comentarii

povară


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
E prea mare povara divinitati - de belazur la: 08/03/2004 05:26:25
(la: FEMEIA CREATIE DIVINA...)
E prea mare povara divinitatii, uneori... Prea multa responsabilitate, si atunci "creatia divina" tinde sa-si dezminta originea.
#11589 (raspuns la: #11576) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
povara macilor rosii - de Cristall la: 01/03/2005 01:07:03
(la: :) Panselute :))
Ma bantuie inca amintirea acelor maci tulburator de rosii dintr-o dimineata racorasa de vara...cand mergeam grabita spre cursuri, cu mintea zbarnaind de planuri pentru noua zi.

...in graba mea, am dat sa ocolesc omul ce se postase la un colt de strada, intr-un loc unde mai mult incurca trecatorii.
Era un taran batran, mandru si rotofei, cu haine de la tara si opinci, cu desaga-i in spate care tinea in mainile mari, butucanoase, tulpinile delicate, subtiri ale celor mai rosii maci pe care i-am vazut vreodata...avea multi, multi, si facuse din ei buchete bogate, uriase pe care abia le tinea.
Nu ii pusese jos...ii tinea pe toti in mani, stangaci, precum ar fi tinut odoarele imparatesti; voia sa ii vanda dar nu spunea nimic, doar ii tinea stinger in mainile lui prea mari, straine florilor si se uita in jur, spre trecatori, frematand, cu zambet smerit dar ochi parca razand...un fel de: "uite ce am eu aici, ati mai vazut asa minunatie? poftiti, luati-i...cum puteti trece asa, fara sa-ii priviti?"..Si nu puteai trece.
Maci hipnotizanti.
Flori razlete pe camp, stransi acum impreuna, adunati cu capatele lor inflacarate unul langa altul, loveau violent retina. Nu am rezistat sa ii privesc mult, am simtit ca mi-au incendiat sufletul cu rosul lor nepermis de viu...mi l-au prea-mult-umplut incat ochii au inceput sa-mi arda.
Mi-a fost rusine de acel om simplu si m-am indepartat din calea lui stergandu-mi pe furis ochii si certandu-ma.
Acel rosu, acea incandescenta...imprimata intr-o scaparare de clipa in memoria mea.
Rosul macilor mi-a ars sufletul precum o sageata aprinsa.

Fusei si eu un omulet precum ceilalti, preocupat de maruntele griji de toate zilele, care a fost lovit din senin, chinuitor, de frumusetea si furia vietii sarbatorita de capetele acelea sangerii, atat de fragile, maci in mainile unui bunic.
Lacrimile mi-au fost poate marturia tristetii uitarii bucuriei daruite de frumusetea florilor.

Ciudate si despletite coarde mai are sufletul, vibreaza de multe ori in conjuncturi atat de...neutre, anodine...brrr...vreau sa ma scutur de povara macilor rosii.


"Da,copiii sunt o povara si o - de Daniel Racovitan la: 28/04/2005 17:06:21
(la: Despre copii)
"Da,copiii sunt o povara si o foarte mare responsabilitate.Nu au nimic de a face cu fericirea sau implinirea unui cuplu..."

Evident, vorbesti doar pentru tine. La altii e altfel.


___________________________________________________________________
Fereste-ma Doamne de mainstream.
#46152 (raspuns la: #46055) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
subiectul la moda - de daisy la: 05/09/2003 05:24:08
(la: bani)
am invatat pe pielea mea ca e mai bine sa ignori intrebarea - banii sunt importanti etc. Ii ai - bine, nu-i ai, deh aici e mai nasol. Incerci sa ii faci. Daca nu poti inseamna ca ori ai ghinion (eu cred in soarta) ori ai ghinion. Nu exista nu pot sau nu intrunesc x calitati ca sa fac bani. Fiecare se pricepe la ceva. Cu demnitatea e cam relativa treaba. Daca faci sacrificii ca sa iti atingi scopul [presupus moral - aici iar revenim la relativitate (ma,nu aia) depinde de definitia fiecaruia a "moralitatii" nu?] e bine, ca dormi noaptea linistit si multumit de tine. Daca faci alte sacrificii in scopuri mai putin morale (tiii, iar avem nevoie de definitie) atunci ai incaltat-o.

Deh, nasol cu viata si cu nebuniile ei, dar, trebuie sa privim inainte cu incredere ca vin ele si vremuri mai bune. Anyway, nu te strofoca prea tare ca banii sunt o povara. Mai bine mai putini, acolo cat sa poti trai decent (iar avem nevoie de o definitie), decat o caldare... in care te scufunzi...

PS am cam deviat de la subiect, right?
cochilia - de lmm la: 18/10/2003 02:14:55
(la: Buna dimineata intelepciune .....)
ca povara....si ritm....:))
#1589 (raspuns la: #1584) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mai sunt si altii! - de Alice la: 19/10/2003 00:40:16
(la: Buna dimineata intelepciune .....)
Unii, care, de exemplu,atunci cand n-au o viata (de familie, de plictis ori de povara!) se multumesc sa se uite in curtea vecinului cand uita ala poarta deschisa...
Cativa, astia din urma cei mai rosi de ciuda, loviti de "sindromul" gaura-cheii, dupa ce-au spionat (ma rog, asa cred ei, desi, s-ar fi putut sa fie si-o regie - ca, deh, mai sunt si unii care stiu ca-s spionati!)se duc in lume si scriu carti despre acei ce stiu trai.
Alora le spunem "biografi" si ii cinstim asa cum merita!:):)


#1631 (raspuns la: #1625) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alice - de athos la: 25/10/2003 14:48:30
(la: Cariera versus familie)
ceea ce vroiam eu sa zic e ca nu poti oferi numai dragoste atunci cand cresti un copil;mai devreme sau mai tarziu are sa-ti imputa de ce l-ai adus pe lume daca nu esti in stare sa-l intretii?
tine seama ca vremurile de acum sunt mai dificile,acum copiii cer una alta care pe timpul cand eram noi copii ori nu existau ori se considera ca ar fi un lux;
deci concluzia mea e sa faci copii,dar inainte sa te gandesti cu ce-i intretii...nu sa devina o povara pt altii sau pt stat
#2148 (raspuns la: #2136) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt Tolanici - de ninel la: 29/10/2003 16:04:00
(la: duplicitatea francezilor)
> Pentru emigrantii tai mexicani care vin ilegal trecind Rio-Grandeul platim cu totii astia care muncim si ni se extrcteaza taxe.
Cu aceste taxe platim toata asistenta sociala a acestor ilegali da nu numai a lor ci si a famiilor lor numeroase 4-5 copii.
> Cel putin mexicanii lucreaza din greu.:)

Pai daca baietii lucreaza din greu cum se face ca sunt o povara? Faptul ca lucreaza pe camp, in constructii, in macelarii, in salubritate, la stivuit marfurile pe rafturi, etc, ar trebui sa-ti dea de gandit ca de fapt ei sunt indispensabili economiei americane. Cine altcineva i-ar inlocui? Ilegalii nu primesc asistenta sociala, deci iarasi nu sunt o povara. Cat despre copiii lor, avand in vedere ca-s baieti muncitori si pusculita de "social security" o sa se goleasca la rata in care americanii traiesc tot mai mult si se reproduc tot mai putin, ar trebui sa te rogi sa faca mai multi copii.

> Indienii tai din asa zisele rezervatii pe care-i plingi tu o duc mai bine decit 70% din sarcimea Romanieie de astazi in care multi lucreaza pe "rezervatiile" furate de baronii politicieni de genul Tarita Culita.

Eu am gasit ca in medie o duc la fel de bine ca negrii si hispanicii, dar nu la fel de bine ca albii sau asiaticii (vezi sectiunea "Income and poverty" la http://www.turtle-tracks-for-kids.org/Messages%20from%20the%20People/Population%20statistics.htm). Deci unii o duc binisor, si totusi 25% din ei sunt saraci (un milion de oameni), comparativ cu o rata medie de 12% saraci in america (zice biroul de recensamant american).

> Cu arabii eu i-as trimite pe toti acasa ca nu-s buni la nimic in afara de a crea probleme ca terorimul.

Foarte elocvent pus. Jos palaria mosu'!
#2593 (raspuns la: #2479) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Paradoxala reintoarcere. O minciuna adevarata. - de Zamolxe la: 30/10/2003 18:56:21
(la: Primul ZID)
Observ ca in scrierile celor care se considera evrei sau urmasi de evrei si care scriu pe aici, pe Luneta, o crestere a utilizarii formularilor de sorginte rasista sau chiar nazista (!!), atunci cind acestia scriu despre arabi, palestinieni, negrii si eventual romani.

Ingrid se referea la arabi ca la niste “muste” care trebuie lovite de “vaca” evreiasca, iar daca in loc de una pica trei, sint pagube colaterale, nu?! Folosea un comentariu identic cu al unui oficial nazist, doar ca el explica persecutia evreilor.

Nu mai stiu care, tot pe aceste discutii, scria ca evreii sint un popor ales. Dar asa spunea si Hitler despre rasa ariana. Rasistii din KKKlan se considera superiori negrilor, rasa alba fiind superioara rasei negre.

Alt “voinic” se referea jignitor la inteligenta (IQ-ul) africanilor care sint niste suboameni conform unor standarde occidentale. Care este IQ-ul in varianta africana a unui orasan alb in jungla africana? Se descurca la testul “jungla”?

