la o portie, cumpar eu cratita:))

The things that come to those who wait are what's left behind by those
who got there first.
#31352 (raspuns la: #31349) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Expo foto Cluj: "Maramures, mon amour" de Virgil Mlesnita - de Dragos Bora la: 13/12/2004 23:10:47
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Va invitam cu placere la expozitia personala de
fotografie "Maramures, mon amour" deschisa de Virgil
Mlesnita, marti 14 octombrie, ora 17, in foaierul
Bibliotecii Judetene "Octavian Goga", sediul central
Marasti, Cluj Napoca
PT. VOI TOTI, DAR IN SPECIAL SOTIEI MELE!!!!!!! - de carapiscum la: 10/01/2005 05:00:47
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Mai intai de toate vreau sa jur pe ce am mai sfant ca cele ce urmeaza sa le scriu aici sunt purul adevar, adica acelasi adevar pe care l-am ascuns cu buna stiinta, intai de mine insumi apoi de ceilalti.

De aici a inceput totul:
EU- "Sa-ti spun ceva: eu am fost multi ani pe cont propriu, inainte de a ma casatori, si singur m-am intretinut fara vreo greutate, sa stii. Dupa fericitul eveniment lucrurile nu s-au schimbat prea mult, in sensul ca nu intotdeauna m-a asteptat mancarea calda intinsa pe masa- si asta nu m-a suparat. Nu m-au suparat f. multe lucruri desi in sinea mea nu le-am agreat niciodata. Si ce s-a intamplat cand am avut curajul si nasabuinta de a rosti ce gandesc? Sa fiu considerat un fel de intrus in viata ei. Am stat atunci si m-am intrebat: de fapt cine este intrusul aici, eu sau ea? Cine mi-a invadat viata cu iubirea pe care apoi a uitat-o? Cine s-a gasit sa-mi zica mai apoi ca nu-mi da socoteala unde merge si ce face, asta in conditiile in care eu ii spuneam cu f. mici exceptii unde sunt si ce fac? Femeia care s-a folosit de iubirea mea pt. ea!!!"
Daniela M.- "in cuvintele tale vad ciuda de mascul respins din barbatul roman fata de barbatul strain care "are mai mult succes". si nu ai facut decit sa iti ungi orgoliul ranit cu acelasi balsam: cu alte cuvinte "aha, daca nu ma vrea pe mine si il vrea pe altul, asta nu e din cauza ca nu sunt eu bun de nimic sau ca nu stiu cum sa ma port cu ea, cum sa o respect si cum sa o tratez ca egala mea pt ca e si ea o fiinta umana care merita acelasi respect ca si mine, ci pt ca are altul mai multi bani ca mine! asta-i motivul, nu altul". este o autoamagire masculina, tocmai pt ca DIN PUNCTUL DE VEDERE AL BARBATULUI banii conteaza foarte mult, sint o extensie a masculinitatii, si atunci judeca si femeia dupa calapodul sau. sau ii este barbatului mai usor sa dea vina pe bani decit sa se "uite in oglinda" si sa vada ca ii lipsesc anumite calitati.

lamureste-ma si pe mine: vrei ca femeia sa fie "si desteapta si frumoasa si banoasa si devreme acasa" (sau ma rog, asta o fi idealul) ... ok, dar tu, barbat roman, ce ii oferi?"

PRECIZARE NECESARA: nu e vorba de o a treia persoana in cazul nostru!

Nici nu stiu cu ce ar trebui sa incep. Am recitit ce am scris eu si ce au scris altii despre mine la acest forum si va spun cu toata onestitatea de care mai pot da dovada ca MI-A FOST EXTREM DE RUSINE DE MINE INSUMI!!! Dar ce urmeaza sa va spun tuturor sub forma de marturisire publica, spre stupefactia unora si spre extazul altora, tin sa precizez ca nu cauta sa atraga nici compasiune/compatimire, nici incurajari si nici altceva. Este pur si simplu vorba de nevoia mea interioara de a restaura cat de cat dreptatea si de-a ma putea impaca- cu Dumnezeu si cu oamenii, semenii mei- in special cu sotia mea. De iertat eu singur nu ma pot ierta! Ramane la latitudinea voastra sa ma judecati cum vreti. Pe langa asta, consider ca o mai mare umilire decat insusi faptul ca ne vom desparti anul asta nici nu pot concepe.

