comentarii

povesti de dragoste adevarate


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
povestile de dragoste - de camyb1981 la: 02/08/2004 15:01:09
(la: Se cauta un scriitor! Gasitorului buna recompensa!)
camyb1981
Sigur ca se mai cauta povestile de dragoste, altfel de ce tinjim dupa ele toata viata, de ce toata lumea face teoria cuplului/comunicarii, de ce dam si primim lectii despre asta, de ce ne enerveaza atunci cind un film nu are poveste de dragoste cu happy end, chiar daca atunci cind o are ni se pare banala?Bineinteles ca se cauta, si m-as oferi sa ti-o scriu, dar las deschisa varianta "eventual cu talent";daca nu gasesti in timp util, sint aici...
"Oare sa fie o dragoste adevarata?" - de DESTIN la: 01/03/2005 00:39:23
(la: Dragoste prin Internet)

"Dragoste prin Internet"

O dragoste adevarata...indiferent de mediul in care se "naste" dragostea, ea devine realitate in timp.

Comunicarea este esentiala,uzam de noile cuceririi in comunicatii,distantele se "anuleaza" ca un prim pas pana la intalnirea "face to face", NET-ul este un mijloc de comunicare.

NET-ul devine irealitate,iluzii, "drog"atunci cand dragoste adevarata" ramane la acest stadiu si nimic altceva!

Cu bine,

PS Sa imi fie ingaduit sa "daruiesc" cu toata dragoste o floare sexului frumos,1 Martie de pe acest forum.

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#37711 (raspuns la: #37694) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dragoste adevarata - de Pasagerul la: 29/07/2005 19:21:50
(la: Femeia)
O femeie isi intreaba barbatul:
- Dragostea ta este dragoste adevarata sau ma iubesti din interes?
- Probabil este dragoste adevarata, pentru ca nu ma mai interesezi de
mult...

--------------------------------------------------
If you always do what you've always done
you'll always get what you always got.
"dragoste adevarata" - de cico la: 14/08/2005 21:41:16
(la: "Academia Cafeavencu")
O cugetare-banc :

O femeie isi intreaba barbatul:
- Dragostea ta este dragoste adevarata sau ma iubesti din interes?
- Probabil este dragoste adevarata, pentru ca nu ma mai interesezi de
mult...


comentariul http://www.cafeneaua.com/node/view/1090#62237
initiativa mi se pare interesanta, poate deveni importanta, in ani.

insa - crez! - ascunde si o doza majora de ipocrizie a omului modern. spre par egzamplu de ce nu se trece la actiunea "O zi fara masina!". adica mergi cu imputita de masina peste zi/365/an iar intr-o seara, o singura ora, cu evlavie ne gandim la mediu. pe care altminteri il f***em de-l indoim, tot anul.

abia atunci - de-om mai lasa masinile acasa - am putea vedea de a fost vorba de dragoste adevarata ori doar sex.
alergie la romantism - de maya net la: 24/02/2005 04:23:18
(la: IUBIREA MEA ESTI TU DOAR TU......)
Nu am intalnit niciodata o poveste de dragoste adevarata in care sa nu iei o gura de pamant . Cateodata ma intreb cat de putin trebuie sa stii despre dragoste ca sa poti oferi inimioare de Saint Valentine sau promisiuni de luna si stele . Si pe urma ma mai gandesc ca odata si odata , daca ai noroc, poti sa intalnesti cu adevarat dragostea, si atunci cel mai greu lucru din lume e nu sa spui lucruri dragute, ci sa il cunosti cu adevarat , sa faci sa cada niste masti , ale tale si ale lui/ei. Atunci problema nu e ce poezii sa spui , si cum sa atingi un om a carui masca ascunde dezorientare, dorinta , naivitate, suferinta, etc. si pe care nu o vrea sa o dea jos pentru ca vrea sa fie iubit. Paradox: vrem sa fim iubiti pentru ceea ce suntem, in intregime, si ne folosim de inimioare (masti) pentru a amana momentul in care am fi personali . De fapt a scrie pe un site de iubire e irelevant, important e ce se intampla in tacerile reale dintre ei .
Biblia vorbeste despre dragostea dintre barbat si femeie AlexM, - de DESTIN la: 26/09/2004 05:44:52
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
Nu stiu cat de multumitor este comentariul ce urmeaza?

tu intrebi:

"Cum se face ca in Biblie nu se vorbeste nimic despre dragostea dintre barbat si femeie?"

