comentarii

povesti de toamna


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
ruth again - de Cri Cri la: 27/04/2006 00:23:15
(la: .)
frumos... povesti de toamna cu frunze incapatzanate verde, povesti in povesti...
Ma intreb uneori daca Zmeul din poveste nu avea si el povestea lui, daca nu era povestea lui mai pura si mai dreapta decat a lui Fat Frumos. El doar pe Cosanzeana o vroia, nu lupta, nici faima, nici jumatate din imparatie...
Si plang si-acum citind Greuceanu... plang cu plansul Mamei Zmeilor: "M-ai mancat fripta, Fat Frumos...". Povestea ei e cruda, multe povesti sunt nedrepte. Traim cu ele in propria noastra poveste, traim cu ce stim si ce visam si inima bate, se frange, se induioseaza, tresare...
Pentru ca fiecare dintre noi avem inima, uneori nu mai e aer, uneori nu mai e soare, uneori nu mai e "afara"... privim lumea doar printre vitraliile pe care ni le-am desenat:)
#119097 (raspuns la: #118982) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de anitzasmile la: 20/10/2008 13:45:18
(la: Povestea)
pai da...la mine e o clipa fiindca stau prost cu imaginatia.dar daca fac un efort, clipa se transforma-n toamna :).o toamna aramie, cu sclipiri vesele de lumina ce bat tocmai in fereastra mea, cu nostalgii imprastiate de vantul racoros si neastamparat, cu linistea zorilor de zi, cand ai senzatia ca tot pamantul doarme, doar tu stai si veghezi...cu serile tarzii in care asculti povesti de toamna :)
#353676 (raspuns la: #353627) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Poveste de iarna - de Dinu Lazar la: 24/12/2003 05:46:56
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Povestea porcului

Ce se intimpla; intr-o toamna rubinie si neasteptat de calda un mare nume in publicistica europeana, editor la o mare revista foarte citita in Europa da un mail unui fotograf roman; dom`le, platesc atit, poti sa-mi faci un program sa vad si eu tara sa scriu citeva pagini? Si sa-mi faci si niste poze sa ilustram.
Romanu` raspunde ca da, si se apuca de lucru; editorul venea prin noiembrie, dar era o toamna frumoasa, asa ca aranjaza sa-l duca pe editor la un peste la protzap in delta, apoi prin nordul Moldovei la manastiri; da telefoane, aranjaza cazari si mese, ca la fetze simandicoase.
Vizita editorului dura o saptamina fix; e luat de la Aeroportul Otopeni, dus la Tulcea, suit pe bampor, dat drumu` la taraf si pescarie, plimbat, Dunare frumoasa si vin roshu; apoi e dus la Agapia, chef, maici, picturi de Grigorescu, si tot asa, Arbore, Sucevitza, Moldovitza, poale in briu, urda, mamaliga, slujbe, discutii, tochitura moldoveneasca, sarmale si bulz. Trece saptamina si cu greutate se extrage editorul din frumusetea tarii ca sa se suie in avion.
Mission accompli, cum s-ar spune pentru fotograful care este.
Trec zilele, trec citeva saptamini, si prin decembrie apare in revista cu pricina, aia independenta si europeana, un articol pe citeva pagini, bogat ilustrat, despre tzigani si copii strazii din Bcuresti, prin care oras editorul nici nu trecuse, ilustrat cu pozele fotografului, care ... aaa... nu le facuse de fapt niciodata.
Cam asa se scrie istoria, si am incalecat pe o sa si v-am spus povestea asa.
Si mai am povesti, dar o sa le spun data aviatoare, daca va exista interes...
#7211 (raspuns la: #7196) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ca de-o fi, s-o povesti si n - de cosmacpan la: 22/08/2005 23:54:44
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
ca de-o fi, s-o povesti
si noi o vom auzi.
noi normali? ori anormali?
augustu-i pe sfarsite
toamna-n fructe parguite
se rastoarna in panere,
hai intrudere si-om mere.
ca de pere si gutui
cu puf galben amarui
tot vom fi de-acum satui.
#67152 (raspuns la: #67150) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ca o frunză, toamna - de cosmacpan la: 23/09/2008 19:31:45
(la: de unul singur........)

