comentarii

posomorit


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
om - de Bitterdream la: 20/02/2008 23:21:49 - de om la: 21/02/2008 00:30:21 Modificat la: 21/02/2008 00:32:05
(la: Petitie Online)
urat = ??? Te pomenesti ca judeci cu ocaua ta posomorata si glumele?
Cam urat faci draga, cam urat :((
#287417 (raspuns la: #287398) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mao, donq - de cattallin2002 la: 15/04/2008 13:58:25
(la: Iarasi despre Dumnezeu vs ateism)
"cine a fost sotia lui Cain"
Chiar eu am scris pe forum despre asta (cred ca de cel putin 2 ori).
Scrie acolo ca Adam a trait nu stiu cati ani si a avut fii si fice. Deci una din fiice a fost sotia lui. In Hronograf am vazut ca scrie si citi copii au fost in total si cum se numeau unele fiice. Nu prea se punea problema de incest, toti erau rude pe acolo (Eva din Adam, etc.)
Altele mai marunte: "abel tot facea 'fapte bune' si sacrificii ca sa fie pe placul creatorului, si se tot lamenta ca nu i se da atentie pe cand cain nu facea nimic in directia asta "
E tocmai invers :) Cain s-a ofticat ca nu i s-a dat atentie. Ca sa fie ca la carte:
" 3. Dar după un timp, Cain a adus jertfă lui Dumnezeu din roadele pământului.
4. Şi a adus şi Abel din cele întâi-născute ale oilor sale şi din grăsimea lor. Şi a căutat Domnul spre Abel şi spre darurile lui,
5. Iar spre Cain şi spre darurile lui n-a căutat. Şi s-a întristat Cain tare şi faţa lui era posomorâtă.
6. Atunci a zis Domnul Dumnezeu către Cain: "Pentru ce te-ai întristat şi pentru ce s-a posomorât fata ta?
7. Când faci bine, oare nu-ţi este faţa senină? Iar de nu faci bine, păcatul bate la uşă şi caută să te târască, dar tu biruieşte-l!"


#302957 (raspuns la: #302829) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dedicatie - de munteanu rodica la: 03/05/2008 21:45:50
(la: Sociologie in Cafenea)
pentru cineva carele pe mine mă iubieste .
Si "reciporca";)




Cioara
George Topârceanu

Campul alb, ca un cearsaf,
Pana-n zari se desfasoara…
Sus pe-un stalp de telegraf,
S-a oprit din zbor o cioara,
Nemiscata-n varf de par
Ca o acvila pe-un soclu,
Oachesa ca un hornar
Si macabra ca un cioclu;
Neagra ca un as de pica,
Sub nemarginitul cer;
Singuratica si mica
Cat o boaba de piper;

Garbova ca o festila
Intr-un cap de lumanare;
Ca o mutra imobila
De harap cu nasul mare,
Dar sinistra si parlita
De la coada pana-n plisc,
Ca o pajura trasnita
Intr-un varf de obelisc;
Incrustata-n atmosfera
Ca un ou de ciocolata;
Amarata si stinghera
Ca o pruna afumata;
Cu alura interlopa
Ca un muzicant in frac,
Cuvioasa ca un popa
Si smolita ca un drac;
Demna, ca un om celebru;
Mistica si fara chef
Ca un basorelief
De pe-un monument funebru;
Incomoda-n soare, ca
Un gunoi in ochi; nefasta
Ca un chibit ce-ti sta-n coasta
La un joc de bacara;
Suspendata ca o nota
Pe un portativ gigant;

Sluta, ca o hotentota
Parasita de amant;
Mica-n mijlocul naturii
Ca un fir de praf de pusca;
Neagra cum e cerul gurii
La un caine care musca;
Crunta ca o vanataie
Cauzata-n match de box;
Ca un bulgare de cox
Care-a stat o noapte-n ploaie;
Resemnata, ca-n vitrina
O reclama pentru vulg,
Si usoara ca un fulg
De funingine-n lumina;
Trista ca un crep de doliu
In vazduhul diafan,
Ca un punct aerian
Pe-al zapezii alb orgoliu;
Stranie ca un ponos
Al privelistii de creta;
Solitara si cocheta
Ca un cuc de abanos;
Neagra, ca o musca-n lapte,
Si fantastica-n contur,
Ca un miez adanc de noapte,
Cu lumina imprejur;

