comentarii

poze ziarul dreptatea


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
FALSUL "POGROM DE LA ABATOR" SI LUNGUL DRUM CATRE ADEVAR - de Bogdan la: 22/10/2003 05:11:19
(la: A existat holocaust in Romania?)
Draga valentinb, ai scris asa:

#1796 - Comentariu adaugat de valentinb la mar 21 Oct 2003 - 20:03 (...)orice OM care a pierdut 20 din membrii familiei la pogromul de la abator (...)adica acu o sa se gaseasca vreun doct care sa spuna ca marele iorga i-a indemnat pe legionari sa omoare evrei..(...)


**

1. Iata mai jos cate ceva care s-ar putea sa te intereseze. Si nu numai pe tine. Daca ai argumente care pot dovedi contrariul, le astept. Am spus argumente, nu vorbe aruncate degeaba.

(link la text http://www.geocities.com/alkimistul/ml/pogrom.html )

FALSUL "POGROM" DE LA ABATOR

-Profesorul universitar, Dir. al Abatorului, Radu Ieftimovici, spulberã legenda comunistã privitoare la "pogromul" de la Abator din Ianuarie 1941-

"Primele mistificari privind acest subiect, apartin ziaristului sovietic Ehrenburg in 1945, (intr'o conferinta la Atheneu), aplaudat de Ion Calugaru, Mihail Sadoveanu, C. I. Parhon, Traian Savulescu s.a., dand mana libera lui Nicolski si Draghici pentru exterminarea care a urmat. Au continuat cu acuze dl. Sandu David, presedintele uniunii Asociatiilor de Scriitori din Statul Israel, iar dintre romani: Marin Preda, Sergiu Nicolaescu s.a., au colaborat prin scenarii folclorice comuniste acuzand fara dovezi. In anul 1946, procuratura comunista se ocupa de Abator. Sunt chemati toti medicii si muncitorii angajati la abator in anul 1941. Faptele sunt intoarse pe toate fetele, se cauta neaparat vinovati sau tapi ispasitori, dar nu se gasesc si procuratura este obligata sa inchida dosarul. Dintre cei audiati, doar macelarul Horwat crede in pogrom, insa el nu era angajat al abatorului in 1941. In schimb, tinichigiul Segal, evreu, de buna tinuta morala, prezent acolo in 1941, declara ca nu a existat nici un pogrom. Cel cu declaratia falsa, macelarul, dupa cateva luni a fost numit in postul de director al abatorului.

Angajatii Abatorului Bucuresti, revoltati, au semnat o nota de protest impotriva mistificarilor pe aceasta tema in ziarele comuniste. Facsimilul acestui protest a fost inaintat ziarelor "Universul" si "Dreptatea", dar nu a mai fost publicat deoarece aceste ziare au fost reduse la tacere" (Zaharia Marineasa - "Pogromul de la Abator", in "Almanahul Gazetei de Vest - 1994", pag. 144). Iata, mai jos, desmintirea angajatilor de la Abator in anul 1941:

D E S M I N T I R E
"Subsemnatii, medici veterinari si functionari ai Abatorului Capitalei, luand cunostinta de articolele publicate de ziarele "Romania Libera", "Tribuna Poporului" prin care se afirma ca in abatorul Capitalei au fost ucisi ovrei, si de campania care se duce pe aceasta tema, de natura sa discrediteze institutia si oamenii ce o servesc, dam cea mai categorica desmintire, afirmatiunilor facute si declaram pe proprie raspundere ca faptele enuntate mai sus sunt de domeniul fanteziei". Urmeaza semnaturile (37)

Facsimilul scrisorii si semnaturile (pentru cei interesati), au fost deja publicate in ziarul"Expres Magazin", Nr. 13, Aprilie 1992 (laolalta cu declaratiile prof. univ. Radu Ieftimovici), cum si in "Almanahul Gazetei de Vest - 1994). Documentul in original: vezi arhiva ziarului "Dreptatea".

"In afara acestor desmintiri, se adauga argumentul cel mai important care nu poate fi contestat: cartea "Martiriul evreilor din Romania in 1940-1941", cuprinzand documente si marturii, editata de Centrul de Studii al evreilor din Romania in anul 1991, cu un cuvant inainte al Sefului rabin Moses Rosen, carte care are 327 pagini, din care 16 pagini cu fotografii, si in care nu se gaseste nici un cuvant despre existenta vreunui abator.

D-nii Norman Manea, Andrei Pippidi si istoricul Francisco Veiga (intr'o istorie recenta, aparuta la editura "Humanitas"), fiind vorba de o denigrare planificata, nu tin seama de aceste dovezi si continua dusmanos cu acuzatiile asupra unor evenimente care nu au existat.

Despre evreii morti in timpul zisei rebeliuni, acesta fiind un capitol separat, "Cartea Neagra", editata in 1946 de Comunitatea evreilor din Romania, recunoaste conditia de beligeranti, adica cea de luptatori a evreilor in rasturnarea regimului legionar si nu de simple victime ale antisemitismului; numarul evreilor fiind neinsemnat fata de numarul legionarilor morti in evenimentele din Ianuarie 1941. Cercetand cu amanuntime evenimentele din timpul zisei rebeliuni, nu vom descoperi nicaieri vreo condamnare adusa vreunui legionar pentru fapta de a fi ucis un evreu, desi stim cu totii ca Antonescu s'a luptat mult sa descopere o astfel de proba incriminatorie.

Se cunoaste de asemenea ca legionarii au fost ocupati cu apararea institutiilor publice in contra loviturii de Stat antonesciene; in plus, ca si in Revolutia din 1989, ca de altfel in orice situatii de aceeasi factura, periferia orasului, prin elementele ei, isi aduce o contributie violenta si haotica". (Zaharia Marineasa - ibidem -).


2. "Marele Iorga" a fost in anii deceniilor 2-3 din secolul trecut unul din cei mai virulenti antisemiti romani. Relatiile sale foarte bune cu A.C. Cuza, fondatorul gruparii "Liga Apararii Nationale" al carei unic scop era lupta impotriva evreilor, sunt cunoscute.


3. Doritorilor le stau la dispozitie cu lucrari istorice in format electronic sau tiparit. Printre altele,

"Holocaust in Romania?" (editat colectiv, 2001)
"Industria Holocaustului" (N. Finkelstein, 2001)
"Holocaustul: martori oculari sau legile naturii?" (2000, carte interzisa in 2002)
"Miscarea legionara si evreii" (Flor Strejnicu, 2002)

Mai puteti consulta si linkurile

*Atitudinea legionarilor fata de evrei:
http://www.geocities.com/alkimistul/ml/atit_evrei.html
*RESPONSABILITATEA VIOLENTELOR ANTISEMITE DIN ROMANIA (1941)
http://www.geocities.com/alkimistul/ml/resp.html

Acestea se afla puse in pagina mea, daca vi se pare, firesc, ca nu prezinta prea mare incredere, puteti cauta aceleasi texte si din alte surse.

Toate, inspre aflarea ADEVARULUI cel adevarat. Fara sa se supere nimeni.

Semneaza: un nevrednic, dar mandru urmas al "neandertalienilor legionari" Noica, Tutea, Cioran, Eliade, Gyr, Crainic, Steinhardt, Nicolau, Dimitriu, Cantacuzino, Polihroniade si multi altii ca ei.


Bogdan
http://ro.altermedia.info, cealalta fata a realitatii
#1855 (raspuns la: #1796) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Horica - de PROUDFRECKLED la: 21/06/2009 13:58:18
(la: Concurs foto - iunie)
extraordinara si poza asta!

Nu pot sa trec fara sa observ cit de nedreapta este viata pentru copilasii pusi la munca de ocnas. Apoi mi se pare absurd sa fac aceasta observatie acum, pe aceste poze, sunt constienta ca am vazut imaginea la caramidaria de linga Arad, in tara noastra. Unde copii imbracati la fel, si avind aceleasi trasaturi, munceau alaturi de parinti, cu deosebirea ca lutul nostru este galben nu rosu.

da...mai pune poze, ai dreptate despre concurs.
#453836 (raspuns la: #453671) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pai explicatia cu poza este s - de trustman la: 03/12/2004 18:31:55
(la: SCURT / 2 (concluzii in urma fraudei))
pai explicatia cu poza este simpla: a fost facuta pe baza exit poll-urilor care au fost anuntate imediat dupa ora 21,00. timp suficient de o poza si de introdus in ziar.

in rest ai dreptate dar asta e tara. ne place sau nu, suntem un popor vegetal. tipam doar noi astia pe internet si cateva organizatii din societatea civila. romanul nu are simt civic si din acest motiv nici nu se va misca prea mult.

mai tineti minte poezia aia care se preda la scoala: "ca trestia ne-am indoit sub vant si nu ne-am rupt". o definitie corecta. popor care si-a ales prost miturile (trebuie ca balada noastra sa fie toma alimos nu miorita) si din cauza asta soarta sa este cum este.
..................................................
"daca muncesti nu ai timp sa faci bani"
gd525_ok, ai dreptate - de SB_one la: 20/12/2003 08:57:40
(la: Romani in strainatate)
pfui drace, fac gresli la scriere;
pot sa-ti zic mai scurt, 525? asta cred ca o sa mearga mai usor; iar daca in loc de 525 voi scrie 5-25 sau 52-5...cred ca nu te va deranja prea tare, serverul tau fiind directionat pe logica nu pe aritmetica.

-ai dreptate ziceam( mai, greu e cu clapele astea ...si aluneca; din greseala era sa scriu ceva ce-ncepe cu "b" dar fiind pe luneta...e cu saciz)

...deci cred si eu ca e paranoia.
astia sint niste tipi ( de fapt) extrem de inteligenti si logici; au o singura problema : logica lor e bazata pe un "punct de plecare" fals. Si cind trec la atacuri personale ( vezi cele scrise catre Alexandra din Montpellier) recunosc cu greutate limitele la care ar trebui sa se opreasca!

Ca so-o ( asta a fost extra ptr. tine)facem mai scurta - ca se termina sacizul- itzi mai dau o sansa: citeste tot ce s-a scris pina acum si intzelege .