Eu spun ca intalnim aspecte despre dragostea dintre barbat si femeie.

O poveste idilica, Cantarea Cantarilor lasa o impresie de text dificil si incurcat, de lipsa a sperantei si a maturitatii.

Un studiu amanuntit ne reveleaza mai multa seriozitate in sentimente la iubit decat la iubita.

Ea spune:
“Deosebindu-se din zece mii... Cerul gurii lui este numai dulceata si toata fiinta lui este plina numai de farmec.” (5:10-11)

Cu toate ca este indepartat, el ne inspira incredere pentru ca nu isi va abandona niciodata logodnica.

Ea, dimpotriva, este impetuasa si da frau liber emotiilor, neparand pe de-a-ntregul demna de incredere, obisnuita mai degraba sa actioneze dupa capul sau si in libertate, decat dupa restrictiile de la palat.

Ea isi descrie bronzul datorat soarelui, si recunoaste ca nesabuinta ei i-a umplut de manie familia:
“Nu va uitati ca sunt asa de negricioasa
caci m-a ars soarele.
Fii mamei mele s-au maniat pe mine si m-au pus pazitoare la vii.
Dar via frumuseti mele n-am pazit-o.” (1:6)

Ea insista sa afle unde va trimite iubitul sau turma la pascut, pentru a putea sa-l intalneasca:
“Spune-mi tu, pe care il iubeste inima mea,
unde iti pasti tu oile, unde te odihnesti la amiaza? “ (1:7)


Mai tarziu, ea se plange de doua ori ca este “bolnava de dragoste”, (5:8), ca si cum ar fi incapabila de a se stapani, si ezita mult timp sa deschida usa iubitului sau:
“Mi-am scos haina, cum sa ma imbrac iarasi?
Mi-am spalat picioarele: cum sa le murdaresc iarasi? “ (5:3)

Cand ea isi da seama ca iubitul a plecat, se grabeste sa-l caute, il striga si se lasa batuta de paznicii de la vie, (5:4-7).

In sfarsit, ea este avertizata, facandu-i-se o aluzie la infidelitatea si “gelozia sa este neanduplecata ca locuinta mortiilor”, (8:6).


Cum se integreaza aceasta poveste la restul Scripturii? Dupa cum s-ar presupune este o poveste adevarata intre doua persoane, de exemplu Solomon si o pastorita.

Pentru a se raporta Cantarea Cantarilor la Biblie, este nevoie intai sa intelegem mesajul spiritual pentru Solomon, ca si pentru noi insine.

Rolul sau in aceasta poveste de dragoste este important:

era vorba de un indragostit sau de un observator?

Cantarea Cantarilor pare un vis, diferite fraze derulandu-se pe fragmente, cand vesele, cand inspaimantate, referindu-se uneori la Solomon, la pavilioanele si apartamantele regelui si la lectica lui, la ziua plina de bucurie a nuntii lui, (1:4-5; 3:7-10; 3:11).

Alte aluzii la anumite aspecte din viata lui Solomon arata teama si tristetea sa: cei saizeci de luptatori din garda lui Solomon vegheaza pentru a indeparta atacul din: “timpul noptii”, (3:8).

Via lui Solomon de la Baal Hamon “a incredintat-o unor pazitori”, (8:11).

O alta aluzie in sens mai obscura este aceea prin care se compara iubita cu “iapa inhamata la carul lui Faraon”, (1:9; 2 CRONICI 1:14-17; DEUTERONOM 17:15-16).

In concordanta cu aluziile din povestea de dragoste, pare rezonabil de a conclude ca Solomon nu era indragostitul, ci observatorul, si ca el visa, impartind sentimentele si emotiile indragostitiilor, in subconstientul sau adaugandu-se si teama si amintirile personale.

Sa amintesc ca in Biblie apare pentru intia oara, ce Marin Preda prin joc de cuvinte a exprimat:"Unde dragoste nu este nimic nu este"(am citat din memorie).

Porunca iubirii trebuie respectata, pentru ca ea duce la fericire.

Exista o legatura intre iubire si fericire.

In epistola I catre Corinteni, Sf.Apostol Pavel spune:

"De-as avea credinta atat de multa incat sa mut si muntii, daca nu am dragoste, nimica nu sunt."

lubirea e fericire.

Cei ce iubesc sunt fericiti. Cei ce nu iubesc,nu au fericirea iubirii.