Eu vad ca pe aici se discuta discutii, dar nimeni nu comenteaza la obiect datele reale, accesibile si de pe Internet, sau datele trimise pe Luneta in diverse forumuri conexe. O discutie serioasa, care sa ajunga la o concluzie logica si de bun simt bazata pe date reale nu se poate purta pe “texte” iesite din pozitii partizane, de tip legionarule, evreule, antisemitule.

Istoria, asa cum este, nu poate fi schimbata. Ea exista. Degeaba tot cautam vinovati. Ii stim. Dar ce solutii avem ca azi ca istoria asta sa nu se mai repete?

Eu nu cred intr-o vinovatie sau o reparatie pentru urmasi. Nici un urmas nu poate fi facut raspunzator pentru greselile parintilor sau rudelor. Si nici un urmas nu poate beneficia de reparatii pentru cei pierduti. Faptul ca “parintele meu” a fost omorit de cineva sau a omorit pe cineva nu imi da mie, urmasul lui, dreptul de primi despagubiri sau obligatia de fi pedepsit pentru actiunea lui.

Toti sintem “rude” simultan si cu Cain si cu Abel. Ce facem? Cum solutionam problema? Cum iesim din povara incestului primordial cind pamintul avea 2 barbati si o singura femeie: Adam, Eva si fiul lor Cain? Si copii lor cum s-au inmultit?

Asa ca degeaba cautati vinovati, degeaba vreti despagubiri. Mai bine treziti-va ratiunea si feriti lumea de monstrii!

Problemele actuale din Orientul Apropiat si Mijlociu au ca origine ziua de 14 mai 1948 cind a fost proclamat unilateral statul Israel, incalcind violent rezolutia ONU nr. 181 si lipsindu-i practic de tara lor pe arabii majoritari din zona Palestina/Israel. Din pacate statul contemporan Israel s-a nascut in conditiile in care arabii care locuisera acolo in ultimul mileniu de istorie, au fost furati de tara lor. Este sigur ca daca s-ar fi respectat rezolutia ONU nr. 181 alta ar fi fost pacea lumii de azi.

Si atunci vine athos si spune: insa orice tara are obligatia sa-si apere cetatenii, si nu poti sa-mi zici ca n-am dreptate. Care tara trebuie sa isi apere cetatenii: Palestina araba sau Israelul evreu?

Mi-a “placut” extraordinara inconsecventa logica a lui athos pe care trebuie sa il citez aici, dar cu ideile lui plasate in alta ordine.

1. in primul rand te-as ruga sa consulti un manual de istorie si sa vezi ca evreii n-au plecat de aici de buna-voie, ci au fost expulzati din tara lor de catre invadatorii straini (babilonienii si romanii)
2. in al patrulea rand, evreii au fost obisnuiti sa se apere, nu sa urasca...si sigur ca daca sunt atacati riposteaza, tu te-ai lasa calcat in picioare de altul???


De ce nu au ripostat evreii la invadatorii straini (babilonienii si romanii)?
De ce palestinienii s-ar lasa calcati in picoare de altul si nu trebuie sa riposteze daca sint atacati?

O poveste. In parcul de linga bloc E a pus o banca si a fost primul care a stat pe ea. Niste huligani, B si R, l-au gonit pe E de pe banca. Pe banca ramasa goala luni intregi, s-a instalat P. Dar E, revenit din ratacirea lui, ia un par si il goneste pe P de pe banca. P nu este nici macar ruda cu huliganii B si R si doar s-a asezat pe o banca goala. Culmea este ca aveau amindoi loc berechet de stat pe banca. De ce trebuia E sa il goneaca pe P?

Paradoxul absolut al modului de gindire al lui athos, este dat de urmatoarea fraza: in al doilea rand, evreii au gasit la intoarcerea lor aici o tara in paragina in care bantuia febra tifoida si malaria;ei au asanat mlastinile si au facut din acest petic de lume o tara moderna.

Paradoxul absolut este “evreii au gasit la intoarcerea lor”. Cum vine asta? Evreii si-au parasit tara, au “abdicat” de la tara lor, nu au luptat pentru ea, si au fost plecati doua mii de ani. Adica sotia (tara) parasita de sotul (popor) plecat in pribegie, care isi reface viata cu un alt sot, trebuie sa il de-a afara pe acesta din urma numai pentru ca primul si-a adus aminte ca, mai are si o soata?

Daca evreii ar fi avut prin lege, obicei sau cutuma, dreptul de a se intoarce in Palestina/Israel pentru a-si cere tara inapoi, atunci ma intreb prin consecinta logica, ce se va intimpla cu America de Nord si de Sud sau Australia. Au dreptul urmasii indienilor, mayasilor, incasilor, etc sa isi ceara inapoi tara si sa ii goneasca pe actualii locuitori?

Un popor nu poate pleca si nu se poate intoarce. Si nici stra-stra-stra-stra-stra….-stra-nepotul meu nu poate revendica un teren pe care eu am locuit acum 1000 de ani si pe care l-am parasit. Singurii care pot sa se reintoarca sint cei care au plecat. Cei care nu au fost niciodata “acolo” pot doar sa vina. Daca bunicul meu a fost in america eu nu pot spune ca ma reintorc in america. Pot doar sa ma duc.

Baza revendicarii evreiesti este “reintoarcerea”.

Evreii nu s-au reintors in Israel. Evreii s-au dus in Palestina.


Eu cred ca singura solutie viabila ar fi ca sa se reia imparteala teritoriului asa cum a fost ea fixata de ONU prin rezolutia 181. Nu ar schimba istoria, dar ar fi un punct de plecare. Ar putea sta amindoi pe banca.

Azi in Israel somnul ratiunii naste un alt zid al rusinii. Istoria este plina de ziduri: al Ierichonului, al plingerii, al Berlinului. Mintile inguste au nevoie de ziduri.

Zidurile au fost bune pina s-a inventat tunul. In epoca rachetelor, zidul este doar pentru oameni nu pentru arme.
Zidurile sint folosite pentru inchisori. Israelul este inauntrul sau in afara zidului?

Paradoxala reintoarcere. O minciuna adevarata. - de Zamolxe la: 30/10/2003 18:58:43
(la: ZIDUL RUSINII)
Observ ca in scrierile celor care se considera evrei sau urmasi de evrei si care scriu pe aici, pe Luneta, o crestere a utilizarii formularilor de sorginte rasista sau chiar nazista (!!), atunci cind acestia scriu despre arabi, palestinieni, negrii si eventual romani.

Ingrid se referea la arabi ca la niste “muste” care trebuie lovite de “vaca” evreiasca, iar daca in loc de una pica trei, sint pagube colaterale, nu?! Folosea un comentariu identic cu al unui oficial nazist, doar ca el explica persecutia evreilor.

Nu mai stiu care, tot pe aceste discutii, scria ca evreii sint un popor ales. Dar asa spunea si Hitler despre rasa ariana. Rasistii din KKKlan se considera superiori negrilor, rasa alba fiind superioara rasei negre.

Alt “voinic” se referea jignitor la inteligenta (IQ-ul) africanilor care sint niste suboameni conform unor standarde occidentale. Care este IQ-ul in varianta africana a unui orasan alb in jungla africana? Se descurca la testul “jungla”?

Eu vad ca pe aici se discuta discutii, dar nimeni nu comenteaza la obiect datele reale, accesibile si de pe Internet, sau datele trimise pe Luneta in diverse forumuri conexe. O discutie serioasa, care sa ajunga la o concluzie logica si de bun simt bazata pe date reale nu se poate purta pe “texte” iesite din pozitii partizane, de tip legionarule, evreule, antisemitule.

Istoria, asa cum este, nu poate fi schimbata. Ea exista. Degeaba tot cautam vinovati. Ii stim. Dar ce solutii avem ca azi ca istoria asta sa nu se mai repete?

Eu nu cred intr-o vinovatie sau o reparatie pentru urmasi. Nici un urmas nu poate fi facut raspunzator pentru greselile parintilor sau rudelor. Si nici un urmas nu poate beneficia de reparatii pentru cei pierduti. Faptul ca “parintele meu” a fost omorit de cineva sau a omorit pe cineva nu imi da mie, urmasul lui, dreptul de primi despagubiri sau obligatia de fi pedepsit pentru actiunea lui.

Toti sintem “rude” simultan si cu Cain si cu Abel. Ce facem? Cum solutionam problema? Cum iesim din povara incestului primordial cind pamintul avea 2 barbati si o singura femeie: Adam, Eva si fiul lor Cain? Si copii lor cum s-au inmultit?

Asa ca degeaba cautati vinovati, degeaba vreti despagubiri. Mai bine treziti-va ratiunea si feriti lumea de monstrii!

Problemele actuale din Orientul Apropiat si Mijlociu au ca origine ziua de 14 mai 1948 cind a fost proclamat unilateral statul Israel, incalcind violent rezolutia ONU nr. 181 si lipsindu-i practic de tara lor pe arabii majoritari din zona Palestina/Israel. Din pacate statul contemporan Israel s-a nascut in conditiile in care arabii care locuisera acolo in ultimul mileniu de istorie, au fost furati de tara lor. Este sigur ca daca s-ar fi respectat rezolutia ONU nr. 181 alta ar fi fost pacea lumii de azi.

Si atunci vine athos si spune: insa orice tara are obligatia sa-si apere cetatenii, si nu poti sa-mi zici ca n-am dreptate. Care tara trebuie sa isi apere cetatenii: Palestina araba sau Israelul evreu?