Fina ca o acadea
De titei topit la soare;
Prinsa-n falduri de ninsoare
Ca un fiong de catifea;
Ireala, ca un duh
Cu penajul ei feeric,
Ca o cupa de-ntuneric
Rasturnata in vazduh;
Grava ca o rugaciune
Si posomorata ca o
Figurina de carbune
Cu nuante de cacao;
Tragica, ca o emblema
A obstescului sfarsit;
Sumbra ca o anatema
Arucata-n infinit;
Muta-n linistea campiei
Ca un bloc de piatra arsa,
Ca un ghem de bezna toarsa
Din fuiorul vesniciei,
Atarnand de bolta goala
Ca un uger de catran
Unde pruncii lui Satan
Vin, plangand, sa suga smoala;
Piaza-rea, ca un blestem
Azvarlit asa-ntr-o doara
Creatorului suprem,
Si banala… ca o cioara!

Sarutul minunat - de Areal la: 17/07/2008 11:15:43
(la: POVESTIRI CU TALC (III))
Era odata un batran care nu fusese niciodata tanar. De fapt, in toata viata sa nu invatase sa traiasca. Si neinvatand sa traiasca, nu reusea nici sa moara.
Nu avea sperante, nici nelinisti; nu stia nici sa planga, nici sa rada.
Nimic din ce se intampla in lume nu-l indurera, nici nu-l mira. Isi petrecea zilele lenevind pe pragul cabanei sale, fara sa arunce o privire macar catre cer, imensul cristal albastru pe care, si pentru el, Domnul il stergea in fiecare zi cu vata moale a norilor.
Unii trecatori ii mai puneau intrebari. Era atat de nins de ani ca lumea il credea foarte intelept si incerca sa se imbogateasca din experienta sa de sute de ani.
”Ce trebuie sa facem pentru a fi fericiti?”
”Fericirea e o nascocire a prostilor”, raspundea batranul.
Treceau pe acolo si oameni cu suflet nobil, doritori sa fie de folos aproapelui.
”In ce fel ne putem sacrifica pentru a-i ajuta pe fratii nostri?”, il intrebau ei.
”Cel care se sacrifica pentru omenire e un nebun”, raspundea batranul cu un ranjet sinistru.
”Cum ne putem indruma copiii pe calea cea buna?”, il intrebau parintii.
”Copiii sunt niste serpi”, raspundea batranul. ”Nu te poti astepta de la ei decat la muscaturi veninoase.”
La batranul pe care toti il credeau intelept, veneau si artistii si poetii. ”Invata-ne sa ne exprimam sentimentele pe care le avem in suflet”, ii spuneau ei.
”Ati face mai bine sa taceti”, mormaia batranul.
Incet, incet ideile lui rele si triste, incepura sa influenteze lumea. Din coltul sau posomorat, unde nu cresteau flori si pasarile nu cantau, Pesimism, (caci acesta era numele batranului cel inrait) sufla un vant inghetat peste bunatate, peste iubire, peste generozitate care, atinse de acea suflare de moarte, se ofileau si dispareau.
Toate acestea nu-i placeau deloc Domnului care hotari sa faca ceva. Chema un copil si-i spuse:
”Du-te si da-i un sarut acelui biet batran.”
Copilul asculta. Cuprinse cu bratele lui gingase si grasute gatul batranului si-i dadu un sarut umed si zgomotos pe fata lui zbarcita.
Pentru prima oara, batranul se mira. Ochii lui tulburi se inseninara dintr-o data. Caci nimeni nu-l mai sarutase pana atunci.
Astfel deschise ochii spre viata, iar apoi muri, zambind.