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#23408 (raspuns la: #23401) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
O poveste dureroasa...si adevarata!!! - de Areal la: 21/01/2009 14:18:07
(la: POVESTIRI CU TALC (IV))
" Aveam douazeci si sase de ani cand s-a nascut fiul meu; George avea perisorul negru, ochisorii verzi si cele mai lungi gene pe care le-am vazut vreodata...a vorbit la noua luni, a mers la zece si a schiat la doi ani. Era bucuria vietii mele si l-am iubit mai mult decat as fi crezut vreodata ca sunt in stare.
Ca toate mamele, am visat si eu la ce o sa se faca George cand se va face mare. Probabil, inginer. Cu siguranta, schior. Era atat de inteligent, ca a mers la scoala pentru copii superdotati. Intr-o zi, dupa ce-i povestisem unei prietene una din istoriile acelea de mandrie materna, ea ma intreba:
- E minunat ca George este un fiu perfect. Dar daca n-ar fi asa, l-ai mai iubi la fel de mult?
Dupa ce m-am gandit o clipa la intrebarea ei, am dat-o uitarii pana ce, in anul care a urmat...
George avea opt ani cand s-a sculat intr-o dimineata cu talpa indreptata in sus; nu putea merge decat pe calcai. Am inceput sa alergam pe la doctori, in timp ce diformitatea urca pe un picior si cobora pe celalat. Dupa ce i s-au pus mai multe diagnostice, am aflat ca are distonie de torsiune generalizata- o boala asemanatoare paraliziei cerebrale. Va trai, dar isi va pierde capacitatea de a merge, daca nu si controlul muschilor, in urma unor spasme dureroase, involuntare.
Ma cuprinsese ura impotriva lui Dumnezeu, pentru ca el facuse greseala de a-mi da un copil handicapat; fata de mine, pentru ca eu ii transmisesem cumva boala; impotriva lui George ca era asa diform.
Ma simteam prost cand mergeam impreuna pe strada. Oamenii ne priveau fix si fie isi mutau privirea repede in alta parte, fie imi aruncau o privire incarcata de mila. Uneori mi-era imposibil sa-l privesc pentru ca arata atat de schilod si hidos. Tipam la el sa mearga drept, ca sa nu vad cat devenise de infirm. El imi zambea si zicea:
- Ma straduiesc, mama.
Nu mai era frumosul meu fiu. Ma concentram numai la picioarele, bratele spatele si degetele lui diforme.. Nu mai voiam sa-l iubesc, pentru ca ma temeam ca o sa-l pierd. In locul visului la ce va fi cand o sa creasca era acum teama ca nu va apuca sa creasca.
Mi s-a rupt inima intr-o zi cand l-am vazut cum incearca sa-si forteze picioarele diforme sa stea pe skate boardul care-i placea atat de mult. I l-am luat si l-am pus in debara pentru " alta data "- i-am spus.
La culcare in timp ce ne faceam lectura de seara, George imi punea invariabil aceeasi intrebare:
- Crezi ca daca ne rugam din suflet, o sa pot merge maine dimineata cand am sa ma trezesc?
- Nu cred, dar trebuie sa ne rugam oricum.
- Mami, da' copii imi spun " ologul" si nu se mai joaca cu mine. Nu am nici un prieten. Ii urasc. Si pe ei si pe mine.
Am incercat toate tratamentele, regimurile si doctorii posibili si imposibili. Am intrat in comitetul de cercetare medicala a distoniei, am infiintat Socitatea de distonie din Anglia. Viata mea era orientata spre un singur tel: sa contribui la gasirea unui leac pentru aceasta boala. Nu-mi doream decat sa-mi vad copilul sanatos, din nou.
Treptat toleranta lui Geroge fata de boala sa m-a invatat ce inseamna iertarea, dar teama m-a adus aproape de colaps. Atunci, o prietena m-a tarat aproape cu forta la un grup de meditatie. Dupa ce am exersat zilnic, o perioada, am inceput sa sesizez un sentiment de pace inlauntrul meu. Pana atunci daruisem doar cand viata fusese buna cu mine; acum dragostea parea sa intreaca puterea mea de intelegere.
Mi-am dat seama ca George a fost profesorul, iar dragostea lectia de viata pe care mi-a predat-o.
Am inteles atunci ca George a fost si fusese intotdeauna George- un pic sucit, un pic altfel decat ceilalti copii, dar tot fiul meu. Nu ma mai simteam prost pentru ca trupul lui nu era drept. Am acceptat faptul ca nu o sa creasca mare, ca nu va avea acelasi viitor ca oamenii normali... Dar el a crescut cu multa rabdare, mai multa ambitie, si mai mult curaj decat toti cei pe care-i cunosc.
In cele din urma, datorita tratamentului, starea lui George s-a stabilizat si functionarea gurii si a mainilor lui s-a normalizat. Nu-si putea controla picioarele....avea inca nevoie de carje, zbura la vale cu o energie nepotolita care i-a castigat un loc in echipa olimpica a persoanelor handicapate. Nu putea merge, dar reusea, chiar foarte bine sa schieze.
Dupa ce a implinit optsprezece ani, a reusit sa indrepte un picior. A renuntat la una din carje. O luna mai tarziu, o arunca si pe cealalta. Schiopata inca la mers, dar...mergea fara sa fie ajutat. A venit sa ma vada la putin timp dupa aceea. Stateam in usa si ma uitam la tanarul acela inalt, bine facut, care trecu pe langa mine, si intra in casa.
- Buna mama, spuse zambind. Te invit la dans?