Lumina pipaie fiecare frunză
Dându-i fiecăreia propria culoare
Regină ce împarte zâmbete discrete.

În arşita zilei toate frunzele mor
Neclintite, inundate, sunând a gol
O ploaie ar rupe tăcerea-n fâşii
Iar frunzele n-ar mai murii.

În noapte, frunzele se fac că dorm
Pândind adormirea din pom în pom
Şi-ascultă cum cresc rădăcinile.

Eram frunza şi tu erai toamnă
Păstram lumină, ploaie, vânt şi spaimă
Frunzele vii uită lecţiile trecutului
Rădăcinile povestesc totul pământului.

Si incepu Seherezatul a povesti iar... - de cosmacpan la: 27/06/2009 15:05:15
(la: povestea cestii de cafea si a ombilicului opalin)
ah da…de la ultima ceasca de ceai de verbina…cine Doamne a mai scornit ca ceaiul de verbina aduce fericire si noroc in dragoste? numai o baba urecheata cu pielea din talpi crapata putea sa-nteleaga asa o nerozie (ii ca-n snoava aia: acasa ti-I fecioru? nu, nu da cu chisoru, ii plecat la sapa? doar ce I-am dat apa, babo, tu esti surda? fac maica si urda…) ca daca ar sti verbina cate sa mai spun pa seama ei s-ar face albatrea de indignare…pai nu ca zic io, da prea o cauta lumea cu lumanarea…pa dragoste, bat-o boalele s-o bata, ca doar de la ea i s-o tras…si de la noaptea aia de ciresar…dar-ar martzea-ntre tunuri cu toata racoreala ei si mana-s-ar toate necazurile asa sa se umfle ca floarea uscata ce tresalta a viata in apa clocotita…ca doar ce intrase sultanul in haream si s-aseza pa sofalea ceea de broncart si dupa ce sezu asa cale de fro trei batai di inima cat sa-I vina rasuflarea, prinse a bati din palmi ca sa-I aduca un ceai si sqa-I vie cadana cea noua ca sa danseze pa mese si pa scaune ca la petrecerea burlacilor. Ei si unde nu sa umplu camera de aroma ceaiului de verbina de cea rosie ca sangili si de dupe perdele prinse a susura din chimbale si-alaute si a sa tangui ca dintre voalele noptii isi facu aparitia mandra craiasa, care tzushti pa masa numa in ilic, mai sus da buric si salvari trei sferte ca sa te imbete mai si unde nu prinse a se-ncolaci pe dupe muzica de ziceau ca-si facuse stagiu la Bamboo intr-o dupeamiaza de toamne…si sorbea beiul nostru de sultan care sade pa divan ceai divin cu-n strop di vin si cadana sa-nvartosa ca de Luciu ei, bolesti trei ani grei si Le sko ala, sunetele-n sala de te minunezi si nu poci sa crezi…si cum sa-nvartea si sa strecura pe dupe sultan ce gemea aman-aman, dar chinu-I era in van, ca ea nu-l lasa ci mi-l mesterea cu-al ei ombilic opalin si mic si il zapacea, mana-i tremura, fleasca il facea…numai ochi era…si nu-sh cum facu napraznica de scapa piciorul stang drept in fata padishahului de-I zbura ceasca intr-o parte, farfurioara intr-o parte iar ceaiul de verbina se lasa-n surdina pe barbie-n jos…si uite asa ma trezii eu cu trei dinti lipsa subt buza mea de porcelan, farfuria cioabe si sluga cea zanatica trimmisa sa spele la greajd vitele de uscaciune…si daca ar fi numai atat, dar sultanul padishah o poruncit sa arunce toate ceaiurile din camara, pe mine sa ma zvarle la gunoi si sa nu mai auza decat de tuica fiarta beuta din ciocanele ca n-au toarte ca a mele…da un suflet milos ma lua si puse la pastrare in saltarul aista ca poate o-I fi buna si eu la ceva…ei si-n-calecai pe-o sha si in praf m-oi legana da nu stiu daca sa va spui ori sa tac…cum ce sa spui? Pai povestea pestisorului de sticla si a mileului de macrameu…