Mi-a “placut” extraordinara inconsecventa logica a lui athos pe care trebuie sa il citez aici, dar cu ideile lui plasate in alta ordine.

1. in primul rand te-as ruga sa consulti un manual de istorie si sa vezi ca evreii n-au plecat de aici de buna-voie, ci au fost expulzati din tara lor de catre invadatorii straini (babilonienii si romanii)
2. in al patrulea rand, evreii au fost obisnuiti sa se apere, nu sa urasca...si sigur ca daca sunt atacati riposteaza, tu te-ai lasa calcat in picioare de altul???


De ce nu au ripostat evreii la invadatorii straini (babilonienii si romanii)?
De ce palestinienii s-ar lasa calcati in picoare de altul si nu trebuie sa riposteze daca sint atacati?

O poveste. In parcul de linga bloc E a pus o banca si a fost primul care a stat pe ea. Niste huligani, B si R, l-au gonit pe E de pe banca. Pe banca ramasa goala luni intregi, s-a instalat P. Dar E, revenit din ratacirea lui, ia un par si il goneste pe P de pe banca. P nu este nici macar ruda cu huliganii B si R si doar s-a asezat pe o banca goala. Culmea este ca aveau amindoi loc berechet de stat pe banca. De ce trebuia E sa il goneaca pe P?

Paradoxul absolut al modului de gindire al lui athos, este dat de urmatoarea fraza: in al doilea rand, evreii au gasit la intoarcerea lor aici o tara in paragina in care bantuia febra tifoida si malaria;ei au asanat mlastinile si au facut din acest petic de lume o tara moderna.

Paradoxul absolut este “evreii au gasit la intoarcerea lor”. Cum vine asta? Evreii si-au parasit tara, au “abdicat” de la tara lor, nu au luptat pentru ea, si au fost plecati doua mii de ani. Adica sotia (tara) parasita de sotul (popor) plecat in pribegie, care isi reface viata cu un alt sot, trebuie sa il de-a afara pe acesta din urma numai pentru ca primul si-a adus aminte ca, mai are si o soata?

Daca evreii ar fi avut prin lege, obicei sau cutuma, dreptul de a se intoarce in Palestina/Israel pentru a-si cere tara inapoi, atunci ma intreb prin consecinta logica, ce se va intimpla cu America de Nord si de Sud sau Australia. Au dreptul urmasii indienilor, mayasilor, incasilor, etc sa isi ceara inapoi tara si sa ii goneasca pe actualii locuitori?

Un popor nu poate pleca si nu se poate intoarce. Si nici stra-stra-stra-stra-stra….-stra-nepotul meu nu poate revendica un teren pe care eu am locuit acum 1000 de ani si pe care l-am parasit. Singurii care pot sa se reintoarca sint cei care au plecat. Cei care nu au fost niciodata “acolo” pot doar sa vina. Daca bunicul meu a fost in america eu nu pot spune ca ma reintorc in america. Pot doar sa ma duc.

Baza revendicarii evreiesti este “reintoarcerea”.

Evreii nu s-au reintors in Israel. Evreii s-au dus in Palestina.


Eu cred ca singura solutie viabila ar fi ca sa se reia imparteala teritoriului asa cum a fost ea fixata de ONU prin rezolutia 181. Nu ar schimba istoria, dar ar fi un punct de plecare. Ar putea sta amindoi pe banca.

Azi in Israel somnul ratiunii naste un alt zid al rusinii. Istoria este plina de ziduri: al Ierichonului, al plingerii, al Berlinului. Mintile inguste au nevoie de ziduri.

Zidurile au fost bune pina s-a inventat tunul. In epoca rachetelor, zidul este doar pentru oameni nu pentru arme.
Zidurile sint folosite pentru inchisori. Israelul este inauntrul sau in afara zidului?

Josif C. Drãgan - de SB_one la: 20/12/2003 13:31:05
(la: Romani in strainatate)
Josif C. Drãgan:

Este cel mai bogat român, dar spune cã nu a stat niciodatã sã îsi numere banii. S-a stabilit încã din tinerete în Italia, a fost considerat, mult timp, apatrid, dar spune cã, în sufletul lui, nu a pãrãsit niciodatã România. Într-un interviu „Verde-n fatã” cu Marius Tucã, Josif Constantin Drãgan a explicat de ce se stie atât de putin despre el în tara natalã si cine ar fi, în opinia sa, „vinovatii”.