Am ascultat la o reintalnire a colegilor de liceu, cum fiecare se lauda cu succesele copiilor lor:
- Fiul meu e muzician.
-Fiica mea e medic.
Cand in sfarsit, mi-a venit si mie randul, m-am simtit cea mai mandra mama:
-Fiul meu, merge. Si e perfect.
Sharon Drew Morgen
#395188 (raspuns la: #394567) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce este dragostea? - de Tot Areal la: 29/08/2009 14:35:33
(la: POVESTIRI CU TALC(V))
O intrebare frecventa pe Google pare a fi: “Ce este dragostea?“… Ei bine, cea mai frumoasa explicatie am auzit-o cu cativa ani in urma de la o prietena asistenta medicala.
Zilele astea ploioase mi-au reamintit povestea pe care astazi m-am gandit sa o impartasesc cu voi.
“Era o dimineata aglomerata la cabinet cand, in jurul orei 08:30, intra un domn batran cu un deget bandajat. Imi spune imediat ca este foarte grabit caci are o intalnire fixata pentru ora 09:00. L-am invitat sa se aseze stiind ca avea sa mai treaca cel putin o jumatate de ora pana sa apara medicul. Il observ cu cata nerabdare isi priveste ceasul la fiecare minut care trece.
Intre timp ma gandesc ca n-ar fi rau sa-i desfac bandajul si sa vad despre ce este vorba. Rana nu pare a fi asa de grava… in asteptarea medicului, ma decid sa-i dezinfectez rana si ma lansez intr-o mica conversatie. Il intreb cat de urgenta este intalnirea pe care o are si daca nu prefera sa astepte sosirea medicului pentru tratarea ranii. Imi raspunde ca trebuie sa mearga neaparat la casa de batrani, asa cum face de ani buni, ca sa ia micul dejun cu sotia.
Politicoasa, il intreb de sanatatea sotiei. Senin, batranul domn imi povesteste ca sotia, bolnava de Alzheimer, sta la casa de batrani de mai bine de 7 ani. Gandindu-ma ca intr-un moment de luciditate sotia putea fi agitata de intarzierea lui, ma grabesc sa-i tratez rana dar batranul imi explica ca ea nu-si mai aduce aminte de 5 ani cine este el... Si-atunci il intreb mirata:
“Si dvs va duceti zilnic ca sa luati micul dejun impreuna?“.
Cu un suras dulce si o mangaiere pe mana, imi raspunde:
“E-adevarat ca ea nu mai stie cine sunt eu, dar eu stiu bine cine este ea“.,
Am ramas fara cuvinte si un fior m-a strabatut in timp ce ma uitam la batranul care se indeparta cu pasi grabiti.
Mi-am inghitit lacrimile, spunandu-mi in sinea mea:
“Asta este dragostea, asta este ceea ce imi doresc de la viata!... Caci, in fond, asa este dragostea adevarata ?!… nu neaparat fizica si nici romantica in mod ideal. Sa iubesti inseamna sa accepti ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi si ceea ce inca nu s-a intamplat. Persoanele fericite si implinite nu sunt neaparat cele care au tot ce-i mai bun din fiecare lucru, ci acelea care stiu sa faca ce-i mai bun din tot ceea ce au”.