dar asta-i alta poveste si pana imi aduc aminte ce sa mint mai las noaptea sa treaca cu mos iene pe la gene
Imblanzirea harfei: Poveste taoista - de Tot Areal la: 23/09/2009 10:27:52
(la: POVESTIRI CU TALC(V))
Demult, in valea Lungmen [Cheile Dragonului, in Honan] crestea un arbore de paulownia, adevarat rege al padurii. Coroana lui se inalta pana la stele, iar radacinile ii erau adanc infipte in pamant, incolacite in jurul dragonului de argint, locuitor al taramurilor subterane. Se zice ca un vrajitor de seama a facut din lemnul acestui copac o harfa, a carei indaratnicie nu putea fi supusa decat cel mai mare dintre muzicieni.
Multa vreme harfa s-a aflat la curtea imparatului Chinei, dar toti cei care au incercat s-o faca sa cante au esuat. Oricat s-ar fi straduit, de pe corzile ei nu iesea decat note ascutite de dispret, care nu aduceau nici pe departe cu melodia pe care ei incercau s-o cante. Harfa era in asteptarea adevaratului ei stapan.
In cele din urma, a venit si Peiwoh, printul cantaretilor la harfa. Cu o mana blanda a mangaiat instrumentul, asa cum ai mangaia un cal naravas si i-a atins usor corzile. A inceput atunci sa cante despre natura si anotimpuri, despre munti si ape curgatoare si a trezit la viata amintirile arborelui de paulownia! Vantul caldut de primavara s-a jucat din nou printre crengile lui; apele involburate, dansand la vale, s-au inveselit la vederea florilor imbobocite; s-au auzit din nou vocile miilor de insecte bucurandu-se de venirea verii, ropotul placut al ploii, cantecul cucului. Din departare a parut sa auda si glasul amenintator al unui tigru - ecoul vaii i-a raspuns; acum a venit toamna - in noaptea tacuta, luna, ascutita ca un tais de sabie, stralucea deasupra ierbii acoperite de bruma. In fine, a venit si iarna - uneori, stoluri de lebede albe se invarteau printre fulgi, alteori grindina se abatea cu bucurie patimasa asupra cremgilor.
Apoi, Peiwoh a schimbat nota si a cantat despre iubire. Varfurile copacilor s-au leganat in vant, ca un tanar indragostit cazut pe ganduri. In inaltimi, un nor alb si stralucitor a traversat cerul - marturie a trecerii lui, pe pamant s-au intins umbre lungi, negre ca disperarea. Peiwoh a schimbat din nou tema, cantand de data asta despre razboi, despre zanganitul sabiilor si tropotul cailor. De pe corzile harfei s-a inaltat ecoul furtunilor din Lungmen, al fulgerului-dragon, al avalanselor rostogolindu-se ca tunetul printre munti.
Extaziat, monarhul l-a intrebat pe Peiwoh care este secretul sau. "Sire, a raspuns el, ceilalti au esuat pentru ca au vrut sa cante despre ei insisi. Eu am lasat harfa sa-si aleaga singura melodia si n-am stiut pana unde e harfa si de unde incepe Peiwoh."