FOARTE IMPORTANT, ptr. tine:
inainte de a lua o hotarire uita-te la poza( clic pe sb_one) ca sa-mi vezi profilul( azi sint marinimos);
si nu uita:
"vesnicia dureza mult, mai ales catre sfirsit"
#6997 (raspuns la: #6982) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Din ziarul ZIUA - de anita47 la: 16/02/2004 10:56:45
(la: Evreii si o manie curioasa..)
Monument la Ierusalim pentru patriotul roman George Beza
=====
O stanca de patru tone a fost taiata din Muntii Ierusalimului pentru a deveni un monument "In memoriam" romanului George Beza La inaugurare, pe 24 martie, vor participa presedintele Romaniei, Ion Iliescu, si ministrul Culturii si Cultelor, acad. Razvan Theodorescu
Emotia incercata in urma cu vreo patru ani pe cand umblam prin Ierusalim si cautam in arhive urmele lasate de romanul George Beza in anii traiti in Palestina, era aproape uitata. Scrisesem despre Beza cateva articole in publicatiile israeliene si in ZIUA bucuresteana, ii inchinasem un capitol in cartea "Romania Iudaica", si in cateva intalniri cu ministri romani si personalitati israeliene sugerasem ca romanului Beza i se cuvine un "Exeggi monumentum" la Ierusalim. In lumea grabita si agitata in care traim, pierdusem nadejdea ca se va gasi energia sa i se acorde lui Beza, post-mortem, dramul de suflet. Samanta aruncata de mine avea sa dea totusi roade.


Un patriot roman, anti-nazist la Ierusalim
Nascut la Constanta, in 1907, George Beza a studiat filologia, apoi s-a dedicat ziaristicii. Membru al Partidului National Taranesc, el si-a exprimat oroarea fata de hitlerism, si a fost silit sa se expatrieze, mai intai la Istanbul, apoi la Ierusalim. Aici, impreuna cu un grup de tineri intelectuali evrei si romani a tiparit un ziar antifascist si a infiintat postul de radio "Independenta Romaniei". La sfarsitul razboiului, i s-a acordat statutul de ofiter englez si a fost decorat de Comandantul sef al Fortelor Aliate din Orientul Mijlociu pentru contributia adusa la infrangerea nazismului. O diploma atesta ca "George Beza a servit cu credinta si loialitate cauza aliata si prin actiunea sa a contribuit la eliberarea Europei". Centrul Cultural Israeliano-Roman din Tel Aviv, al carui presedinte sunt, a avut initiativa de a aseza la Ierusalim, acolo unde a trait si a activat George Beza o placa de marmura "In memoriam". Totul s-a realizat abia dupa ce la conducerea Departamentului Romanii de pretutindeni al Ministerului de Externe a fost instalat Eugen Uricaru, un scriitor de valoare, care stie si sa actioneze repede. Diplomatul Gheorghe Popescu a batut insistent la diferite usi de la Ministerul de Externe. El i-a vorbit lui Eugen Uricaru de romanul uitat de la Ierusalim si lucrurile au inceput sa se miste. Ieri, o stanca de patru tone a fost instalata in gradina Bisericii Romanesti din Ierusalim. Conceptia arhitecturala apartine profesorului arhitect Vasilescu, care construieste si Asezamantul Religios romanesc de la Ierihon. De problemele ingineresti s-a ocupat Israel Bar, un israelian cu o inima mare, si darnic. Pe stanca memoriala vor fi fixate o placa in numele Romaniei, si inca una, a Centrului Cultural Israeliano-Roman, care a avut initiativa si a asigurat mijloacele financiare pentru realizarea proiectului. Textul, scris in ebraica si romaneste, omagiaza un patriot si luptator antifascist roman. Presedintele Romaniei, Ion Iliescu, va dezveli monumentul la 24 martie, cu prilejul vizitei sale in Israel. La ceremonie va participa si ministrul Culturii si Cultelor, acad. Razvan Theodorescu. Vor mai fi prezenti fiul lui George Beza, Paul, cu sotia si copiii sai. Paul Beza avea cinci ani cand tatal sau l-a adus din Bucuresti la Ierusalim. "Sunt groaznic de emotionat, mi-a declarat prin telefon Paul Beza care traieste la Londra. Voi sosi la Ierusalim cu toata familia si cu multi prieteni englezi. N-am cuvinte destule ca sa pot multumi Guvernului de la Bucuresti si Centrului Cultural Israeliano-Roman din Tel Aviv pentru tot ce-au facut intru eternizarea memoriei tatalui meu".


Un mesaj de la Paul Mihai Beza catre ziarul ZIUA
Fiul lui George Beza ne-a trimis la redactie urmatoarea scrisoare: "Multumesc pe aceasta cale domnului Sorin Rosca Stanescu si intregului colectiv al ziarului pentru interesul ziaristic acordat istoriei contributiei aduse de tatal meu, George Beza, la victoria cauzei aliate in timpul celui de al doilea Razboi Mondial. Familia mea si cu mine suntem adanc miscati de recunoasterea dupa atatia ani de catre conducerea Romaniei, a eroismului de care au dat dovada George Beza si de echipa sa, intr-un moment cand se credea ca Germania nazista era invincibila si ca oricine i se opune va regreta indrazneala de a-i fi rezistat. Nu trebuie uitat ca la vremea respectiva trupele germane atinsesera Marea Manecii, ca Europa Centrala si Rasariteana era impartita intre Germania lui Hitler si Uniunea Sovietica a lui Stalin, si ca singura natiune majora care mai era in razboi cu puterile Axei era Marea Britanie. In acel an, situatia parea disperata. In pofida acestei situatii, cei care s-au raliat SOE (Executivul Operatiunilor Speciale britanice), cu totii voluntari, erau de alta parere, iar cursul pe care l-a luat ulterior razboiul le-a dat in cele din urma dreptate. Doresc sa aduc multumiri initiatorilor acestui proiect, Centrului Cultural Israeliano-Roman, si presedintelui acestuia, dl Tesu Solomovici, ca si tuturor celor care au contribuit la inaltarea la Ierusalim a unui monument in memoria tatalui meu, George Beza. M-ar bucura sa vad cat mai multi prieteni, vechi si noi, la ceremonia inaugurarii monumentului."

Ziua

Ar fi o solutie/12942 - de (anonim) la: 29/03/2004 23:49:38
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Stimate domn, in principiu aveti absolut perfecta dreptate.

de fapt, sunt insa niste probleme majore, datorate modificarii dramatice a vietii si legilor din ziua de azi.

Stind citeva zile pe la agentiile de imagine romanesti, am vazut ce se vinde; se vind cel mai mult pentru reviste ilustrate personalitati ocidentale, si bucati imagini cu viata occidentala, poze de oameni fericiti, interioare babane, bogatie si opulenta; asta ar fi peste 70% din cifra de afaceri a agentiilor; asta e imposibil de facut in Ro, din motive evidente.
Si oricum ar iesi mai scump de facut aici asa ceva decit se vinde din stock.
Piata romaneasca de imagine este destul de exact structurata; cam 70% din fotografiile din publicatiile ziarele romanesti sunt facute de angajati - care cum ziceam sunt prost platiti, tinuti la limita subzistentei cu ceva firfirei; restul de 30% se iau de la agentiile care sunt foarte foarte foarte ieftine, gen Rompres sau Mediafax, si cind nu se poate altfel, de la Hepta si Guliver; dintre astea doua Guliver detine monopolul, cu 95% sau peste din stockul de calitate vindut in Ro.
O noua agentie sau o grupare de fotografi care sa vinda stock ar avea zile grele aici; e mai simplu, cred eu, sa faci imagine si sa lasi pe cei doi agenti sa te reprezinte.
Numai ca ce ar face un fotograf roman pentru piata de afara e invandabil; pe nimeni nu intereseaza copaci, castele, locuri si nori; daca ai oameni in cadru trebuie sa ai model-release, ceea ce nu semneaza nimeni aici; si daca lucrezi profesional ajungi repede la niste costuri care depasesc cu mult nivelul imaginii de stock din Ro.
De vindut afara nici vorba, pe nimeninu intereseaza Ro.
Ce s-ar putea vinde, ar fi assignments, adica comenzi foto; dar astea se fac aici de catre clienti si publicatii cu angajatii lor, cei platiti prost si care pot produce ceva consumabil cit de cit la costuri minimale.

Ei prefera sa aiba un mutzunache platit cu 200$ pe luna care sa ilustreze o revista decit sa dea mii de dolari pe ilustratie; si la nivelul subcultural de cunostinte vizuale al publicului tinta, care nu face manifestatii ca vede poze proaste si nici nu le spune ca ce poze bune cind acestea mai apar uneori, e si de inteles ce se intimpla.

Deci, ca sa revenim la cele spuse de Dvs: preturile sunt cele ale pietei, nimeni nu va plati mai mult; ori preturile pietei in Ro nu-ti permit sa supravietuiesti ca liber profesionist sin industria de stock.

Din lista propusa de Dvs de imagini posibile, datorita problemei cu protectia portretului si drepturile de autor ( si apropo, film nu se mai foloseste, e prea scump si mai trebuie si scanat, chestie scumpa daca e de calitate) cad subiectele : adolescenti, litoral, pensionari, dragoste , femeia, masini, fabrici, activitati cu oameni, copii etc. - pe care daca le pui in banca de imaigne ajungi drept la tribunal cu subiectii.

Ramin capitolele: apusuri de soare,fauna, ( daca nu sunt facute in rezervatii naturale, unde trebuie sa platesti si sute de euro pe zi ca sa faci poze) mare, munti, flori, animale, aviatie... pe care cui sa le vinzi?

Deci cred ca fotografia de stock e cam moarta pe aici, dar ramin comenzile foto, aici e bataia pestelui si aici se pot face salturi spectaculoase; ramine faza cu unirea citorva fotografi, lucru ce poate e posibil dar eu nu l-am reusit, si desigur necesarul studiu de marketing si abordarea pietei.
#13017 (raspuns la: #12988) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despre Poze - de Dinu Lazar la: 01/04/2004 23:57:13
(la: Imaginea Romaniei: un nou scandal in Franta.)
Eu, stimata doamna, sigur ca nu ma refeream la reproduceri, care sunt destul de bune ca sa vedem ce se intimpla; ma refeream la originale, care sunt fotografii sub orice limita, dupa parerea mea.
Sigur, pornim de la titlu; numai un schizofrenic sau un paranoic poate sa faca asa niste poze si sa le dea titlu "Primavara in Ro"; cred ca se poate face o competenta analiza de catre cei care lucreaza in domeniu PR cum se poate face o imagine negativa...
Mie originalele mi s-au parut niste porcarii pentru ca:
- desi tehnic aparent sunt corecte, atit de corecte cit pot fi produse de un aparat automat, minuit la marea zeflemea -
- ca idee sunt banale si la limita de foare jos a limbajului vizual si facute la stilul "opreste aici masina sa-i pozam si pe astia" - pozare care se face ducind aparatul la ochi stind in picioare si luind o "amintire" cu un obiectiv care ala e, cine stie care,
- ca estetica sunt dezastru, sunt poze facute de cineva care habar nu are de ce e aia fotografie, facute in bataie de joc, dupa ce ca subiectul e cum e, mai e si fotografiat ca dracu`; o lumina execrabila, umbre foarte urite, compozitie voit idioata probabil, ca subiectul sa fie si mai dezastruos, linii de fuga si de compozitie zero, perspectiva e la pamint,
genul de imagine facute de un inapoiat mintal care zice ca e voit totul si ca e mare arta pe care noi, intzepeniti in timp, nu o putem pricepe.
Dar in arta se poate orice si totul e relativ, nu?
Cel putin in fotografia clasica, estetica si subiectul nu au nimic comun.
Poti sa ai un subiect timpit pe care sa-l "rezolvi" estetic inaltindu-l in ceruri sau bagindu-l in iad, numai si numai folosind mijloacele de expresie plastica; sigur ca poate apare oricind artistu` din tufis (nu ma refer la Dvs ci la alte specimene de pe aici) si poate spune despre orice porcarie ca e opera de arta si, culmea, are dreptate, ca arta e arta si doar legile compozitiei sunt facute ca sa fie incalcate, nu? Si nimic nu conteaza, care este.
#13162 (raspuns la: #13141) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
bati cimpii - de eusivoi la: 05/08/2004 21:29:30
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
see subj - am un material tocmai bun si potrivit pt. tine si cei ca tine.