Decizia de a scrie aceste lucruri aici si acum vine intr-un context cu totul special din viata mea, asa cum deja v-am spus- pe fondul unei imense deznadejdi si pareri de rau pt. ceea ce am facut in trecutul nu tocmai indepartat. Va scriu acestea si cu greu imi pot retine lacrimile care deja mi-au inundat cararile vietii, zile si nopti la rand.

Din conversatia mea cu gazda acestui subiect, stand acum si judecand mai pe indelete, am dedus ca am facut pe interesantul la momentul postarii raspunsurilor mele. Eram intr-o pasa proasta, asta pot sa-mi amintesc, nici nu mai stiu ce am gandit atunci. Nu-mi caut scuze, am facut ce-am facut si acum suport consecintele faptelor mele. Am pozat in drept si sfant, am facut pe lupul moralizator, m-am impaunat cu tot felul de citate care nici macar nu aveam caderea necesara de a le lua in gura mea. Nu stiu cat de cerebral mai pot fi sau daca am fost vreodata, insa stiu ca mi-e dor de demnitatea mea pe care ca un nebun eu singur am profanat-o.

Nici unul dintre voi nu mi-ati atras atentia, cand i-am raspuns Danielei si i-am pomenit de deziluziile mele, ca prin afirmatiile acelea am jignit-o crunt pe sotia mea, mai ales ca nu era de fata sa-si poata lua apararea. Imbecil, nerod, ipocrit bicisnic ce sunt, sa ma ierte Dumnezeu ca spun asta dar mai bine mi-ar fi fost in ziua aceea sa-mi fi pierdut o mana ca sa nu mai pot redacta elucubratiile alea! Cum adica s-a folosit de dragostea mea? Iubindu-ma si iertandu-mi toate mojiciile, trecand cu vederea impasibilitatea unui trantor care-i sugea mierea sufletului, suportand absolut eroic traiul alaturi de un om care a dezapreciat-o si i-a calcat demnitatea in picioare in numele iubirii lui parsive??? Pai asta n-a fost casnicie pt. ea, a fost temnita grea in care cu ferocitate si fata schimonosita de ranjetu-mi salbatic am aruncat-o ca pe-un gunoi nefolositor. Si pt. faptul ca m-am considerat cel drept, care nu savarseste nici o faradelege asupra ei, am indraznit sa-i cer si ultima picatura de inima ce-i mai ramasese, am adus-o pana la stadiul acela de epuizare psihica si fizica in care a cazut bolnava. Iar cand am vazut asa ceva ce credeti ca am facut? NIMIC, oameni buni, NIMIC!!! Am lasat-o ca pe-un gard ce sta sa se prabuseasca si nici macar un leat de compasiune nu i-am pus in sprijin. De apa si de alte cele nici nu mai vorbesc. Sigur, in sinea mea ma gandeam atunci ca am dreptate sa ma port asa. ...Ah, nesuferitul de mine, dar cum poti lasa un bolnav sa zaca in patul de suferinta in care de fapt chiar tu l-ai infundat, mai ales ca este vorba de consoarta ta, cand legea crestina pe care ai invocat-o de atatea ori spune ca pana si pe dusmanii tai esti dator sa-i ajuti la vreme de necaz??? Si uite-asa mi-am dat singur dreptate si m-am intaratat in propria-mi inima pana ce am devenit dusmanul dinauntru- cariul ce roade in nestire si subrezeste lemnul de cea mai buna calitate. Zice o vorba: "pazeste-ma, Doamne, de prieteni/(casnici), ca de dusmani ma pazesc eu singur!"