▪ Marius Tucã: Vã amintiti cum ati fãcut primul milion de dolari?
Josif Constantin Drãgan: Nu-mi amintesc pentru cã nu l-am numãrat, nu am stat sã numãr banii, ci am vrut sã stiu cã se realizeazã, ca o confirmare a succesului, a împlinirii datoriei muncii în societatea din care fac parte.
▪ Sunt corecte aprecierile si evaluãrile publicate?
Tot timpul s-a vorbit de bani, pentru mine nu a fost important sã am bani si sã-i folosesc pentru scopuri personale; am avut o viatã normalã si aspiratiile mele în acest domeniu au fost pe mãsurã. Bani, bani, bani, nu se vorbeste decât de bani.
Aprecierile au fost fãcute pe anumite criterii si ca atare si rezultatele au o valabilitate relativã pentru cã sunt din puncte de vedere diferite. Se vorbeste de bogãtia cuiva, într-o tarã, într-un moment în care problema de bazã este sãrãcia, o tarã unde oamenii sunt la limitã, dacã nu sub limita existentei, ajungând sã fim sãraci într-o tarã bogatã.
Despre afaceri
▪ Ce credeti cã face diferenta dintre dumneavoastrã si urmãtorii clasati în topul celor mai bogati români?
În primul rând, cred cã putem vorbi aici despre întinderea europeanã si nu numai a Grupului Multinational Drãgan, apoi despre soliditatea lui clãditã în aproape 60 de ani de existentã, care cred cã-i dau o dimensiune aparte în peisajul economic actual.
▪ Cu câti dintre românii din top 10 vã cunoasteti personal?
Îi cunosc personal doar pe câtiva dintre ei, pentru cã dezvoltarea Grupului Multinational Drãgan m-a tinut mult timp departe de tarã.
▪ Vã gânditi sã vã implicati în privatizarea companiilor de gaze din România?
Nu, pentru cã în privatizare s-a ajuns la o deformare a valorilor. Continuarea privatizãrii cu insistentã este o diminuare a propriilor capacitãti, fiind o declaratie de incapacitate. În 1996 am preluat de la stat o societate Petrom pe care-am dezvoltat-o si unde am devenit actionarul principal.
▪ Cum apreciati estimarea cã stocurile de gaze din tarã se vor epuiza pânã în 2005?
În aceastã perspectivã, dezvoltarea sectorului GPL (principalul obiectiv de activitate al grupului Butan Gas) devine o prioritate în România. Acest tip de „energie mobilã” este rezultatul unor resurse care nu se epuizeazã la fel de usor, constituind o alternativã viabilã si în viitor.
▪ Ati fost nevoit sã dati vreodatã spagã în România?
Eu nici nu cunosc cuvântul „spagã”, a trebuit sã întreb ce e spaga? Mi s-au cerut mici atentii, în diferite ocazii, pentru a mi se face anumite comisioane. Este o metodã total dezagreabilã si descalificantã, nu am apelat la ea si nici nu am încurajat, în tot ceea ce am fãcut, acest mijloc de a obtine avantaje de pozitie sau diverse facilitãti. Tot ceea ce am obtinut, de-a lungul vietii, este exclusiv rodul dedicãrii, intuitiei, pasiunii si muncii mele. Spun acestea rãspicat, cu toate cã, deseori, inexplicabil, am întâmpinat piedici în concretizarea unor initiative economice sau culturale, de altfel benefice pentru societatea româneascã.
▪Domeniile dumneavoastrã de afaceri sunt foarte variate. Cum se explicã diversitatea lor?
Am fost si sunt interesat de cât mai multe si diferite domenii. Am o imaginatie efervescentã si dorinta de a acoperi suprafete întinse de activitate. Omul este produsul societãtii si are o datorie fatã de ea: sã munceascã. Munca este o obligatie.
Asa am importat si exportat tesãturi si fibre din Italia în România pentru pânzele de avion din care se realizau aripile avioanelor la IAR Sibiu. Am gândit afaceri cu banalele, dar utilele mãturi. Am fãcut marketing în pietele de desfacere din Elvetia, Belgia si Anglia fãcând comert cu produse alimentare, am afaceri imobiliare... O afacere nu se naste decât dintr-o mare cunoastere a pietei si din dorinta de activitate.
Despre cartierul Josif C-tin Drãgan
▪ E adevãrat cã detineti o stradã în Italia?
Da, existã la Venetia o stradã care se numeste Calea Draga, unde de altfel si locuim, stradã care existã cu acest nume de prin 1600. E o purã întâmplare....
Dar în Grecia existã o localitate lângã Teba, Dragania, onoare pe care statul grec mi-a conferit-o pentru cã aici am creat prima zonã industrialã din Grecia.
▪ Domnule profesor, haideti sã revenim putin. Spuneti-mi si mie cum ati plecat din România.
Am plecat cu trenul... si cu bursa de studii pentru un an – de 6.000 de lire – oferitã de Guvernul italian, prin Institutul Italian de Culturã. Cu acesti bani îmi plãteam locuinta, întretinerea si câteodatã mici aventuri de tinerete. Îmi amintesc cã am cunoscut o cântãreatã la Biserica Greco-Catolicã de la Roma si îmi permiteam sã o invit câteodatã la cinematograf. Îmi completam bugetul cu 100 de lire lunar, tinând contabilitatea domnului Rossi, vânzãtor de alimente.
▪ Care este povestea cartierului Josif Constantin Drãgan din Lugoj?
Povestea cartierului ce-mi poartã numele, în Lugoj, este una extrem de simplã. Am primit o solicitare din partea municipalitãtii si a locuitorilor acelui cartier – unde se aflã, pozitionat si sediul Butan Gas International – de a contribui, financiar, la eliminarea datoriilor pe care oamenii din aceastã zonã a Lugojului le aveau cãtre regiile locale, respectiv întretinere, gaze si altele. La vremea când a fost fãcutã solicitarea, adicã anul 2000, suma pe care am alocat-o era destul de importantã. Astfel, am ajutat comunitatea respectivã si, drept recompensã, acestia au hotãrât ca acest cartier al Lugojului sã poarte numele meu. De altminteri, mai este o piatã, chiar în centrul orasului, pe care am reamenajat-o integral, contribuind cu aproape 200.000 de dolari, si care îmi poartã numele. Alãturi se aflã si Catedrala Greco-Catolicã „Coborârea Sfântului Spirit”, la repictarea cãreia am contribuit. Nu mai putin o creatie a mea, la care tin cu deosebire, este Universitatea Europeanã Drãgan, la Lugoj si Brasov, cetate a spiritului si mintii românesti, de talie europeanã si, de curând, acreditatã.
Clãdirea Universitãtii din Lugoj este opera unui arhitect din Timisoara, Radoslov, proiect care a fost premiat la Venetia si care a pãstrat multe dintre doleantele si indicatiile mele de a îmbina vechiul cu modernul, de a continua ideea de cetate medievalã, viitoare Cetate a Stiintei.
Despre politicã
▪ Care politician din România v-ar convinge sã îl votati?
Nu am fost niciodatã implicat în viata politicã. Acest lucru nu a fãcut si nu face parte dintre preocupãrile mele. Cred însã cã unul dintre politicienii cãruia i-as acorda, fãrã ezitare, votul meu ar fi unul care ar sesiza rolul pe care România l-ar putea ocupa, prin ceea ce reprezintã ca potential, în rândul natiunilor lumii.
▪ Ce simpatii politice aveti?
Nu am simpatii politice care sã mã determine sã apreciez, mai mult sau mai putin, un oarecare partid sau om politic. Am încercat, în toate contactele si relatiile avute cu politicienii români sau strãini, sã pun mai presus de toate interesele tãrii mele, fie ele economice sau de altã naturã. Asta apreciez la orice om politic sau formatiune de guvernãmânt.
▪ Ce credeti despre alianta PNL-PD?
Nu-mi exprim nici o opinie.
Despre investitiile în presa din România
▪ Cât de implicat sunteti în presa din România?
Implicat nu este cuvântul cel mai potrivit. Am fondat o serie de publicatii în România, si mã refer la cotidianul „Natiunea”, „Renasterea Bãnãteanã” din Timisoara, sãptãmânalul „Redesteptarea” din Lugoj, „Buletinul European”. De asemenea, am investit în televiziune si radio, având propriile posturi la Lugoj, anume Europa Nova. Editãm, la Bucuresti, în cadrul tipografiei „Fed Print”, diverse publicatii cu caracter cultural, ziare, reviste, carte si multe altele. O implicare de naturã pãrtinitoare, politicã sau de altã naturã, nu am avut si nu avem. Dar am considerat cã presa poate constitui, pentru spiritul românesc, letargic acum, un vehicul valabil prin care sã poatã deveni din nou treaz. De asemenea, aceste initiative legate de presã au potentat toate actiunile Fundatiei Europene Drãgan, contribuind la rãspândirea culturii si a românismului în tarã si în Europa. În plus, am contribuit si la configurarea postului de radio Vocea Basarabiei, din Moldova, pentru a da posibilitatea românilor de acolo sã se exprime alãturi de semenii lor din tara româneascã. Si, sincer, nu a fost usor sã se concretizeze acest lucru.
▪ Fundatia Europeanã Drãgan a editat „Istoria Literaturii Române” a lui Cãlinescu. Cum ajungea aceastã carte în România?
Neexistând în România de foarte multã vreme „Istoria Literaturii Române” a lui George Cãlinescu, aceastã fiind deja epuizatã, dar necesarã pentru cunoasterea mai de aproape a literaturii române, am considerat necesarã reeditarea sa în limba românã si în limba englezã. Aceastã carte am trimis-o în 135 de exemplare tuturor autoritãtilor, începând cu presedintele Ceausescu, iar apoi, profitând de organizarea unui Congres Cultural la Bucuresti, cu posibilitatea de a introduce orice publicatie, având autorizatia organizatorilor, am introdus 5.000 de exemplare nelegate, pentru a fi distribuite si folosite în scoli.
▪ Cum de unele dintre cãrtile dumneavoastrã ajungeau sã fie editate în România?
Diverse edituri, de exemplu Cartea Româneascã, primeau autorizatiile necesare de la sectia culturalã în raporturile cu strãinãtatea si astfel ajungeau sã fie editate în România cãrtile mele.
Despre pasiunea pentru istorie
▪ De unde pasiunea dumneavoastrã pentru istorie?
Nevoia proprie de a cunoaste ca român istoria neamului în care m-am nãscut, a Tãrii Românesti si a altora din Europa si din întreaga lume. Aceastã pasiune pentru cunoasterea istoriei era stimulatã de stabilirea mea în Italia, pe care o consider a doua patrie, si de faptul cã, 30 de ani dupã plecarea din România, nu am putut sã revin în tarã din cauza unui decret dat de Ana Pauker, în care se prevedea pierderea cetãteniei românilor care nu se întorceau în tarã în termen de 60 de zile. Am fost considerat mult timp apatrid.
▪ Ce credeti despre scandalul Holocaustului, declansat în urmã cu câteva luni la noi?
Cred cã este vorba despre lipsa de cunoastere a prim-ministrului nostru, care a adoptat atitudinea Asociatiei evreilor de a fi despãgubiti si care au transformat ideea de Holocaust într-o întreprindere de realizãri de beneficii condamnatã de însusi profesorul universitar Normal Finkelstein în lucrarea sa „The Holocaust Industry”, lucrare tradusã în multe tãri din lume. Nu a fost Holocaust în România.
▪ În opinia dumneavoastrã, ce înseamnã sã fii bun român?
Sã fii bun român înseamnã împlinirea datoriei de a-ti iubi propria tarã, sã-ti cinstesti neamul cu credintã, oriunde te-ai afla, si de a-ti îndeplini îndatorirea de a munci.
Despre maresalul Antonescu
▪ Se spune cã aveti un cult pentru maresalul Antonescu. De unde vi se trage aceastã admiratie?
Cum am mai spus, maresalul Antonescu este o figurã marcantã a istoriei, este eroul si martirul neamului românesc. În împrejurãri dramatice pentru tarã, a avut o comportare exemplarã, a fost animat de un înalt patriotism si spirit de sacrificiu. A purtat un rãzboi just de întregire a frontierelor, impus de vecini agresivi, si de apãrare a evreilor din România si din tãrile vecine, ocupate de nazisti, falsificându-le chiar cu pasapoarte plecarea, de la Constanta cãtre Palestina. Simt o profundã durere la nerecunoasterea acestor merite ale sale, ca si atunci când a fost acuzat, condamnat si ucis cu acceptul fostului rege Mihai. Pãcat cã, repet, din oportunism politic sau pentru obtinerea de avantaje pasagere, denigrãm un ROMÂN, fãcându-l dusman al tãrii.
▪ De ce românii stiu atât de putine lucruri despre „personajul” Josif C-tin Drãgan? V-ati ascuns vreodatã de presã?
Îmi doresc ca oamenii sã stie cât mai multe despre realizãrile mele, nu despre mine, dar nu refuz niciodatã sã mã fac cunoscut. Tot ceea ce am fãcut pentru tara mea, inclusiv lobby-ul fãcut pentru afirmarea valorilor sale în Europa si în lume, de exemplu statuia lui Antonescu, tipãrirea „Istoriei Literaturii Române” a lui Cãlinescu, Fundatia Europeanã Drãgan, Butan Gas-ul, Capul lui Decebal de la Orsova, cea mai mare sculpturã a lumii, înainte de statuile celor patru presedinti ai Americii de la Muntele Rushmore chiar, actele mele de mecenat, de caritate, de bunãvointã fatã de societatea româneascã au fost, în general, trecute cu vederea de mass-media româneascã sau au fost minimizate ca importantã.
▪ Cam câte interviuri acordati într-un an?
Destul de putine.
Despre familie
▪ Cât de des îsi vede familia cel mai bogat român?
Nouã ani, sotia mea a stat alãturi de mine zi de zi. Pãstrãm traditia si ideea de familie prin prezenta celor trei copii: Stefan Constantin de 4 ani si gemenii Alexandru Eugen si Tudor Sebastian de 2 ani, pentru care, de exemplu, masa de prânz este sfântã. Tot timpul suntem împreunã, îmi desfãsor viata alãturi de ei si sunt parte nelipsitã din viata mea, suport activ al acesteia.
Despre patriotism
▪ În anul 2003 al Europei mai existã patriotism?
Trebuie sã existe. E un sentiment firesc si o datorie de onoare, un sentiment care, din fericire, va exista chiar dacã, în timp, frontierele vor dispãrea.
▪ Cum ati caracteriza, în câteva cuvinte, profilul românului si cum ati caracteriza, în câteva cuvinte, România actualã?
Este împovãrat de greutãti si totusi optimist si încrezãtor într-un viitor mai bun. România zilelor noastre este încã marcatã de frisoanele tranzitiei. Este însã foarte atasatã idealurilor europene, pe care si le poate apropia prin integrarea în UE, proces care în nici un caz nu trebuie ratat.
▪ Ce-ati putea sã comentati legat de Revolutia din 1989?
În anul 1989 consider cã nu a avut loc o revolutie, ci o loviturã de stat pentru înlãturarea presedintelui Ceausescu si a regimului comunist, cu consecintele de rigoare. Istoria va demonstra ceea ce nu mai e de demonstrat: adevÃrul.
▪ Care este opinia dumneavoastrã legat de fenomenul globalizãrii?
Globalizarea a devenit fireascã.
▪ Ce v-a determinat si care au fost conditiile plecãrii din România?
Bursa de studii care mi-a oferit posibilitatea de a mã realiza cu succes.
▪ Ati reusit sã impuneti cultura româneascã prin ceea ce ati fãcut în Italia?
Cu prisosintã. Aceasta a fost una dintre principalele mele preocupãri. Am creat Fundatia Europeanã Drãgan, reprezentatã în marile capitale europene, am editat încã din anii ’50 „Buletinul European”, care apare si în zilele noastre, am înfiintat Editura Nagard, Universitatea Golden Age, Centrul European de Cercetãri Istorice de la Venetia si multe altele. Am fost considerat promotorul Europei Unite de astãzi.
▪ Cum ati încadra în istoria României miscarea legionarã?
O miscare politicã fireascã pentru epoca respectivã, de apãrare a intereselor nationale.
▪ Vã veti întoarce vreodatã definitiv în România?
Vã pot spune cã nu am pãrãsit niciodatã România, nici mãcar în perioada când am fost plecat din tarã. Am purtat-o mereu în suflet, cu atât mai mult acum, când mare parte a timpului meu se desfãsoarã în tarã, pot spune cã sunt, am fost, definitiv acasã. Pãmântul natal te atrage sã te întorci acolo unde ai fost zãmislit.
▪ Nu vã temeti cã fiii dumneavoastrã ar putea fi, la un moment dat, „striviti” de povara averii dumneavoastrã?
Povara aceasta se va împãrti si va deveni, probabil, „suportabilã”. Ideea bogãtiei nu o suport, e ceva extravagant si nu trebuie folositã ca atare de viitoarele generatii. Atât timp cât eu am o viatã normalã si copiii mei vor urma acelasi model: o mãsurã în toate.