Viata nu inseamna sa supravietuiesti unei furtuni ci sa stii sa dansezi in ploaie.,
#476649 (raspuns la: #475354) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
io - de Alice la: 02/08/2004 11:21:57
(la: Se cauta un scriitor! Gasitorului buna recompensa!)
nu cred ca adevaratele povesti de dragoste au fost vreodata de vanzare.
si mai cred ca urechile harazite ascultarii unei astfel de povesti is putine si privilegiate.

am mai spus, si pic in pacatul de-a o tot repeta: putini oameni stiu ce-i aia Iubire.
restul se chinuie s-o simta, fara sa gandeasca o secunda la faptul ca diamantele se gasesc, nu se fabrica.

majoritatea povestilor de iubire mor odata cu protagonistii.
am zis 'mor', am gandit altceva, cu siguranta...:(

poveste de dragoste pierduta - de rodiana la: 19/02/2005 20:15:33
(la: poveste de dragoste)
el mi-a spus :"hai sa facem ceva!"
am raspuns: "Ce?"
si a plecat nefacand nimic
acum imi dau seama ca ar fi trebuit sa spun :"hai"
trist dar adevarat
Hi di ho Cristal - de Little Eagle la: 20/02/2005 02:15:15
(la: IUBIREA MEA ESTI TU DOAR TU......)
Iti accept scuzele si nu m-ai jignit deloc,de fapt sunt obisnuit sa fiu luat la tinta,dar uneori e destul de greu sa-ti mentii calmul pe site si la astfel de subiect care in primul rand este un adevar despre o poveste de dragoste reala.
Deci te rog sa accepti si scuzele mele.LOVE &PEACE,
Little Eagle