Vreau in contextul asta sa vorbesc si despre ceva ce n-am vorbit cu nimeni niciodata. E vorba de vizionarea unor scene sexy sau porno, din reviste sau filme. Stiu ca e greu de crezut, chiar pt. mine insumi este pur si simplu inexplicabil, dar niciodata revistele porno sau sexy n-au avut alta insemnatate pt. mine decat ca material informativ, de documentare. Nu stiu cum priviti voi lucrul asta, insa eu in afara de sotia mea, de formele trupului ei frumos si curat, n-am dorit mai mult. Exista instinctual in fiinta mea dorul de ea, nu de femeie straina, pt. ca fantezii erotice nici macar nu mi-am putut inchipui sa am cu altcineva in afara ei. Si poate ca n-ar fi rau de spus un lucru aici, anume ca ea a fost prima femeie din viata mea si a ramas singura! Cred ca totusi i-am ramas fidel pana la capat, in pofida aparentelor care m-au tradat de inselator. Dar, sigur, asta ramane o afirmatie neverificabila. Cred ca ei i s-a parut a fi hidoasa aceasta fata ascunsa a mea, insa mie mi s-a parut a fi in regula fiindca oricine isi doreste sa aiba o viata sexuala normala, mai ales cand e vorba de inceputurile acestei vieti. Asta nu m-a facut instabil in sentimentele mele fata de ea si nici in dorintele mele pasionale pt. ea ca femeie. Daca macar ar fi existat posibilitatea citirii gandurilor...

Revenind la conversatia mea cu gazda, stiti cum s-a intamplat atunci cand mi-a zis verde-n fata cine sunt? Am scuturat din cap si-am zis: NU, eu cu siguranta nu sunt asa! NU sunt eu cel zugravit aici! Cata mascarada, ce oglinzi diforme am trebuit sa folosesc pt. a-mi canta singur in struna...! Pai e normal de vreme ce ego-ul uman si in special cel masculin nu poate accepta ideea ca daca ai gresit cumva trebuie sa recunosti asta cat mai curand, nu sa dai din colt in colt doar-doar s-o gasi o portita de scapare din fata propriei constiinte. Cand nu-ti joaca nimeni dupa cum ii canti, crezi ca nu vrea sau nu stie sa joace, nu te gandesti niciodata ca muzica ta e proasta si ca are ritmul stricat. In plus uiti ca fiecare are anumite afinitati pt. probabil lucruri diferite decat ale tale.

Mi-am zis la un moment dat ca de s-ar deschide pamantul sub mine si pe loc m-ar inghiti, nu mi-ar parea rau. Merit cu varf si indesat o bataie crunta, dar daca s-ar intampla asa n-as mai avea vreme sa indrept pe cat posibil greselile trecutului. Si apoi cui i-ar folosi un asa sacrificiu? Ei, asta-i o intrebare mai dificila. Poate ca in felul asta ar scapa lumea de tirania si de mandria mea...

Stiti ce e cel mai dureros in amintirile astea? Ca unele persoane din apropierea ei mi-au atras atentia inca de la inceput sa n-o ranesc, fiindca e o fiinta sensibila si a indurat destule la viata ei. Dar nesimtitul de mine a dat din cap atunci ca un natang ca intelege, a raspuns sa nu-si faca griji pt. ea si i-a asigurat ca o iubeste nespus de mult. Sigur ca o iubeam, insa indiferenta mea in a applica in practica acest sentiment rafinat si uitarea rugamintilor ei si ale prietenilor ei a facut din mine cel mai josnic si lipsit de constiinta barbat de care ar fi putut avea parte. Si nu pot sa nu ma intreb acum: de ce mi-au atras atentia atunci, ce au vazut acele persoane in viitorul nostru...?

Cred insa ca cea mai mare greseala pe care am putut-o face a fost aceea de a-i reprosa unele lucruri, asta fara a ma gandi in prealabil ca era necesar sa-mi aplic intai mie aceleasi reprosuri. M-am grabit sa ridic piatra si sa arunc asupra ei cu manie, n-am cautat niciodata cu adevarat sa inteleg si logica dupa care isi randuia ea propria viata. Si chiar sa fi avut dreptate, oare nu puteam macar sa fiu mai blajin, mai bland, mai temperat??? Sigur ca n-au existat numai zile negre, totusi ce folos de toate celelalte zile bune daca atunci cand a fost mai mare nevoie de mine eu am lipsit cu desavarsire la apelul cel mai important??? Vedeti voi, eu am gandit (superficial ca intotdeauna) ca ea n-a vazut decat partea goala a paharului... Insa nu m-am gandit niciodata ca in fapt eu n-am turnat nimic in respectivul pahar, ea mi l-a intins plin si eu am sorbit pana la ultima picatura apoi am uitat de asta si m-am trezit ca cer din nou sa beau- ceva in genul: "muieti ti-s posmagii?". In imaginatia mea bogata eu il vedeam plin, dar in el sufla vantul deznadejdii ei, nu era iubirea sau vreun rod al iubirii mele, ci numai un gol imens- si iata ca acum asta se razbuna fiindca acest gol s-a transferat pe deplin in propria-mi inima ca sa vad si eu cum e...

