comentarii

portul nostru de virgil carianopol


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
acum e randul nostru - de abbilbal la: 16/07/2008 18:48:07
(la: Bocanci)
Fiecare generatie a fost neinteleasa de generatia anteriaâoara. Acum este randul nostru sa nu ne intelegem urmasii, iar maine, cand nu vom mai fi noi, vine randul lor.
#326029 (raspuns la: #325246) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Alitalia la: 07/08/2008 22:04:06
(la: Credinta traita)
Eccomi! Maria,azi am citit un mesaj "Religia nu este Evanghelia!".
Scria cineva ca nici biserica catolica,nici cea ortodoxa,nici cea protestanta nu sunt Evanghelia.Bisericile pe pamant sunt facute si conduse de oameni pe cand Evanghelia este CUVANTUL lui Dzeu.
Acest om a facut el insusi un grup,inafara oricarei dogme.S-a extins in toata Italia.
Pe mine m-a uluit si m-a rusinat.M-a rusinat pentruca nu am avut niciodata curajul sa recunosc adevarul ca nu am gasit in nici o biserica ceea ce cautam-si am cautat peste tot.M-am considerat vinovata,putin credincioasa.
Trupul nostru...Il urasc cumva,consumam energii ca sa-l multumim,linistim,de foame,sete...,intotdeauna m-a enervat sa-i port de grija.As vrea sa ma eliberez de el si abia astept sa plec de aici.Lumea asta nu mi-a placut niciodata!
Trupul nostru - de abbilbal la: 08/08/2008 05:38:17
(la: Credinta traita)
a fost făcut pentru a nu fi urât de noi, în primul rând, şi de cei din jur indiferent dacă este drept sau strâmb.
Nu trebuie să ne uităm la faţadă ci în interior, dar interiorul este întunecos şi trebuie să scotocim bine pentru a găsi ce căutăm, dar atent pentru a nu provoca răni dureroase.
Este interesant subiectul propus, particip la discuţii, dar cu o condiţie. Să nu-l transformăm în propagandă pentru o religie sau alta. Ceea ce spunem să scoatem din interiorul creierului nostru şi nu din dogme cu citate, ci din dogme aşa cum le-am înţeles noi, după ce au fost rumegate de mintea noastră.
#332630 (raspuns la: #332586) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"..multumesc!" bine c-am scapat - de cosmacpan la: 28/08/2008 18:24:26
(la: SENZATII)
numai cu un drum la REAL POLITIKON
(ca tare imi ierea frica de infuzarea nevastuicilor de apa dulce cu ciocolata Poiana aerata de suflul greoi al hamalilor din port)

Pai daca "Pamuk a hotarat.." asta e, stie el bine ca face ca doar e contzopist d'ala cu macrameuri si filigrane sau filigrame ca doar nu dejeaba o luat premiu de conceptie...da
asta e cu viatra la club, tu vrei un dans, el se cauta prin buzunare ca sa domoleasca nerabdarea cardului ce sare din prasele...
da e adevarat, tremuram, dar si pa mine ma prinseserav la mijloc doua poezii de vara cuvedere la bara de tremura carnea sub incinsura gratarului....of, dar cum puteam sa-ti marturisesc ca de fapt cardul nu era dat ci era luat si nu era card ci era gard, si nu-l impingeam ci ma tineam...da de, m-am tampit,ei si? ce conteaza ce zice lumea dacda tu te simti bine...

cat despre prietenul nostru, nu-l crede...(doar ceva invidie sare pe-afara cand spune...) "Sa isi caute si ea un ficior de treaba." te-ai prins ca se oferea voluntar.. dar nu voia s-o marturiseasca in gura mare ca de sarpe ca tare ar fi incercat si el pacatul originar dedandu-se la tema fructului oprit (doua merisoare, doua buzisoare...= balada poporana)

PS: bun venit in gashka si nu uita briceagu de ascutit pene, calimara, si topul de hartie virtuala, pentru ca odata intrat in hora, greu te mai strecura pe iesirea de serviciu...
la buna auzire si cetire...
#337023 (raspuns la: #336661) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
RSI - de Intruder la: 21/09/2008 01:25:07
(la: Antologia rusinii - spicuiri)
da...sau poate aveam si noi un Soljenitin al nostru.