Aceasta poveste ilustreaza perfect misterul aprecierii artei. Orice capodopera este o simfonie, ale carei corzi sunt simtirile noastre. Peiwoh reprezinta adevarata arta, iar noi suntem harfa din Lungmen. Corzile secrete ale fiintei noastre sunt trezite de atingerea magica a frumosului si vibreaza ca raspuns la chemarea lui. Suflet cu suflet comunica; auzim ceea ce nu este rostit, vedem ceea ce nu ni se arata in fata ochilor. Maestrul cheama la viata note despre care noi insine nu stiam ca exista. Amintiri de mult uitate reinvie, cu noi intelesuri. Sperante inabusite de temeri, dorinte la care nu indraznim nici sa ne gandim, toate ies glorioase la lumina. Mintea noastra este panza pe care artistul pune culoare; nuantele pe care le foloseste sunt, nici mai mult nici mai putin, decat propriile noastre simtiri, clarobscurul picturii se naste din lumina bucuriei si umbra tristetilor noastre. Asa cum noi existam gratie operei de arta, opera de arta exista si ea gratie noua...

Sursa: Cartea ceaiului / Okaura KAKUZO, Bucuresti: Nemira, 2008, pp. 83-86.,/u>
#484449 (raspuns la: #483014) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Poveste din liceu - de (anonim) la: 31/08/2003 11:53:41
(la: Poveste din liceu, in cheie nostalgica.)
Am avut si eu colegi ca ea.
Nu stiu ce s-a ales de ei/ele astazi.
Sper ca s-au realizat desi multi dintre ei probabail ca au avut soarta celei descrise de tine .
Cind nu-ti fixezi un tel si nu te zbati sa ajungi la el vei deveni ca cea din povestea ta....
Imi pare rau pentru fetita ei ca ea nu are nici o vina....
Poveste din liceu....... - de (anonim) la: 04/09/2003 06:38:38
(la: Poveste din liceu, in cheie nostalgica.)
O poveste ca oricare alta din care nu am inteles ce sentimente au incoltit in sufletul tau,al colegului probabil ceva mai bine realizat sau situat.Fiecare dintre noi a gresit macar o data in viata dar nu oricare dintre noi a avut puterea sa recunoasca sau sa se rupa de trecut si sa-si construiasca o alta viata,un alt viitor......Si daca nu ar exista si o categorie care pierde in fata vietii cum s-ar mai putea simti bine ceilalti,ca tine,pseudoinvingatorii????
am scris "lautari" Alice... - de sanjuro la: 17/10/2003 05:47:17
(la: Prietenia si prietenii)
...ca Bazarca erau un lautar celebru pe vremuri, prin Valea Calugareasca.
Ionel Fernic a scris celebra romanta: "Iubesc femeia" pe drumul de intoarcere de la Ceptura la Ploiesti, intr-o dimineata de toamna tarzie...Ehei ce vremuri! Era o carciuma de-i spunea "Pisica Alba", cu clienti de soi, unde stateau birjele una dupa alta in sir lung, pentru ca atunci cand carciumarul da cep la butoi nou, isi anunta clientii din vreme. Si cheful dura zile-n sir. Cand se spargea cheful, lautarii mergeau inainte, cantand inghesuiti in prima birja, si celelalte birje ii urmau prin centrul orasului. Erau negustori de petrol, de carbune si stofe, care aduceau bani buni urbei lu' Nea Iancu. "Dusmani" in afaceri, dar prieteni la chefuri, vezi bine!
Asa imi povestea bunicul, Dumnezeu sa-l odihneasca.

sanjuro
#1531 (raspuns la: #1521) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
TOAMNA - de (anonim) la: 17/10/2003 06:55:58
(la: Cele mai frumoase poezii)
Am tras sforile toamnei
şi-am scris strâmb, pe uşă,
inventar !!

Acum,
hai să-mpărţim toamna
şi la partaj să luăm
o frunză tu, o frunză eu,
cinci vise tu, cinci vise eu
şi tăcerea,
apusul ţi-l las ţie.
ploile le voi lua eu,
iar tu o să ai toate furtunile
stoarse de ultimele picături de vlagă.
cu răsăriturile va fi mai greu.
sigur ne vom târgui
ca-n piaţă.
am să ţi le cedez, totuşi,
numa ca să-mi laşi mie
nopţile
şi toate neîmplinirile mele
de fiecare zi