Stiti ce regret cel mai mult? In primul rand zambetul ei cald, dragastos, aproape nelumesc, acel zambet care incetul cu incetul s-a intunecat, apoi a disparut fara urma de pe fata ei obosita de atata chin sufletesc. In al doilea rand regret enorm timpul ei irosit in van in incercarea ei supraomeneasca si inutila de a mentine viabila o casnicie pe care eu o daramam prin orice mijloace. Apoi regret noptile pierdute in fata monitorului sau a televizorului, nopti care cel putin teoretic ar fi trebuit sa i le dedic in totalitate. Imi vine acum sa ma dau cu capul de toti peretii, sa-mi sfasii pieptul ca sa-mi scot inima si sa mi-o arunc la caini, dar cred ca nici cainii n-ar manca asa o inima neagra si stricata. Si cate regrete nu s-au ancorat acum in sufletul meu..., cate pareri de rau... Ce folos, sunt tardive.

A avut anumite pretentii pe care m-am grabit sa le accept gandindu-ma ca chiar daca unele nu-mi prea convin va trebui sa invat sa le respect ca atare. Dar bineinteles ca nu i le-am respectat nici o clipa; cum adica ea sa ridice pretentii si eu nu? Pai bine, mai golane, atunci de ce-ai mai acceptat? Si daca ti-a cerut s-o respecti si sa nu-i incalci anumite reguli pe care ea le avea deja in practica, tu te-ai gasit sa terfelesti totul fara zabava in dorinta de a-ti impune tu propriile legi? Adica tu sa-ti hranesti orgoliul masculin pana crapa iar ea sa taca si sa inghita ineptiile tale? Ce te asteptai, sa-ti puna cununi de lauri pe tamplele-ti intelepte??? A avut dreptate sa afirme ca ai incercat sa manipulezi in fel si chip unele situatii de asa maniera incat, normal, ea sa apara ca o scolarita prinsa cu copiatul si pedepsita- pusa la colt. Dar stii ceva interesant? N-ai facut decat sa te manipulezi pe tine insuti, pana la urma.

Stiu acum ca nu mai exista cale de intoarcere din voiajul de...despartire, incerc sa ma impac cu ideea asta. Acum..., acum ce-i de facut? Nimic nu mai e de facut decat bineinteles luarea aminte pe viitor si indreptarea copacului crescut stramb. Mai este posibil oare? Minuni se mai intampla, dar se spune ca tin doar 3 zile. Socotesc ca mie mi s-au oferit din partea sotiei mele mai mult decat suficiente zile pt. minuni (fara a mai pune la socoteala noptile) si daca ineptia si inertia nu m-ar fi dus in continuare pe acelasi val pierzator, azi n-as mai fi avut ce scrie aici. De aia va spun ca daca este cineva de care trebuie sa va fie mila in toata povestea asta sordida, acea unica persoana este sotia mea.

O singura dorinta mai am acum in viata, indiferent pe ce drumuri vom apuca fiecare din noi: anume sa reuseasca in cele din urma sa-si calce (inca o data, pt. a cata oara???) pe inima si sa ma ierte- nu cu sensul de a ma primi inapoi in viata ei, n-as merita asa ceva. Recunosc totusi ca sufletul meu nu mai are pace de cand ne-am separat si ca singura alinare mai rasare in sufletu-mi hain doar atunci cand o zaresc, altfel viata mi se pare lipsita de sens, lipsita de culoare, de farmec... Vioiciunea de altadata m-a parasit definitiv in ultima vreme iar de reusesc sa uit pt. o clipa si zambesc, atunci vine glasul acesta cumplit care ma intreaba: mai poti zambi? Si ca un facut, chiar de vad o femeie mai frumoasa in fata mea, ma uit la ea ca prin sticla- fiindca dincolo de ea o vad tot pe frumoasa si nevinovata mea sotie!!!