Bârfa şi calomnia ca arme ale laşităţii - de la cel birfit si calomniat de tine, pt. toti ca tine:

Deoarece în ultima vreme bârfa şi calomnia au luat o amploare fără precedent, considerăm că este necesar să vă prezentăm, în cadrul acestei conferinţe, unele aspecte pe care trebuie să le cunoaşteţi cu privire la bârfă şi calomnie.

De bună seamă că unora li se va părea ciudat să vorbim despre „arme” când ne ocupăm de laşitate; laşitatea fiind o stare de pasivitate, am putea spune voită, laşul fiind omul unei neîncetate şi, deseori, josnice cedări. S-ar putea obiecta că el nu este în stare să se folosească de arme, căci de aşa ceva, mulţi îşi imaginează, că se slujesc numai cei care sunt gata de luptă.

Este adevărat că laşul, ori nu se supără deloc, ori face aceasta numai şi numai atunci când el este pe deplin încredinţat că se află cu totul la adăpost de orice neplăcere. Însă, oricum ar fi cazul, caracteristica principală a laşităţii este şi rămâne tot o neruşinată şi umilitoare stare de cedare. În ceea ce priveşte atacul el este în aşa fel realizat încât denotă, şi mai mult, laşitatea individului în cauză; este hoţesc, este cel mai adesea realizat pe furiş.

Armele obişnuite ale laşului sunt bârfa, aluziile răutăcioase şi anonimatul.

Între calomnie şi bârfă există deosebiri, căci deşi amândouă au cam acelaşi fond sufletesc care este comun – minciuna – felul lor de propagare este diferit. Calomnia se practică cel mai adesea pe faţă, pe când bârfa se realizează cel mai adesea pe ascuns. Uneori sunt unii oameni amorali şi mari neruşinaţi care le întrebuinţează pe amândouă, potrivit cu împrejurările.

Este uşor de înţeles de ce laşul se slujeşte de bârfă. Lipsindu-i îndrăzneala care este necesitată de practica calomniei, el nu poate face decât să bârfească, adică să-şi strecoare hoţeşte minciunile infame privitoare la o anumită persoană. Prin aceasta el îşi satisface invidia care îi roade cel mai adesea sufletul iar, în acelaşi timp, el se află la adăpost de atacul celui bârfit, căci dacă acela i-ar cere cumva socoteală, el, bârfitorul, ar recurge imediat la tăgadă şi ar nega că a făcut vreodată aceasta.

Bârfitorii sunt mai numeroşi decât calomniatorii, căci laşii sunt cu mult mai mulţi decât cinicii. Motivele care îi împing pe cei laşi la bârfă sunt multe. Deşi laşul este lipsit de sentimentul demnităţii, umilinţa la care el s-ar expune sau pe care el o suportă de bună voie, nu se poate să nu-i amărască întrucâtva sufletul lui meschin. Efectul acestei amărăciuni se răsfrânge atunci asupra celor cu sentimentul demnităţii, care pe nimeni nu-i lasă să-i calce în picioare.

Pe laş îl doare când vede cum un altul este respectat, pe când el este umilit şi dispreţuit. De aici apare la el un sentiment de invidie pregnantă împotriva acelora pe care îi simte că nu sunt croiţi întocmai ca el, din stofa mizerabilă a slugărniciei.

Invidia este cauza principală a bârfei. Atunci când cei laşi văd că unul din categoria lor socială valorează mai mult decât ei, sunt într-un anume mod straniu umiliţi, fiindcă ei ştiu că niciodată ei nu vor putea ieşi din obscuritatea pe care o merită, pe drept, şi în care, cel mai adesea, ei îşi târăsc zilele. Faptul că un alt om care a ocupat aceiaşi poziţie socială la fel cu a lor începe să se ridice deasupra lor îi revoltă foarte tare. Şi cum, cel mai adesea, ei sunt nişte laşi, „revolta” lor se manifestă sub forma bârfei împotriva celui care s-a relevat ca fiind un om de valoare sau chiar de o mare valoare spirituală.

Cel mai adesea bârfitorii realizează trei categorii de acţiuni:

1.Plăsmuirea minciunilor.

2.Răspândirea lor hoţească.

3.Întreţinerea lor mizerabilă şi sistematică.

În ceea ce priveşte plăsmuirea, sufletul laşilor este destul de „inventiv”, cel mai adesea fiind nişte oameni lipsiţi de scrupule. Bârfitorii nu se dau în lături de la cele mai gogonate defăimări la adresa cuiva. Dacă sunt suficienţi de dibaci, ei vor căuta ca toate bârfele lor să pară cât mai verosimile pentru a fi mai uşor crezute. Iar pentru aceasta ei vor exagera în rău unele însuşiri ale bârfitului pentru a le înfăţişa apoi sub forma unor cumplite cusururi. Astfel, de exemplu, dacă un om, având în vedere falsitatea altor oameni, este mai circumspect şi, deci, mai puţin încrezător în orişicine, numaidecât laşii cei bârfitori vor scorni zvonul că el suferă de mania persecuţiei. Dacă un alt om dă dovadă de ceva mai multă exactitate şi, în anumite domenii, nu lucrează grăbit şi superficial, colegii lui cei laşi vor spune că el este foarte moale. Când vreun om nu-şi expune viaţa în spectacol, atunci îi atribuie cine ştie ce vicii îngrozitoare şi astfel, aproape pentru fiecare om, ei găsesc câte ceva compromiţător.

Odată minciuna plăsmuită, urmează a doua fază interesantă pentru ei şi anume răspândirea sau colportarea acelei minciuni.

După cum am spus deja, mijlocul de a proceda al laşului va fi aproape întotdeauna hoţia, adică el va acţiona pe ascuns. Să luăm de exemplu un loc de muncă oarecare. Când mişeii cei laşi de acolo îşi propun să compromită pe un coleg de-al lor care, într-un anume mod, îi „întunecă” prin valoarea lor reală personală, atunci ei plăzmuiesc o mizerabilă calomnie, sau chiar mai multe, pe socoteala lui şi apoi fiecare, în grupul său de cunoscuţi – sau dacă sunt yoghini, chiar prin ashramuri sau prin case particulare – o colportează tainic, de multe ori spunând-o cu un aer fals, plin de compătimire la adresa bârfitului. Iar acesta, chiar dacă ar vrea să ştie tot ceea ce s-a minţit pe socoteala lui adesea nu poate afla nimic în mod direct, fiindcă laşul totdeauna caută să ascundă pentru a se sustrage astfel de la orice răspundere.

A treia problemă care îi preocupă pe bârfitori este întreţinerea bârfei. Ei ştiu că un zvon răutăcios, chiar lipsit de o fundamentare reală, face la început un oareare zgomot însă apoi dispare. Tocmai de aceea atunci ei au grijă să-l întreţină răspândindu-l din nou şi, de cele mai multe ori, sub o altă formă, însă cel mai adesea păstrând cam acelaşi fond urât şi foarte copromiţător.

Faptul regretabil este că bârfa nu se practică numai între străini ci chiar şi printre persoane care se înrudesc. Ea se observă la fel de des chiar şi printre acestea. Cauza ei în acest caz este tot invidia. Atunci, ruda cea mai bine situată sau cea mai capabilă va fi întotdeauna obiectul invidiei şi chiar al bârfei rudelor celorlalte. De multe ori este de ajuns să nu te amesteci deloc cu ele pentru a le aţâţa imediat împotriva ta şi a le face să clevetească.

Este ceva rar ca oamenii superiori, spirituali, să o ducă bine cu toate rudele. Neavând nimic sufletesc în comun cu ele, ei nu pot suporta cercul lor strâmt. Se exclud, prin urmare, mai ales atunci, şi-şi aleg un alt mediu care este mult mai potrivit cu mentalitatea lor superioară. Aşa ceva însă rudele nu i-o iartă şi atunci ele se răzbună bârfindu-l, scornind fel şi fel de minciuni sau răspândind despre el multe zvonuri calomnioase. Venind din partea lor, toate acestea sunt mai uşor crezute decât dacă ar veni de la nişte străini, fiindcă mulţi cred, în mod greşit, că rudele sunt mai în măsură să fie bine informate, deoarece ele au avut ocazia să-l cunoască mai îndeaproape pe respectivul om. Ele abuzează atunci de aceasta, plăsmuind şi strecurând pe seama omului respectiv fel şi fel de minciuni mizerabile. Tocmai de aceea cei mai mulţi oameni inteligenţi şi evoluaţi spiritual sunt nişte izolaţi în mijlocul rudelor lor. Iar când ei sunt, în anumite situaţii, strâmtoraţi, rudele se mărginesc doar la a le da sfaturi, altceva nimic. Rareori se întâmplă ca ele să le recunoască în vreun fel valoarea.

Tocmai de aceea este foarte necesar să fim foarte circumspecţi atunci când luăm informaţii despre cineva de la rudele lui. Nu trebuie să cădem în greşeala de a le crede pe toate orbeşte pentru motivul că ele ar fi fost în măsură a-l cunoaşte mai bine pe acel om. Informaţiile lor atunci sunt mai mult interesate decât interesante.

Să vedem acum ce atitudine este cel mai bine să ia omul superior, spiritualizat, faţă de rudele lui bârfitoare. Cea mai inteligentă atitudine atunci este starea de detaşare suverană. Un asemenea om nu trebuie niciodată a face greşeala de a se coborâ la nivelul lor, de a se bălăci în mocirla cumplită în care trăiesc. Într-o asemenea situaţie, un asemenea om, trebuie să le lase pe astfel de rude să-şi continue mai departe „opera” lor mizerabilă, folosindu-se de fel şi fel de minciuni calomnioase, care, aşa cum am văzut, sunt armele obişnuite ale celor mici la suflet, neputincioşi, şi în timp ce el va urmări să se înalţe în ochii contemporanilor lui, care sunt capabili să-l aprecieze, şi va urmări de asemenea să se înalţe către Dumnezeu, ele vor vegeta mai departe într-un mediu mizerabil, ordinar, pierzându-şi timpul cu o mulţime de minciuni şi cu mici infamii.