#1534 (raspuns la: #1310) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
TOAMNA - de Alexia la: 17/10/2003 07:01:43
(la: Cele mai frumoase poezii)
Am tras sforile toamnei
şi-am scris strâmb, pe uşă,
inventar

acum,
hai să-mpărţim toamna
şi la partaj să luăm
o frunză tu, o frunză eu,
cinci vise tu, cinci vise eu
şi tăcerea,
apusul ţi-l las ţie.
ploile le voi lua eu,
iar tu o să ai toate furtunile
stoarse de ultimele picături de vlagă.
cu răsăriturile va fi mai greu.
sigur ne vom târgui
ca-n piaţă.
am să ţi le cedez, totuşi,
numa ca să-mi laşi mie
nopţile
şi toate neîmplinirile mele
de fiecare zi

Toamna - de ofemeie la: 18/10/2003 08:54:28
(la: Poezii proprii)
Frunzele toamna-mi zbuciuma ochii
Si ploaia-mi inunda vidul din suflet.
Noroiul ma misca
Vantul m-aduna
Si-ncerc sa trec,
Lasandu-mi crengile mintii-napoi.
Si frig in oase...
Si umed in carne...
Ma face sa fug.
Schimbare si gol...
Lasare...si dor
O toamna ce vine;
Un suflet ce spera.
Alexandra
si totusi este si toamna la Paris..Daniel, - de JCC la: 23/10/2003 06:04:19
(la: E deja iarna la Paris)
Daniel, daca te duci la Meudon la Foret, intri in padure, dar alege o zi fara ploie, o zi rara insorita :-)),
o sa admiri schimbarea de culoare a frunzelor, galben, auriu, aramiu, verde..
ia-ti o pereche de manusi groase de gradinarit, ca sa nu fi intepat, si un sac,
aduni castanele comestibile (chataines) de pe jos, o placere apoi acasa sa le prajesti in tigaie... miam, miam ..

te duci in padurea de la Fontainebleau, in grup cu prieteni, un cunoscator de ciuperci, gasesti galbiori (lactari), ciupercile gri, si inca alte soiuri comestibile..
in unele locuri gasesti atatea soiuri de muschi, de toate nuantele de verde, magnific

astea sunt doar pretexte de plimbare, sa admiri natura, sa vezi cate o veverita, cred ca Iulia ar fi tare incantata.. sa vezi ce desene de veverita ti-ar mai face...si ce-ar mai povesti..
sunt pretexte pentru a face un pic-nic, pentru a respira altceva decat aerul (40 Km la ora.., ne intelegem :-) ) din aglomeratia pariziana, pretextul de a se re-gasi cu prieteni, de a juca mingea, de ce nu? de a face poze..
Toamna - de Coralie la: 23/10/2003 13:58:26
(la: A venit toamna...)
imi place mult toamna, natura este atat de frumoasa, in Alpii de Sud, muntii Coastei de Azur, sunt toate nuantele de culori:
rosu aprins (frunzele de sumac), galben

stransul strugurilor (este o regiune viticola, are si 2 AOC), bautul mustului in pivnita productorului, scoaterea vinului cu reuniuni imense, toti prietenii se aduna la productor, in plus de familie
se termina cu cina, gratar (câte un purcelus salbatic vânat) si cantece multe, mai ales de vânatoare, ca mai toti sunt vanatori in regiune..

Marea ia o culoare de toamna, speciala, sa vad valurile caare se sparg, pe mare nu mai este aglomeratie..
toate barcile si "barcutele" turistilor au parasit-o...