Am avut un noroc orb sa dau peste asa o femeie care sa ma iubeasca sincer, si asa cum spunea un antevorbitor aici (care nu stie cum sa-si mai arate aprecierea fata de propria sotie) eu n-am stiut/n-am invatat sa-i apreciez calitatile decat dupa ce am pierdut-o.

Cred ca pe aceasta cale am raspuns inclusiv cererilor mai vechi de a-mi cere iertare fata de unele persoane de pe forum.

Vreau sa inchei prin copierea unuia din ultimele mesaje aparute la acest topic fiindca mi se pare ca se potriveste f. bine acestei situatii.
"Barbatii nu sunt cele mai importante fiinte de pe Pamant ,caci in fata lui Dumnezeu toti suntem egali ,si daca va iubim-noi femeile ,nu inseamna ca nu mai avem si alte prioritati in aceasta viata.Imi pare indaratul acestei afirmatii o unda de aroganta.DA, sigur gresim ca sunteti centrul universului nostru ,ca va iubim cu disperare ,ca sunteti lumina ce ne ghideaza pasii prin intunericul vietii,ca suntem orbite de dragoste sub influenta careia se sterg toate supararile provocate,dar nu e greseala noastra ca sentimentele nu sunt impartasite ,ca suntem tratate necorespunzator, pentru ca barbatii habar nu au ce este respectul in primul rand pentru ei si apoi pentru cei din jur.Suntem sclave ale iubirii da ,si deci si ale barbatilor spre rusinea noastra.Oare nu ar trebui sa mai iubim?Ar trebui sa ne schimbam sufletele, materia creierului nostru,caci doar asa stim sa iubim oferind tot ce este inlauntrul nostru.
Atat a avut de spus o romanca din Ploiesti."