in legatura cu Paul Goma...am niste rezerve personale, nu vreau sa le dau drumul aici...dar il apreciez si-l consider ca facand parte din diaspora "grea"...la fel si Virgil Ierunca.
deci, tot respectul pentru ei...
#343898 (raspuns la: #343887) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Luna - de Intruder la: 04/12/2008 11:52:33
(la: Bantuita)
te crezi o victima, o martira... si-ti place.
visul lui Caragiale era sa locuiasca intr-un port de miazazi si sa tina de vorba trecatorii, al tau - sa suferi.
n-ai invatat nimic nici din conferintele "demnilor", nici din frecusuri, nici din trecut.
ti-ai dori sa sochezi, sa ne dai peste cap, sa te credem izolata si infasurata in idealuri de pret, mistice si colcaind de extaz. daca e ceva adevar din ce ai scris pe-aici, ti-ai trait emotiile si sentimentele doar prin intermediul romanelor cu domnite si cavaleri raniti.
probabil ca nu stii cum e sa stai culcata-n iarba si sa-ti umble furnici pe gat, nu ai vazut cum fata o vaca, nu te-ai afundat cu talpile prin namol ca sa traversezi un camp dupa ploaie, nu te-ai suit pe garduri si-n pomi si n-ai iubit oamenii asa cum sunt ei ci asa cum ai fi vrut tu sa fie.
te-ai ingropat in confuzii si imaginatie ca-ntr-un morman de zahar, nu-ti prieste realitatea. esti captiva in propriile tale iluzii dar noi astia de jos, "mancand seminte" suntem liberi.
luna e rece, fara un fir de viata, are o traiectorie stabilita, e atrasa de pamant, nu-i nici planeta, nici stea, are faze asa de previzibile incat nu impresioneaza, are o fatza ascunsa oamenilor si alta luminata de acelasi soare ca al nostru.
nu te vrea nimeni in tarana, dar - cum am spus - nu-ti prieste libertatea.
Numele Nostru este: - de latu la: 28/12/2008 23:44:02
(la: CROSS DRESS PARTY)
Elizabeth Alexandra Mary Windsor, Regina Marii Britanii şi Irlandei de Nord si suverana următoarelor state: Australia, Canada, Noua Zeelandă, Jamaica, Barbados, Bahamas, Grenada, Papua Noua Guinee, Insulele Solomon, Tuvalu, Sfânta Lucia, Sfântul Vincent şi Grenadine, Antigua şi Barbuda, Belize şi Sfântul Kitts şi Nevis.
(Nu raspundem decat mesajelor unde numele Nostru este mentionat in intregime, netrunchiat sau falsificat).

Am hotarat sa sarbatorim anul acesta revelionul la sanul poporului.

P.S. Unde pot fi depozitate rezervele Noastre de gin?
honey, n-am io norocul asta - de Bucu la: 02/02/2009 20:20:51
(la: "Daca unii doresc sa ajunga in cosmos, eu am visat sa trec Prutul")
ma dusesem într-o zi pe blogul lui, tocmai ce scrisese ceva de Virgil Ierunca, acuzându-l ca fusese trotzkist cândva si, vezi doamne, ce-i mare smecherie ca a fost si el putin ceausist. faptic, era adevarata povestea lui Ierunca din tinerete, dar ce uitase porcul national sa zica era ca Ierunca nu si-a ascuns niciodata tâmpenia din tinerete, si-a asumat-o si si-a recunoscut public ratacirea. pe când al nostru cochon tricolor, dându-se acum destul de social-democrat, regreta ca nu mai poate scula-n picioare public cu cenaclul, ca nu-l mai aduleaza multimile, ca nu mai are ce linge prin scornicesti, în pauza de rachiu valah, puturos ...

despre poetul paunescu nu prea stiu ce sa zic, versul nu-i tocmai punctul meu forte si in afara de volumul "pamântul deocamdata" n-am prea citit altceva ...

însa, ca "om" de "cultura" , cu liceu pe numele lui, în viata fiind (o fi având si statui, dracu-l stie), ca profil moral, tipul e o jigodie ordinara care n-a fost degeaba scuipata în '89 prin fata ambasadei americane ....

isteria paunescului îsi are originea, cred, în faptul ca simte pamântul fugindu-i dintre labele-i groase. odata cu ortul popii, nu stiu daca-i va rezista vreun volumas de versuri. ce va rezist, va fi cu siguranta imaginea lui libidinoasa de grohaitor in vremuri tulburi ....

cel putin asa sper eu ......
#401320 (raspuns la: #401303) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intruder, thebrightside, maan, beatlemaniacul - de Paianjenul la: 19/02/2009 03:08:42 Modificat la: 19/02/2009 03:48:33
(la: Voi ma puteti ajuta?)