Ceea ce se petrece din punct de vedere al bârfei în anumite grupuri sociale din oraşele mari, se întâmplă şi în oraşele mici, însă, din cauza numărului restrâns al locuitorilor, bârfa împotriva cuiva se răspândeşte atunci în tot oraşul sau orăşelul.

În provincie, ca şi printre yoghini, mobilul bârfei este tot invidia. De regulă provincialii bârfiţi sunt mai bine situaţi decât ceilalţi oameni sau sunt naturi indiferente şi inteligente, care sunt mai presus decât mediul social înconjurător. Ei bine, faptul că ei nu se prea amestecă cu ceilalţi îi jigneşte pe aceştia şi poate că pe unii chiar îi umileşte într-un anume mod. De aceea ei vor căuta să-şi descarce necazul pe care o generează atitudinea acestora, prin bârfe. Fiind laşi, ei nu vor îndrăzi atunci să recurgă şi la calomnie.

În anumite situaţii, sunt calomnii şi bârfe care nu pot fi înlăturate prin nimic de către victima lor. O astfel de cauză a bârfei este interesul. Nu mai este nevoie să demonstrez pentru ce anume. O cauză foarte răspândită este ciuda sau necazul pe cineva, împotriva căruia, din pricina laşităţii, bârfitorul nu poate să-şi manifeste ura pe faţă. În prezenţa acelei persoane el rămâne aproape totdeauna cu botul pe labe, chiar suferă dojeni şi reproşuri binemeritate, fără a îndrăzni cumva să crâcnească. De aceea el va căuta, la scurt timp după aceea, să-şi verse focul, bârfind pe cel care i-a administrat o lecţie de viaţă sau mai multe care erau chiar binemeritate.

De multe ori se poate ghici că s-a petrecut un incident între două persoane numai după felul în care una începe să o bârfească după aceea pe cealaltă.

Aşa cum am spus, bârfa este de cele mai multe ori nedespărţită de laşitate. Cel mai adesea nu se întâlneşte un laş care să nu fie şi un bârfitor. Acest fapt este explicabil, căci în sufletul laşului este cu neputinţă să nu clocească o stare mizerabilă de duşmănie împotriva celor care îi impun respect, teamă ori invidie şi mai ales împotriva acelora care îl pun în umbră. Şi cum el, cel mai adesea, fuge de atacul făţiş, va recurge în schimb la atacul pe furiş, sperând prin aceasta să fie totdeauna la adăpost de pedeapsă. Însă cel mai adesea acest calcul al lui este greşit.

Caracteristica de căpetenie a bârfei, în ceea ce priveşte modalitate ei de realizare, este că ea totdeauna se practică prin viu grai; altfel nici că s-ar putea. Interesul bârfitorului este ca el să rămână ascuns. De aceea el se mărgineşte la a strecura, chiar pe şoptite dacă se poate, insinuările lui calomnioase. Ştiind că cele scrise rămân, el nu face imprudenţa să se expună a fi demascat prin propriile lui scrisori. El ştie că, în celălalt caz, el are totdeauna o portiţă de scăpare, şi anume tăgăduirea vehementă a infamiilor pe care el le-a debitat hoţeşte.

Aceasta este o altă deosebire între calomnie şi bârfă. Cea dintâi, calomnia, se practică foarte des şi prin scris - de exemplu, calomniile care apar în ziare; cea de-a doua, bârfa, niciodată, căci laşitatea şi atacul făţiş sunt cel mai adesea două noţiuni care se exclud.

Dacă este să fie judecată după efectul produs, bârfa este mult mai vătămătoare decât calomnia. Calomnia fiind spusă cu glas tare sau scrisă poate fi mai uşor spulberată de către cel care se află în cauză, pe când bârfa nu este la fel. Cel care este înzestrat cu intuiţie psihologică, atunci când se introduce într-un mediu social în care el tocmai a fost bârfit, simte intuitiv aceasta, însă ce anume s-a spus pe seama lui şi cine anume l-a bârfit nu poate să afle întotdeauna. De asemenea el nu poate afla de îndată cine anume a fost plăsmuitorul şi transmiţătorul bârfei. Şi atunci se poate întâmpla că, până el ajunge să se documenteze şi să se apere, bârfa ce a fost răspândită despre el poate să-şi fi produs deja efectul nociv.

În afară de aceasta pe calomniatorul ordinar şi îndrăzneţ îl poţi târâ la bara justiţiei. Bârfitorul însă alunecă printre degete căci cel mai adesea îţi lipseşte dovada materială a infamiei lui. Pentru aceste motive, rar vei găsi intriganţi care să se folosească de calomnie, ci mai cu seamă de bârfă.

Atunci când devenim yoghini, mulţi dintre noi renunţăm la anumite vicii cum ar fi: băutura, drogurile, imoralitatea, etc. şi începem să ne petrecem timpul cu noii noştri prieteni, vorbind despre calea spirituală, despre existenţele noastre şi despre tot ceea ce se mai petrece în general; lucruri inofensive, la prima vedere, sau cel puţin aşa credem noi. Dar de multe ori spusele noastre sunt pline de judecăţi mincinoase şi bârfe care sunt atunci rostite de noi într-un mod elegant şi în spatele unui zâmbet fals spiritual.

Ştiind toate acestea, merită să ne amintim ce se spune în Biblie despre bârfă. Astfel, în Levitic 19.16 găsim scris: „Să nu umbli niciodată cu bârfe în mijlocul poporului tău.” Iar în Psalmul 101.5 se spune: „Pe cel ce cleveteşte în ascuns pe aproapele său, îl voi nimici.”

Iată deci că Dumnezeu pune bârfa alături de necredinţa, invidia, crima sau ura faţă de Dumnezeu. În plus ni se spune că „cei care practică aceste păcate merită moartea.” – Romani 1.28-32; 6.21-23; şi 7.5.

O definiţie a bârfei este aceasta: a vorbi urât sau într-un mod exagerat despre cineva, în absenţă, astfel încât discuţia respectivă nu conduce la rezolvarea problemei respectivei persoane. În Biblie, în textul lui Matei 18.15 se spune: „Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el, singuri. Dacă el te ascultă, ai câştigat astfel pe fratele tău, dar dacă atunci el nu te ascultă, mai ia cu tine pe unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă a ta să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.”

Şi acest text se poate spune că Dumnezeu l-a pus în Biblie fiindcă El ştie cât de slabi suntem noi oamenii şi că, de asemenea, noi avem nevoie de o înţeleaptă ghidare.

Dacă uneori suntem ofensaţi de greşelile cuiva, trebuie atunci să mergem la acea persoană şi să-i spunem, şi la nimeni altul. Să dăm aici un exemplu. Dacă cineva cade în păcat, cu ce-l va ajuta faptul că tu spui şi altora faptul acesta? Ce pot ei atunci să facă? Ideal este să-l ajutăm numai pe cel ce a păcătuit, ca să fie astfel readus pe calea cea bună. Iar dacă nu ascultă, atunci utilizează ce-a de-a doua metodă biblică.

Să nu uităm cuvântul biblic din Galateni 6.1: „Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată într-o greşeală, voi care sunteţi plini de iubire să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu.”

În multe situaţii bârfa este deghizată într-un aşa zis sfat. Este drept că nu este nimic rău atunci când te adresezi unui adevărat sfătuitor pentru ca să-ţi ofere un sfat înţelept dacă acesta este o persoană matură din punct de vedere spiritual, care te poate ajuta să iei deciziile care sunt stringent necesare în situaţia ta. Din păcate însă, majoritatea oamenilor la care ne ducem cu programele noastre, nu sunt sfătuitori, căci de cele mai multe ori noi nu găsim la ei soluţii înţelepte şi adecvate la problemele noastre. De obicei noi dorim un ascultător care trebuie să ne dea dreptate. Se pare că atâta vreme cât noi putem avea unii oameni de partea noastră, nu ne pasă câtă dezbinare producem şi nici cât rău facem celor care ne aud şi celor despre care vorbim.

În această direcţie merită să ne amintim un alt citat din Biblie: „Şapte lucruri urăşte Domnul Dumnezeul tău; acestea îi sunt urâte: ochii trufaşi, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat, inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău, martorul mincinos şi cel ce prin bârfă stârneşte certuri între fraţi.” – Proverbe 6.16-19.

Mulţi dintre noi, datorită ignoranţei, cred că a asculta nu este chiar atâta de nociv cum este a răspândi bârfa. Dar nu este deloc aşa. În această direcţie Dumnezeu spune în Biblie: „Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare.” – Proverbe 17.4.

În textul lui Samuel 24.9 David îl întreabă pe Saul: „De ce oare asculţi tu de vorbele oamenilor care zic: David îţi vrea răul?” De ce oare ascultăm şi noi la cei care bârfesc? De ce suntem mereu gata să credem tot ceea ce poate fi mai rău? Biblia însă spune: „Dragostea nădăjduieşte totul.” – Corinteni 13.7.

De ce oare nu le spunem celor care incită la clevetire în mod abil, dar ferm: Îmi pare rău, dar tu eşti mizerabil, şi-mi spui ceva ce eu nu cred că trebuie să ascult. Ar trebui mai bine să vorbeşti despre aceasta cu Dumnezeu sau cu cei implicaţi în ceea ce-mi spui, dar nu cu mine.

Biblia ne avertizează că nu este bine să ne asociem cu bârfitorii: „Cine umblă cu bârfe dă astfel pe faţă lucruri rele care sunt ascultate. Şi cu cel care nu-şi poate ţine gura şi bârfeşte să nu te amesteci.” – Proverbe 20.19.

Tot în Biblie apostolul Matei spune: „Vă spun că în ziua Judecăţii de Apoi oamenii vor da socoteală de orice bârfă şi de fiecare cuvânt nefolositor pe care îl vor rosti.” – Matei 12.36.

La fiecare cuvânt rostit noi facem o alegere; alegem între a-l binecuvânta aşa cum se cuvine pe Dumnezeu Tatăl, ori a produce o întristare călcând cuvântul Său: „Nici un cuvânt stricat, ori rău, să nu iasă de la tine din gură, ci unul bun, după zidire, după cum este nevoie, să de-a har celor care-l aud.” – Efeseni 4.29.

Controlul limbii este o adevărată emblemă a yoghinului avansat.

Tot în Biblie, Iacov ne spune: „Dacă crede cineva că el este religios şi nu-şi înfrânează limba, atunci îşi înşeală inima, iar religiozitatea unui astfel de om este zadarnică.” –1.26.