Josif Constantin Drãgan
DATE PERSONALE:
Data si locul nasterii: 20 iunie 1917, Lugoj
STUDII:
1938: licentiat al Facultãtii de Drept, Universitatea din Bucuresti
- licentiat în Stiinte Economice si Politice, Universitatea din Roma
- doctor în Drept, Universitatea din Roma
AFACERI:
1941: se orienteazã spre domeniul petrolier, exportând petrol din România cãtre Italia
1948: formeazã societatea Butan Gas SA, care se ocupã cu îmbutelierea si distribuirea gazului
ALTE TITLURI:
1966-1976: Presedinte al
Federatiei Internationale de Marketing
1973: Membru al Camerei de Comert italo-române
Doctor Honoris Causa al Universitãtilor din Craiova si Timisoara
Cetãtean de onoare al oraselor Lugoj si Cluj-Napoca si al comunei Spãtaru (judetul Buzãu)
IMPLICARE ÎN ÎNVÃTÃMÂNTUL ROMÂNESC:
1967: Ia fiintã, în Italia, Fundatia Europeanã Drãgan
1990: Înfiinteazã, la Bucuresti, „Drãgan European Business School”
1991: Pune bazele, la Lugoj, Universitãtii Europene Drãgan
VOLUME PUBLICATE:
1985: The World Mission of the International Marketing Federation
1987-1989: Geoclimate and History
1995: Bazele Cognitive ale Cercetãrilor de Marketing (în colaborare cu prof. M.C. Demetrescu)
1976: Istoria milenarã a tracilor
1985: Imperiul milenar al Daciei
1996: Istoria românilor
1996: Adevãrata istorie a românilor

Nu am pãrãsit niciodatã România, nici mãcar când am fost plecat din tarã.
Nu am stat niciodatã sã numãr banii.
În privatizare s-a ajuns la o deformare a valorilor.
Am fãcut afaceri cu mãturi.
La Venetia locuim pe Calea Dragan.
Evreii au transformat ideea de Holocaust într-o întreprindere de realizãri si beneficii.
Am fost considerat promotorul Europei Unite de azi.
Am o viatã normalã si o mãsurã în toate.

Note:


#7014 (raspuns la: #6999) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ignorarea expatriatilor - de core la: 26/12/2003 08:31:42
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Domnule Firimita,

experienta dumneavoastra este coplesitoare, intr-un fel as spune ca ati fost binecuvantat cu suferinta, dar strabate in randurile pe care le scrieti aici si in interviurile din linkurile oferite in introducere dorinta profunda, fundamentala, de a zambi curios lumii inconjuratoare, cu o inocenta de invidiat. Ma intreb daca alegerea inocentei este constienta? Privind pentru prima oara lucrarile de arta al carui autor sunteti si cunoscandu-va, de-acum, povestea, nu reusesc sa vad altceva decat amintirile sublimate despre trecut ca o povara inca apasatoare...Cand vorbiti despre limbajul distinct pe care ati reusit sa il stapaniti in pictura in ultimii ani va referiti cumva exclusiv la forma de a spune acelasi "vers" dintotdeauna (despre moartea temporara a trecutului, prin arta), sau implicati aici si schimbarea continutului de mesaj? Mai spuneti intr-un interviu ca, la inceputurile dumneavoastra pe plaiurile americane ati refuzat orice contact cu expatriatii romani, continuand insa sa pictati peisaje din Romania natala. Aparent, aceasta declaratie existentiala presupune o contradictie. Cum ati reusit sa o rezolvati?
Pentru mine, personal, sunteti o revelatie, multumesc lui Daniel Racovitan ca v-a invitat aici, altfel nu stiu cum as fi putut afla de existenta dumneavoastra. Felul in care povestiti, pictati, raspundeti intrebarilor....este absolut covarsitor, aveti harul de a transmite emotii puternice si nu numai, ma refer la faptul ca emotiile sunt recipiente pentru idei si revelatii.
As fi absolut recunoscatoare daca ne-ati povesti si despre experienta dumneavoastra ca scriitor intr-o limba ne-materna. Pana atunci, visez sa pot achizitiona Scenes from Childhood, cu autograf desigur. :)))

Si inca o curiozitate de final: cand ia sfarsit supravietuirea?

Multumiri infinite,
core

Irak, vai de soarta ta! - de Hypatia la: 13/01/2004 14:07:38
(la: Sadam a fost prins!)
Hypatia
Am citit conferinta voastra si vad ca aveti si voi ceva pe ochi. Puteti sa-mi spuneti si mie cine si cui da dreptul sa se amestece in evolutia unui popor?
Cine a mandatat pe americani sa fie Jandarmul planetar?
Hai sa fim obiectivi si sa intelegem ca in general arabii au un start mai tarziu decat celelalte civilizatii. Si acum ce sa facem? Sa-i modernizam cu forta? Sa le impunem noi conducatorii? Cine ne da acest drept? Romanii au avut, mai mult sau mai putin sansa de a se ridica impotriva Impuscatului, strigand "Jos Ceausescu!" Stim cu totii ca si aici au fost "agenturi straine" care au pus umarul substantial. Dar nu ca in Irak. Daca irakienii au dus-o rau si au rabdat, e problema lor. Sa mai supore pana se satura!Sau pana ce vor face ceva in sensul schimbarii. Cu de-a sila nu se schimba nimeni, si nici intr-un caz un popor intreg. Care va sa zica, si orice alt conducator irakian de aici in colo, ar putea deveni un nou Saddam. Atunci cine le va mai plange de mila irakienilor? Ganditi-va la nemti. Oameni nu prosti, ca Goering au sustinut un dement ca Hitler. Un popor civilizat. de ce n-ar fi sustinut si Tari Kaziz pe Saddam? Si pana va ajunge Irakul la nivelul Germaniei interbelice, mai va!
Consider ca ultimii ani poarta povara unor greseli pentru care omenirea va plati mult timp in viitor. Sa dea domnul sa nu fie asa!
Dilema veche - urare pentru 2004 - de Catalina Bader la: 21/01/2004 05:08:16
(la: La multi ani Romania !)
Alegerile bat la uşă şi se anunţă un an tulbure. Indiferent de cîştigători, sînt patru mari întrebări care contează: cum va afecta anul electoral integrarea europeană? Se va echilibra spectrul politic prin ridicarea Alianţei D.A.? Va mai fi PRM un pericol? Va rămîne UDMR în Parlament, asigurînd pacea româno-maghiară? În rest va fi multă gălăgie.