Intruder
#407537
thebrightside
#407545
maan
#407548
beatlemaniacul .
#407686


- Plecam pe 8 martie 1988 din Romania (cu pasaport turistic legal) in Ungaria... cu gind sa nu ma mai intorc in tara... desi habar n-aveam ce ma asteapta odata trecind granita. Aveam totusi de la cineva o adresa a unei familii din Gyal (o suburbie a Budapestei), si insotit de un prieten care stia limba maghiara mai bine decit mine, am ajuns doua zile mai tirziu in fata portii la adresa respectiva. Am fost primiti inauntru... prietenul meu (care urma sa se intoarca in Romania) m-a prezentat, a spus ce ma “doare”... oamenii au ascultat... apoi, adresindu-mi-se, capul familiei mi-a spus: “Precum vezi, conditiile si stilul nostru de viata sint foarte modeste... dar daca asta nu te sperie, esti binevenit sa ramii la noi pina cind ai sa-ti gasestiun rost... sau pina vei gasi un alt loc, cu conditii mai bune...” Nici mie, nici lor nu ne trecea prin cap ca aveam sa ne luam la revedere abia peste un an si trei luni (rastimp in care eu aveam sa dobindesc si statut de “fiu adoptiv” al lor). Dupa ce-am invatat mai bine maghiara, l-am intrebat pe gazda, cu ocazia unei şuete: “Nu m-ati privit cu suspiciune/rezerve atunci cind am apelat la ajutorul dv.?”... Zimbind calm, omul mi-a raspuns: “La cita muie am luat noi pina atunci de la oameni pe care am incercat sa-i ajutam... ce mai conta inca unul...”... Mi-a povestit mai multe experiente neplacute - avute mai ales cu romani pe care ii ajutasera sa tranziteze inspre occident – si cind l-am intrebat daca nu s-au lecuit de facere de bine, omul mi-a raspuns: “Poate sintem niste fraieri, dar filozofia noastra e asta:

mai bine sa riscam toata viata sa luam muie, decit sa stim ca o singura data macar am avut ocazia sa facem bine cuiva cu adevarat in nevoie, dar am ratat aceasta ocazie..."

Mi-a placut atit de mult aceasta filozofie a lor, incit de atunci si pina in prezent (cel putin) a devenit si filozofia mea...

#407774 (raspuns la: #407686) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
citit, amuzat, continuam - de motanelul la: 02/03/2009 21:13:32
(la: Ecologia Handicapatilor)
se considera vreunul dintre voi ecologist? hai ca m/ati facut sa rad in pana mea (bucule,tine evidenta).
daca ii zici unuia: ba, pune hartia la cos!!! esti ecologist? da, adina zice ca macar incearca sa faca ceva. corect. asta incercam cu totii. dar ecologie? haida-de. faceti voi ecologie (si ma refer la cei care se considera ecologisti) la fel cum faceti si politica sau fotbal.
sunt curios cum va trai mai bine amaratul de subnutrit african daca un vegetarian de/al nostru nu mai isi papa azi portia de carne. hmmmm. sincer nu vad cum.
ecologia copii, e o chestie de anvergura. o incercare de ecologie (tineti/ma sa nu cad de ras) face green peace/ul. ultima data insa cand am verificat verzitura era la mana si sub contrulul bogatilor lumii. alta frectie la lipsa piciorului de lemn.
dupa cum si biserica se duce dracului cu numele lui dumnezeu in gura.
dupa cum si politia ma apara pe micile ecrane dar in colt la piata bagabontu ma jefuieste cu zambetul pe buze, dupa ce a dat partea gaborului.

si zi, pistruiato, cum pana mea (bucule, +1) sa fiu de dreapta cand am copilarit pe partea stanga? o sa fiu de dreapta cand o veni un imbuibat de capitalist sa ma puna paznic la herghelia de cadane.

iar comunismul n/a cazut deloc. a fost sapat la greu de capitalism. asa ca nu/mi tineti prelegeri cu slabiciunile comunismului. comunismul n/a pierdut. capitalismul a castigat. un razboi, daca ma gandesc bine. fie el si rece. iar intr/un razboi nu mai conteaza cine are dreptate. conteaza castigatorul.
de pierdut pierdem noi. astia, capitalisti (bisnitari) de vita noua, ecologisti de bodega si politicieni de crasma.
hai ca incep sa ma/nervez.
dana, hai fa'ncoa!!!!!!!!!!!!!!!!
ar mai fi un articol - de zaraza la: 28/06/2009 22:03:45 Modificat la: 28/06/2009 22:13:30
(la: Eugène vs Eugen)
care e o scrisoare deschisa a lui marie-france ionesco:

http://www.revista22.ro/furtuna-intr-un-pahar-de-apa-murdara-341.html

nu e legata punctual de discutia de fatza, dar cred ca ofera o viziune mai larga asupra subiectului :D

pun cateva fragmente:




Domnule Virgil Tanase,

Recurg, la randul meu, la aceeasi "cale necuviincioasa" pe care ati ales-o pentru a-mi scrie. In felul acesta, colegii d-voastra de la Ambasada Romana din Paris vor avea privilegiul sa citeasca primii aceasta scrisoare de raspuns, dupa cum au citit primii scrisoarea pe care mi-ati adresat-o.
Pentru inceput, cateva precizari:
1) "Primele noastre intalniri"

Creditul de care v-ati bucurat pe langa noi toti (Monica Lovinescu si Virgil Ierunca, Mihnea Berindei, Alain Paruit, eu insami etc.) odata cu sosirea d-voastra la Paris, l-ati datorat generozitatii lui Tepeneag, care v-a deschis, largi, portile noastre si mai ales pe cele ale Editurii Flammarion.