Din cele prezentate mai sus, cât şi din textele biblice pe care deja le-am enunţat, apare foarte clar pentru noi că, în realitate, bârfa este una dintre instrumentele satanei. Trebuie tocmai de aceea să ne oprim şi să decidem acum, în inima noastră, că niciodată nu vom mai asculta, nu vom mai răspândi bârfa şi aceasta o vom putea face mai ales cu ajutorul lui Dumnezeu, a Atotputernicului nostru Creator.

Prin urmare cuvintele rele, printre care sunt incluse bârfa şi calomnia, au un potenţial atât de dăunător încât un avertisment împotriva abuzului lor apare chiar printre Cele zece porunci. A noua poruncă spune: „Să nu mărturiseşti niciodată strâmb împotriva aproapelui tău.” –Exod 20.13.

Conform, de asemenea, tradiţiei iudice această poruncă înseamnă că este greşit să vorbeşti de rău o altă persoană, chiar dacă ceea ce spui ar fi adevărat, cu excepţia situaţiilor când este important pentru persoana cu care vorbeşti să audă informaţia.

O binecunoscută povestire cu tâlc care aparţine tradiţiei ebraice vorbeşte despre un evreu care umbla prin comunitate şi îl vorbea de rău şi chiar îl bârfea sau calomnia pe rabinul acesteia. După o perioadă de timp omul şi-a dat seama de greşeala sa, a regretat că l-a vorbit de rău pe rabin, şi i s-a înfăţişat pentru a-i cere iertare. Omul respectiv s-a arătat foarte mâhnit pentru ceea ce făcuse rău şi era dispus să facă aproape orice pentru a primi, în felul acesta, iertarea rabinului. Rabinul i-a spus atunci că primul pas în a îndrepta ceea ce greşise este să ia trei perne mari pline cu pene şi puf şi apoi să le desfacă şi să lase vântul să ia penele pentru a le răspândi apoi pretutindeni.

Omul a ascultat şi a realizat întrutotul instrucţiunile rabinului şi apoi s-a întors la el şi l-a înştiinţat că i-a îndeplinit cererea. Atunci rabinul i-a spus: ,,Acum eşti gata pentru cel de-al doilea pas pe calea corectării a ceea ce ai făcut rău. Du-te, te rog, şi adună, una câte una, toate penele.”

După câtva timp omul în cauză s-a întors şi a spus că a realizat că este imposibil să reuşească aceasta. Atunci rabinul i-a spus: „Deşi s-ar putea ca tu să regreţi sincer şi să vrei într-adevăr să repari tot răul pe care l-ai făcut, iată că este la fel de imposibil să-l repari, cum îţi este imposibil să aduni la loc toate penele din perne.”

După cum ne arată şi această poveste bârfa cauzează adeseori celui care este bârfit daune aproape ireversibile.

La evrei, deloc întâmplător, cuvântul ebraic pentru bârfitor corespunde cuvântului pentru vânzător ambulant. Şi acesta, la fel cum un vânzător ambulant merge din casă în casă, cumpărând de la unul şi vânzând altuia, oarecum tot la fel face şi el atunci când bârfeşte. Bârfitorul are, am putea spune, o mentalitate de vânzător ambulant. Când dăm cuiva informaţii intime, tendenţioase sau rele despre o a treia persoană, ne aşteptăm aproape imediat ca persoana cu care vorbim să ne dea, la rândul ei, tot spontan, informaţii intime, tendenţioase sau rele despre persoana care se vorbeşte sau eventual despre altcineva. În felul acesta se face un schimb murdar de informaţii intime tendenţioase şi rele.

De obicei, atunci când ne gândim la etică, gândim în termenii acţiunilor oamenilor faţă de ceilalţi şi dacă aceste acţiuni sunt corecte sau nu. Totuşi etica iudaică se ocupă şi de felul cum oamenii comunică unii cu alţii. Cuvintele, în viziunea acestei tradiţii, pot avea efecte foarte puternice. Dacă sunt folosite într-un mod binefăcător pot alina, pot încuraja sau chiar pot binecuvânta o fiinţă umană, declanşând anumite fenomene de rezonanţă, în funcţie de noţiunile care sunt integrate în cuvintele respective. Pe de altă parte, când sunt folosite în mod rău, ele pot distruge prieteniile, familia, reputaţia sau chiar mijloacele de subzistenţă.

De aceea, data viitoare când vorbiţi sau aveţi tendinţa să începeţi să-i vorbiţi pe alţii de rău luaţi în consideraţie una dintre maximele unui gânditor ebraic şi anume Israel Salander, care a trăit între 1810-1883. El era un mare moralist evreu şi un învăţător ebraic. Rabinul Salander spunea că, de obicei, noi ne confundăm priorităţile: „În mod normal, noi ne preocupăm cel mai adesea de bunăstarea noastră materială şi de sufletul vecinului. Eu însă vă sfătuiesc să ne preocupăm mai bine de bunăstarea materială a vecinului şi apoi de propriile noastre suflete.”

Iată acum o glumă despre bârfă: Bârfa este singurul zgomot care se propagă chiar mai repede decât sunetul.



În lumina a ceea ce v-am expus până aici, merită să trageţi unele concluzii şi, atunci când unele fiinţe umane vin la dvs. şi au tendinţa să bârfească sau să îi calomnieze pe ceilalţi, merită să le daţi următorul sfat: Ştim că trebuie să-ţi mărturiseşti păcatele dar, crede-mă, n-ai nici o obligaţie să le mărturiseşti şi pe ale altora.

Dincolo de aceasta, am observat că cea mai bun modalitate spontană de a afla cu uşurinţă ceva despre caracterul unui om este să întrebi ceva despre altul. În felul acesta poţi să te edifici foarte uşor asupra caracterului acelui om cu care vorbeşti.

Mai adaug doar un anume aspect pe care nu-l comentez. El aparţine gânditorului genial Blaise Pascal. El spunea: „Dacă toţi oamenii din lume ar şti exact tot ceea ce spun ceilalţi despre ei, atunci n-ar mai exista în lume nici măcar 4 prieteni.”

În ceea ce priveşte oamenii care se află la cursurile de yoga, aici puteţi observa cu uşurinţă că minţile ilustre discută idei geniale, spirituale, elevate, inteligente; minţile medii discută evenimente, iar minţile reduse discută şi–i bârfesc pe alţii. Ştiind toate acestea merită să nu uitaţi că, întotdeauna, prietenul tău are un prieten, iar acel prieten al prietenului tău are şi el un prieten, aşa că cel mai bine e să fii cât mai discret.

Un om de spirit spunea la un moment dat că: „Limba bârfitorului ucide trei dintr-o lovitură; în primul rând pe cel care bârfeşte, apoi pe cel care ascultă şi după aceea pe cel despre care se vorbeşte.”

Aşa cum puteţi observa uneori în jurul dvs., unii nu vor să spună nimic rău despre cei morţi, dar nici nu spun nimic bun despre cei vii.

Conversaţia inteligentă şi binefăcătoare este un exerciţiu minunat al minţii. Bârfa, în schimb, este un exerciţiu mizerabil al limbii. Nu uitaţi deci că tot ceea ce intră prin vorbe rele pe o ureche şi iese apoi peste gard sau în discuţiile pe care le realizaţi pe la colţuri este numai şi numai bârfă.



În continuare vă voi prezenta unele citate şi maxime cu privire la bârfă şi calomnie. Iată ce se spune în această direcţie în folclor:

„Nu toate femeile repetă zvonuri şi bârfe; unele le creează.”

„Tuturor ne place să auzim adevărul, dar mai ales despre alţii.”

„Datorită bârfei o limbă de 10 cm ucide un om de 2 m.”

„Cel care adeseori seamănă buruieni, să nu se aştepte niciodată că o să culeagă după aceea trandafiri.”

Noul Testament, Prima scrisoare către Timotei: „Totodată să nu uitaţi că unele femei se deprind să umble fără nici o treabă din casă în casă. Şi atunci ele nu numai că sunt leneşe, dar totodată ele sunt şi limbute iscoditoare şi vorbesc ce nu trebuie să fie vorbit.”

Vechiul Testament, Proverbe: „Acela care nu pomeneşte despre o mică greşeală a altuia caută fără îndoială dragostea, dar acela care o menţinonează mereu în discuţiile cu ceilalţi, aduce dezbinare între prieteni.”

Whiliam Cooper: „Acela care este avid să caute bârfe şi calomnii, poate să fie sigur că astfel aude care vesteşte ceartă şi scandal.”

Marele poet Ovidiu spune. „Chiar dacă tu nu şti, de multe ori tu poţi fi subiectul bârfelor de tot felul care circulă în tot oraşul.”

Genialul William Shakespeare spune: „Şoaptele mizerabile şi înveninate se răspândesc totdeauna cu mare repeziciune.”

Marele poet Virgiliu spune: „Bârfa cea mizerabilă, pe care aproape nici un alt om rău nu o poate întrece, capătă dimensiuni cu atât mai mari cu cât pe la mai mulţi oameni.”

Tot William Shakespeare spune: „Nu există virtute care să nu reprezinte subiectul unei calomnii.”

Un proverb chinezesc străvechi spune: „Zeflemeaua, sarcasmul şi ironia reprezintă „armele” calomniei.”

Pierre Dailler spune: „Calomnia provine în special din două surse importante: pe de o parte ea are la bază anumite interese, iar pe de altă parte, ea este şi rezultatul unei josnice vanităţi.”

Casimir Delavigne spune: „Cu cât o calomnie este mai greu de crezut, cu atât mai mult ea va fi imediat reţinută de cei proşti şi slabi la minte.”

William Shakespeare: „Chiar dacă ai fi cast precum este gheaţa şi pur precum este zăpada, să ştii că tot nu ai putea scăpa de calomnie.”

Pelopida spune: „Oamenii îi calomniază aproape totdeauna pe cei care sunt mai buni decât ei.”

Jean Cocteau spune: „Calomnia este o afirmaţie falsă care prinde totuşi rădăcini în cel care are un caracter slab sau care este rău intenţionat.”

Charles de Fregne spune: „Calomnia ar trebui să fie pedepsită mult mai aspru decât furtul deoarece ea reprezintă o adevărată plagă a societăţii civile. Este mult mai dificil să te aperi de cineva care te bârfeşte sau te calomniază, decât să te aperi de un hoţ.”

Francisc Bacon spune: „Nu ignoraţi niciodată răul pe care îl poate produce calomnia. Eu însumi cunosc persoane dintre cele mai oneste şi mai bune a căror viaţă a fost practic distrusă de acuzaţiile calomnioase care le-au fost aduse.”

Pierre de Beaumarchais spune: „Calomnia este precum banii falşi; deşi nimeni nu doreşte ca aceştia să existe, totuşi ei circulă fără scrupule pe piaţă.”

Un anonim spune: „A calomnia înseamnă a atribui cu o mare răutate unei persoane anumite acţiuni vicioase, rele, pe care aceasta nici nu a avut intenţia şi nici nu s-a confruntat, de asemenea, cu posibilitatea de a le săvârşi ea însăşi.”