"It does not require many words to speak the truth."
Chief Joseph(Nez Perce)
#36885 (raspuns la: #36877) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dragostea pe net-O iluzie - de Prism la: 06/03/2005 00:44:39
(la: Dragoste prin Internet)
Dragostea adevarata (nu emfatica) presupune interactiune umana, atingere, miros, vaz...se simte, se aude si de cele mai multe ori apare prin intermediul celui de-al saselea simt. Nu are nimic de-a face cu statutul social, apartenenta de clasa, culoarea pielii, accentul, venitul samd. Chestia este ca intermediata de net, interactiunea umana devine unidimensionala, well, bi-dimensionala ca sa fiu exact ;) mult prea restrinsa ca sa fie completa. Si atunci fiecare dintre parti, presupunind ca nu exista motive ascunse, si Doamne ajuta sint destui de-astia, incearca sa suplineasca lipsa celorlalte senzatii prin imagini create de cuvintul scris...isi creeaza o imagine idealizata despre celalalt. Si atunci apar necazurile generate de lipsa de informatii, sau informatii distorsionate de cuvintul scris pe net. Ca sa nu mai adaug ca mare parte a celora care sint dispusi sa-si caute fericirea/jumatatea pe net sint nefericiti ei insisi, nemultumiti si neimpliniti, umbla pe net in speranta ca cineva le va umple golul interior. Ca sa nu divaghez...Dragostea pe net, daca exista este artificiala si din toate cazurile pe care le stiu, sfirseste in mari, MARI dezamagiri si dureri..
#38354 (raspuns la: #38154) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dragostea... - de donquijote la: 08/03/2005 18:46:16
(la: Dragoste prin Internet)
asa cum o inteleg eu nu poate rabufni prin internet pentru simplul motiv ca presupune nu numai atractie spirituala, ci si atractie sexuala si asta nu se poate fara a folosii macar cateva din cele 5 simturi si contact de 'gradul 3' - adica sa schimbi cateva vorbe, fata-n fata la distanta la care poti sesiza nuantele vocii, parfumul... (poti fi intradevar indragostit de o celebritate careia i-ai vazut numai poza si ai auzit-o vorbind la TV? unii poate da, dar cred ca ar trebui sa se duca la doctor sa se caute...)
internetul poate e bun sa pastrezi ceva inceput, sau invers sa ajungi la contactul de gradul 3.
poate sa-ti faca placere sa discuti cu cineva prin internet, sa ai unele din simptomele dragostei (astepti cu nerabdare sa vezi daca ti-a postat ceva, poti ajunge la faza ca deschizi mail-ul de zeci de ori chiar cand stii ca e nici o sansa - caz in care trebuie sa-ti planifici o vizita la un sprcialist..), dar pana la DRAGOSTEA adevarata....
internetul ca mijloc unic de contact, mai putin probabil, si daca se intampla cazul e patologic dupa parerea mea..
oare? - de alura la: 22/03/2005 12:35:50
(la: Cata importanta are diferenta mare de varsta intre parteneri?)
Eu nu sunt de aceeasi parere Tudor. O diferenta de 7-8 ani mi se pare irelevanta, depinde insa si de etapa de varsta in care se gasesc cei doi. Potrivit experientei mele de viata, cand oamenii ajung sa se iubeasca cu adevarat, cand se respecta si se simt impliniti impreuna, trec peste astfel de prejudecati sau obstacole sociale. As zice ca, de obicei, altele sunt motivele indepartarii. Totusi, nu pot nega ca intr-o oarecare masura ai dreptate, din ambele puncte de vedere, dar nu mi se pare corect sa generalizezi. Sunt convinsa ca exista multe relatii reusite care te contrazic. Si eu am trait o poveste de dragoste minunata cu un barbat mai mare cu 10 ani, insa nu diferenta de varsta ne-a indepartat, ci distanta. Ma surprinde totusi faptul ca tu gandesti asa!
dragostea adevarata... - de flori de camp la: 04/10/2005 09:16:52
(la: IUBIRE)
ceea ce iubesti cu adevarat nu uiti, nu ai cum sa uiti. doar suferinta se estompeaza in timp. spunea cineva ca o consideram iubire adevarata doar atunci cand o pierdem si nu i-am determinat noi sfarsitul. eu una i-am pus capat relatiei...iubirii adevarate. ma doare...sunt trista...dar ma bucur ca am cunoscut-o chiar daca a fost doar pentru putin timp...si nu vreau sa uit..efectiv nu vreau sa uit...tot ceea ce am simtit, ce am impartasit si imi este dor de ceea ce nu am reusit sa mai traim impreuna...daca este iubire adevarata o traiesti cu bucurie chiar daca nu mai sunteti impreuna.