In scurta vreme, machiavelismul d-voastra, de altminteri unul primitiv, a iesit la lumina: nici tatal meu si nici eu n-am uitat intrigile la care v-ati dedat atunci cand Jean-Louis Barrault a avut bunavointa sa va primeasca in urma rugamintii pe care ati adresat-o tatalui meu de a va recomanda ca artist persecutat si ca opozant al regimului de la Bucuresti. Nu ati parasit bine biroul lui Jean-Louis Barrault si acesta, uimit la culme, i-a telefonat tatalui meu: "Cine-i tipul pe care mi l-ati trimis, Eugène? Mi-a spus ca nu intelegeti nimic din situatia politica din Romania, ca sa nu mai vorbim de faptul ca vrea sa puna in scena nu un autor interzis, ci unul oficial". Intr-adevar, era vorba de o piesa a lui D.R. Popescu. Iar apoi v-ati grabit sa raspanditi in dreapta si in stanga ca Jean-Louis Barrault si tata ar fi certati. Iata un incantator debut parizian!
Asemenea intamplari i-au fost date sa traiasca mai fiecaruia dintre cei care v-au cunoscut.

2) "Incrancenarea cu care ai refuzat mereu publicului roman sa redescopere piesele lui Eugène Ionesco."

Va inselati, domnule Virgil Tanase. Piesele tatalui meu sunt jucate in clipa de fata mai peste tot in Romania: la Theatrum Mundi din Bucuresti, la Cluj, precum si in alte teatre. Ceea ce refuz este ca operele tatalui meu sa fie jucate la Teatrul National din Bucuresti, atata vreme cat el va ramane in mainile lui Dinu Sararu. Tocmai acest vestigiu activ al epocii Ceausescu, tocmai acest rinocer-sef a vrut sa puna in scena in teatrul sau Rinocerii, ceea ce ar fi fost, s-o recunoastem, o ironie prea din cale-afara.

Acelasi Dinu Sararu, servitor devotat al Conducatorului, s-a dus, escortat de o echipa de "reporteri", s-o caute pe mama lui Virgil Ierunca, femeie in varsta, undeva intr-un sat uitat de lume si - prin presiuni si intimidari de tot felul - i-a extorcat un asa-zis "interviu" in care o punea sa condamne activitatea fiului ei si sa se desolidarizeze de el. Iata o isprava demna sa figureze in Istoria infamiei si care, in orice caz, nu are cum sa fie uitata. Or, dupa cum rezulta din scrisoarea d-voastra, acelasi Dinu Sararu e cel care - stiind prea bine care este pozitia mea fata de el - nu se da batut si o ia de la capat, avandu-va pe d-voastra drept complice. Cine se aseamana se aduna.

Aveti obiceiul sa va laudati ca puteti manipula pe oricine doriti si v-ati zis, pesemne, ca nici pe mine nu va fi o problema sa ma convingeti. Ei bine, n-ati reusit.
Iar acum am sa va raspund de ce nu vreau sa puneti in scena "o piesa de Ionesco" (un adevarat regizor isi doreste sa puna in scena o piesa anumita, cu care are afinitati, si nu indiferent ce piesa a unui autor): refuzul meu nu se datoreaza unor considerente de ordin politic, in sensul in care le intelegeti pe acestea in scrisoarea d-voastra. Nu e vorba catusi de putin de manifestarea antipatiei mele fata de conducatorii actuali din Romania.

(...)