Asadar uitati ce ati citit in carti sau ati vazut prin filme, asta e povestea adevarata a doua vieti irosite si a unei iubiri distruse de un barbat roman- damnat sa fie in veci!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#33058 (raspuns la: #31644) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
prietenie - de Grettel la: 11/01/2005 13:14:57
(la: Cum recunoastem un prieten adevarat?)
Hmmm... si eu m-am gandit de multe ori la acest lucru. Cum as putea discerne intre ipocriti si oamenii sinceri? intre oportunisti si prieteni, intre amici sau tovarasi de diverse activitati si cei care indiferent de ce s-ar intampla imi vor fi alaturi...
O prietena imi spunea ca prieteneia adevarata se demonstreaza in durabilitatea sentimentelor de respect si incredere in timp. O cunosc de 12 ani si daca in primii 5 vorbeam de 3 ori pe zi, acum ne vedem o data la 6 luni si ne sunam doar de sarbatori. Dar, de fiecare data, ma prezinta ca cea mai buna prietena a ei, desi am tecut prin perioade foarte dificile. Eram foarte tinere atunci, si intre timp ne-am schimbat amandoua. Atunci puteam sa jur ca orice s-ar intampla ma va ajuta si o voi ajuta. Acum sunt sigura doar pe mine. Viata noastra s-a schimba, preocuparile noastre acum sunt diferite, lafel si atitudinea si telurile. Este cea mai buna prietena a mea? Sau este amintirea celei mai une prietene si recunostinta pe care i-o port pentru prietenia activa? Dar si acum cand ne sunam de sarbatori simt ca se bucura sincer sa ma auda, sa i se confirme ca ma gandesc la ea... cred ca daca eu simt ca-i sunt buna prietena este suficient ca sa o consider ca atare mai departe.
Cu alta, pe care o stiu doar de 6 ani, am avut o relatie mult mai stransa, in care au am dat enorm si ea lafel. De cand s-a logodit iar cariera a adus-o la acelasi nivel economic ca mine am iesit din campul intereslor ei, nu asa cum e normal cand esti casatorita, pur si simplu nu ma mai sprijina, nu ma mai cauta, nu mai are nevoie de mine... ceea ce inseamna ca relatia noastra a fost cam asa: eu aveam nevoie de o prietena, ea de sustinere. Nu consider ca este prietena mea, chiar daca mi-a fost si prietena, copil si sora nu cu mult timp in urma. Acum este o veche cunostinta.
Un bun prieten al meu (si pe el il am de 10 ani) mi-a explicat ca dezamagirea vine in urma unei amagiri: adica singur te-ai amagit ca cineva este intr-un anumit fel, iar cand se intampla ceva care te face sa vezi adevarul, te simti dezamagit. E greseala noastra, e visul nostru si proiectia noastra, de ce sa dam vina pe ei? In concluzie, lucrurile trebuie asezate la locul lor: e doar un amic, nu un prieten. Ideea este ca acest "cel mai bun prieten al meu" m-a ajutat enorm, dar mi-a si gresit enorm. A facut niste lucruri impardonabile. Dar mi-a oferit altele pe care nimeni altcineava nu mi le-a oferit vreodata. Se cheama asta compromis? Ne mai putem numi prieteni? Eu cred ca in masura in care mi-e dor sa il aud si sa ne povestim, ma intereseaza parerea lui iar el simte lafel, atat timp cat intalnirile noastre rare se sfarsesc asa de greu si cu ideea ca : ar tebui sa ne vedem mai des, sa-ti povestesc si aia, si aia, dar de cealalta ai auzit?... ei bine, cred ca mi-e prieten cu adevarat, caci ma bucur si ma onoreaza sa ma sune si sa-mi ceara parerea si totdeauna imi raspunde cand eu am nevoie de el.
Si mai am o prietena inca din clasa a 9-a (adica 16 ani), ea e mai nesigura ca mine, mereu ma "bazaie" cu o gramada de probleme. Are optiuni si viziuni diferite asupra lumii decat mine. Nu o simt nici la acelasi nivel intelectual, dar e foarte sentimentala si asta imi place la ea. Stiu ca orice nevoie am imi va fi alaturi, si eu, chiar daca ma irita cu "dilemele" ei copilaresti, incerc sa o ajut sa se simta mai bine. Tin foarte mult la ea chiar daca nu as avea incredere sa o recomand unui eventual angajator. Mi-e draga. Nu stiu daca asta se cheama prietenie, dar daca ii spun ca am nevoie sa vina sa-mi hraneasca pisica, in Dristor, o va face, asta stiu precis. iar daca nu-si va putea plati chiria, n-am sa o las sa plece din Bucuresti, am sa o gazduiesc la mine pana isi rezolva problema. Ma oboseste uneori cu stilul ei si secretomania sa, dar o consider prietena de nadejde.
Si mai sunt cei pe care i-ai imbracat, hranit, adaposti, si apoi te-au uitat, sunt cei care te-au ajutat pe tine apoi s-au indepartat (insa mereu te rogi pentru ei), cei pe care-i iubesti chiar daca sunt atatd e diferti de tine, pentru ca simti ca te completeaza... si cei de la care inveti si te schimba, si cei care invata de la tine si de aceea te frecventeaza.
Prietenia e ca o rudenie aleasa? Sau culmea relatiilor umane? ti-e prieten cel care te sprijina neconditionat sau cel pe care tu il sprijini neconditionat?
zaraza si anonimitatea, popix, giocondel, si toti ceilalti - de Dr Evil la: 18/04/2005 03:24:09
(la: Avem curaj sa discutam deschis despre infidelitate?)
Zaraza

Nu am cerut sa-ti divulgi identitatea si nici nu as fi interesat sa o stiu. Toti aparem aici sub un pseudinom si este bine sa ramina asa. Nu sintem nici la Jerry Springer asa ca nu incercam sa fim vulgari sau sa atacam persoane. Discutam un subiect pe o tema care ne intereseaza pe toti si de la care speram sa invatzam ceva din opiniile altora.
Unii dintre noi au aprobat atitudinea ta, altii au criticat-o si altii, desi nu asta vrei, ti-au aratat compasiune si intelegere. Fiecare priveste problema din punctul lui de vedere.

***din moment ce scriu aici, o fac cu un scop. discut cu oameni ale caror pareri ma intereseaza,***
(zaraza)

Parerea mea, si corecteaza-ma daca gresesc, este ca ti-ai pus "the heart on the table" pentru ca ai nevoie sa te convingi daca ai facut bine sau rau. Cred ca ai momente de mare indoiala.