Uneori, intr-adevar, ajunge un sarut. Un ”Te iubesc”, chiar si doar soptit. Un ”Multumesc”. O apreciere sincera. Este atat de usor sa faci fericit pe cineva. Atunci, de ce nu o facem?
CEI TREI FRATI - de Areal la: 16/10/2008 11:01:34
(la: POVESTIRI CU TALC (IV))
Au fost odată, într-un sat, trei fraţi gemeni. Semănau foarte mult, atât de mult încât ţi se părea că vezi unul şi acelaşi om, de trei ori, dar în trei situaţii diferite. Unul, cel mai mare, era foarte egoist şi zgârcit. Tot timpul era nemulţumit cu ceea ce are, şi faţa sa era posomorâtă. Nici când ieşea de la biserică faţa sa nu era senină.
Al doilea era un om obişnuit, când vesel, când trist. Când era trist, era leit fratele cel mare. Când era vesel, era leit fratele cel mic. Despre acesta din urmă, ce să spunem… Parcă trăia pe altă lume. Bucuria care i se citea pe faţă era molipsitoare. Era cel mai credincios dintre fraţi. Chiar dacă fraţii mai mari nu erau mult mai mari decât el, între el şi fratele cel mare părea o diferenţă de câţiva ani. Şi nu la trupuri, că erau aproape la fel de bine dezvoltaţi. Doar la chip…
Ce să mai spunem despre fratele mic? Chiar şi atunci când părinţii lor au murit, răpuşi de o boală necruţătoare, fratele mic a ştiut să îi îndemne pe ceilalţi să îşi pună nădejdea în Dumnezeu. Şi, cu muncă, cu răbdare, au ştiut să o scoată la capăt.
Au crescut, s-au căsătorit cu fete harnice şi frumoase, au avut copii… Au mai trecut mulţi ani, copiii au crescut mari şi gemenii noştri au ajuns bunici.
Într-un an, când fraţii îşi sărbătoreau ziua de naştere, şi toată familia era laolaltă, cu mulţimea de copii şi nepoţi, a apărut un bătrân cu o faţă senină, cu părul lung şi alb. A spus că are daruri pentru toţi. Şi a cerut să stea de vorbă doar cu sărbătoriţii…
- Spuneţi-mi, vă rog, cât de mult îi iubiţi pe cei din familia voastră, pe copii şi nepoţi? Eu pot să vă ajut să le faceţi un cadou, să le dăruiţi o parte din viaţa voastră.
Fraţii mai mari se uitau, miraţi, spre cel mai mic. Aveau încredere în el şi se gândeau că el îşi va da seama dacă musafirul nepoftit era mincinos sau nu. Dar fratele cel mic nu dădea nici cel mai mic semn de neîncredere… Era vesel ca de obicei. Zise:
- Ăsta da cadou, să poţi să primeşti puterea de a da o parte din tine altora…
Cel mare nu părea prea încântat:
- Ce să dau? O parte din viaţa mea? Şi de ce să dau? Că, dacă dau, mor mai repede, nu? Eu nu dau nimic. Cât mai am de trăit, să trăiesc. Bătrâneţea e grea, dar mai bine bătrân decât mort…
- Eu aş da un an, zise fratele mijlociu. Dar să fiu sigur că ajunge la copii şi nepoţi.
- Aş da şi eu un an, nu zic nu, zise fratele cel mare. Dar să ştie toţi ce cadou le-am făcut. Dar, dacă stau să mă gândesc mai bine… Cât ar reveni fiecăruia? O lună, două, câteva zile? Mai bine le ţin pentru mine.
Fratele cel mic deveni din ce în ce mai serios. Ceilalţi nu îl mai văzuseră niciodată aşa. Îl întrebă pe musafir:
- Şi chiar putem face celorlalţi cadou o parte din viaţa noastră? Atunci, eu, eu sunt gata să mor chiar acum. Am avut o viaţă frumoasă şi fericită. Şi ce bucurie mai mare ar fi decât să dau o parte din mine celorlalţi? Nu vreau să mă laud cu cadoul pe care l-aş face, dar cred că orice copil şi nepot ar înţelege măreţia darului meu. Eu, eu sunt aproape gata de moarte… Mai vreau să mă spovedesc, să mă împărtăşesc mâine dimineaţă şi gata… Dacă aş şti că mai am de trăit zece ani, pe toţi i-aş da, fără să şovăi…
Musafirul le spuse:
- Lucrurile stau altfel… În aceeaşi zi aţi venit pe lume, şi părinţii voştri, înainte de a muri, s-au rugat să părăsiţi această lume împreună. Dar, precum se vede, nu sunteţi toţi la fel de pregătiţi pentru moarte. Deşi sunteţi bătrâni şi timp să vă pregătiţi aţi avut…
În timp ce musafirul vorbea, fratele cel mare se aşezase pe un scaun şi începu să respire din ce în ce mai greu.
- Cel mai mic ar fi dat şi zece ani de viaţă celorlalţi. O viaţă întreagă a trăit pentru ei, aşa a rămas şi la bătrâneţe. Zece ani de viaţă o să mai trăiască. Dar bătrâneţea nu îi va fi grea, nu va fi o povară pentru ceilalţi, ci o bucurie… Tu, mijlociule, un an o să mai trăieşti de acum înainte.
- Doar un an? – întrebă mijlociul, nemulţumit.
- Da, un an. Bucură-te şi de acesta, zise musafirul. Vezi, fratele cel mare nu a avut parte nici de atât…
Fraţii şi-au întors privirile spre acesta. Şi au văzut că închisese ochii, pentru totdeauna. Avusese totuşi parte de o moarte liniştită…
- Preţuiţi bine timpul care v-a rămas, zise bătrânul celor doi. Şi nu uitaţi cât de mare e puterea iubirii pentru ceilalţi. Ea, doar ea vă mai ţine în viaţă. Pentru această iubire v-a mai lăsat Dumnezeu să trăiţi, ca să îi puteţi ajuta şi pe alţii prin această iubire. Care vă pregăteşte pentru viaţa cea adevărată…
Atât le mai spuse bătrânul. Şi, deodată, dispăru din faţa ochilor lor. Cei doi fraţi se frecau la ochi, nevenindu-le să creadă că ceea ce văzuseră era adevărat. Dar, lângă ei, trupul fratelui lor zăcea fără suflare…
#351996 (raspuns la: #350256) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de mazariche la: 19/05/2009 14:41:38
(la: tema pentru acasa)
Deloc nu ma mir. Noi la clasa a treia avem de alcatuit propozitii dupa schema:
S/s- A/a- P/v- C/s- A/a.