Cum se explica atunci refuzul meu? Motivul refuzului acesta, repet, nu trebuie cautat nici in considerente de ordin politic, nici in considerente estetice, ci intr-unul legat strict de persoana d-voastra: e vorba de dezgustul profund pe care l-ati inspirat pe vremuri tatalui meu si pe care continuati sa mi-l inspirati si mie. Din aranjamentele dubioase la care v-ati pretat n-a lipsit colaborarea cu serviciile politiei secrete: nici cu cele ale glorioasei Securitati si nici cu ale D.S.T.-ului, care a inscenat "disparitia" d-voastra. Pentru a va caracteriza, voi folosi o formula a lui Cioran, care, e drept, se referea la altcineva, dar care vi se potriveste de minune: "O corcitura de Smerdiakov si de Constantin Virgil Gheorghiu".







adina .petre - de Roman Haduch la: 17/07/2009 19:00:29
(la: Cautand mormantul )
macabrau rau!
insa nu cred ca ai dreptate. Un om nu poate bea 18 beri pe zi, ori 28 de berici mai mici , cu mici, insa nici sa fumeze nu prea ar vrea, insa Coruptia a atins liberul arbitru si omul nostru zice ca el vrea sa bea alcool, sa fumeze ori sa mance fornetti. Pacaleala in toata regula. Prima bere corupe L.A. APOI SE DESCHID PORTILE TAINICE ALE CORPULUI astral si navalesc harci mai frumoase ori mai urate dar toate lacome de bere. Hircile nu au trup fizic si transforma trupul celui cu L.A. corupt intr-o bucatarie a spiritelor. Cred ca ai prins ideea.
#464298 (raspuns la: #463375) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"daca mai zici mult de Traian " - de cosmacpan la: 23/07/2009 10:32:43
(la: “Unde se termina autostrada…”)
nu da bre ca nu mai zic...mama lor de derbedei...ca din cauza lor...

cinstit vorbind...cine are interes in infrastructura? ce sa cauta inamicul turist pana-n fundul curtii de la Lepsa? ce sa deranjeze toti prafosii somnul dulce al baronilor locali? pai daca se fac drumuri bune, nu pleaca romanasul nostru cu carutza cu grauntze s-o vinde pa bani buni la portile Vienei? ca de la cate rulmente au alunecat spre turcia s-o stricat si tzara aia de shosha catre Inalta Poarta...
#466141 (raspuns la: #466102) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
om - de adina.petre la: 31/07/2009 11:49:46 Modificat la: 31/07/2009 12:03:12
(la: Redescoperirea inocentei)
Ok, hai sa iti explic cum gandesc eu subiectul acesta.

Am zis asa: "Vorbim de continutul latent al inocentei si de continutul manifest, tot al ei, desigur. "

Cand spun de continutul latent al inocentei ma gandesc la ceea ce exista inauntrul nostru, dar nu stim exact cum si in ce fel este. Stim ca e, o simtim, da nu putem zice cu siguranta ce-i.

Cand spun continutul manifest al inocentei ma refer la forma in care ea se manifesta in exterior, prin comportamentul si actiunile noastre. Facem, simtim, traim, dar nu putem defini concret trairea asta...nu poti spune despre tine "vai ce inocent am privit acel fluture". :)

"Ce am eu in sacosa, stiu, si pastrez sau utilizez dupa cum ma duce capu si-mi sopteste inima.
Ce vezi tu ca fac si zic si ma comport eu, depinde in aceeasi masura si de ce dau eu, dar si de ce stii tu sa primesti.
"

Astfel, prin insasi manifestarea ei, inocenta exista si va fi privita si evidentiata doar de catre ceilalti. Asta in primele ei faze. Dupa ce altcineva atesta existenta inocentei tale, ti-o asumi si incepi sa o recunosti si la interior si la exterior.

Buuuun. Acum, cand ea se manifesta in comportamentul nostru, are sanse sa fie receptionata ca atare, si lumea sa te perceapa ca fiind inocent, sau are sanse sa fie interpretata gresit, si lumea sa te creada...prost. Insa aici schema se complica si are multe variabile de care trebuie sa tinem cont. Cel mai simplu grafic e ala al structurii de comunicare, clasic. Unde ai :

--------- canal comunicare
emitator ----------------------> receptor
---------- cod, mesaj

De aici firul se despica in 14. :)))

"Asa ca, inocenta e nu numai ceva subiectiv, cat si ceva intim. Si depinde cum o aratam (daca o facem) si la fel de bine depinde daca ea poate fi vazuta , receptionata, inregistrata de ceilalti. "

Ideea e ca fiecare are doza lui de inocenta si ea se manifesta in diferite feluri si forme. Repet, nu cred ca ne pierdem vreodata inocenta. Dar cred ca unii oameni o neglijeaza pana la negare, iar altii se dau peste cap sa scape de ea. Cred insa ca in cei mai multi dintre noi ramane acolo, bine pastrata, ca un lucru de pret care este, si folosita cu masura, ca un parfum scump si pretios. Sau ca bijuteria mostenita in familie pe care n-o porti decat la evenimente speciale.