Nicolas de Chanford spune: „Calomnia este precum o viespe care nu ne dă pace şi împotriva căreia nu trebuie să facem nici o mişcare până când nu suntem siguri că o putem omorâ. În caz contrar, ea va reveni şi ne va ataca cu o şi mai mare forţă şi înverşunare.”

Tot Nicolas de Chanford spune: „Nedreptatea nu face decât să înalţe şi mai mult sufletul care este puternic, liber, pur şi sincer.”

Marie José de Chenier spunea: „Cel care calomniază, ia prânzul împreună cu răutatea şi cinează cu scandalul, bârfa şi minciuna.”

Victor Hugo spunea: „Calomnia este precum fulgerul; ea ameninţă mai ales vârfurile înalte.”

Eugen Marbeau spunea: „Calomnia este un viciu straniu; dacă vrei să-l omori el va continua să trăiască, iar dacă îl laşi în pace el va muri de la sine.”

Tot Pierre de Beaumarchais spunea: „Calomnia apare şi se manifestă într-un mod insinuant. Mai întâi ea apare ca un tunet slab undeva în depărtare care se propagă razant cu solul, întocmai aşa cum zboară o rândunică înaintea furtunii. Deşi atunci ea este doar precum un murmur, calomnia îşi seamană totuşi sămânţa ei otrăvitoare în urechile şi în gurile celor care o primesc. Apoi răul germinează, se ridică, umblă şi se răspândeşte cu o mare rapiditate. Aproape brusc, nimeni nu ştie cum, calomnia capătă proporţii gigantice. Ea se lansează atunci în forţă, iar vârtejurile ei sunt distrugătoare. Totul devine atunci un vuiet general, un crescendo public, un corp comn de ură şi proscriere.”

Poetul Charles Baudelaire spune: „Răul este totdeauna săvârşit fără efort, aproape în mod natural, de către falsitate. În schimb binele a reprezentat mereu produsul minunat al unei arte delicate.”

Un gânditor anonim spunea: „Insinuarea este chiar mai periculoasă decât calomnia, deoarece ea permite astfel să se manifeste imaginaţia morbidă.”

Un alt gânditor anonim spune: „Plictiseala şi telefonul sunt sursele bârfei şi ale calomniei.”

Esoteristul Fri Juo Shuon spunea: „Calomnia reprezintă o acţiune rea, deoarece persoana care este calomniată nu se poate apăra, iar răspândirea unor zvonuri care îi sunt nefavorabile, dar în acelaşi timp false, îi poate crea mari neajunsuri şi prejudicii. În plus, fiinţa umană are mereu tendinţa de a exagera felul în care ea prezintă o anumită situaţie.

Din punctul de vedere al logicii simple este firesc ca omul să relateze faptele care îl surprind sau care îl fac să sufere deoarece în acest fel el doreşte să primească sfaturi şi să se asigure de justeţea propriilor sale trăiri şi sentimente. Însă de multe ori această expunere este exagerată, iar cel care relatează îşi pierde imparţialitatea şi profită în acest mod, mai mult sau mai puţin conştient, de demnitatea morală a celui căruia îi prezintă faptele, cât şi de absenţa celui pe care îl incriminează.

Calomnia constă în răspândirea unor zvonuri inexacte şi nefavorabile despre o anumită persoană, precum şi în interpretarea voit nefavorabilă a unor aspecte, care sunt totuşi pozitive în ceea ce priveşte persoana respectivă, fără să se facă nici o distincţie între ceea ce este sigur, probabil, posibil, îndoielnic, improbabil şi imposibil. În felul acesta se poate spune că, de fapt, calomnia nu reprezintă o eroare accidentală, ci manifestarea unui viciu sistematic.”

Tot Fri Juo Shuon spune: „La fel ca şi în cazul vicleniei şi al şireteniei, tendinţa predominantă către suspiciune nu reprezintă nici ea o caracteristică firească a inteligenţei.”

Unul dintre înţelepţii sufişti afirmă: „Păziţi-vă să deveniţi suspicioşi, căci suspiciunea este unul dintre aspectele cele mai neplăcute pe care omul îl poate exprima.”, iar îndemnul unui alt înţelept este : „Nu faceţi anchete şi nu spionaţi! De fapt spiritul poliţienesc este solidar cu un moralism bănuitor şi totodată coroziv care fără îndoială că exprimă trăsăturile incipiente ale maniei persecuţiei. Atunci când apare în mod spontan, ca urmare a unei impresii juste, suspiciunea poate fi legitimă. Însă ea nu este justificată atunci când ea devine o tendinţă puternică sau chiar un principiu de acţiune sau simţire, deoarece atunci ea, suspiciunea, se schimbă într-un fel de maladie a sufletului, care este incompatibilă cu virtutea şi, prin urmare, cu starea de sănătate globală a fiinţei.

Trebuie să luăm însă în considerare faptul că suspiciunea nu este alimentată doar de iluzii subiective şi ea se bazează, de asemenea, şi pe aparenţele de natură obiectivă, care sunt şi ele iluzii, dar care totuşi îşi au rădăcinile în faptele reale. De fapt, deşi ignoră Legile Sincronicităţii şi ale Paradoxului, suspiciunea pare să colaboreze, de multe ori în mod misterios, cu aparenţele conjuncturale care iau atunci forma unor enigmatice coincidenţe, a unor evidenţe contradictorii şi a unei realităţi care disimulează, înşelând astfel de multe ori percepţia corectă.”

Tot Fri Juo Shuon spune: „Anumite experienţe ale vieţii ne obligă să constatăm următoarele aspecte. Omul obişnuit îi judecă, cel mai adesea, pe ceilalţ,i după propriile sale posibilităţi intelectuale, după interesele sale şi după trăsăturile sale de caracter. De pildă, atunci când un om sincer îşi exprimă puterea sa, care totodată este şi varianta corectă în ceea ce priveşte un anumit aspect, omul josnic va avea imediat tendinţa să afirme că această părere exprimă ambiţie, vanitate sau un alt aspect rău. Această opinie survine mai ales datorită faptului că detaşarea şi, prin urmare, obiectivitatea, lipseşte cu desăvârşire din concepţiile şi din comportamentul omului cel rău, de o mică valoare.”

Aşa după cum afirmă înţelepţii hinduşi: ”Nu este nimic mai decât apropierea unei stări spirituale elevate, de o mare josnicie sau o meschinărie concretă care nu se poate autodepăşi.”

Esoteristul francez Cedille spunea: „A calomnia pe cineva, acuzându-l de fapte pe care el nu le-a comis niciodată, este ca şi cum ai face un asasinat. Ori, să nu uitaţi că ceea ce se înnoadă într-un anumit loc în Univers, nu se poate deznoda, mai târziu, decât în acelaşi loc şi în acelaşi mod.”

Cicero spunea: „Nimic nu este atât de rapid precum este calomnia. Nimic nu se propagă mai uşor decât aceasta. Nimic nu este mai curând crezut şi nimic nu circulă pe o arie mai întinsă decât acuzele calomnioase.”

Filozoful Diogene spunea: „Calomnia nu reprezintă altceva decât pe care îl fac cei nebuni.”

Un gânditor anonim spunea: „Adeseori calomnia se umflă precum marea; nimeni nu ştie de unde vine însă ea poate să provoace pagube foarte mari.”



Ceea ce este esenţial pentru calomnie este faptul de a se amuza în acest mod mizerabil pe socoteala altuia. Pentru ea acest aspect este uşor de realizat. Calomnia foloseşte mai mereu aceleaşi „ingrediente” pe care le combină cu abilitate şi apoi le agită din nou şi din nou sub nasul oamenilor, ca şi cum ar vrea să-i facă să râdă. Succesul ei este cel mai adesea garantat de ochii avizi să vadă rele, de buzele strânse din cauza sadismului, de gândurile vădit răutăcioase sau chiar duşmănoase, apoi, în final, de râsul batjocoritor.

Unele aspecte care predomină se corelează foarte bine cu noţiunea de calomnie deoarece ele exprimă anumite fapte particulare ale acesteia. Putem astfel să distingem:

-semnificaţia peiorativă sau, altfel spus, care are un sens depreciativ, dispreţiutor, al unui cuvânt sau al unui joc de cuvinte;

-devalorizarea intenţionată şi fără un suport real a unor fapte sau a unor aspecte în legătură cu o anumită persoană;

-deprecierea faptelor sau a realizărilor unei persoane care intervine atunci când devalorizarea lor este practicată în mod sistematic;

-deprecierea extremă care survine mai ales atunci când se face comparaţie cu aspectul cel mai negativ din categoria respectivă;

-exprimarea caustică ce provine mai ales din tendinţa exagerată de a observa numai defectele şi tot ceea ce nu este bun, atât în ceea ce priveşte oamenii, cât şi în ceea ce priveşte obiectele;

-animozitatea, adică atitudinea ostilă faţă de o anumită persoană sau un grup de persoane;

-asprimea comportamentului;

-severitatea exagerată, care provine din manifestarea dezagreabilă a unui comportament dur, nemilos;

-atitudinea ironică ce provine mai ales din sentimentele care au fost acumulate faţă de o anumită persoană;

-răutatea sau ostilitatea care exprimă sentimentele negative în legătură cu o persoană sau cu un grup de persoane;

-nesimţirea care demonstrează foarte clar lipsa de respect, brutalitatea verbală sau chiar fizică şi gradul foarte mic de inteligenţă a persoanei care manifestă această trăsătură de caracter;

-vulgaritatea aproape constantă care apare la o minte superificială, grosieră şi un suflet imatur.

Tradiţia spirituală afirmă, deloc întâmplător, că limba, subânţelegând prin aceasta capacitatea de a exprima prin cuvinte intenţiile, ideile şi gândurile noastre, este un organ care poate să devină foarte periculos şi chiar devastator, prin efectele nocive care pot să apară ca urmare a folosirii ei rele.

Pe de altă parte să nu uităm că învăţăturile creştine afirmă că vorbirea care nu este absolut deloc inspirată de Duhul Sfânt poate deveni repede arma favorită a satanei. De aceea, în textele creştine uneori se spune că limba este un organ prin intermediul căruia cel rău, diavolul, îşi duce la îndeplinire multe dintre proiectele sale malefice. El se serveşte astfel, prin intermediul limbii, de doi dintre cei mai fideli colaboratori ai săi, care sunt bârfa şi calomnia.

În lumina acestor revelaţii, bârfa reprezintă, aşa cum am arătat deja, acţiunea de a denigra şi de a defăima pe cineva sau, cu alte cuvinte, de a proiecta către o anumită persoană aspecte inventate, mizerabile, rele, prin intermediul cuvintelor. Bârfa este deci o armă diavolească foarte puternică deoarece ea este capabilă să provoace răni profunde în sufletul persoanei care este astfel vizată, pe care se vor grefa apoi sentimentele chinuitoare de ciudă şi amărăciune, toate acestea reprezentând „patul” de tortură al demonilor prin care ei îşi realizează acţiunile lor distrugătoare.