Si copilul se descurca singurel: "Nori negri se aduna pe cerul posomorat"

Sa mai zic ce mandra m-am simtit?!
*** - de Intruder la: 07/02/2011 23:35:29
(la: mancatziash)
vine ploaia, bine-mi pare
inemioara nu ma doare
si n-am bube pe picioare

cand s-o-mpartit nimicu'
fost-am dus cu ciripicu'
si la unii-or dat cu sacu'
numai mie, vai saracu'
mi-a ramas un petic rupt
cu nimic pe dedesupt
dupa ce ca era rupt
mic si cam posomorat
mai era si jumatate
si nici aia toata-toata...
hip-hip-ura, pan' la gara mult nu e.
#596278 (raspuns la: #596243) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
acuma po sa zic - de adina.petre la: 01/03/2011 22:57:51
(la: Concurs foto anotimpuri cafeneaua.com - IARNA)
una din multele placeri pe care mi le aduce concursul foto, este aceea de a incerca sa ghicesc cine-s fotografii din spatele operelor :))

surprizele din acest sezon au fost: cosmacpan, care aproape ca mi-a furat votul starnindu-mi dor de marea mea! dar mi-am hranit dorul cu poze executate la comanda de sor-mea si am reusit sa depasesc cu greu acest moment crucial care a determinat amanarea votului meu.

si mazariche, care a expus o poza foarte sensibila si in acelasi timp nostalgica cumva, dar prea putin luminata si incadrata pentru gustul meu. ma bucur ca s-a alaturat concursului, si ca nu mai e fricoasa :P

Lascar iar m-a pacalit, eram sigura ca poza lui cu pescuit la copca e a lui Bucu. :)) In schimb am banuit ca paducelul e al lui Proud.

pentru ca mi s-a parut a fi cea mai grozava, cea mai clara si mai reprezintativa poza de iarna de la noi de la munte, mor sa stiu, cine-i Stanescu Iulia M.? :)))

L-am recunoscut pe simpaticul catel al lui Areal, dar n-a stat prea cumintel la poza. Stiu, nici Sigmund nu sta. Abia reusesc sa-l prind intr-un cadru ne-miscat.

mi-a placut foarte mult cristalizare, si m-a surprins ideea pentru ca am avut una similara, insa nu am reusit ce mi-am propus si am lasat-o balta. nu mi-au placut culorile de fundal, cred ca un albastru viu, lucios, ca de revista, i-ar fi scos in evidenta intr-un mod absolut demential. oricum, ingenioasa, nastrusnica idee si uimitoare executie in photoshop, nu mi-am dat seama pana nu s-a zis.