Un pic ca si cum totul se odihneste, isi reia suflul dupa vara..
si chiar daca ploua cate o data, cerul devine azur repede..
si apoi? vara si primavara este in suflet
Toamna, - de Alice la: 24/10/2003 02:41:06
(la: A venit toamna...)
aleg amintiri cum faceam odinioara cu fasolea bunicii: una buna - colea-n bolul asta alb!, doua rele - la gunoi!
"Hei, Alice, veti striga, d’aia nu inveti niciodata din greseli", imi veti zice si n-am s-aud nimica!
Toamna, Dumezeu ma uluieste iar, aratandu-mi ca inca-i sunt draga: un zambet de nicaieri in suflet, un fado portugues...
Inca un an in documente, toamna. Dar inca unul nu-i semn de dram de-ntelepciune-n plus.
Toamna lupt sa nu-mi pierd frunzele. Au pis aller, sa nu ma piarda ele pe mine, in judecata mult prea aspra.:)
Toamna-i o gutuie galbioara in care tocmai mi-am infipt dintii...
Vreti?
Astept toamna pt. dimineti - de ofemeie la: 24/10/2003 02:48:08
(la: A venit toamna...)
Diminetile de toamna sunt magnifice!Cand rasare soarele si-mi bate in geam,deschid larg fereastra si inspir aerul rece.Imi place frigul asta linistitor,si-mi mai place sa-mi iau cafeaua aburinda,foile de calcul si sa ma asez in fata calculatorului pentru a vedea ce mai e in lume.Mi s-a intamplat nu numai o data sa ma impresia ca dimineata e seara si asta imi alunga somnul(seara ma culc tarziu-nu am somn).Imi place sa privesc vantul ce misca copacii...Aici,in Montpellier nu e chiar toamna aia frumoasa de la noi.E rece dar umed si e un vant de te ingheata de aceea ador diminetile.E calm...linistit.Alexandra
Toamna - de (anonim) la: 25/10/2003 23:22:40
(la: A venit toamna...)
Alexandra ai trait vre-o toamna in Bahamas?
Diminetele sint calde dar suportabile ,daca este o briza dinspre ocean vezi frunzele de palmier fluturind in vint,apa-i calda si de culoare verde albastruie de-i vezi fundul...pesti multi dar nu in toate zonele din cauza turistilor.Imi iau masca si aparatul de respirat si tusti in apa de pe catamaran...la prinz este foarte cald ,iti faci un ten de nota zece,mai bei un paharel de Bacardi amestecat cu suc de fructe,mai tragi o undita,mai tragi un scaldat. Se lasa seara si oceanu-i linistit ca si un lac. A venit timpul sa mergi accasa.Intind pinzele dar daca nu-i vint pornesc motorul Mercury si incetisor ,incetisor catre casa de pe coasta lui Nassau. O alta noapte de toamna ,sau vara ca nu mai stiu ,o alta zi....
#2160 (raspuns la: #2029) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Alexandra, - de lmm la: 28/10/2003 07:41:32
(la: o poveste...)
trebuie sa iti spun ca am ris de m-am prapadit(vorba vine numai!),ma bucur ca ai humor, imi era teama ca te vei supara ca ti-am alterat nostalgia de toamna....


daca imi permiti il ignor pe Valentin pentru ca mi se pare mai atragatoare povestea cu fiintele fara nume....;))
ok, nu motanul... ;desi ador motanii si motanele...aaa, pisicile...

....si in prag apare O broasca mare cit toate zilele, am incercat sa tip, nu iesea nici un sunet,maxilarul mi-a amortit, vroiam sa tip si gura nu mi se deschidea.Broasca se misca incet spre mine , imi sare in brate, se repede la buzele mele si dupa o scurta atingere(nu fii dezamagit ,papadie!)incepe sa creasca, sa creasca si pielea incepe sa ii cada si......
va rog mai departe... Alice,ajutor...
#2419 (raspuns la: #2396) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ati fost toamna la Iasi? - de (anonim) la: 28/10/2003 19:10:22
(la: ATI FOST TOAMNA LA IASI?)
Am fost toamna la Iasi.
Am fost si eu studenta in Iasi, mi-am petrecut si eu acolo cateva toamne. Sunt pline de poezie, de doruri multe, de emotii puternice, de frunze ruginii si miros de tinerete nebuna, toamnele din Iasiul studentiei mele.
Si asa vor ramane mereu, oricate toamne vor urma si indiferent unde voi numara frunzele acestui anotimp.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...