Calomnia constă, la modul esenţial vorbind, din afirmaţii false şi mincinoase care se referă la faptele care îi sunt atribuite pe nedrept altei persoane şi care au scopul să distrugă reputaţia şi onoarea sa. Calomniatorul acuză deci o altă persoană spunând minciuni şi afirmând fapte care nu sunt deloc adevărate şi care nu se foandează pe ceva real dar care, totuşi, sunt prezentate în această manieră. Prin însăşi natura ei, calomnia este diabolică. De altfel, nu întâmplător, Iisus Christos a afirmat că, înainte de toate: „diavolul este tatăl minciunii şi al denigrării şi calomnia...”

Prin urmare bârfa şi calomnia sunt în realitate nişte „instrumente” importante prin intermediul cărora diavolul acţionează pentru a provoca neîncrederea în calea spirituală sau în tehnicile yoga, cearta între oameni, pentru a-i dezbina şi învrăjbi pe unii împotriva altora, pentru a creea, de cele mai multe ori, sentimente de invidie, animozitate, rivalitate, ură, duşmănie, etc.

Înţelegem acum cu uşurinţă motivul pentru care se spune, adeseori, că limba este capabilă să „murdărească” întregul trup care, aşa după cum ştim foarte bine, reprezintă însuşi templul cel sacru al lui Dumnezeu.

Prin urmare, trebuie să vă daţi seama că totdeauna cel care procedează astfel nu se poate bucura de Graţia lui Dumnezeu; cu atât mai mult cel care calomniază nu poate să rămână nepedepsit de Justiţia Divină. Cei care se lasă pradă ispitei de a bârfi şi a calomnia va trebui să suporte, mai devreme sau mai târziu, consecinţele pedepsei divine care nu reprezintă în realitate decât acţiunea perfect integrată a Legii universale a Karmei, căci aşa cum se afirmă şi în Vechiul Testament: „Limba cea mincinoasă este urâtă Domnului Dumnezeu” – Proverbe 12.22. Şi de asemenea: „Spune Domnul: pe cel care, în ascuns, bârfeşte şi calomniază îl voi pedepsi aspru.” – Psalmi 105.5.

Tot în Biblie, în Proverbe 19.9. se spune: „Martorul mincinos nu rămâne niciodată nepedepsit, iar cel ce spune numai minciuni, până la urmă va pieri.”

Cel care calomniază exprimă aproape totdeauna, de fapt, într-un mod direct, ura şi răutatea ascunsă care există în inima lui. Se ştie că iubirea adevărată iartă, acoperă şi nu dezvăluie secretele sale, în timp ce răutatea şi ura inventează cu neruşinare şi răspândeşte cât mai mult greşelile mult exagerate ale altora şi acuzaţiile rele, neadevărate, împotriva lor.

Dumnezeu, care este infinit mai bun şi răbdător, ne iubeşte necondiţionat şi ne iartă chiar şi atunci când greşim foarte grav, mai ales dacă noi suntem atunci foarte sinceri în inima noastră şi dorim cu adevărat să ne îndreptăm, pe când diavolul, întocmai precum servitorii care sunt cutre şi slugarnici, bârfeşte şi acuză aproape fără încetare, cu scopul esenţial de a dezbina şi de a distruge.

În Biblie, în Prima scrisoare sobornicească a lui Petru 3.10 se spune: „Căci cine iubeşte cu adevărat viaţa şi vrea să aibă mai mereu zile bune, trebuie să-şi înfrâneze cât mai des limba de rău şi buzele de la cuvintele înşelătoare.”

Prin urmare, se poate spune că acesta este unul dintre motivele importante pentru care mulţi oameni nu pot cunoaşte pacea lăuntrică şi fericirea sufletească, cu alte cuvinte, din cauza păcatelor pe care ei le săvârşesc prin intermediul cuvintelor care sunt adeseori rostite şi a inimii impure pe care o au. Căci aşa cum este scris în textele timpurii ale Sfinţilor Părinţi creştini: „Limba este fericită atunci când ea exprimă bogăţia inimii.”

Cel care bârfeşte sau calomniază provocând în acest fel multă suferinţă, demonstrează în felul acesta, în mod implicit, că deja tenebrele i-au cuprins sufletul şi că el a devenit de fapt un agent, care cel mai adesea este inconştient, al acţiunilor demoniace şi satanice.

Tot în Biblie, la capitolul Proverbe 13.3 se spune. „Cine îşi păzeşte gura, îşi păzeşze sufletul, iar cine îşi deschide buzele mari spre a rosti minciunile şi răul, aleargă astfel spre pieirea lui.”

Tot în Biblie, la capitolul Proverbe 21.23 se spune: „Cine îşi păzeşte gura şi limba de vorbe rele sau mincinoase îşi scuteşte sufletul de multe necazuri.”

Graţia cea tainică şi Binecuvântarea lui Dumnezeu nu se revarsă niciodată din plin asupra acelora care bârfesc şi care calomniază. Dimpotrivă, mai devreme sau mai târziu, ei vor trebui să suporte consecinţele şi fructele amare ale acţiunilor rele. Mai mult decât atât, să nu uitaţi că, în ciuda rugăciunilor pe care, poate, aceste persoane le adresează uneori lui Dumnezeu, dorinţele lor nu vor fi împlinite atâta timp cât ele vor continua să se complacă în această stare mizerabilă.

În încheierea acestei conferinţe, ofer un sfat celor care deja s-au obişnuit să bârfească şi să calomnieze. Mai bine decât să bârfiţi sau să calomniaţi, citiţi cu atenţie cursurile pentru că mai ales aceştia dintre voi aveţi o mare nevoie să vă îmbogăţiţi nivelul spiritual şi să depăşiţi această stare mizerabilă în care vă complaceţi.
nici 6 nici 11 - de Dinu Lazar la: 17/08/2004 09:40:54
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Omul are perfecta dreptate sa nu fie multumit.
Cind au aparut locomotivele cu aburi ziarele de atunci erau pline de articole scrise de oameni de stiinta, doctori in stiinta, altfel onorabili, care spuneau ca depasirea vitezei de 50 de mile pe ora (80km/h) va provoca tuturor pasagerilor hemoragii mortale.
Pe urma fiecare generatie a avut parte de iluminatii sai, unii care spuneau ca viteza sunetului e de netrecut, si altii, altfel si ei mari oameni de stiinta, care demonstreaza cu pixu` in mina si acum ca alunizarea a fost o gogoasha filmata intr-un hangar al NASA si ca omu` nu a fost niciodata in cosmos.

Din punctul meu de vedere, judecat la rece, ce fac cu un amarit de captor de 6 MP depaseste cu mult orice as face pe film de 35mm si ce fac cu 8MP este echivalent sau superior oricarui 6x6.

Sigur ca teoretic calitatea sistemului clasic in comparatiile de mai sus ar trebui sa fie mai mare, dar noi suntem in Romania, in fanar, in Balcani, in tzara lu` merge si asa, unde filmul se developeaza in zoaie incredibile si se ruleaza in punga si se zgirie la taiat si in care gelatina memoreaza toate mizeriile din conductele de apa cu namol.
Fiind imposibil la noi sa obtii un film corect developat - nici acum, dupa cinshpe ani de libertate, nu exista ul laborator pro in tzara asta - aici filmul a fost condamnat mai devreme decit trebuia.
Altfel, despre calitate, obtin cu un printer modern A3 imagini de o calitate incredibila, imposibil de obtinut pe cale clasica, si tocmai am facut un numar mare de imagini de 1mx2m pentru o firma si o imagine compozita de 12mx3m, totul plecind de la vechi imagini digitale facute cu aparate de 3 MP, 4 MP, si 6 MP... si care poze sunt superioare oricarei scanari.
Fiecare isi apara sistemul si credinta, si e normal sa fie asa.
Acum 5-6 ani, cind am luat primul aparat Casio de 3 MP, si cind am vazut ce imagini grozave se pot obtine, (apropo, fara granulatia imensa a camerelor de 8 MP de azi...) mi-am vindut toate sculele pe film la preturi derizorii, caci nimeni nu le mai voia; si nu imi pare rau, conteaza imaginea finala, si nu romantismul unui declansator de Hasselblad sau onctuozitatea manevrarii unui Nikon F.
Cind se sta la o masa cu pozele in fatza, cu book-urile, cum ar fi normal, faptele vorbeste, si in general si pe monitor si pe print, o imagine digitala arata mult, mult mai bine decit una clasica, daca e bine facuta, bine editata si bine facuta.
Dar totdeauna sunt oameni care au investit prea mult in cunoasterea actiunii metolului sau in aparate de marit sau in truse clasice si lor orice schimbare le va pute si li se va parea ca strugurii acri pen`ca sunt prea sus.
La urma urmei imporant este sa ajungi din punctul A in punctul B, nu cu ce ajungi; poti merge cu mototalpa, cu aburu` sau cu Rolls - ul, si importanta ar trebui sa fie imaginea, nu tehnologia sau alte amanunte trecatoare.
Cindva, un om a schimbat fatza fotografiei editoriale numai cu un simplu aparat cu un obiectiv normal si un film alb negru relativ obisnuit.
Tehnologia se dezvolta, totul se modifica, modalitatile de realizare ale unei imagini se schimba in mod dramatic, si brusc, si total, daca ne gindim ca au existat perioade cind un fotograf putea sa iasa la pensie cu acelasi tip de aparat cu care si-a inceput ucenicia.
Singura mea stringere de inima nu are de-a face cu calitatea; ci este ca peste o suta de ani, cineva care da de o cutie de pantofi cu CD-uri nici nu va sti ce sunt alea, nu va putea nicicum vedea acele imaigini, nu mai zic de imaginile de pe HD sau de pe ZIP-uri... pe cind o cutie de pantofi cu poze, chiar usor ingalbenite, vor putea fi vazute...
Cred ca pentru umanitate e o problema; ce nu e tiparit sau printat pe un suport rezistent in timp peste o generatie nu va exista... asta da, e tragic. Caci nu mai sunt filme de pe care sa se faca noi imagini...
Si studiile arata ca in ultimii ani numarul de imagini digitale realizate a crescut dramatic, dar numarul celor printate a scazut de citeva ori.
Dar despre calitate, ce sa zic. Eu sunt maimultumit cu digitalu`, altul e mai multuumit cu filmul, sa ne traiasca la toti, conteaza imaginea si atit.
Cum ar fi, imaginea e Dumnezeul nostru, si il aparam, chiar daca suntem de mai multe religii, fiecare cu biblia sau cum s-o fi numind scrierea lui intr-o mina, si cu, cam des, din pacate, o arma in cealalta mina...dar chiar si asta e subiect de reportaj si prilej de bucurie, conflictele fac sa mearga inainte omenirea... vorba bancului, ca tot inainte era mai bine. Atunci, sa traiasca filmul, nu?
Cea mai mare imagine facuta de mine cu un 3 MP avea 7x11m. Care este. Si nu am primit plingeri ca ar fi fost neclara.
Cea mai mare imagine digitala facuta pina acum in Ro, de care stiu eu, are cam 80mx7m si e in Bucuresti, la Dalles; este facuta cu un Fuji S2 de domnul Bumbutz; arata absolut superb, fiind si impecabila tehnic.
#19897 (raspuns la: #19895) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Poze de uichend - de Dinu Lazar la: 13/10/2004 20:25:11
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"doar ca eu as fi scos a 2-a casa din stanga sus"