Cu gîndul la urne, guvernului îi va fi imposibil să încheie toate capitolele de negociere în acest an. Dosarele uşoare au fost deja tranşate şi greul a rămas la urmă. Ar trebui să existe un aparat birocratic capabil să ducă de unul singur această povară, dar el nu funcţionează. Reformele au încă nevoie de presiune constantă de sus, de foarte sus. S-a văzut limpede cînd Adrian Năstase a trebuit să se angajeze personal pentru un set de măsuri cu doar o lună înaintea raportului de ţară. Cei 500 de euroconsilieri şcoliţi afară abia un început să înţeleagă despre ce este vorba şi vor începe probabil să dea rezultate abia în mandatul următor. Dacă nu cumva o schimbare de guvern îi va mătura din funcţii, aşa cum schimbarea din 2000 a dat peste cap administraţia. Partea bună este că integrarea europeană nu depinde de rezultatul alegerilor în sine. Problema aici este anul electoral ca atare, nu rezultatul urnelor. Şi PSD şi Alianţa D.A. vor continua procesul de integrare. Într-un ritm mediocru şi dînd mai multă importanţă angajamentelor decît implementării acestora, dar vor continua.

Rezultatul urnelor va fi însă determinant pentru reechilibrarea spectrului politic. Marea schimbare adusă în 2003 în politica internă a fost tocmai relansarea jocului democratic normal. Cum Alianţa a depăşit PRM în opţiunile de vot, s-a ivit şansa ca puterea să fie disputată între forţele democratice. Însă a pornit bine şi a continuat prost. Deocamdată, pare a se fi blocat în orgolii. Cea mai tristă imagine a lui 2003 a fost cea în care liberalii deschideau sticle de şampanie, după ce sondajul CURS - CSOP a arătat că au o pondere mai mare decît PD. Nu e clar ce sărbătoreau şi pe cine au învins. Dincolo de ineleganţa faţă de parteneri, liberalii demonstrau şi o mentalitate de jucător de mîna a doua: par mulţumiţi că sînt liderii opoziţiei. În timp ce PSD pregăteşte serios campania, antrenînd toate resursele politice şi administrative, Alianţa s-a blocat în problema candidaturii lui Traian Băsescu la primărie.

. PRM reprezintă încă un pericol. Nu se va pune problema ajungerii la guvernare, cu toate sondajele rocamboleşti prezentate săptămînal în revista România Mare (ultimul dintre ele, secret bineînţeles, era realizat nici mai mult, nici mai puţin decît de experţi ONU de la Geneva). PRM se poate întoarce la 10% sau poate rămîne acolo unde este astăzi, făcînd imposibilă ieşirea PSD din calcule. Nu este clar ce efecte vor avea mişcările aiuritoare ale lui Corneliu Vadim Tudor asupra electoratului său. Vechea reţetă bazată pe scandal, noroi şi populism ieftin a funcţionat şi a făcut din PRM al doilea partid al ţării. Moderarea atitudinii îi poate deruta electoratul.

Ultimele sondaje au adus veşti proaste pentru UDMR, care a ajuns sub pragul electoral. Va fi nevoie de mobilizarea întregii comunităţi pentru a rămîne în Parlament. Practic, moderaţii şi radicalii vor trebui să coopereze, altfel vor pierde toţi. Inclusiv România. Pacea româno-maghiară rămîne principalul merit al coaliţiei din 1996 şi unul dintre principalele merite ale lui Adrian Năstase după 2000 (este un domeniu în care s-a descurcat excelent; paradoxal este că nu se prea laudă cu asta). Dar această pace s-a menţinut tocmai pentru că maghiarii aveau ceva de oferit guvernelor româneşti: voturile în Parlament. Dilema comunităţii maghiare e clară: rămîne cu ce a obţinut sau plusează? Aceasta este şi linia de demarcaţie între cele două tabere. Dacă disputa se va tranşa în afara Parlamentului, spiritele radicale vor avea de cîştigat. De obicei, moderaţii înving cînd disputa rămîne într-un cadru instituţional stabil. Nu există pericolul unui Kosovo în Transilvania, dar odată ce maghiarii şi-ar pierde avantajul negocierii, tonul se va inflama din nou şi se va reveni la probleme ţinute sub control prin cooperare în ultimii şapte ani, ceea ce ar fi un regres. Ar fi prea de tot ca 2004, în loc să rezolve problemele la zi, să le reactiveze pe cele vechi.

Toate aceste spaime vor fi sau nu confirmate la urne. Acest an zbuciumat poate avea şansa sa: să elimine emoţiile pe viitor. Poate după 2004 vom ajunge să trăim într-o ţară plicticoasă. Genul acela de ţară care merge bine indiferent cine vine la putere, unde marile probleme ale cetatenilor sint stresul profesional si trecerea vesela prin criza virstei mijlocii. Cam asta ar trebui sa ne uram pentru 2004.

Cristian GHINEA

Andrea Pora - Foisorul de foc - de Catalina Bader la: 21/01/2004 05:43:47
(la: Socant: bebelusi nou-nascuti tratati ca pe niste gunoaie)
Daca mai era vreo urma de indoiala, evenimentele ultime au risipit-o in cele patru vinturi. Traim intr-un haos moral si etic. Nou- nascuti mor in maternitati, cazul de la Ploiesti este doar unul dintr-un lung si lugubru sir, fara ca sensibilitatile acestei populatii sa tresara. Neglijenta, lipsa unei minime etici profesionale. Te cuprind frisoanele cind ii auzi pe medici si asistente declarind cu patetica nesimtire cum au semnat la gramada actele de deces, cum hirtiile s-au incurcat intre etaje, iar bebelusii au luat anonimi drumul crematoriului fara ca cineva sa aiba fie si macar o ora de insomnie.
Cu ce fel de oameni avem de-a face, in ce lume traim? Nu stiu oare medicii din maternitati sau de aiurea, de prin spitale patriei, ca acestea sint infectate de sus pina jos. Ca focarele de “infectie nosocomiala” transforma pina si o banala cezariana sau operatie de apendicita intr-o aventura. Teoriile lui Darwin au gasit excelente laboratoare de testare in spitalele noastre: cel mai viguros rezista, ceilalti, dupa cum vrea Dumnezeu. Falsa credinta tine loc de virtute. In timp ce salile de operatie, de reanimare si in general spitalele sint dezinfectate cu detergenti, pe principiul sacrosanct al economiei, chirurgii opereaza in continuare ca sa nu-si strice mina, avind, nu-i asa, si povara lungilor liste de asteptare.
Unele spitale sint veritabile antecamere ale mortii. Un exemplu era cardiologia din Fundeni, pina ca acesta sa intre in “reparatii”. Pacientii, mici si mari, mor pe capete. Citeodata, miraculos, unii invie. Ca sa povesteasca. Daca micutii de la Ploiesti nu ar fi renascut dupa patru luni, totul ar fi ramas la nivel de statistica neagra. Medicii si ministerul stiu, dar tac. Rar se aude cite o voce protestind, “demascind”, refuzind sa mai participe la aceasta sinistra mascarada. Oportunismul iese intotdeauna triumfator. S-a ostenit oare cineva sa faca vreo statistica a deceselor datorate infectiilor intraspitalicesti. A deceselor suspecte. Probabil ca nu, pentru ca altfel ne-am trezi ca Romania cade victima vreunei monitorizari a Uniunii Europene. Iar asta ar fi cea mai crasa dovada de lipsa de patriotism. Complicitatea tacerii, iata cuvintul de ordine. Din cind in cind cite un scandal ca cel de la maternitatea din Ploiesti, mai ridica un colt al valului.
Ce se vede e terifiant. Dar constiintele viguroase ale puterii pesediste si ale natiei, in ultima instanta, nu dau semne ca ar suferi de vreo criza existentiala. Si cum scandalul a ajuns inoportun si nefericit in presa, se fac inspectii si anchete, se dau penalizari. Criminalii sint si ei pedepsiti in mod exemplar. 10a sau 5a retinere din salariu, pierderea sefiei si cam atit. Acesta este tariful autohton al mortii si complicitatii. Asa functioneaza toate. Atunci de ce sa ne mai miram, ca de revoltat, nici vorba, ca figuri triste, dar vai, cit de pitoresti, vor sa faca legi si sa imparta puterea. Nimic nu mai poate surprinde. Pentru totul exista o justificare si oameni grabiti sa o accepte. Ba mai mult, sa o ridice la rang de virtute
din Foisorul de foc - de Catalina Bader la: 21/01/2004 05:50:19
(la: Un salariu decent in Romania)
O tara intreaga a parut fascinata de furia cheltuielilor de sarbatori, de ploaia banilor aruncati pe cadouri, distractii sau calatorii. Mai cu seama marile orase au lasat impresia unei alte Romanii, in care oamenii au bani in exces si disponibilitati nelimitate. Agentiile de turism anuntau inca de la inceputul lui decembrie ca locurile de cazare pentru cele mai scumpe hoteluri au fost epuizate, iar reportajele din magazinele de electrocasnice semnalau un fel de apocalipsa a cumparaturilor de sezon. Stirile televizate si forfota oraselor lasau impresia de bunastare generalizata, in mare contrast cu ceea ce se intimplase peste an, cind tara gemea sub povara scumpirilor tarifelor la lumina, caldura sau la telefoane. Goana dupa un Revelion de lux contrasta cu precedentele stiri referitoare la sute de mii de oameni care se debransau de la reteaua de termoficare sau cu statisticile oficiale, care continua sa arate un venit mediu de numai 125 de euro.
In fata freneziei cheltuielilor, multi se intreaba de unde apar atitia bani, de unde atitea masini, case, concedii, termopane sau electrocasnice? De unde succesul magazinelor de lux, de unde aglomeratia din localurile cu pretentii in care e greu sa obtii o rezervare? Cine sint cei care umplu discotecile, barurile si tin aprinse luminile orasului pina dimineata? Prinsi cu grijile de zi cu zi, oamenii cu posibilitati modeste si chiar cei din clasa de mijloc privesc intrigati aceasta defilare de prosperitate, intrebindu-se daca nu cumva statisticile au ramas in urma, iar Occidentul s-a mutat peste noapte la gurile Dunarii. Secretul acestei aparente bunastari nu sta insa nici in consolidarea clasei de mijloc, nici in simplul efect cumulativ al “cheltuielilor de ocazie”, spun economistii. Combustibilul care anima distractia si consumul in Romania sint banii care lipsesc din statistici.
Un observator strain venit intr-o Romanie descrisa de deja celebrii parametri ai saraciei este contrariat sa vada aceasta euforie aparent generalizata a consumului. “Socat de ceea ce se intimpla pe teren, n-ar intelege cum de toata lumea se plinge ca n-are bani sa-si plateasca intretinerea, dar negustorii vind aproape orice de sarbatori. Se poate intreba, pe buna dreptate, de unde bani si mai ales, cine sint oamenii cu bani?”, spune analistul Florin Petria. Dintr-o inexplicabila pudoare, vorbim putin de noua clasa de “nouveaux riches”, noii imbogatiti, adica. Cine sint ei? Nu prea stim, iar comentatorii doar banuiesc, urmarind sursele posibile de bani. Lasam la o parte “clubul celor 300” de milionari in dolari, care nu prea-si mai petrec sarbatorile prin Romania si fac deja cumparaturi la Paris. Clubul noilor imbogatiti nu poate fi confundat nici cu asa-numita “clasa mijlocie”. In Romania, clasa de mijloc, recunoscuta ca atare prin salariile mari primite din banci, case de brokeraj, sucursale ale marilor corporatii sau prin veniturile obtinute din afaceri nu e foarte numeroasa. In afara de asta, oamenii care fac bani din profesie sint rereori prezenti in peisajul social, impartindu-se doar intre serviciu si viata de familie si concentrindu-se pe investitii majore.