** mi se pari o persoana inteligenta si de aceea sint convins ca tui ai motive intemeiate sa faci acest pas, poate fericit sau nefericit pentru tine***
(popix)

** multumesc pentru raspunsuri.
sa nu credeti ca nu ma asteptam la reactii de felul celor primite. oi avea multe defecte, dar naiva nu sint...***
(zaraza)

Faptul ca te bucuri cind cineva iti da dreptate si ca arati semne de nervozitate cind cineva are o opinie difertita, denota starea de nesiguranta in care te afli si nevoia de "confirmare".

** nu numai ca tu ai trait cu tine insati clipa si ai luat decizii in conformitate cu propriile nevoi si propira intelegere de la un moment dat la altul. Cu totii luam decizii gresite, deseori, dar sa iti pui tarina in cap si sa te autoflagelezi ca un nevrednic ... **
(giocondel)

**
in nici un caz nu-mi puneam tarina in cap, regret ca s-a inteles asa. indiferent de greselile mele...***
(zaraza)

Nu am avut senzatia ca cineva isi pune tarina in cap, sau cel putin nimeni nu s-a exprimat in mod direct in acest sens.
Imi consum un pic timp si imi cer scuze pentru timpul vostru, celor care aveti rabdare sa cititi, dar citeva idei interesante ies in evidenta din comentariile noastre.

Majoritatea dintre noi incerca sa acorde zarazei circumstante atenunate si sa o incurajeze ca a facut bine ceea ce a facut. Bine pentru ea! Dar sa nu uitam ca ea nu este singura care a fost afectata in toata povestea.
Ea avut un sot/partener si poate o famile fata de care avea niste obligatii. S-a debarasat de aceste obligatii pentru ca s-a indragostit de "altcineva" care la rindul lui, poate avea o familie/partener...
Cum ramine cu cei lasati in urma?

***1. Sint oameni care nu se indragostesc niciodata. nu oricui ii e data o mare iubire. asta inseamna ca trebuie sa traiesca singuri? poate ca isi doresc o familie, chiar daca sentimentul care ii leaga e doar de prietenie/caramaderie***

Foarte adevarat! Dar daca cineva iti ofera sansa de a avea o familie si pina la urma il inseli este si mai grav decit daca te casatoresti din dragoste si te desparti pentru ca dragostea a murit. Este ca si cum ai lasat sa moara pe cel care ti-a salvat viata.
Este usor sa fim romantici si intelegatori in situatii in care nu ne afecteaza in mod direct. Dar ce se intimpla cu cei care au fost afectati in mod direct? Celalat partener, copiii... familia celui de care zaraza s-a indragostit?...

***2. nu te indragostesti la cerere. ti se intimpla***
(zaraza)

Imi pare rau sa-ti spun dar asta se poate intimpla de sute de ori in viata. Sau cel putin sa crezi ca te-ai indragostit. Daca ai fi fost indragostita cu adevarat nu ai fi acum aici discutind situatia. Ai fi fost fericita (ceea ce nu pari) cu noul partener si nu te-ar interesa opinia altora. Am I right? Ca fiinte umane si cu constiinta avem datoria de a ne controla pornirile si de a pune in balanta consecintele asupra celor din jurul nostru. Istoria demonstreaza ca este greu pina ce inseli odata ca pe urma nu mai conteaza... Poate in curind, daca nu s-a si intimplat deja, o sa te indragosteti fulgerator de altul si o sa-l inseli si pe cel cu care esti acum... Si atunci ce scuze o sa-ti mai acorzi?

***3. depinde. cunosc oameni care pun sexul pe acelasi plan cu o masa buna (sau rea). e o aiureala sa le ceri sa fie "fideli". e ca si cum le-ai imputa ca au mancat o data la restaurant, si nu acasa.***
(zaraza)

Pina la urma tu ai fost cea care a luat masa la restaurant.
Daca esti fericita sau nu, si sint convins ca nu esti - altfel nu ai fost aici cerind parerile noastre - ramine sa-ti porti crucea. Call me Evil, dar pot sa agreez cu tine. Nu pot decit sa-mi exprim regretul pentru cei pe care i-ai ranit along the way!

All the best,

Dr Evil



#44130 (raspuns la: #44084) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...