A face lucrul asta, a-ti proteja inocenta, nu mi se pare o actiune de ne-asumare a sinelui. Nu confunda negarea sinelui cu protejarea lui. ;)
#468034 (raspuns la: #467686) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
onutza - de anisia la: 04/08/2009 12:48:20
(la: Feminitatea)
feminitatea este greu de definit in cuvinte, pentru ca totu-i bazat pe perceptie, subiectivitate, bagaj de idei si/sau preconceptii, ingradiri cu sau fara voie, curaj, etc.

mi-s feminina cand is intimitatea gandurilor mele, ori a universului nostru (al meu si-al lui), ori tacuta. n-am sa fiu niciodata feminina cand ma hlizesc cu gura pana la urechi, precum o scolarita, ori cand tzopai de pe un picior pe altul de bucurie c-am trecut un examen.

mi-s feminina cand mangai copilul pe crestet, al lui. daruindu-i timpul meu, increderea, curajul, invatatura.

mi-s feminina cand port sal de matase si papuci de saten, parul mi-l prind intr-un colt de fildes...
*** - de cosmacpan la: 17/08/2009 00:51:44
(la: Buna seara iubito...)
- Stii papusa, eu am inventat pantoful cu toc in cui, adica invers.
- Cum adica ?
- Iei un pantof si-i bati cuie in toc cat sa intre cam un milimetru inauntru astfel incat sa te sacaie si sa te necajeasca. Poate sa curga si cativa stropi de sange, n-are a face, t-ul e sa nu p-i uita.
- Ce ?
- Ei ? Asta-i intrebarea. Ce ? Multi inca se mai chinuie sa afle un raspuns.
- Mai sa -e…
- El, cuiul adica, iti aduce aminte mereu ca, si de stai si de pleci t- nu-i bine cum petreci.
- Stii, eu p- sa te iubesc ca pe un frate cum ne sfatuieste Domnul Nostru dar nici chiar Dumnezeu nu ma poate obliga sa te si suport. Atat i-am zis nespalatului de barbatu-miu si chiar a doua zi m-a lasat. A plecat in lume ca un nebun. Si de atunci am ramas singura. Singura si fericita.
- Cineva mi-a cerut o portie de fericire.
- Si?
- Si l-am intrebat cum o vrea in sange, mai moale, mai uscata, mai patrunsa pe o parte sau pe amandoua…
- Asa, si?
- S-apoi l-am belit. I-am ars una-ntre urechi de i-au trasnit toate amintirile si s-au revarsat pe jos.
- L-ai omorat?
- Pai din cate stiu eu, oameni fericiti sunt numai in cimitir. Acolo uiti, scapi de toate.
- Saracu de el, si-a dat viata…
- Cum spunea cineva, nu-i fericire mai mare decat sa sfarsesti ca martir pe altarul prostiei.
- Al prostiei?
- Pai da, ca ea e singura care nu se termina niciodata, si oricat ai incerca s-o starpesti n-o sa reusesti. Ea e cea mai strasnica buruiana ce s-a ivit vreodata.
- Vezi tu dragul mieu, omul este un miracol. De-asta-mi si place sa lucrez cu el. Omul niciodată nu se descurajează şi nu se dezgustă în asemenea măsură, încît să renunţe si să ia t-ul de la început. Ii este frica. Asta-i natura lui nu vrea sa se recunoasca infrant, nu intelege ca e intr-o fundatura. Nu poate sa priceapa ca e mai bine pentru el daca darama t-ul si o ia de la capat „Daramati templul asta si-l voi ridica in trei zile”. Poate da cu capul in zid pana la epuizare. Si pentru asta il ador. Tin minte ca am auzit un banc cu trei oameni (nu-ti spui si de unde erau ca se intelege) care nimeresc pe o insula cu canibali. Li se spune ca daca p- implini -ecare cate o conditie de-a tribului atunci sunt lasati in viata. Primului i se propune sa manance un kg de sare. Acesta refuza caci stie ca-i peste puterile lui si atunci este azvarlit in cazanul de ciorba.
- Oh, ciorba cu carnita. De cand n-am mai mancat...
- Ah nebunaticule, ce senzual esti cand te lingi asa pe buze...
- Hai, hai...zi mai departe...
- Celui de-al doilea i se propune sa primeasca o suta de bice pe spinare dar acesta mandru nu accepta si ajunge in oala cu tocanita a tribului. Cel de-al treilea cand vede ce au patit ceilalti doi isi spune ca el poate reusi. Nu asteapta sa vada ce-i vor cere. Cere sa manance sarea. Incepe sa manance dar cand mai avea trei linguri, renunta si cere cele o suta de bice. La cel de-al 98-lea bici cedeaza nervos si se cere la gratar. „Vreau sa -u friptura”...striga el in gura mare.
- Ah, asta-mi place... ce masochist pe cinste...p-asta l-as beli si io...
- El ştie foarte bine ca fara el tribul n-ar mai avea friptura. Si stie cît de important e acel lucru şi mai stie că merită făcut. Ori ce gust ar mai avea carnea fara putina sare si fara sa -e fragezita de bice? Sunt oameni care accepta evidentele si oameni care nu le accepta. Sunt oameni care isi cunosc limitele si altii care fabuleaza crezandu-se superman. Sunt oameni si oameni. Dar in -ecare om zace acel vierme al curiozitatii care roade. Roade incontinuu pana cand din om nu mai ramane decat o structura gaunoasa ca un svaiter care se surpa in sine atunci cand nici macar aerul nu mai umple acele gauri. Acei oameni sunt plini de vid. Goi. In-orator de tristi si goi.
- Bine, bine…dar ce le oferi tu atunci?
- Ce le ofer? T-ul. Eu sunt oglinda ce le rasfrange dorintele, astfel incat si ei ajung sa creada ca t-ul este posibil si ca poate este adevarat.
- Oh, cat de mult te iubesc…esti bestiala…
- Asa spun si ei…pana la ultima suflare…
- Iubito, eu cred ca suntem facuti unul pentru celalalt…
- Crezi? Ah ce mult mi-as dori sa -e adevarat…simt ca incep sa te iubesc…
- Si bine faci…ca daca nu…
- Oh, da, oh, ah…simt ca am aceleasi simtaminte ca si atunci…oh…
- (punandu-i cutitul la gat si apasand usurel, intreaba) Adica? Cand? Ai mai avut asa ceva? Simtamant ca …
- Ca un orgasm vrei sa spui?
- Cam asa ceva…
- Eram cu unul ratacit in tranzitie…suferea ca un prost…credea ca daca sufera se usureaza lumea…
Sorine - de adina.petre la: 04/09/2009 18:13:14
(la: batranutragator la Radio Lynx, azi, intre 22 si 24 )
Dar cine te crezi tu sa arunci cu rahat in oamenii astia? In primul rand ca Leonard nu este handicapat, se poate apara si singur, si destul de bine.