Mirajul clasei de mijloc

“Clasa de mijloc este reprezentata de indivizi cu studii superioare, bine calificati profesional si mici antreprenori. Nu au averi mari, ci medii, dar reprezinta o categorie relativ importanta. In Europa, patura intelectualilor variaza in jurul a 30 la suta. In Romania, ca pondere a populatiei cu studii superioare, ne situam pe unul din ultimele locuri din Europa, cu aproximativ zece la suta din populatie. Standardul de consum al paturii de mijloc este special. Sint mai putin interesati de bunurile de stricta subzistenta si tind sa investeasca in altceva, tind sa faca economii, iar, in Romania, tind sa-si cumpere electrocasnice, locuinte si automobile. In vestul Europei aceasta patura consuma foarte mult turism, in special turism cultural”, explica sociologul Bogdan Voicu, specialist la Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii.
Aspectul dinamic al pietei in Romania ar putea crea impresia ca in sfirsit a aparut si la noi mult rivnita clasa de mijloc, patura groasa a celor care tin in stare de functionare industriile producatoare de masini, umplu teatrele si cinematografele si impulsioneaza industria serviciilor. “Oricum ai socoti, clasa de mijloc nu se extinde dincolo de 5-10 la suta din populatia Romaniei, iar oameni cu averi considerabile sint vreo zece mii. Raportat la populatia Romaniei, asta nu e prea mult”, explica analistul economic Ilie Serbanescu. Vreo 200.000 de oameni, risipiti in toata tara, nu explica momentele de maxima risipa si nici aparenta bunastare de peste an. “Statisticile arata ca veniturile lunare ale unui salariat, chiar si ale celor mai bine platiti, nu pot sustine cu intensitate euforia consumului.
Risipa sarbatorilor arata insa dimensiunea banilor “negri”, pentru care nimeni n-a platit vreo taxa. E perioada cea mai transparenta pentru economia subterana”, spune Florin Petria.

Mai bogati decit arata statisticile

Bineinteles, exista o patura de mijloc activa, cu resurse financiare “curate”, la care se adauga adolescentii si studentii, care cheltuiesc cam tot ce au - din resurse proprii sau de la parinti. Numarul acestora este insa departe de a explica dimensiunile consumului de timp liber. Oricit de adinc ar cauta in buzunar, cei care sint platiti cu un salariu minim pe economie, situat in noiembrie la un nivel de 62 euro, tot nu pot cheltui mai mult de echivalentul a 2 euro pe zi. Asta in situatia in care nu platesc nici o factura in luna decembrie. Nici in esaloanele superioare din punct de vedere salarial raspunsul freneziei consumului nu isi gaseste raspuns: oficial, cei mai bine platiti romani sint bancherii. Potrivit statisticilor pentru noiembrie, salariul mediu in banci a fost totusi de numai 325 de euro, si astfel nici acestia nu pot cheltui decit vreo zece euro pe zi.

Cheltuiala de placere

In timp ce Alvin Toffler vorbea despre un “al patrulea val”, anume economia timpului liber, spre care se indreapta lumea occidentala, Romania ramine intr-o etapa premergatoare, incercind sa-si acopere golurile acumulate pina acum. “Consumul de timp liber nu pare a fi mare in Romania. Indivizii bine platiti din companiile prospere au de compensat ani de zile in care parintii lor nu au putut acumula bunuri.
Asa ca nu dau bani pe “loisir”, ci prefera sa investeasca masiv in apartamente - Romania fiind, de altfel, una dintre putinele tari cu numar record de proprietari de case (90 la suta). Pentru comparatie, Anglia are sub 40 la suta. In afara aparentei bunastari si a unui tip de consum impulsionat de aproximativ 17 la suta din populatie, romanul o duce mai prost decit orice alt european, exceptind spatiul ex-sovietic, Albania, Bosnia si Serbia. Raportat la propriile lor asteptari, romanii o duc chiar si mai rau: in jur de 70 la suta spun ca isi ating cel putin strictul necesar. La inceputul anilor '90 asteptarile erau foarte puternice. Dupa indepartarea lui Ceausescu am inregistrat o lunga perioada de recul. Abia acum, cind se inregistreaza vagi cresteri economice, este o perioada relativ mai buna pentru acumulari”, spune sociologul Bogdan Voicu.

Economia subterana, motorul zonelor urbane

Acumularea de capital se poate face de multe ori pe spinarea celorlalti, la limita legii, sau de cele mai multe ori in afara legii. Asa se face ca unii dintre “nouveaux riches” autohtoni au radacini in traficul de tigari, droguri, si in general orice marfa adusa prin contrabanda in tara si vinduta la preturi mici. “Banii din economia subterana ajung in final in consum, din cauza asta vedem masini de ultima ora, exod in perioada vacantelor catre destinatii exotice si imbulzeala in supermarketuri. Oamenii isi construiesc locuinte, cumpara masini scumpe si nu-i intreaba nimeni de unde sint banii. Paradoxal, la noi economia subterana face sa creasca PIB-ul intr-o masura mai mare decit in alte tari”, adauga Ionut Popescu.
Banii se misca mai ales in marile orase, cu precadere in Bucuresti, subliniaza analistul economic Ilie Serbanescu. Economia subterana, estimata de specialisti intre 20 si 40 la suta din cea “oficiala”, joaca un rol mult mai important decit ne place sa admitem in viata sociala si economica a marilor orase. “Noi avem tabloul din Bucuresti, care nu e chiar repetabil in restul tarii. Evident ca in ultimul an s-au intensificat vinzarile la nivelul intregii tari, dar in Bucuresti media salariala e oricum cu 50% peste cea din restul tarii (dar si preturile sint mai ridicate). Densitatea firmelor, administratia centrala, ambasadele fac din populatia capitalei categoria cea mai bine salarizata in raport cu tara”, spune Florin Petria.
“Economia subterana e distribuita inegal pe teritoriul tarii. Exista sume enorme care provind din trafic, bani care se misca in orasele din apropierea frontierelor si in capitala. Fac o diferenta intre munca “la negru”, din constructii, de pilda si traficul cu diverse produse, de la tigari, aur sau droguri, sau orice alta marfa de contrabanda, care intra in tara fara taxe. Traficul de marfuri explica in parte, bunastarea relativ mai mare a oraselor din apropierea frontierelor. Constanta sau Oradea sint orase sensibil mai prospere decit Focsaniul, de pilda”, spune Florin Petria.

Spaga, unealta a prosperitatii

Mai exista o categorie de “nouveaux riches”, din care fac parte, in general, coruptii deja platiti din buget. Investitorii straini sustineau ca in Romania coruptia este mai intensa in spitale, la ghiseele sau birourile functionarilor marunti. Dar “spaga” micilor corupti e in mare parte platita din venituri legale, sustine Petria. Bani in plus, netaxati, constata analistii, sint si in buzunarele liber profesionistilor care tarifeaza oficial doar o parte din venituri. Muzicieni, avocati, notari sau coafeze. Ei sint insa mascati de sumele destul de substantiale cistigate “legal”.