dragostea nu dispare - de sharpchuter la: 09/10/2005 16:21:09
(la: Dragostea dispare odata cu trecerea timpului?)
depnde la ce intelegi prin dragoste...
daca pentru tine dragostea e acel sentiment adolescentin care iti da senzatia de fluturasi prin stomac, atunci intr-adevar, dragostea dispare odata cu trecerea timpului.
eu consider ca dragostea adevarata nu e doar un sentiment, e o deczie luata in deplina cunostinta de cauza a ceea ce implica si luata cu responsabilitate.
sentimentele trec, dragostea bazata pe sentimente trece.....
raspuns - de crenguta la: 14/11/2005 10:45:32
(la: Iubire interzisa?)
vreau sa iti spun ceva .
in primul rand , sa stii ca eu am trait intr-o astfel de familie din situatia de care spui. eram copil si mi-am dorit din toata inima ca PARINTII MEI SA RAMINA IMPREUNA < PENTRU CA-I IUBEAM PE AMINDOI ! c-o fi egoist sau nu , nu stiu ! iar acuma realizez ce bine a fost ca parintii mei au ramas impreuna ! daca nu era asa , astazi nu as mai fi putut avea grija de tatal meu batrin , in varsta de 76 de ani!!
mama mea vroia sa divorteze de tata dupa ce tatal meu a inselat-o cu o persoana " FARA MORALA " ( ca sa nu fiu dura !). persoana respectiva era o persoana respectabila in societate, dar care era in particular o femeie cu moravuri usoare. era secretara iar tatal meu contabil la o intreprindere din oras . aceasta femeie era casatorita , avea 2 fete , si avea relatii cu taica-miu si cu mai multi barbati .tatal meu era indragostit lulea de ea si-i facea viata amara lui mama!
eu eram copil si-i iubeam pe amandoi si nu vroiam ca parintii mei sa se desparta !
in casa mea era numai scandaluri taica-miu deseori o batea pe mama !
tatal meu vroia pe o parte sa ramina cu mama dar pe alta nu putea renunta la IUBIREA LUI !
la un moment dat , mama s-a hotarit se gandea sa divorteze , tatal meu tacea .asa cum era tatal meu , mama l-a iubit desi se simtea inselata ! el vroia si cu sotie si cu amanta !cu amanta sa se iubeasca si sotia sa-i spele sa-i calce etc .apoi lucrurile au ramas la fel, apoi vrand nevrand anii au trecut, a trebuit sa parasim orasul si am fost nevoiti sa ne mutam intr-un centru Universitar fiindca au urmat pentru mine anii de studii.
de multe ori cind venea furios acasa ,si o batea pe mama , eu eram intre ei ! uite asa a fost tot timpul !
dc n-au divortat ? nush ..dar astazi privind in urma , eu am iesit din toate aceste necazuri mai intarita . mie cind mi-a fost greu , ma rugam la Dumnezeu sa ma intareasca si Dumnezeu a facut-o ! Numai Dumnezeu mi-a dat putere sa trec prin toate ! Dar in tot acest timp n-am incetat nici un moment sa-mi iubesc tatal ! intotdeauna i-am iubit si pe tata si pe mama . la inceput aveam resentimente fata de femeia care distrusese ce era mai frumos intre parintii mei ( mama imi povestise cit de mult se iubeau ei la inceput ), dar mai apoi Dumnezeu mi-a dat putere sa o accept. apoi dupa o vreme
mama mea a murit . tatal nu s-a recasatorit dupa moartea mamei .
eu chiar ma gandisem ca tata s-ar putea recasatori cu femeea aceea, si eram pregatita sa accept aceasta casatorie dar n-a facut-o!
in prezent tatal meu locuieste cu mine . are 76 de ani ! e batrin si ma are doar pe mine ..si sintem fericiti !
imi aduc aminte cit a plins tata la morga cind mama era pe masa..
plingea si o saruta pe mama , care ( fiind moarta ) era rece si uda ..
in schim de cealalta femeie , nu mai stiu nimic . desi a ramas vadav l la 60 de ani , varsta nu ar fi trebuit sa fie un impediment in calea iubirii lor ..
nu vreau sa mai fac alte comentarii ..
apoi cred ca m-ai inteles gresit . eu nu o acuz pe flory, dar eu apreciez dorinta ta de a-i spune cuvinte care s-o mangaie , este foarte bine si frumos ceea ce faci .ea are nevoie de incurajarile oamenilor , dar in acelasi timp , noi trebuie sa ai spunem Adevarul .
caci dragostea fara adevar , inseala !vezi tu , Dumnezeu iubeste dar si spune lucrurilor pe nume !
apoi vreau sa spun ceva . mie imi pasa de oameni , dar nu ascund Adevarul .pentru mine fiecare om e important pentru ca in ochii lui Dumnezeu fiecare om e VALOROS ! dar Dumnezeu spune pacatului pe nume ! ( nu ma refer la cineva anume )