In al doilea rand, cum iti permiti sa insulti si sa torni dejectii pe banda rulanda, despre niste oameni pe care (vorba Rodicai) nu ii cunosti, si poate n-ai nici cea mai vaga idee cu cine stai de vorba de fapt?

Si mai apoi...tu esti avocatul lui Leo, sa ii sustii lui cauza? Si ce moralitate si personalitate integra esti tu ca sa faci asta? Ba mai mult, te mai si incurci in cine ce a zis, si despre ce e vorba. Eu iti sugerez sa iei o pauza de la cafenea, sa te relaxezi, iar cand revii sa recitesti totul, pe-ndelete, si eventual sa iei notite, caz in care memoria nu te ajuta. Sa stai stramb si sa judeci drept de ce s-a ajuns sa te porti ca ultima isterica, in public, facandu-te de tot rahatul.

Sunt curioasa ce parere ar avea presa, televiziunea si Uniunea Epigramistilor, si toate celelalte comitete si comitii despre limbajul tau si despre felul tau matur de a rezolva un conflict.

Nu conteaza cine a dat primul, conteaza ca tu ai continuat si continui sa dai cu cacat peste tot, si nimeni de aici nu te mai suporta.

Si acesta este ultimul nostru schimb de replici, pana cand nu iti revizuiesti atitudinea fata de TOATA lumea de aici.
#478380 (raspuns la: #478305) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
O primire meritată - de Tot Areal la: 07/09/2009 14:50:09
(la: POVESTIRI CU TALC(V))
Un ţăran, om bun la suflet, avea obiceiul să spună tuturor:
- Vedeţi cum e lumea asta? Cei mari au de toate şi sunt primiţi oriunde cu mare pompă, în timp ce pe noi, cei simpli, nimeni nu ne bagă în seamă. Cum de este posibil aşa ceva, cum de se poate una ca asta? Vom ajunge noi pe lumea cealaltă şi vom vedea cum o fi şi acolo...
Azi aşa, mâine aşa, până când, omul nostru a visat, într-o noapte, ceva nemaipomenit: se făcea că murise şi ajunsese la Poarta Raiului. Acolo, ce să vezi, veselie multă, îngeri adunaţi să-l întâmpline pe noul sosit, bucurie mare! Omului nu-i venea să-şi creadă ochilor. Atâtea pregătiri doar pentru el, un simplu creştin. Oricum, era fericit că urma să intre în rai, nici n-ar fi sperat şi la o asemenea primire. Dar, când să intre pe poarta aceea minunată, înconjurat de tot acel alai, un înger se apropie de ţăranul nostru şi îi spuse:
- Omule, nu poţi intra pe aici, du-te ceva mai încolo şi vei găsi o portiţă mai mică, păzită de un înger. Intră pe acolo şi, mai târziu, ne vom revedea în grădinile minunate ale Raiului.
- Atunci pentru cine sunt toate aceste pregătiri? a mai întrebat omul mirat.
- Ei, aşteptăm pe un boier care a murit odată cu tine şi care, din clipă în clipă, trebuie să ajungă aici. Pentru venirea lui este sărbătoare şi ne pregătim să-l întâmplinăm cum se cuvine.
- Bine, îngerule, dar cum se poate una ca asta? Cât am trăit în lume, am văzut nedreptăţi multe, dar şi aici, cum de e cu putinţă? De ce el, fiindcă este boier, trebuie primit cu atâta fast? Contează că el are bogăţii şi eu nu?