cerbul de zapada, iarasi foarte foarte sugestiv si extrem de bine surprins, dar din pacate lumina aia gri de otel a cerului mi-a stricat cheful. stiu ca iarna e si asa, mai posomorata, din pacate rezonez mai degraba cu fata ei luminoasa si vesela.

calugarite la taifas, mi-a placut, e foarte sugestiva, dar e prea strans cadrul, as fi vrut sa vad grupul ca distingandu-se dintr-un cadru putin de tot mai amplu, sa am un context.

si poza zarazei aproape ca mi-a furat un vot, si din cauza de pisica si din cauza de semineu, insa prefer focurile mai limpezi, cred ca shutter speed-ul trebuia reglat mai altfel, dar din pacate nu ma pricep mai mult sa zic cum si in ce fel.

oricum, per total, eu ma simt iarasi foarte fericita ca am putut sa ma bucur de pozele voastre, si-mi place sa ma uit cum va manifestati cu aparatele in brate, sunteti niste oameni tare misto.
Romane - de INSULA ALTUIA la: 18/09/2011 18:33:34
(la: Sens,17 09 2011)
chiar aveam nevoie de raspunsul tau,am astepat si-ti multumesc frumos,fata mea era posomorita pina amu treizeci de minunte ceea ce inseamna ca exista oameni care ma ajuta mult si carora le multumesc din suflet.

Rspectul e reciproc ,Romane!

Seara buna si Doamne ajuta!
#621182 (raspuns la: #621179) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de pescadorul la: 23/12/2011 13:31:11
(la: Ce este fericirea?)
In acest caz fericirea consta in a avea chipul cat mai posomorat... Click here to view full size
Lenin, Marx si Engels s-ar ingalbeni de invidie ca n-au gasit ei aceasta formula. la timpul lor. Probabil insa ca pe atunci era tocmai invers si ar fi devenit penibili daca ar fi folosit-o.
#626382 (raspuns la: #626379) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de pescadorul la: 23/12/2011 23:41:08
(la: Ce este fericirea?)
Pai fiecare si-o sustine, dreptatea. Mai ales ca ea nu este absoluta. Caci pana la urma expresia privita din alt unghi este foarte adevarata. Astia cu lopata in mana sau operatori la cornele plugului daca au matul plin si alcool in sange sunt fericiti ca la mai mult nu aspira si de aceea rad repede. La astia cu capul mare in schimb nu le mai ajunge ca sunt vesnic nemultumiti cu ce au acumulat deja si e normal sa fie posomorati. Traisca Schopenhauer... Click here to view full size
#626416 (raspuns la: #626411) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de pescadorul la: 16/03/2012 07:08:31
(la: Sa ai o zi buna!)
Multumesc, in sfarsit un articol cu dedicatie, "bunul meu prieten" nu pot pentru ca sa-ti fiu decat eu, pentru ca caci altii nu s-ar arata prinprejur. Si e clar ca nu stiu sa explic nimic pentru ca eu am doua criere, ala mare e ocupat cu vazul, cu auzul, cu nevoile fiziologice sa nu le fac pe mine in general iar cu cititul se ocupa creierul mic, dar cand e vorba de a "macera" textul si a extrage esenta intra in functiune materia cenusie din sira spinarii. De accea poate si explicatiile este un pic ambigui, ca ma mai dor si salele si asta cauzeaza la filozofie, e ca si cand gandesti cand te doare capul.
Cum poti sa spui ca ar putea fi o zi obisnuita si asta cand apare un articol de-al tau. Din momentul ala ziua capata noi dimensiuni, pentru majoritatea se face noapte. Eu pot sa indur dar ei? Oricat ar vrea nici ei nu mai sunt surprinsi desi sunt pusi in situatii din care chiar ar vrea sa iasa.
Nu e bine totusi sa ne gandim prea mult la nefericirea si nenorocirea noastra pentru ca atunci ne apucam sa scriem si felicitarile nu mai contenesc. Ma tin cu amandoua mainile strans de tastatura ca sa nu deraiez cand ma bucur de priveliste.
Niciodata nu aleg sa fiu posomorat si-n consecinta incerc sa fac bine tuturor, ca acum. Nici o masa fara peste, nici o zi fara un articol iata calea catre sanatatea fizica si psihica, chiar daca pentru ceilalti ar fi chiar "picatura chinezeasca"... :)



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...