Bunastare de import

Nu in ultimul rind, printre argumentele cresterii aparente a nivelului de consum se numara faptul ca imigratia a crescut. Dupa un virf absolut in 1990, s-a inregistrat o perioada de stagnare, dupa care a inceput din nou sa creasca dupa '95. “Mai nou, au aparut adevarate retele de emigrare. Exista, de pilda, o cursa Teleorman-Barcelona, care pleaca de la Dobrotesti joi la ora 1.00. De undeva din Botosani se pleaca in fiecare saptamina la Bruxelles. Exista comune intregi in care jumatate din populatie este la munca in strainatate”, explica sociologul Bogdan Voicu. “Sintem mai bogati decit in statistici si oamenii simt asta, mai ales in preajma sarbatorilor.
Un studiu recent arata ca 1,7 milioane de gospodarii au cel putin cite un membru plecat la munca pe alte meleaguri. Astfel in Romania au intrat anul trecut cel putin doua miliarde dolari, din care aproape jumatate intra in circuitul bancar, restul vin direct la chimir”, sutine analistul economic Ionut Popescu. Banii “stranierilor” explica in mare parte faptul ca in ultima vreme consumul a crescut vizibil mai rapid decit veniturile oficiale, spune Popescu.

Vise roz alimentate din strainatate

“Numeroasa categorie a romanilor care lucreaza in strainatate, majoritatea in conditii ilegale, aduce in tara bani din partea cenusie, gri, a economiilor occidentale. Majoritatea celor care lucreaza in strainatate au aranjamente de plata care nu trec prin fortele de munca din tarile respective. Parte din acesti bani cistigati “la negru” in strainatate sint trimisi in Romania si sint cheltuiti cu aceasta ocazie”, spune Florin Petria. “De regula, migrantii romani, care in clipa de fata acopera intre 10 si 12 la suta din gospodariile romanesti, trimit in medie cam 200 de euro pe luna in tara, potrivit ultimelor studii CURS si OIM. Asta inseamna dublul salariului mediu pe economie, ceea ce inseamna un consum mai mare. Oamenii care migreaza sint mai apropiati paturii de mijloc. Majoritatea acestor bani merg in investitii si consum. Acesta din urma este un consum de tip superior”, explica sociologul Bogdan Voicu.

Dezavantajele banilor nemunciti

Sarbatorile sint un bun prilej sa pipaim dimensiunea economiei subterane si sa ne intrebam pe citi oameni a imbogatit ea, insa o vaga impresie cu privire la subiect ne putem face si in restul zilelor de peste an. Pe de alta parte, banii negri sau gri vin din traficul de marfuri, din munca la negru afara, din spagile birocratilor sau din veniturile de completare a salariilor. Probabil cel mai devastator efect al imbogatitilor din zona subterana a economiei este cresterea nesabuita a preturilor datorata usurintei cu care toti acestia pot accepta scumpirile. “Din pacate, veniturile ilegale sint marea sursa a inflatiei, pentru ca cine are bani in surplus accepta mai usor un pret mai mare. Banul care vine muncit si taxat nu genereaza asa de usor inflatie. Concentrarea banilor “negri” in orasele mari ridica preturile si amplifica inflatia.
In Romania nu exista o statistica regionala a indicelui de crestere al preturilor, dar dintr-o asemenea analiza am putea afla ca inflatia evolueaza diferit in Moldova, fata de Constanta, Timisoara sau Bucuresti. O asemenea statistica ar descrie mai bine unde se concentreaza veniturile netaxate”, spune Florin Petria. “La o analiza atenta, observi ca economia subterana e distribuita inegal. In esenta, banii se-nvirt in orasele mari. Daca vrei sa cumperi un produs mai scump in Braila, de exemplu, nu-l gasesti. Chiar daca ai facut bani la Braila, cumparaturile mai sofisticate le faci la Bucuresti, si asa se explica in parte si vinzoleala pe marile artere comerciale din Capitala”, apreciaza Ionut Popescu.
Economia subterana joaca un rol mult mai important decit ne place sa admitem in viata sociala si economica a marilor orase. Cei care nu au bani se grupeaza, insa, intr-o majoritate tacuta, in mare contrast cu bunastarea “risipitorilor” al caror numar nu-l putem socoti.
In lumina celor de mai sus, devine evident insa ca incercarile de a evalua cresterea nivelului de trai sau progresul economic invocind cresterea consumului sau aparenta bunastare din centrele oraselor corespunde in prea mica masura realitatii. Economia subterana, exodul fortei de munca si sursele “semilegale” de cistig continua sa fie factori principali in peisajul economico-financiar, contribuind decisiv la mirajul bunastarii.
Academicianul Balaceanu-Stolnici - de RSI la: 23/01/2004 05:07:34
(la: A existat holocaust in Romania?)
Reproduc aici blogul lui Arlekyn din 22/01/2004 :
"Comunitatea evreieasca a comemorat pogromul din ianuarie 1941


Academicianul Balaceanu-Stolnici a cerut iertare evreilor in numele poporului roman

Acad. Razvan Theodorescu: "Holocaustul din Romania a provocat moartea multor evrei"
"In numele meu, al generatiei mele si al poporului roman cer evreilor iertare."

Cu lacrimi in ochi, si foarte emotionat, acestea au fost cuvintele rostite de acad. Constantin Balaceanu-Stolnici, de la amvonul Sinagogii mari, la ceremonia in amintirea evreilor ucisi in pogromul din Bucuresti, in zilele de 21-23 ianuarie 1941. Au asistat ministri si deputati din Romania si Israel, personalitati de seama ale vietii politice si culturale a tarii, inalti reprezentanti ai Bisericii Ortodoxe si ai Bisericii Catolice, consilierul Victor Opaschi a citit un mesaj emotionant al presedintelui Ion Iliescu, a vorbit si doamna Rodica Radian-Gordon, ambasador al Israelului la Bucuresti, iar acad. Razvan Theodorescu, ministrul Culturii si Cultelor, a spus raspicat: "Holocaustul din Romania a provocat moartea multor evrei. Pogromul din 21-23 ianuarie 1941 a fost un preludiu al jertfelnicului care a urmat. Vom veghea ca asemenea nenorociri sa nu se mai abata peste tara romaneasca". Un moment emotionant l-a provocat profesorul israelian Ben-Zvi Guttman. El a povestit cum la 21 ianuarie 1941 tatal sau, rabinul Zwi Guttman si doi frati ai sai , Iancu si Josef, au fost dusi de legionari in padurea de la Jilava si au fost impuscati. Tatal a cazut sub povara celor doi fii care s-au prabusit peste el, dar a scapat cu viata. Profesorul israelian povestea simplu, fara accente patetice, amintind de o durere care nu se mai lecuieste. E acelasi profesor care a stabilit si continua sa dezvolte legaturile industriei aeronauticii israeliene cu cea romaneasca. In holul de intrare al Sinagogii Mari, erau expuse cartile care au fost scrise dupa savarsirea pogromului: "Orasul Macelului. Jurnalul rebeliunii si al crimelor legionare" de F. Brunea-Fox si "Cartea Neagra": de Matatias Carp. In memoriam!"
BUNA! - de (anonim) la: 18/02/2004 06:54:16
(la: Cum vedeti o casatorie moderna?)
O casatorie moderna...se poate referi la faptul cum este facuta casatoria sau pur si simplu la felul de viata pe care o duc cei doi casatoriti.
Casatoria moderna este aceea in care exista in primul rand Credinta , dragoste si respect. Casatoria este de fapt unirea celor doua suflete intr-unul singur.
In viziunea multora casatoria moderna ar insemna: bogatie , lipsa de griji, distractie....dar se inseala...este de fapt cea mai grea povara pe care o are un om de rand de dus.
Pentru a evita "uzura timpului" se pot face multe precum : cel putin o vacanta impreuna in timpul anului, sa-si propuna unul altuia diferite provocari ceea ce poate deveni obisnuinta si partenerul de viata va astepta cu nerabdare provocarile fara sa dea semne de plictiseala....si asa mai departe.......la revedere!
pt. anomim - de core la: 24/02/2004 22:21:55
(la: Cum sunt crescuti copiii de unele mame romance)
"nu toate mamele din Ro. dar multe se pare s-au transformat in niste fiare egoiste."

ouch...in timp ce tatii erau blanzi ca niste mielusei, dereticand prin casa, schimband scutecele, stergand bebelusul la poponet, spaland rufe, frecand dusumeaua, necoafat, nemachiat, gras, cu hormonii tropaind, alaptand de trei ori pe noapte, dormind doar in proiect, imbracat in vechiul capot al bunicului, cocarjat sub povara paternitatii, frustrat ca nu il mai place sotia de cand cu copilul si disperat ca ea intarzie cam mult in ultima vreme, mirosind a parfum strain sau a bere.

cat de "multe" ati vazut totusi? 10? 100? si nu le-a dat nimeni cu capul de pereti? nici macar Tatal?! huh.

#10504 (raspuns la: #10408) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sunt un luptator - de Ovidiu Bufnila la: 16/03/2004 01:11:13
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
Daniel, nu sunt un dinozaur fictional. Sunt un luptator. As vrea sa tii seama de lucrul acesta. Daca nu suntem luptatori atunci literatura, frumoasa literatura, va deveni o povara. Pentru mine literatura este ardere. O ardere continua. Important e ca nu sunt un model. Inca ma dau in vant dupa imperfectiune. Incertitudinea este casa mea. Sa vorbim despre Razboiul Fictional al Lumii. Despre razboiul de astazi. Scriitorul adevarat e intr-un razboi cu universul. Il ataca pe Univers. Il ia prizonier. Il elibereaza. Poate ca e un razboi iluzoriu?
#12143 (raspuns la: #11883) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: