comentarii

povesea ghieti


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Din nou Blandiana - de Ingrid la: 17/11/2003 01:03:03
(la: Cele mai frumoase poezii)
EU CRED CA NORII

Eu cred ca norii povestesc
In fiecare tara altfel,
Poate ca sunt tinuturi unde
Se vad pe ceruri epopei -
La noi pe bolta trec ciopoare
Cu caini batrani si miei nostalgici
Si-aluneca-n pasunea-albastra
Pe urma lor trei ciobanei.
Sau se inalta-o manastire
Nepamanteana, ca în somn,
Surpata-n haos fara mila
De rasuflarea unui vant
Si iarasi razvratita-n ceruri
Pana cand aripi de sindrila
Cazand inspre inalt cu spaima
Suie din lacrimi un cuvant.
Cum am putea sa ne dorim
Un cer senin si-o bolta goala,
Cand norii spun poveşti prin care
Suntem salvati în vesnicii?
Veniti, furtuni, deasupra noastra
Si infloreste-ne, durere,
Cat timp mai stii cu abur sacru
Pe cerul lumilor sa scrii...
RE: Dan Dinescu are fotografii mu - de Dinu Lazar la: 18/02/2004 11:54:01
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Alt carturar.
Nu se mai invatza azi literatura clasica romana in clasa a shaptea ?!?
Pai citeste anonimule ceva Creanga, care este, ( scriitor roman care a trait acum o suta si ceva de ani) si cauta problema cu posmagii muietzi.
Inainte de a ne apuca de Internet ar trebui citite Povesea porcului, Povestea Lenesului, si alte chestii utile ca sa intelegem ce se intimpla azi, de la Mesterul Manole la chestia aia cu un pe-un picior de plai; toate ne inconjura si in ele si cu ele traim.
E o problema nationala si foarte, foarte actuala, figura cu posmagii muietzi, de dezbatut si de analizat, dar trebuie citit acolo intii, ceea ce e desigur cam greu...
Sau sa nu mai dam citate din Creanga?!
#9951 (raspuns la: #9909) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Motive de nemultumire a moldovenilor fata de romani - de Filip Antonio la: 04/03/2004 17:21:45
(la: Ce sunt românofonii din Republica Moldova?)
1) România a sacrificat Basarabia în 1916 în favoarea Transilvaniei, intrând în război alături de Antantă care îi promitea Ardealul, refuzând Tripla Alianţă care îi promitea Basarabia. Până la urmă, norocul a făcut ca atât Imperiul German, cât şi cel Austr Ungar şi cel Ţarist să se prăbuşească, iar România să se aleagă cu ambele provincii, după ce în 1917 evitase de justesse anihilarea ca stat.

2) Unirea din 1918 n-a fost aşa cum o prezintă unii istorici români un act de entuziasm general, ci unul de convenienţă. În disperare de cauză Republica Democratică Moldovenească a făcut apel la trupele române care au ocupat Basarabia în ianuarie 1918, contracarând bandele bolşevice care care terorizau provincia. Să nu uităm că votul din Sfatul Ţării de la 27 martie/9 aprilie 1918 s-a făcut în condiţiile în care armata română înconjurase clădirea.

3) România n-a acceptat particularismele basarabene şi în special în domeniul cultural a acţionat cu lipsă de senistivitate ca şi în Transilvania şi Bucovina în "naţionalizarea" învăţământului.

4) În lupta pentru crearea unei elite româneşti în provincie, România a aplicat politici uneori discriminatorii împotriva minorităţilor naţionale, care au culminat cu retragerea cetăţeniei de către guvernul Goga Cuza a evreilor veniţi în provincie după 1919.

5) România nu a înţeles întotdeauna că 106 ani de rusificare nu se pot şterge peste noapte şi de aici atitudinea de iritare la adresa românilor basarabeni care prezentau un ataşament faţă de tot ce este rusesc (lucru pe care mulţi nu îl înţeleg nici azi).

6) Reprimarea acelora care sărbătoreau Crăciunul (pe ascuns) pe calendarul vechi. Şi azi Mitropolia Basarabiei NU a trecut la calendarul nou.

7) Politici greşite care au antagonizat minorităţile. Desfiinţarea şcolilor ucrainiene (mai numeroase în Bucovina)la sfârşitul anilor 20 a alienat cea mai mare minoritate, potenţial aliată împotriva ruşilor. Aşa s-a creat un teren mai favorabil iredentismului alimentat de agenţii bolşevici. Bajocura la adresa găgăuzilor, numiţi "găgăuţi" nu a stins nici azi românofobia acestei populaţii puternic rusificate.

8) Trimiterea în Basarabia adeseori a unor funcţionari corupţi şi brutali, folosită de adversari în alimentarea poveştii cu "jandarmul român care bătea" (se pare că imaginea NKVDistului care deporta în miez de noapte e mai puţin pregnantă sau a bou-vagoanelor spre Siberia).

9) Eşecul dezvoltării economice şi sociale, Basarabia rămânând ce mai înapoiată provincie.

10) Retragerea fără rezistenţă în 1940 (discutabil).

11) Persecuţiile împotriva populaţiei evreeşti declanşate de regimul Antonescu şi pe care mulţi români refuză să le recunoască. Repet, regimul Antonescu a persecutat evreii, NU poporul român.

12) Anexarea "pe 1000 de ani" a Transnistriei de către Antonescu, 1000 de ani care au durat 2.

13) Predarea către URSS de către România a militarilor basarabeni care luptaseră în armata română.

14) Băgarea sub preş a istoriei Basarabiei şi scoaterea ei de la naftalină în scop propagandistic de către regimul Ceauşescu în ultima sa perioadă.

15) Obsesia identitar în relaţiile bilaterale, care face ca românilor din România să li se pune pata pe ochi. Dacă s-ar face un recensământ probabil între 80 sau 90 la sută dintre românofoni s-ar declara "moldoveni". O isterizare a românilor din România este complet contraproductivă.

16) Lipsa unei politici coerente a informaţiei a României (stat, societate civilă). România ca să dau un singur exemplu nu a fost capabilă să subvenţioneze (ca Rusia) ediţii locale ale presei (două încercări timide PRO-TV şi Jurnalul de Chişinău nu par să aibe sprijin fnanciar)

17) Politică economică ineptă, incapabilă să facă concurenţă ruşilor.

18) Trimiterea de diplomaţi naţional-comunişti care nu înţeleg modul de a opera al ruşilor, lezând senisibilităţi la Chişinău.
Cum Ozzy nu mai revine cu pov - de belazur la: 12/03/2004 10:07:51
(la: Oscar, file de poveste)
Cum Ozzy nu mai revine cu povestirile promise, ma vad nevoita sa aduc aici ce am mai gasit pe Internet despre Osscarul de anul acesta si lumea care aspira la Oscar. Mai intai, niste poze:

http://www.oscar.com/oscarnight/redcarpet/33138.html

#11902 (raspuns la: #11135) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce poate fi sufletul -teorie 2002- fragment din cartea mea - de adacartianu la: 20/03/2004 15:08:18
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
DIAVOLUL: Aşa că tu crezi că eşti singurul vinovat de păcatul de a dori? Dar oare, nu Dumnezeu a lăsat în oameni şi îngeri simţirea, nu el a eliberat sufletul acesta plin de dorinţi şi pasiuni, chiar dacă sufletul îngerilor diferă de cel al oamenilor.
INGERUL: Problema ta este conceptuală, nu cred că viaţa ta nu ţi-a oferit nimic altceva decât o oarecare forţă distructivă, iar înţelepciunea te-a ocolit cu desăvârşire! Ar fi absurd să descopăr că eşti doar viclean şi atât!
DIAVOLUL: Viclenia e o parte consistentă a firii mele, iar despre înţelepciune nu pot spune că m-ar ajuta cu ceva, astfel că nici nu o consider necesară planurilor mele care includ lumea. Departe de mine să gândesc că isteţimea mea poate fi întrecută de înţelepciune. Dar ce vrei să spui cu asta?
INGERUL: Problema sufletului este una de esenţă, sufletul fiind esenţa universală pe care nici măcar Dumnezeu nu a creat-o! Sufletul este o energie independentă pe care Dumnezeu poate doar să o modeleze prin virtutea unor legi universale, însă nu o poate transforma. Insăşi Dumnezeu s-a născut cu sufletul în sine ceea ce demonstrează evident că şi înaintea existenţei Lui sufletul era eternitatea. Până şi Dumnezeu a luat naştere din suflet, asemeni oricărei creaţii lumeşti sau universale! Sufletul fiind baza, restul sunt doar amănunte.
DIAVOLUL: Il consideri pe Dumnezeu doar un amănunt?! Ti l-ai urcat în cap definitiv acum!
INGERUL: Ba nu! Vezi, asta înseamnă lipsa de înţelepciune! Adevărul nu poate fi contestat, iar lupta ta aprigă de secole este o absurditate care s-a născut tocmai din lipsa ta de înţelepciune. Nu poţi fura puterea unei fiinţe asupra unei lumi atâta timp cât nici puterea ei nu este integrală. El nu reprezintă totul pentru întreg universul, ci doar pentru o parte a lui. Universul este o gradare, iar dacă Dumnezeu este puternic peste viaţa pământeană asta nu înseamnă că el deţine întreaga putere universală.
DIAVOLUL: Negi autoritatea divină? Nu mă aşteptam să fii chiar atât de nesăbuit! Ha!Eşti un înger răzvrătit cu adevărat!
INGERUL: Nu, nu contest puterea Lui, afirm doar ceea ce ştiu, faptul că nu este o autoritate universală unica, o forţă care domină întregul în toată masa lui! Te înşeli amarnic crezând de atâtea secole că e doar El şi numai El în tot acest infinit!
DIAVOLUL: Iţi baţi joc de mine?!
INGERUL: Nu. Iţi spun doar ceea ce este universul, lumea şi Dumnezeu. La baza tuturor creaţilor stă sufletul, el reprezintă viaţa apoi urmează Dumnezeu şi restul.
DIAVOLUL: Restul care?!
INGERUL: Restul care participă la procesul creaţiei, la întreţinerea vieţii în toate aspectele ei. Nu este simplu acest proces de naştere, întreţinere şi devenire, apoi, ce să mai spun de transfigurare şi transcendenţă? Crezi că toate astea se întamplă numai datorită Lui? Crezi că miturile esentiale ale umanităţii sunt doar vorbe-n vânt? Doar poveşti scornite la întâmplare de cine ştie ce muritor?
DIAVOLUL: Nu ştiu ce intenţii ai spunându-mi toate aceste inepţii…bazaconii pe care nu pot să le consider decât o insultă la adresa Lui! Ori ţi-ai pierdut într-adevăr minţile!
INGERUL: Nu am nici o intenţie în ceea ce te priveşte, m-ai împins spre dialog, acum suportă consecinţele sau pleacă. Eu nu te pot ţine aici cu forţa, sunt un deţinut. Călăii mei sunt oamenii, nici tu şi nici El!
DIAVOLUL: Dar explică-mi şi mie teoria ta cu privire la universalitate şi conducătorii ei, m-ai surprins. Si, recunosc, departe de mine să cred această teorie! Faptul că Dumnezeu nu este autoritate absolută mă uimeşte cu adevărat.
INGERUL: Este autoritate absolută asupra oamenilor nu asupra întregului univers. Nu există Dumnezeu şi doar atât, legile universale se bazează şi pe alte soiuri de forţe. Dumnezeu este doar o parte din forţa înţelepciunii, iar autoritatea Lui este răspândită asupa spiritului şi sufletului uman, nu asupra vieţii însăşi. De aceea nu El poate schimba lucrurile rele din viaţa oamenilor! Intregul univers este divizat, nu este o unitate în sine, iar asta implică o serie de forţe diferite care stau la baza orânduirii lui.
DIAVOLUL: Nu Dumnezeu a creat lumea?
INGERUL: Nu, dar a luat parte la creaţia ei. Dacă Biblia omenească spune că Dumnezeu a creat lumea în 7 zile asta este doar o latură mitologică prin care omul trebuie să înţeleagă că El este autoritatea cea mai puternică asupra umanităţii. Dar Dumnezeu nu este creatorul universalului, El este implicit o parte a acestuia.
DIAVOLUL: Si-atunci ce rol are El în creaţia umanităţii?
INGERUL: Rolul de părinte ocrotitor al omului pentru că, Dumnezeu a creat omul, nu şi lumea în care există omul! Aici s-a greşit în doctrina religioasă şi faptul acesta l-a determinat pe fizician sau chimist să conteste existenţa lui Dumnezeu şi religia!
DIAVOLUL: Vrei să spui că Dumnezeu a făcut omul, iar restul lumii în care există s-a născut prin puterea altor forţe?
INGERUL: Bineânţeles, este o problema de lege naturală, de energie universală care a contribuit la o creaţie necesară. După cum bine ar trebui să ştii, noi îngerii studiem în şcoală în afara legilor Paradisului, universalităţii şi divinităţii, însăşi doctrinele, mitologiile şi legile umanităţii, pe acelea create de ea însăşi. Este formidabil să vezi evoluţia fiinţei, să vezi când a descoperit existenţa lui Dumnezeu. După câte încercări de a-şi răspunde asupra problemei existenţei sale prin propria-i forţă, a înţeles actul divin al creaţiei! Este fantastică descoperirea organizării lumii datorită înţelepciunii cu care i-a înzestrat Dumnezeu. Inţelepciune care nu este uşor de folosit sau cultivat, şi totuşi oamenii, unii dintre ei, au reuşit să descopere prin puţinul spiritului lor o capodoperă universală cum este creatia lor şi a lumii în care trăiesc!
DIAVOLUL: Nu cred că oamenii au descoperit încă provenienţa lor sau a lumii, la ei totul este o permanentă îndoială, incertitudine. Nu au dobândit încă marile adevăruri despre care îmi spui tu acum!
INGERUL: Ei poartă aceste adevăruri în ei înşişi însă nu înţeleg adevărul, iar dacă cineva anume le-ar revela conştiinţa asupra marilor adevăruri, nu ar ştii să le primească, i-ar speria. Oamenii încă nu pot înţelege totul, şi chiar dacă le-ai da totul, uşurinţa fenomenului le-ar crea mari probleme, fiindcă nu ar ştii să se folosească de ceea ce ştiu. Ei se aşteaptă la cu totul altceva, unii se aşteaptă chiar să descopere faptul că nu există Dumnezeu…încă există multă absurditate în minţile şi încercările lor pentru a fi convins că nu pot suporta adevărul. Nu s-ar mulţumii dacă ar ştii că e doar Dumnezeu, ei încă mai caută alte soluţii pentru că au impresia că ar fi prea simplu să fie aşa. Le place viaţa complicată.
DIAVOLUL: Dar este evident că singura lor soluţie este să creadă ca sunt o creaţie divină!
INGERUL: Da, aşa este, însă fiecare în adâncul sufletului aşteaptă să i se dovedească altceva. Până nu scapă de aceste căutări care nu-i pot focaliza spre singurul adevăr real al existenţei lor, nu se pot linişti. Unii descoperă adevărul, aceia sunt cei înţelepţi, dar întotdeauna pe cei înţelepţi omenirea îi lasă la urmă, căutându-i abia în clipa în care nu mai există. In timpul vieţii lor sunt consideraţi nebuni sau visători, calităţi pe care societatea nu le acceptă. Interesantă firea omenească, păcatul voluptăţii în care cade cu uşurinţă şi cu care e atât de uşor să atragă pe oricine! Vicleniile pe care le cunoaşte de la tine îi stau uneori drept căpătâi al faptelor şi, cu atâta uşurinţă este capabilă să se joace între lumină şi întuneric încât îţi lasă impresia că umanitatea a evoluat mai presus de divinitatea universală. Evident, este doar o impresie înşelătoare, cel care ajunge să creadă în ea, el însuşi e o umbră cu atribut de om. Omul adevărat se ridică spre înţelepciune, cel care aşteaptă de la sinea lucrurilor să o primească se risipeşte spre pieire. După cum bine ştii, nu toţi muritorii văd Paradisul! Deşi Paradisul este o stare naturală. Ei înşişi îl poartă în construcţia lor, însă în felul în care trăiesc pe pământ îi îndepartează de acesta.
DIAVOLUL: Eu cred că ai luat-o razna şi spre amuzamentul meu cred că-L mâniezi tare pe moşulică!
INGERUL: Nici pomeneală! Sunt destul de înţelept să ştiu că ceea ce gândesc e adevărat. Vorbele mele nu sunt o joacă de cuvinte şi doar atât.
DIAVOLUL: De ce crezi că este adevărat, numai pentru faptul că te consideri înţelept? Mie unul mi se pare absurdă teoria ta cu privire la puterea divină.
INGERUL: Nu mă refer la puterea divină, ci la puterea lui Dumnezeu. El este divinitatea pentru oameni, dar alături de el se găsesc şi alte forţe. Esenţa divinităţii nu se opreşte în el. Divinitatea este un fenomen mai amplu pentru universalitate. Nu putem privi infinitul ca finit în Dumnezeu, pentru că El nu este un capăt, o limită. Nu vorbesc din prisma oamenilor, cu ei se întamplă altceva. Bineânţeles că pentru ei ca fiinţe, Dumnezeu reprezintă totul, însă pentru universalitate nu.
DIAVOLUL: Vrei să spui că Dumnezeu are Dumnezeul lui?! E absurd!
INGERUL: Nu. Insă el deopotrivă cu alţii conduce acest univers infinit.Eu, ca înger contribui la viaţa Paradisului, Dumnezeu contribuie la viaţa universului, omul contribuie la viaţa pământeană. Fiecare dintre noi contribuie la un proces de creaţie diferit, dar care se răsfrânge inevitabil asupra tuturor lumilor existente în univers şi, bineânţeles, asupra universalităţii însăşi. Viaţa în toate aspectele ei este cauză şi efect, nimic nu este întâmplător şi totul are un sens. Animalul, insecta, omul, noi, Dumnezeu, planetele, sufletul, chiar şi tu, au rostul lor într-un scop mult mai grandios decât viaţa pământeană sau Paradisul. Ar fi o lume mult prea simplă aşa cum o percep oamenii, o lume redusă la om şi Paradis. Viaţa e doar un pas spre adevărata lume, moartea e doar pasul următor, iar Paradisul la fel. Viaţa nu se opreşte la un nivel, ci însăşi viaţa transcede spre alte forme de viaţă chiar de nu sunt pământene. Există un soi de plafonare în lumea tangibilă, o plafonare care le mişcă oamenilor conştiinţa în asemenea hal încât nu pot percepe că viaţa lor de acolo nu este nimic mai mult decât o impresie. Ei sunt expresii viitoare care în lumea materială capătă doar o vagă intuiţie a ceea ce-i aşteaptă mai târziu. Viaţa lor este o probă pe care trebuie să o treacă până la finele timpului acordat de natură, dacă nu reuşesc se nasc din nou până când descoperă ceea ce au de descoperit.
DIAVOLUL: Asta ştiu şi eu, dar mă frământă gândul că secole de-a rândul însăşi eu l-am privit pe Dumnezeu ca fiind unic. In cazul de faţă pot înţelege de ce, de atâtea ori, aveam impresia că oricât aş încerca să transform lumea Lui în ceea ce vreau eu, alte forţe se războiau cu mine în afara Lui. E un fel de conspiraţie universală care-ţi dă libertatea să te mişti în voie până la un punct, apoi vine şi îţi întoarce toate planurile peste cap. Eu credeam că e El!
INGERUL: Nu întotdeauna, uneori nu-i stă în atribuţii să facă unele lucruri, alteori se sfătuieşte cu restul şi ajung la un plan comun în ceea ce te priveşte, în ceea ce priveşte lumea sau universul. Dumnezeu este o parte a forţei universale chiar dacă viaţa oamenilor este guvernată de el.
DIAVOLUL: Ciudat este faptul că omul cuprinde şi laturi care mă caracterizează, de ce ar fi vrut El să creeze o fiinţă în care să existe şi binele şi răul deopotrivă?
INGERUL: Omul a ales răul singur când nu a ascultat învăţătura Lui.
DIAVOLUL: Omul a căutat cunoaşterea, de ce cunoaşterea ar fi un rău?
INGERUL: Stiu, un om fără cunoaştere e un imbecil, dar El le dăruise atât cât le trebuia pentru a fi fericiţi.
DIAVOLUL: Cu toate astea nu au fost fericiţi. Si tu ai avut totul care să te facă fericit şi, totuşi, eşti aici.
INGERUL: Iţi mai aminteşti cum a luat naştere lumea?
DIAVOLUL: Din plictiseală?
INGERUL: Nu râde, vroiai să vorbim serios.
DIAVOLUL: Te ascult.
INGERUL: Era vorba despre echilibrul universal, îţi aminteşti?
DIAVOLUL: Da, credeau că prin crearea lumii se va forma echilibrul dintre timpuri. Balansul egal pe linia infinitului.
INGERUL: Da. Gândeşte-te la infinit ca la o dreaptă care are situate pe ea punctele A si B,…e!…dreapta asta este străbătută de tot soiul de energii care trec pe deasupra ei cu forţe diferite. Aceşti curenţi ajung, uneori, în punctul B cu mai multă forţă şi atunci dreapta suferă mici transformări. Punctul B se apleacă, iar punctul A trece ca vârf, apoi invers, punctul B trece ca vârf. Diferenţa de gradaţie în timp şi spaţiu este aproape insesizabilă în condiţia în care există A şi B, dar imaginează-ţi ce groaznic ar fi dacă pe dreaptă ar exista un simplu A şi toate aceste forţe s-ar vânzolii doar deasupra lui. Eee!…uite, din acest motiv a fost creată lumea oamenilor. Acesta era echilibrul căutat.
DIAVOLUL: Dar ce rol au oamenii, de ce n-au lăsat doar pământul?
INGERUL: Tu chiar n-ai minte?! Oamenii sunt energia care creaza echilibrul. Pământul e doar un spaţiu în care ei se dezvoltă pentru a contribui cu energia lor la echilibrul universal. Imaginează-ţi că pe dreapta asta sunt mai multe puncte…A,B,C,D,E…şi aşa mai departe, pe lângă astea mai sunt zeci de alte puncte care sunt, de fapt, planete nelocuite, nepopulate cu nici un soi de fiinţă. Toate planetele A,B,C,D,E sunt populate iar în jurul acestora pe o raza de mii de ani lumină nu există viaţă, ci doar alte planete nepopulate. Forţa acestor emisfere, acestor spaţii se transformă într-o forţă unică care alcătuieşte prin sine universalitatea. Să presupunem că pământul s-ar fi aflat în partea dreaptă a dreptei pe care ne-am imaginat-o, în partea stângă sunt zeci de alte planete locuite, iar în partea dreaptă sunt doar 5, de exemplu,…echilibrul nu e perfect. Atunci mai trebuia populată o planetă care să aibă în jurul ei o configuraţie de planete care pot contribui la viaţa finţelor care se vor naşte. Planete nelocuite care prin conjuncţia lor, prin amplasamentul lor să influenţeze viaţa. Fiecare om e născut sub un semn zodiacal, crezi că pământul a fost ales la întâmplare? Nu, bineânţeles, e vorba de o scară ierarhică a energiilor, a planetelor, a influenţei acestora asupra oamenilor. De ce crezi că spaţiul, cerul şi planetele au însemnat din totdeauna pentru ei un punct de reper, tipologiile ca trăsături mari ale umanităţii sunt descifrate prin influenţa planetelor, a spaţiului. Acum înţelegi ce substrat au toate aceste amănunte? Până şi timpul, gândeşte-te la timp care de fiecare dată e altul, pe pământ sau în spaţiu. Creaţia omului nu este un fenomen întâmplător sau un fel de experiment, rolul creaţiei este de o mai adancă complexitate pentru întreg universul.

DIAVOLUL: In concluzie universul se foloseşte de energia oamenilor…păi e corect?! Si ăştia, amărâţii de ei, nu ştiu nimic, le folosiţi energia şi apoi îi omorâţi! HA! E convenabil!
INGERUL: Nu glumii cu asta, ştii prea bine ce se întamplă apoi…cum ştii prea bine de ce mor oamenii.
DIAVOLUL: Da, omul bătrân nu mai posedă aceeaşi energie, dacă moare se transformă în energia iniţială. Vezi că ştiu?
INGERUL: Uneori eşti doar un bufon, ştiai?
DIAVOLUL: După atâta teorie mai trebuie să te amuzi puţin, nu crezi? Dar, ce-ai spus e interesant, recunosc. Eu nu m-aş fi gândit. Dar ce rol are atunci Paradisul?
INGERUL: Eşti îngrozitor! Tu crezi că un spirit care a existat într-o lume materială ca cea de pe pământ se poate obişnui în alta care să nu-i semene? E, Paradisul are calităţile exterioare ale lumii lor, o lume cu care sunt obişnuiţi. Vorbeam despre timp, există atâtea timpuri paralele în univers!…iar unul dintre ele este chiar Paradisul. Imaginează-ţi tot dreapta de mai devreme, pe ea se află planetele care formează echilibrul vieţii în tot ansamblul de puls material, am rezolvat problema echilibrului acesta, dar mai există şi timpul dintre timpuri. Acest timp este paralel cu toate celelalte şi în acesta se află divinitatea în toată măreţia ei. In concluzie, energia care creaza echilibrul vieţii creaza şi echilibrul acestui spaţiu în care nu poţi exista decât ca energie. Spaţiul dintre spaţii, dar pe care îl cuprinde tot infinitul universal. Si, poate te gândeşti că existând atâtea vietăţi în univers s-ar putea strânge prea multă energie în spaţiul dintre spaţii. Ei bine, nu se poate. Dintr-o regulă foarte simplă. Si anume, cum oamenii au Paradisul, fiecare din restul lumilor au spaţile lor care să fie identice cu lumea în care au trăit. Aşa se formează un echilibru superior şi, totodată, ştii că unele energii se reântorc de unde au plecat, revin la viaţă dupa un anumit timp. Ciclul acesta de energie-viaţă se produce în permanenţă, e o rotaţie, o energie vine şi o alta pleacă. Spaţiul dintre spaţii e ca o sursă de reâncărcare după ce fiinţa organică, materială, îşi consumă energia trăind.
DIAVOLUL: Asta ajungi să spui tu despre Dumnezeu! Dacă spui asta şi oamenilor te vor arde pe rug! Eu, te cred, dar în afara mea nu te va mai crede nimeni aici!
INGERUL: Stiu, nici nu voi spune astfel de lucruri…mă gândeam că, poate, acum vei înţelege măcar tu că unele dintre jocurile tale nu se vor realiza niciodată. Nu din cauza Lui, ci din cauza unei puteri mult mai mari din care el este doar o parte.
DIAVOLUL: Si despre restul…ştii ceva anume?
INGERUL: Nu, cărţile acelea nu ne sunt puse la dispoziţie, iar eu sunt doar un înger al Paradisului, nici eu nu pot cunoaşte totul, ci puţin mai mult decât oamenii. Intotdeauna există o limită pentru că numai Dumnezeu şi restul sunt culmea înţelepciunii. Restul, orice ar fi şi oricâţi ar fi cred că au acelaşi fundament, posedând aceeaşi cunoaştere a totului. In mod real nu pot conduce universul decât dacă ar fi egali, în cazul în care unul ar fi mai deştept sau mai puternic, s-ar face o altă ierarhizare, ceea ce nu cred că este şi cazul lor. De fapt, sunt convins de asta.
DIAVOLUL: Ai da toată omenirea peste cap cu teoriile tale! Ai reuşit s-o faci cu mine, dar cu ei?! La cât de înţelept eşti, de ce nu încerci să te salvezi singur?
INGERUL: Pentru că am greşit, sunt în închisoarea oamenilor cu voinţa Lui. Dacă El va considera că voi putea primi iertarea, îmi va da de ştire.
DIAVOLUL: Auzi, ştii care e o altă ciudăţenie?
INGERUL: Nu, spune-mi.
DIAVOLUL: Nu există Iadul de care vorbesc oamenii, eu nu am creat nici unul. Eu exist printre ei şi îi am adepţi cât trăiesc, după ce ei mor…eu caut alţi oameni.
INGERUL: Nu e ciudat, şi ştiu că nu există Iadul, dar trebuia construit în mintea lor pentru a se teme de tine. Stii şi motivul pentru care s-a întâmplat asta!
DIAVOLUL: Oarecum.
INGERUL: Sti bine că atunci când o fiinţa îşi foloseşte energia în mod negativ, distructiv pentru sine sau specie, energia se dizolvă atât de mult încât dispare la un moment dat. Când omul care şi-a folosit energia în mod negativ moare, nu mai posedă minimul de energie care să-l urce spre Paradis. Pur şi simplu omul rău moare pentru că, în final, devine doar materie lipsită de energie. Adevărul e că Iadul e o necesitate, aşa se poate păstra mai multă energie creatoare utilă universalităţii.
Iepurasi si papagali - de Crisa_ la: 24/08/2004 23:14:56
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
Am fost in excursie la Erguzon. Pe sosele departamentale, cel mult nationale. Mi-am amintit de nenumarate ori de iepurasii vostri, de atentia cu care ii inconjurati (pentru ca asta e una din conferintele pe care le citesc cu asiduitate). Ma uitam pe sosea... cred ca jumatate din populatia "iepuristica" a Frantei e decimata pe sosele:(.
Si ca tot a pove Alex despre papagali, proprietarii unui restaurant din Erguzon aveau un papagal mare. Nu vorbaret, dar foarte tiparet. Si povesteau proprietarii ca era si mai enervat si mai disperat acum, de cand achizitionasera si un motan. Aproape toti clientii mergeau sa vada "indeaproape" vocalistul, si de fiecare data cand se apropia de el o pereche de picioare "neimpantalonate", papagalul isi pleca capul ca si cum s-ar fi uitat la picioare cu pricina si scotea o serie de fluieraturi admirative chipurile, spre deliciul clientilor.
sufletul nemuritor - Adela Vasiloi - de (anonim) la: 26/09/2004 15:34:13
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Cel mai forte “argument” în favoarea oricărei religii, care promite nemurirea sufletului, este convingerea adânc înrădăcinată în Eul fiecăruia, că el este centrul Universului. Odată ce toată existenţa se reflectă în conştiinţa sa, cum poate exista ceva, dacă el moare? Cum se întâmplă adesea, mirajul este confundat cu realitatea. Instinctul isteric al autoconservării, iubirea de sine şi orgoliul se îmbină perfect pentru a susţine această rătăcire. Dar trupul este atât de evident muritor! Prin urmare, unica salvare (a orgoliului nemărginit şi egoist din noi) este credinţa în nemurirea sufletului. Şi ce paradox! Pentru a scăpa de obsesia morţii, dar şi pentru a satisface acest orgoliu, omul e în stare să se umilească atât, cât pentru o minte trează este de inimaginat: să îngenuncheze, să se roage cu lacrimi în ochi, să respecte nişte reguli pe 90% absurde, inutile şi adesea dăunătoare (cum ar fi împărtăşania, când toată lumea e obligată să guste cu aceeaşi linguriţă din turta răzmuiată într-un lichid cu slabe aluzii de băutură alcoolică). Imi imaginez ce indignare vor încerca fanaticii religioşi, citind aceste rânduri. Cum! Sfânta împărtăşanie! Dacă vrem să scoatem un subiect din discuţie, e destul să-l declarăm sfânt – pe urmă îi putem ostaciza, arde pe rug, trage pe roată şi pune la respect pe acei, care “clatină temeliile”. Aşa au procedat cu Hypatia – prima victimă celebră a creştinismului, aşa au procedat cu Giordano Bruno, cu Huana cea Nebună şi cu mulţi alţii. Trebuia să gândeşti altfel, ca să fii declarat nebun sau rău intenţionat.
Dar să ne întoarcem la subiect, adică la nemurirea sufletului. Spuneam, omul e capabil să se umilească pentru a căpăta convingerea, că va trăi veşnic. Cu adevărat extremele se ating. Oamenii, care ridică în slăvi smerenia creştinească, se consideră demni să dăinuie în eternitate! Să aibă un destin programat din timp de o fiinţă supranaturală, să fie vegheaţi în permanenţă şi conduşi de această fiinţă, pe care au impertinenţa să o numească “tată”, să se considere importanţi în acest Univers infinit, importanţi în asemenea măsură, încât de dragul lor, pentru salvarea lor, pentru nemurirea lor se va dezlănţui un război universal! Nu e prea mult? A cui mândrie e mai mare – a acestor oameni, sau a acelora, care nu pretind nimic de la divinităţi, ci încearcă a pătrunde ei-înşişi cu mintea realitatea, în care au fost aduşi să trăiască, atât cât vor fi în stare. Ei nu caută să se “documenteze” despre existenţa lui Dumnezeu, ci despre ceea ce văd cu ochii şi ating cu mâinile, cunoştinţele pozitive despre lume – matematica, fizica, chimia, biologia – nu trec pe alături de conştiinţa lor, fără a lăsa urme. Nu este util şi necesar să cunoaştem lumea în care trăim? Nu e mai bine să avem o minte sănătoasă şi trează, decât una turmentată de frica morţii şi de poveşti simpluţe despre “facerea lumii în 7 zile”. Îmi amintesc adesea vorbele lui Hristos, în care el declară sincer şi nedisimulat: “Fericiţi sunt acei săraci cu duhul, căci a lor va fi împărăţia cerurilor”. Să le fie de bine, celor săraci cu duhul! Nefiind buni de nimic aici, pe Pământ, las să spere la o existenţă fără griji în acea împărăţie imaginară. Ci pentru omul care poate face ceva util şi frumos în viaţa reală, ca să dăinuie ca o amintire frumoasă în conştiinţa oamenilor, este re-a dreptul dăunător să se concentreze asupra găndurilor despre moarte – aceasta îl deturnează de la ocupaţiile cu adevărat utile, de la opera vieţii lui, de la edificarea modestei lui nemuriri personale, cea pe care o merită cu adevărat. În memoria posterităţii.
Îmi cer scuze, dacă am fost dură, dar de ce credincioşilor li se permite să-i învinuiască pe atei de lipsă de educaţie şi instruire, lacune de “documentare”, iar noi, ateii, trebuie neapărat să fim foarte delicaţi şi toleranţi când ne expunem punctul de vedere – nu cumva să jignim “sentimentele religioase”. Ce păcat că nu avem şi noi un fel de “sentimente ateiste”, cate nu trebuiesc şocate nici într-un caz! Dar daca avem aici o discuţie serioasă, nu putem evita să spunem lucrurilor pe nume, sinceri pînă la capăt, să punem punctele pe “i”. Discuţiile de salon nu cred că au loc pe Internet. Sunt de acord, nu trebuie să atacăm persoanele, ci doar ideile, dar orgoliul fiecăruia dintre noi e atât de vulnerabil! Să încercăm, totuşi, să-l înfrânăm, dacă dorim să discutăm cu adevărat.
Cu respect pentru toat[ lumea - Adela Vasiloi
E foarte dureros ceea ce pove - de gabriel.serbescu la: 26/10/2004 21:30:00
(la: Sa mori in Romania, azi)
E foarte dureros ceea ce povestiti.
Si e foarte trist sa vezi cum chiar medicina, sau sinonimul solidaritatii umane, e terfelita.
Nu am cunostinta de nici un alt sistem social in care oamenii sa se dispretuiasca intratat pe cat o facem noi, romanii, care sa dispretuiasca in definitiv tot ceea ce poate insemna demnitate. Poate rusii...

Din păcate, fabulaţi, dle Coriolan - de Anca Tudor la: 27/10/2004 15:45:31
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Din păcate, fabulaţi. Poate nu sunt suficient de matură, în opinia dvs., pentru a-mi aminti, dar părinţii mei sunt, cu siguranţă. La medic nu mergeai fără un Kent, un pachet de cafea (dacă vă amintiţi, ajunsese să coste 1.500 lei kg) sau măcar ceva săpun de contrabandă. O pereche de blugi costa jumătate dintr-un salariu mediu! V-am dat doar nişte exemple, ca să vedeţi că îmi amintesc. Dacă nu lucrai în comerţ, nu aveai rude care lucrau în comerţ sau alimentaţie publică, mureai de foame!Să nu-mi spuneţi mie că aţi putut, din '85 în '89, să trăiţi cu raţia aia amărâtă! Tatăl meu a mâncat atâta peşte marinat, singurul lucru ce nu era la raţie, încât nu mai poate să-l suporte şi nu s-a mai atins de aşa ceva! Mi se pare o lipsă de respect să mă acuzaţi că spun poveşti vizavi de lipsa laptelui. Asta înseamnă ori că nu aţi crescut copii în perioada respectivă, ori că aţi avut o poziţie privilegiată şi alte surse de venit decât majoritatea. Cât despre faptul că nu mureau nou-născuţii, e o aberaţie. Mureau şi atunci, ca şi acum, doar că nu ni se spunea nouă că lucrurile astea se întâmplă. Mi-e îngrozitor de jenă pentru dvs. că abordaţi tema avortului fără să aveţi nici o idee despre ce înseamnă să fii obligat să dai naştere unui copil pe care ştii că nu-l vei putea creşte. Mama mea a fost la un pas de moarte, din cauza unei sarcini nedorite... Natalitatea creşte în mod natural numai dacă sunt condiţii de trai mai bune. Lucru care nu se întâmpla pe vremea lui Ceauşescu şi nu se întâmplă nici acum, dar acum, cel puţin, poţi alege, în condiţii de siguranţă, dacă vrei sau nu vrei un copil. Dacă vă imaginaţi că alegerea aceasta este uşor de făcut, pentru orice femeie, atunci sunteţi lipsit de cel mai elementar bun simţ. Cât despre ce poţi şi ce nu poţi să faci cu banii în ziua de azi, ce să spun? Fiecare munceşte cât poate, câştigă cât poate şi cheltuie cât poate. Pentru mine, un bărbat nu e mai puţin bărbat dacă mă duce la o plimbare în Grădina Publică (să zicem Herăstrău pentru bucureşteni) şi-mi explică pe îndelete cât de splendidă e toamna... Şi îndrăznesc să sper că mai sunt şi alţii ca mine...
#26469 (raspuns la: #26116) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mesajele subliminale nu au nici un efect - de Lucian C. la: 05/12/2004 20:52:10
(la: Mesaje sumbliminale in muzica)
Mesajele subliminale au efect. Atâta doar că, prin sine, efectul lor nu este perceput conştient. De câte ori nu ne-am lăsat conduşi de intuiţie, fler sau "feeling"? De fapt marea majoritate a informaţiilor ajunse la creier sunt percepute şi procesate la nivel subliminal; bineînţeles însă că a introduce în mod voluntar un mesaj direct la nivel subliminal este altă mâncare de peşte şi presupune o pregătire temeinică în acest sens... Poveştile gen Iron Maiden şi incitarea la sinucidere, acronime (gen KISS sau AC/DC) sau mesaje înregistrate "backwords" în piese (începînd cu Led Zeppelin până la da, Linkin Park sau Craddle Of Filth) rămân poveşti şi au mai mult rol în promotion. E mult mai interesant să asculţi o piesă despre care ai aflat că ar conţine nu-ştiu-ce mesaje subliminale pe care mă îndoiesc că un creier normal ar fi în stare să le interpreteze în vreun fel, cu sau fără ştiinţa posesorului respectivului organ.
Adevăratele mesaje subliminale sunt fabricate de profesionişti şi trebuie căutate în alte părţi; poate cel mai inofensiv domeniu de aplicare este publicitatea. Iar manipularea prin mesaje subliminale este mult mai elegantă decât diferite metode de constrângere explicită, pe care trebuie să le acceptăm chiar dacă nu suntem atât de orbi...

#30784 (raspuns la: #30762) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
catcri - de Simeon Dascalul la: 24/02/2005 16:03:18
(la: V-A DEZAMAGIT BASESCU?)
Lucrurile cu casa par destul de clare, flota era acuzaţie nedovedită.
Când am zis că lucrurile au intrat în normal am vrut să spun că un politician cinstit e o anomalie genetică.
Transpirarea poveştii ăsteia dovedeşte că Băsescu se poartă absolut firesc.
#37514 (raspuns la: #37358) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"They Shoot Horses, Don't They?"... - de Sisif la: 27/03/2005 13:44:13
(la: Terri Schiavo , eutanasia pro sau contra?)
"Şi caii se-mpuşcă, nu-i aşa?"...

Nu încerc să fac o paralelă între cazul Terri Schiavo şi filmul lui Sydney Pollack, deşi câteva elemente sunt prezente în amândouă poveştile: nihilismul egalat doar poate de ipocrizia personajelor, o lume divizată în victime şi ucigaşi, fiecare ştiind de care parte se află (mai puţin Terry, deşi acest lucru nu este dovedit şi, mai ales, nu este relevant...)

Este simplu să împuşc un cal sau să o las pe Terri Schiavo să moară. Nu costă nimic... Costă să o ţii în viaţă.

Ce vreau să subliniez este ideea că aş face orice să-mi ţin fiinţa iubită în viaţă, chiar dacă este "legumă". Trecând peste faptul că sper totuşi într-o minune sau că, în ciuda stării în care se află, se poate totuşi bucura să îi vadă, să îi audă, să îi atingă... pe cei pe care îi iubeşte...

Dar mai ales ştiu că o pot ţine în braţe, mângâia, săruta... Dacă a murit nu mai pot face acest lucru, decât dacă - nu vreau sa fiu macabru - o împăiez, mumific etc. (sar de la un film la altul: vezi "Psycho"...)

Voi rămâne, totuşi, în lumea ecranizărilor unor best sellers-uri...

"Leguma" este singură pe lume? Nu. Chiar şi când nu are familie, cineva o iubeşte şi o vrea alături..., chiar dacă nu mai este "ceea" ce era odată? Trebuie să-i iau viata? Nu din motive financiare...(desi, din nefericire, totdeauna se ajunge la bani...). Să zicem că asistenţa medicală poate fi acoperită din banii publici. Chief Bromden îi pune perna pe faţă lui McMurphy si îl scapă de "chinuri". De fapt, McMurphy nu se chinuia de loc... Singurul chinuit este cel care deapană povestea din "One Flew Over the Cuckoo’s Nest". Nu este chinuit de starea ("leguma" - in urma unei lobotomii ordonate "de sus") în care se află singurul om ce reuşise să readucă viaţa printre refuzaţii unei lumi de "normali"..., ci de ipocrizia sistemului social ai carui potentaţi decid ce este moral sau nu, cine este sănatos sau bolnav, cine are drept de viaţă sau de moarte...

Ramân (cu încăpăţânare...) "agăţat" de cinematografia hollywoodiană (când aceasta este de calitate, chiar dacă, subtil sau pe faţă, continuă sa facă mai mult propagandă... decât artă), şi voi aminti de scena finală din "The Bicentennial Man", (ecranizare a lucrării The Positronic Man de Isaac Asimov and Robert Silverberg) ce ni-i infaţişează pe Andrew şi Portia pe nişte paturi de spital (citeşte... de moarte), dar legaţi la aparate ce ii pot ţine în viaţă. Andrew trece in "nefiinţă", fericit ca fusese declarat "fiinţă"... umană. Portia cere să fie deconectată şi, de fapt dă de inţeles că cererea sa este "un ordin". Sora medicală (un android) se execută, cu toate că încalcă A Doua Lege a Roboticii.

(Legile Roboticii:
I. Un robot nu are voie să provoace rău unui om sau să permită, prin inactivitate, să i se aducă daune vreunei fiinţe omeneşti.
II. Un robot trebuie să asculte ordinul pe care i-l dă un om, în afară de cazul în care un astfel de ordin ar contrazice Legea I.
III. Un robot trebuie să-şi apere propria existenţă, atâta timp cât aceast lucru nu intră în contradicţie cu Legile I sau II.")

Ca o concluzie, această "anomalie" ţine de natura umană şi nu de cea... pozitronică. Androizii ce au implementate cele Trei Legi ale Roboticii, nu-şi pot "permite" sa dispreţuiască viaţa... Nu putem "fabrica" (incă...!?) oameni care să respecte Legile Roboticii, putem cel mult să creştem oameni pe care să-i învăţăm să preţuiască viaţa.

"They Shoot Horses, Don't They?"... - de Sisif la: 27/03/2005 13:54:07
(la: Terri Schiavo , eutanasia pro sau contra?)
"Şi caii se-mpuşcă, nu-i aşa?"...

Nu încerc să fac o paralelă între cazul Terri Schiavo şi filmul lui Sydney Pollack, deşi câteva elemente sunt prezente în amândouă poveştile: nihilismul egalat doar poate de ipocrizia personajelor, o lume divizată în victime şi ucigaşi, fiecare ştiind de care parte se află (mai puţin Terry, deşi acest lucru nu este dovedit şi, mai ales, nu este relevant...)

Este simplu să împuşc un cal sau să o las pe Terri Schiavo să moară. Nu costă nimic... Costă să o ţii în viaţă.

Ce vreau să subliniez este ideea că aş face orice să-mi ţin fiinţa iubită în viaţă, chiar dacă este "legumă". Trecând peste faptul că sper totuşi într-o minune sau că, în ciuda stării în care se află, se poate totuşi bucura să îi vadă, să îi audă, să îi atingă... pe cei pe care îi iubeşte...

Dar mai ales ştiu că o pot ţine în braţe, mângâia, săruta... Dacă a murit nu mai pot face acest lucru, decât dacă - nu vreau sa fiu macabru - o împăiez, mumific etc. (sar de la un film la altul: vezi "Psycho"...)

Voi rămâne, totuşi, în lumea ecranizărilor unor best sellers-uri...

"Leguma" este singură pe lume? Nu. Chiar şi când nu are familie, cineva o iubeşte şi o vrea alături..., chiar dacă nu mai este "ceea" ce era odată? Trebuie să-i iau viata? Nu din motive financiare...(desi, din nefericire, totdeauna se ajunge la bani...). Să zicem că asistenţa medicală poate fi acoperită din banii publici. Chief Bromden îi pune perna pe faţă lui McMurphy si îl scapă de "chinuri". De fapt, McMurphy nu se chinuia de loc... Singurul chinuit este cel care deapană povestea din "One Flew Over the Cuckoo’s Nest". Nu este chinuit de starea ("leguma" - in urma unei lobotomii ordonate "de sus") în care se află singurul om ce reuşise să readucă viaţa printre refuzaţii unei lumi de "normali"..., ci de ipocrizia sistemului social ai carui potentaţi decid ce este moral sau nu, cine este sănatos sau bolnav, cine are drept de viaţă sau de moarte...

Ramân (cu încăpăţânare...) "agăţat" de cinematografia hollywoodiană (când aceasta este de calitate, chiar dacă, subtil sau pe faţă, continuă sa facă mai mult propagandă... decât artă), şi voi aminti de scena finală din "The Bicentennial Man", (ecranizare a lucrării The Positronic Man de Isaac Asimov and Robert Silverberg) ce ni-i infaţişează pe Andrew şi Portia pe nişte paturi de spital (citeşte... de moarte), dar legaţi la aparate ce ii pot ţine în viaţă. Andrew trece in "nefiinţă", fericit ca fusese declarat "fiinţă"... umană. Portia cere să fie deconectată şi, de fapt dă de inţeles că cererea sa este "un ordinࠥ̀ Sora medicală (un android) se execută, cu toate că încalcă A Doua Lege a Roboticii.

(Legile Roboticii:
I. Un robot nu are voie să provoace rău unui om sau să permită, prin inactivitate, să i se aducă daune vreunei fiinţe omeneşti.
II. Un robot trebuie să asculte ordinul pe care i-l dă un om, în afară de cazul în care un astfel de ordin ar contrazice Legea I.
III. Un robot trebuie să-şi apere propria existenţă, atâta timp cât aceast lucru nu intră în contradicţie cu Legile I sau II.")

Ca o concluzie, această "anomalie" ţine de natura umană şi nu de cea... pozitronică. Androizii ce au implementate cele Trei Legi ale Roboticii, nu-şi pot "permite" sa dispreţuiască viaţa... Nu putem "fabrica" (incă...!?) oameni care să respecte Legile Roboticii, putem cel mult să creştem oameni pe care să-i învăţăm să preţuiască viaţa.

_______

"Şi era una la părinţi... şi cu sergentul zece."
> cind au invatat romanii sa fure de la servici, macar un creion, nu in timpul comunismului?

Da’ ce, in alte sisteme comuniste a manifestat lumea mai mult respect faţă de creioanele statului? Vezi #44004 – dr.evil. Noi am beneficiat doar de o formă mai aberantă şi mai represivă de comunism din cauza celui ce s-a nimerit să ajungă în fruntea statului. Ghinionul nostru.

> cind n-i s-au spalat creierele cu pionieri, utc-isti si membrii? nu tot in aceeasi perioada?

De spălături cerebrale beneficiem şi azi, numa’ că-n altă direcţie. Sau ţi se pare că se înregistrează un plus de inteligenţă?

> unde-i organizatia 'solidaritatea'' DE LA NOI DIN TARA?

Nu ştiu cum era organizată poliţia politică la cehi, respectiv polonezi, dar sigur era mai ineficientă ca a noastră. Walesa, respectiv Havel au organizat mişcări de protest şi cu toate astea au scăpat din mâinile securiştilor locali vii şi destul de sănătoşi (nebătuţi sau bătuţi nesemnificativ).
La noi, aproape de zenitul comunismului, securitatea funcţiona încă foarte bine. Gheorghe Ursu a fost arestat şi omorât în bătaie fără să fi organizat nimic. Avea doar rude cărate în străinătate şi ţinea un jurnal în care făcea referiri ireverenţioase la situaţia de atunci. În asemenea condiţii orice om înzestrat cu un instinct de conservare cât de cât normal era firesc să nu-şi dorească probleme cu regimul.

> cine iesea la demonstratii si striga ura? strainii?

Era ieşirea la demonstraţii voluntară? Sau o încurcai serios de nu mereai?

> cine a fost capul revolutiei? un roman?

Bătrânii, singurii care-s interesaţi să discute ce a fost atunci şi care au timp să stea la poveşti, emit două ipoteze – unu că revoluţia a fost rezultatul unui acord între Bush ăla vechiul şi Gorby şi doi: revoluţia a fost aranjată de elita comunistă care era nemulţumită de cât avea şi voia drum liber spre escrocherii serioase. Varianta doi are mai mulţi adepţi.

> inca si azi toti se duc cu spaga peste tot ca sa obtina ceva

Şpaga nu se poate eradica prin indignarea societăţii civile. E nevoie de o oarecare creştere a veniturilor şi de măsuri coercitive serioase la nivel instituţional.

Văd că ai un dinte împotriva bucureştenilor. Totuşi din câte ştiu Bucureştiul a fost mai degrabă un fief electoral al anti-comuniştilor: convenţie, alianţă. Oricum s-ar putea scrie n-şpe pagini despre cum se văd provinciile între ele.

> iar acuma ei pleaca din tara, nu din lipsuri ci ca sunt aventurieri

Cred că în fraza care te-a indignat spiritul de aventură facilita plecarea, nu era mobilul principal.

> pe citi nu i-am auzit ca era mai bine in timpul lui ceausescu, ptr cine era mai bine?


Cei care au prins destul din ambele perioade emit aprecieri care pot fi sintetizate cam aşa: a fost mai întâi o vârstă de aur în care erau de toate, erau şi bani să cumperi, puteai din salar să-ţi iei apartament, să mergi în concediu la mare şi să stai la hotel, etc.; a urmat o vreme în care nu se mai găsea nimic, pâinea se dădea pe cartelă; apoi vine perioada actuală în care ai ce să cumperi, dar n-ai cu ce, numai escrocii au bani.

> ptr hoti, lenesi, lingai si oportunisti, ei ar fi stat mai departe in negura aceea inca alti 50 de ani

Păi opinia generală e că fix hoţii şi oportuniştii au profitat de schimbare şi au adunat semificativ. Şi când mulţi trăiesc azi la limita de subzistenţă nu văd de ce ar fi fericiţi de schimbarea de sistem.
#44194 (raspuns la: #43826) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
>Da’ ce, in alte sisteme - de anib la: 19/04/2005 14:23:27
(la: Este Comunismul de vina pentru caracterul Romanilor?)
>Da’ ce, in alte sisteme comuniste a manifestat lumea mai mult respect faţă de creioanele statului? Vezi #44004 – dr.evil. Noi am beneficiat doar de o formă mai aberantă şi mai represivă de comunism din cauza celui ce s-a nimerit să ajungă în fruntea statului. Ghinionul nostru.

eu nu traiesc prin comparatie si furtul nu se explica cu 'si altii fura'' e chestie de civilizatie pe care noi care am avut doar putintica inainte de a deveni colonie rusa am pierdut-o definitiv

ce forma aberanta si represiva vorbesti? eu nu am fost membra de partid ca nu am vrut si nu mi-a facut nimic, am primit catedra la 3 scoli

>De spălături cerebrale beneficiem şi azi, numa’ că-n altă direcţie. Sau ţi se pare că se înregistrează un plus de inteligenţă?

sigur ca beneficiem si azi, vezi consumerismul, razboaie care se fac ptr 'pace', internetul

dar nu trebuie sa te lasi spalat si daca vrei se poate

>Nu ştiu cum era organizată poliţia politică la cehi, respectiv polonezi, dar sigur era mai ineficientă ca a noastră. Walesa, respectiv Havel au organizat mişcări de protest şi cu toate astea au scăpat din mâinile securiştilor locali vii şi destul de sănătoşi (nebătuţi sau bătuţi nesemnificativ).

bine zici ca nu stii ptr ca eu am prieteni polonezi si cehi si stiu ca au murit pe capete de la ei

ca nu l-au omorit pe walesa si havel, acestia erau persoane importante de renume international, sustinuti din afara ptr ca au dovedit ca erau oameni integri care se luptau ptr poporul lor, amindoi au fost inchisi de nenumarate ori

>La noi, aproape de zenitul comunismului, securitatea funcţiona încă foarte bine. Gheorghe Ursu a fost arestat şi omorât în bătaie fără să fi organizat nimic. Avea doar rude cărate în străinătate şi ţinea un jurnal în care făcea referiri ireverenţioase la situaţia de atunci. În asemenea condiţii orice om înzestrat cu un instinct de conservare cât de cât normal era firesc să nu-şi dorească probleme cu regimul

ca ne-am dorit sau nu probleme am avut girla, macar sa ne fi impotrivit nu sa colaboram cu ei si sa zicem mersi ca la bucuresti era mincare

>era ieşirea la demonstraţii voluntară? Sau o încurcai serios de nu mereai?

da era, nu te tragea nimeni cu sila din casa, eu si colegii mei nu ne-am dus si nu ne-a facut nimeni nimic iar cind ne-au trimis la biserica sa facem liste cu cine merge nu ne-am dus si nu ne-a facut nimic

>Bătrânii, singurii care-s interesaţi să discute ce a fost atunci şi care au timp să stea la poveşti, emit două ipoteze – unu că revoluţia a fost rezultatul unui acord între Bush ăla vechiul şi Gorby şi doi: revoluţia a fost aranjată de elita comunistă care era nemulţumită de cât avea şi voia drum liber spre escrocherii serioase. Varianta doi are mai mulţi adepţi.

nu e dovedit nimic si ai vazut ce s-a intimplat cind am iesit in strada, si nu toti

>Şpaga nu se poate eradica prin indignarea societăţii civile. E nevoie de o oarecare creştere a veniturilor şi de măsuri coercitive serioase la nivel instituţional.

nu-i adevarat. daca nimeni nu da se dezobisnuiesc

ma faci sa rid si sa-mi aduci aminte ca in tara in care sunt nu merge sistemul de educatie si fiecare da vina pe faptul ca nu au ba computere ultimul racnet ba aia ba ailalta

de standarduri morale si disciplina nu pomeneste nimeni asa si tu cu cresterea veniturilor

>Văd că ai un dinte împotriva bucureştenilor. Totuşi din câte ştiu Bucureştiul a fost mai degrabă un fief electoral al anti-comuniştilor: convenţie, alianţă. Oricum s-ar putea scrie n-şpe pagini despre cum se văd provinciile între ele.

nu sti bine sau nu vrei sa sti. nu vreau sa-mi amintesc cind am spus prietenelor mele din bucuresti ca noi la brasov nu gasim mincare si ele mi-au raspuns la noi este

inteleg ca 3 tari care formeaza romania nu au multe in comun afara de limba

>Cred că în fraza care te-a indignat spiritul de aventură facilita plecarea, nu era mobilul principal.

ba era, ca daca generatia asta nu face nimic de la cine sa asteptam?

>Cei care au prins destul din ambele perioade emit aprecieri care pot fi sintetizate cam aşa: a fost mai întâi o vârstă de aur în care erau de toate, erau şi bani să cumperi, puteai din salar să-ţi iei apartament, să mergi în concediu la mare şi să stai la hotel, etc.; a urmat o vreme în care nu se mai găsea nimic, pâinea se dădea pe cartelă; apoi vine perioada actuală în care ai ce să cumperi, dar n-ai cu ce, numai escrocii au bani.

poate a fost virsta de aur in bucuresti. intreaba-i pe cei carora l-i s-au luat paminturile, casele si cei din puscarii ce virsta de aur a fost, dar ai grije sa nu-ti dai numele

escrocii au bani ca bucurestiul si oltenia i-a ales

acuma nu mai zic ca noi avem nu? de ce nu ies in strada, de ce cauta sa-si aranjeze in continuare numai propriile buzunare sau sa zica: ne-am plictisit de tranzitie si plecam din tara si apoi in afar sunt 'nemultumiti' si zic ca e greu ca aici se munceste nu ca in romania

cum sa schimbi ceva si sa progresezi daca nu muncesti, furi si zici bravo la toate nulitatile?

ca sa nu mai spun ca asteapta posturi de conducere cind ei vorbesc ro-english si nici nu se sinchisesc sa invete, zic sa invete astia de-aici romaneste
Cine te crede Cassandra? - de spinroz la: 07/05/2005 15:06:56
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Cassandra, prezicătorea investită de Apollo cu darul profeţiei nu a fost crezută nici de troieni, nici de Agamenon şi nici ea însăşi; nici ea nu a crezut în propriile profeţii altfel nu s-ar fi lăsat măcelărită de Clitemnestra, alături de Agamenon pe care îl însoţise acasă la Micene, la sfârşitul războiului troian.
Cine crede în profeţiile tale Cassandra? Poate sunt adevărate ... dar..., nu sexul, nu cât mai mult sex, cât mai cu seamă o ,,iubire ca-n poveşti'' m-ar face să renunţ la orice glorie postumă...
#47429 (raspuns la: #47387) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
imi place mult fumul din pove - de lore_lie la: 11/05/2005 10:41:12
(la: ganduri la o tigara (asta e si mai prost))
imi place mult fumul din povestile tale...in rest nu indraznesc sa gasesc defecte,dar am curajul sa spun ca mi-a placut...imi place!
Perversiunile sexuale nu s-au ,,născut'' în aşternutul casei - de spinroz la: 25/05/2005 12:59:57
(la: Ce face femeia cu amantul nu face cu bărbatul!)
Draga TeodoraPa... te felicit că n-ai cunoscut dragostea extraconjugală şi mai mult te felicit că nu vrei s-o cunoşti, dar evadarea din patul conjugal este totdeauna mai voluptoasă. Evadarea generează conflictul psihic care induce teama şi măreşte plăcerea. Ai citit Amantul doamnei Chatterley? E poate primul roman care vorbeşte despre experienţa sexului oral, dar nu cu soţul ci cu amantul. Ceea ce nu-ţi permiţi să experimentezi sexual cu soţul o faci fără nici o reticenţă cu un ,,străin''. Ca să fiu mai explicit, orice dragoste domestică sfârşeşte în ,,spleen''... ,,că s-au iubit şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţe'', asta ţine de basmele pentru copii. Cum se exprima o bună prietenă... ,,şi veveriţa se satură de acelaşi copac.'' Şi invers, mai cu seamă invers este valabil, fiindcă bărbatul este prin constituţia sa genetică un poligam ... şi vorba populară a prins-o bine într-o exprimare mai vulgară, dar nu mai puţin plauzibilă: ,,şi şoarecele se satură de aceeaşi ... gaură.''(Pentru edificare îţi recomand cartea: Elemente de psihologie a cuplului, de Iolanda şi Nicolae Mitrofan). În ultima vreme tot mai multe familii tinere divorţează... şi ştii de ce ? Bărbaţii îşi acuză nevestele că ,,nu-i îngrijesc!'' Majoritatea femeilor divorţate muncesc intelectual din greu, dragă TeodoraPa şi, ajung extenuate acasă, nu mai au chef de nimic şi mai cu seamă nu mai au chef de ceea ce au chef bărbaţii. Pentru bărbat ,,Nu-l’’ nevestei devine după un timp enervant... el se irită repede şi cearta izbucneşte din orice nimic. Cred că l-ai citit pe M. Preda, unde în Cel mai iubit dintre pământeni, vorbeşte atât de bine despre terapia sexuală care îl elibera de obsesii şi-ii lăsa liberă mintea să se înalţe ,, spre lumea pură a ideilor''(vezi p. 79). Dacă tu crezi că nimic din toate acestea nu-i adevărat eu îţi doresc o iubire ca-n poveşti.
#51079 (raspuns la: #51055) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Octavian Goga - de andleia la: 15/06/2005 21:27:16
(la: Cele mai frumoase poezii)
Rugăciune

Rătăcitor, cu ochii tulburi,
Cu trupul istovit de cale,
Eu cad neputincios, stăpâne,
În faţa strălucirii tale.
În drum mi se desfac prăpăstii,
Şi-n negură se-mbracă zarea,
Eu în genunchi spre tine caut:
Părinte,-orânduie-mi cărarea!

În pieptul zbuciumat de doruri
Eu simt ispitele cum sapă,
Cum vor să-mi tulbure izvorul
Din care sufletul s-adapă.
Din valul lumii lor mă smulge
Şi cu povaţa ta-nţeleaptă,
În veci spre cei rămaşi în urmă,
Tu, Doamne, văzul meu îndreaptă.

Dezleagă minţii mele taina
Şi legea farmecelor firii,
Sădeşte-n braţul meu de-a pururi
Tăria urii şi-a iubirii.
Dă-mi cântecul şi dă-mi lumina
Şi zvonul firii-ndrăgostite,
Dă-i raza soarelui de vară
Pleoapei mele ostenite.

Alungă patimile mele,
Pe veci strigarea lor o frânge,
Şi de durerea altor inimi
Învaţă-mă pe mine-a plânge.
Nu rostul meu, de-a pururi pradă
Ursitei maştere şi rele,
Ci jalea unei lumi, părinte,
Să plângă-n lacrimile mele.

Dă-mi tot amarul, toată truda
Atâtor doruri fără leacuri,
Dă-mi viforul în care urlă
Şi gem robiile de veacuri.
De mult gem umiliţii-n umbră,
Cu umeri gârbovi de povară...
Durerea lor înfricoşată
În inimă tu mi-o coboară.

În suflet seamănă-mi furtună,
Să-l simt în matca-i cum se zbate,
Cum tot amarul se revarsă
Pe strunele înfiorate;
Şi cum sub bolta lui aprinsă,
În smalţ de fulgere albastre,
Încheagă-şi glasul de aramă:
Cântarea pătimirii noastre.



alta poveste - de cattallin2002 la: 31/07/2005 13:23:05
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
O povestire din Pateric.
Era un oarecare sihastru iscusit şi trăia în pustie cu multă înfrânare, postire şi priveghere şi alte osteneli pentru mântuirea sa, dar care se socotea pe sine că a ajuns la măsura părinţilor celor de demult. Pe acesta a început vrăjmaşul diavol a-l amăgi şi a-l înşela cu năluciri diavoleşti. I se arăta lui adesea în chip de înger, ca şi cum ar fi fost de la Dumnezeu trimis pentru pustniceasca lui viaţă cea iscusită, ca să-l povăţuiască şi să-l înveţe cele ce i se cad lui. Şi aşa, multă vreme arătându-i-se în chipul îngerului luminat, multe lucruri neştiute îi arăta şi îi spunea. Iar el, nesocotind vicleşugul vrăjmaşului, a crezut că este îngerul şi îi slujeşte pentru viaţa sa plăcută lui Dumnezeu.
Tatăl acestui sihastru era încă în viaţă şi trăia la ţară. Şi după multă vreme auzind el despre feciorul lui, sihastrul, unde trăieşte şi în ce loc în pustie, a dorit să meargă acolo, să-l mai vadă cu ochii mai înainte de moartea sa, fiindcă numai pe acel fecior îl avea şi de mulţi ani nu îl văzuse. Şi aşa, luându-şi traista şi o secure în mână, a plecat şi a ajuns în acea pustie. Apropiindu-se de acel loc unde era chilia sihastrului, acel înger al satanei care pururea i se arăta sihastrului i-a grăit lui zicând: „Păzeşte-te şi ia aminte de tine, că diavolul s-a închipuit în chipul tatălui tău şi vine la tine cu o traistă şi cu o secure în mână, vrând să te omoare. Deci, ia-ţi şi tu degrabă securea în mână şi ieşi înaintea lui şi, apropiindu-te de dânsul, apucă înainte şi-l loveşte cu securea şi-l omoară”.
Iar el, încredinţându-se acelui înger şi ascultându-l, a ieşit şi, văzându-şi tatăl venind cu securea în mână, precum i-a spus, s-a apropiat de el şi, lovindu-l cu muchia securii în cap, l-a omorât şi îndată l-a apucat necuratul duh şi l-a muncit până l-a omorât şi pe el.
#62641 (raspuns la: #62640) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...