- Omule, pentru a te mântui nu contează ce ai avut, fie că ai fost sărac, fie bogat, ci ceea ce ai făcut cu tot ce Dumnezeu ţi-a dăruit. Dacă ai fost sărac şi ai ştiut să împarţi şi celorlalţi din puţinul de care ai avut parte, te vei mântui negreşit. Dacă ai fost bogat, cu atât mai mult ai fi putut dărui cu drag celor mai necăjiţi decât tine. Fie că eşti sărac sau bogat, important este să rămâi om.
- Dar atunci, dacă şi eu şi boierul vom intra în rai, pentru ce este venirea lui aşa o sărbătoare?
- Omule, creştini ca tine, vin aici în fiecare zi, cu miile şi sunt bine primiţi cu toţii. Dar un boier de când n-a mai ajuns şi aici, în rai...

Sărac sau bogat, oricine poate fi bun şi darnic, din atât cât are. Cel bogat, însă, cu atât mai mult ar trebui să dea milostenie. Şi fiecare din noi este bogat, în felul său, căci oricând putem găsi pe cineva mai sărman decât noi, pe care să îl ajutăm. Dacă vom fi egoişti şi zgârciţi, ce folos vom avea? Cine a văzut vreodată un om rău sau zgârcit care să fie fericit?
#479184 (raspuns la: #479034) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
MAIMUTA OFENSATA de A.Dumitru - de Tot Areal la: 09/11/2009 14:52:40
(la: Spatiu pentru tavalit de ras)
Odată, o maimuţă din evul anecdotic,
Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic
A zis: ATENŢIE! Sunt foarte ofensată....
Circulă-n lume vorba deloc adevărată
Că omul ar descinde din buna noastră rasă...
Însăşi ideea aceasta îmi pare odioasă..
Aţi pomenit vreodată divorţuri printre noi,
Copii lăsaţi pe drumuri sau imnuri de război?
Cine-a văzut în hoardă la noi bolnavi mintali,
Drogaţi, lacomi de cărnuri şi homosexuali,
Escroci, bandiţi gherile sau vreo tutungerie?
În neamul nostru nobil, nu vezi aşa prostie,
Noi n-avem mafii crude în stirpea noastr-aleasă.
Nici terorişti, nici dogme, nici luptele de clasă,
Cât am bătut eu jungla, scuzaţi, n-am observat
În obştea de maimuţe, cocotier privat,
Nici garduri şi nici paznici, nici pui murind de foame
Sau omorâţi în taină de aşa-zise „MAME”....
Nu veţi vedea vreodată, cât soarele şi luna,
O minte de maimuţă dospind în ea minciuna.
Chiar de-aş fi silită de vreun laborator,
N-aş deveni port-bâtă şi nici informator.
Şi iată încă una din lumea cea de jos:
La noi nu se întâmplă război religios,
Nici „sfinte” inchiziţii, nici libertate-n lanţuri,
Nici chefuri după care să ne culcăm în şanţuri
Şi nicio îndoială ce duce l-ateism,
Nici ordini mondiale, nici materialism...
E adevărat că omul a coborât ca soi,
Dar, sa fim rezonabili, n-a coborât din noi!
#497952 (raspuns la: #497865) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
am si eu o-ntrebare - de anisia la: 02/02/2010 11:13:30
(la: Burqa)
in cazul asta.

cand li s-a aprobat azilul/imigrarea in franta, li s-a spus cumva purtatoarelor de burqa 'va aprobam sederea, dar cu conditia ca peste cativa ani sa va lepadati de portul vostru, cand va dam noi semnalul?'

sau 'va aprobam sederea, dar e musai ca pe perioada cat sunteti pe taramul nostru sa nu purtati burqa'.

ca macar tu i-ai zis bunicii tale ca-i musai sa danseze daca vrea la discoteca, nu?
#522176 (raspuns la: #522076) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...