nu stiu cum ai tras tu concluzia ca as fi spus ce as fi spus cu ura ?!
iar apoi , eu ma referam la situatii in general , nu la situatia lui flory!


daca cineva m-ar intreba daca as schimba situatia de suferinta cu cea de destramare a familiei , te asigur ca de 100 de ori as accepta suferinta ! astazi , cind stau la masa cu tatal meu , deseori imi dau dau lacrimile la faptul ca va veni o zi cind nu va mai fi ..
eu nu stiu ce varsta ai . eu oricum pina la varsta mea am trait destule ! destul cit sa pot deosebi o dragoste adevarata de una falsa pe nedrept numita deseori IUBIRE ..!











(
#87314 (raspuns la: #87277) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
televiziunea - aceasta Fata Morgana - de _PhaetoN_ la: 05/12/2005 20:43:54
(la: Spectacolul televiziunii)
Mie, personal, televiziunea mi se pare o "gaselnitza" a secolului in care traim, cu parti bune dar si cu partile ei nefaste. Aparuta cu aproximativ cincizeci de ani in urma, si-a castigat un loc important in viata multora.
Prin televiziune, lumea reala poate deveni virtuala. Simturile tale nu mai au contact direct cu realitatea iar creierul incepe sa analizeze doar "modele" oferite de altii. Ca sunt bune sau rele, asta, incet-incet, intr-o astfel de lume virtuala, nu mai putem deja sa discernem obiectiv. Multe din comportamentele si deciziile noastre sunt dictate in mod direct si de multe ori inconstient de ceea ce vedem la televizor. Acolo sunt staruri, oameni de bine, analisti sau povestiri adevarate care se pot constitui in tot atatea modele sau cadre de referinta pentru atitudinile si comportamentele ulterioare. Se poate evita asta? Din fericire da. Cum? Primul lucru care imi vine in minte este testarea realitatii in mod direct si nemijlocit.
Pe de alta parte din ce in ce mai multi oameni isi cumpara din ce in ce mai multe televizoare la care se uita din ce in ce mai mult. Prin televiziune ti se poate naste impresia, falsa de altfel, ca poti avea acces la multe lucruri la care in mod normal nu poti avea acces. Astfel poti trai o poveste de dragoste telenovelista iar in viata de zi cu zi sa nu fi intalnit niciodata dragostea, poti trai intr-o vila de lux cu dormitoare cu saltele cu apa si room-service cand de fapt vechea ta canapea nu prea mai are arcuri grozave pentru spatele tau, poti conduce ultimul tip de Mercedes identificandu-te cu diverse personaje interlope cand in realitate uneori alegi sa mergi pe jos pentru ca sa faci economie la banii de tramvai, te poti infrupta din mancaruri rafinate iar frigiderul tau sa nu aiba mai mult de doua feluri de mancare inauntru, poti sa conduci tara identificandu-te cu ideiile unor anumiti politicieni cand in realitate nu poti tine nici macar un discurs foarte inchegat cu administratorul blocului sau vecina de deasupra care iti tine lectii de viata.
Prin televiziune vedem o lume, credem ca simtim acea lume vazuta acolo, ne identificam cu ea, ajungem chiar sa credem, apriori, in existenta ei, cautam de multe ori cu cu incrancenare sa suprapunem aceste modele peste realitate, sa regasim in jurul nostru ce am vazut le televizor, dar de cele mai multe ori (atunci cand de putine ori avem ocazia) descoperim ca exista multe lucruri care nu se potrivesc si atunci iluzia se spulbera si ne intoarcem din nou la virtual acolo unde, selectand canale, ne putem realimenta lumea virtuala.
Asadar chiar pot spune teleziunea este un miraj, o fata morgana a timpurilor noastre.
televiziunea - aceasta Fata Morgana - de _PhaetoN_ la: 05/12/2005 20:43:54
(la: Spectacolul televiziunii)
Mie, personal, televiziunea mi se pare o "gaselnitza" a secolului in care traim, cu parti bune dar si cu partile ei nefaste. Aparuta cu aproximativ cincizeci de ani in urma si-a castigat un loc important in viata multora.
Prin televiziune lumea poate deveni virtuala. Simturile tale nu mai au contact direct cu realitatea iar creierul incepe sa analizeze doar "modele" oferite de altii. Ca sunt bune sau rele, asta, incet-incet, intr-o astfel de lume virtuala, nu mai putem deja sa discernem obiectiv. Multe din comportamentele si deciziile noastre sunt dictate in mod direct si de multe ori inconstient de ceea ce vedem la televizor. Acolo sunt staruri, oameni de bine, analisti sau povestiri adevarate care se pot constitui in tot atatea modele sau cadre de referinta pentru atitudinile si comportamentele ulterioare. Se poate evita asta? Din fericire da. Cum? Primul lucru care imi vine in minte este testarea realitatii in mod direct si nemijlocit.
Pe de alta parte din ce in ce mai multi oameni isi cumpara din ce in ce mai multe televizoare la care se uita din ce in ce mai mult. Prin televiziune ti se poate naste impresia, falsa de altfel, ca poti avea acces la multe lucruri la care in mod normal nu poti avea acces. Astfel poti trai o poveste de dragoste telenovelista iar in viata de zi cu zi sa nu fi intalnit niciodata dragostea, poti trai intr-o vila de lux cu dormitoare cu saltele cu apa si room-service cand de fapt vechea ta canapea nu prea mai are arcuri grozave pentru spatele tau, poti conduce ultimul tip de Mercedes identificandu-te cu diverse personaje interlope cand in realitate uneori alegi sa mergi pe jos pentru ca sa faci economie la banii de tramvai, te poti infrupta din mancaruri rafinate iar frigiderul tau sa nu aiba mai mult de doua feluri de mancare inauntru, poti sa conduci tara identificandu-te cu ideiile unor anumiti politicieni cand in realitate nu poti tine nici macar un discurs foarte inchegat cu administratorul blocului sau vecina de deasupra care iti tine lectii de viata.
Prin televiziune vedem o lume, credem ca simtim acea lume vazuta acolo, ne identificam cu ea, ajungem chiar sa credem, apriori, in existenta ei, cautam de multe ori cu cu incrancenare sa suprapunem aceste modele peste realitate, sa regasim in jurul nostru ce am vazut le televizor, dar de cele mai multe ori (atunci cand de putine ori avem ocazia) descoperim ca exista multe lucruri care nu se potrivesc si atunci iluzia se spulbera si ne intoarcem din nou la virtual acolo unde, selectand canale, ne realimentam lumea virtuala.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...