Pai aveti absoluta dreptate. O sa fac modificarea asta chiar azi si o sa pun mai jos poza fara casa.
De aceea ziceam ca imaginile au nevoie de un timp sa se aseze, si intotdeauna mai multi ochi vad mai bine...
Dar e moral sa modificam imaginile?
Eu zic ca da, si anume in orice masura. Ma rog, alea de inima.
Imaginile de fotoreportaj le lasam cam cum sunt ele, dar astea, sa ne traiasca modificarile.
#25000 (raspuns la: #24923) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ALIANTA LANSEAZA NOUA VARIANTA DE CANDIDAT: BASESCU V.2.0 - de AlterMedia la: 24/11/2004 13:26:58
(la: BASESCU TRADATORUL)
ALIANTA LANSEAZA NOUA VARIANTA DE CANDIDAT: BASESCU V.2.0
Filed under: Opinii— @ 3:23 am

DUPA CE Traian Basescu s-a declarat fan al bordelurilor si ne-a recomandat sa o lasam mai moale cu dogmatismul religios, sa vezi minune!, omul a devenit si crestin, si de dreapta. Ce nu face politicianul in campanie electorala!

BASESCU V.1.0

Primarul Capitalei s-a opus si se opune, declarativ si faptic, construirii Catedralei Mantuirii Neamului (in Parcul Carol, ar completa unii; parerea noastra este ca se opune construirii ei in general), si chiar dupa adoptarea legii in Parlament a promis ca nu va acorda niciodata aviz de construire la situl respectiv. Opozitia sa e atat de notorie, incat nici nu mai e nevoie sa aducem vreo dovada.

Apoi, cand inca nu incepuse campania electorala (pe 26 octombrie) Basescu V.1.0 a fost invitat la MTV Romania pentru o emisiune. Printre altele, omul nostru a fost solicitat sa-si spuna parerea in ce priveste doua subiecte foarte controversate, din care cel putin unul de stricta actualitate: legalizarea caselor de toleranta si casatoriile intre homosexuali.

Iata fragmente din inregistrarea video a emisiunii, oferite de RevistaPresei.ro:

Basescu este pentru casele de toleranta
http://www.revistapresei.ro/arhiva_avt/73.wmv

Extras:
“Rep: De ce n-avem si noi case de toleranta?
TB: Pentru ca n-avem curaj, pentru ca oamenii politici sunt lasi. Da. Am fost tot timpul sustinatorul existentei caselor de toleranta, pentru ca este singura modalitate civilizata prin care poti sa protejezi si femeia de acei ticalosi care o lasa fara bani si ii asigura doar posibilitatea sa fie folosita (…); deci sunt un sustinator si din alt punct de vedere, nu numai din punct de vedere al protejarii femeii care ori vrea, ori este nevoita sa se prostitueze ca sa-si intretina familia la standardele la care ea doreste. Trebuie sa iesim din dogmatism, din idei preconcepute”.


Basescu despre casatoriile homo
http://www.revistapresei.ro/arhiva_avt/74.wmv

Extras:
“Rep: Sunteti de acord cu casatoria intre cuplurile de gay si lesbiene?
TB: Nu o incurajez, dar daca exista nu pot fi impotriva ei; daca asta e optiunea a doua fiinte umane normale; cred ca orice fiinta umana trebuie sa fie libera sa aleaga modul in care poate trai placut”.

Cu alte cuvinte, trebuie sa avem curaj, sa iesim din dogmatism (din cel crestin, evident), prostituarea e o meserie onorabila iar casatoriile homosexuale exista si deci nu poti fi impotriva lor. OK!

Intre timp, a inceput campania electorala la noi, iar in SUA teroristul international Bush a mai castigat inca un mandat mizand pe cartea moralei crestine. In cele 11 state unde “casatoria” homo a fost rubrica pe buletine de vot, cetatenii au votat zdrobitor atat pentru interzicerea acestora, cat si a formelor alternative precum “uniunile civile”.

Speriat ca pana si in liberala America oamenii s-au saturat sa fie batjocorite valorile traditionale, Basescu si-a modificat discursul si a schimbat macazul.

In consecinta, BASESCU V.2.0 a fost lansat!

In Ziarul Financiar, editia din 9 noiembrie a.c. gasim o relatare de campanie [ http://www.zf.ro/index.php?runpath0=article&runpath1=view&id=38447&sid=24b8eed910602dae3a64f800430e7b65 ] sub titlul “Nastase face calcule pentru formarea guvernului, Basescu preia discursul crestin-democrat” sub semnatura Mirelei Luca si a lui Iulian Anghel. Citim:

Mesajul electoral al PNL-PD a devenit explicit de dreapta. Nu e vorba de promisiunile electorale, care acopera si spatiul social, ci de valori morale care au aparut în discursul liderilor Aliantei, ca încarcate cu ideologie. Dumnezeu, natiunea si familia sunt câteva repere care s-au aflat în prim-planul mesajelor pe care le-au auzit banatenii în turneul electoral de la finele saptamânii al liderilor PNL-PD.

(…)Într-o zona în care PNTCD este o forta spre care se îndreapta multe voturi, dar si imediat dupa impactul pe care l-a avut mesajul profund atasat de valorile morale în Statele Unite, Alianta D.A. s-a raportat la aceste valori. Basescu s-a declarat un ortodox “care merge la biserica", punctând ca gestul sau se petrece discret, nu “pentru a face poze".

“Noi luptam împotriva stapânitorilor acestui veac si pentru a izbândi, pentru a ramâne în picioare încingeti-va mijlocul cu sabia adevarului si cu sabia dreptatii". Acesta este mesajul pe care Sf. Pavel îl transmitea locuitorilor din Efes. Tot acesta este si mesajul pe care unul dintre liderii Aliantei, este vorba despre Varujan Vosganian, a crezut de cuviinta sa-l transmita locuitorilor Timisoarei. Pentru Sf. Pavel, spusele aveau un tâlc. Pentru Vosganian, coincidenta este surprinzatoare, pentru ca este prima data când discursul sau invoca astfel de valori (…). Asadar, spune Vosganian, versetul din Efes 6.11 (din epistolele Noului Testament) ne arata ca Alianta Dreptate si Adevar (D.A.) “s-a nascut sub semnul providentei". El sustine ca nu mai este altceva de facut decât ca “talmacirea biblica sa coboare de pe cer pe pamânt” [mai are un pic si-i creste lui Vosganian in mana sabia de flacari a Sf. Arhanghel Mihail, nota AM].

Referiri la Geneza sau la sensul ultim al fiintei au fost frecvente în turneul electoral al liderilor Aliantei în Banat. Discursul lui Basescu a avut un stil propriu de a se raporta la divinitate. (…) În discursul lui Basescu si familia are un loc anume, marcat pin invocarea membrilor familiei sale în mai multe rânduri. (…) Tonul nationalist al discursului candidatului la prezdentiale al Aliantei a fost explicat si nuantat la Timisoara. “Nu voi accepta niciodata ca România sa devina dependenta de bunavointa vreunei cancelarii occidentale. “S-a spus despre mine ca sunt nationalist. Aiurea! Sa fim oameni seriosi! Nu sunt nationalist extremist, dar din respect pentru valorile nationale, nu accept ca poporul român sa fie umilit". Natiunea, pare sa spuna Basescu, este traita prin simboluri - “Port tricolorul în suflet", sustine liderul PD.

Asadar, onorabilul care a promis ca nu va abandona Primaria ca Ciorbea, este brusc atasat de valorile familiei. Femeia nu mai este obiectul obsesiilor sexuale masculine, intruchipate de prostituate, ci a devenit partenera de viata – eventual, daca este sotie de candidat, numai buna de bagat pe gat alegatorilor in campanie. Cat priveste abandonarea dogmatismului si a ideilor preconcepute in legatura cu casatoria homosexualilor, ssst!, liniste ca Voganian cuvanteaza din Biblie si mai aduce niste voturi.

Nene Basescule, matale porti tricolorul in suflet? Zi zau cu limba scoasa, chiar n-ai pic de rusine? In conditiile astea nu e de mirare ca oamenii au ajuns sa confunde politicianismul vopsit in spoiala de crestinism, cu romanismul si patriotismul autentic crestin!

PS (impartasit numai de BIS): Daca asta e alternativa la guvernarea cu oua multe, mai bine stau acasa pe 28 noiembrie. Si gata.

Pulicat la: http://ro.altermedia.info/index.php?p=1791
Ai dreptate - de (anonim) la: 30/11/2004 22:00:55
(la: Mesaje sumbliminale in muzica)
Ai dreptate pana la un punct deoarece mai jos sunt date denumirile celor doua site-uri. Oricum, un ziar plin de xxxxx ar fi extrem de comic si... neinteresant. Simpatic mesajul tau... Ai simtul umorului... Stiu cate ceva despre mesajele subliminale si pot spune ca in cantecele formatiei Linkin Park nu exista asa ceva. Acest gen de mesaje exista in heavy metal, pe cand Linkin Park este o trupa de rock comercial. Aceste mesaje pot fi inregistrate pe fundalul discului sau pot fi ascultate doar daca discul este derulat in sens invers. O trupa cu astfel de cantece este AC/DC. Mesajele instiga la violenta, consum de droguri, etc. Nu toate trupele de rock au astfel de cantece.
#30253 (raspuns la: #29448) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru trustman - de Petru Russu la: 04/12/2004 01:57:28
(la: SCURT / 2 (concluzii in urma fraudei))
Eram sigur ca voi auzi si o explicatie din asta referitoare la poza din ziar cu Nastase aratand semnul victoriei. Ca sa fie clar tuturor, exit -poot-urile sunt niste sondaje , niste statistici, niste barometre de opinii sau cum vreti sa le numiti. Ele au un singur scop si anume de a arata cam care este pulsul, cam ce ar vrea lumea. Ele pot fi insa si folosite ca intrumente de intimidare si dezinformare.
Acestea fiind zise nici un om nu poate baga mana in foc de pe urma unor sondaje de opinie. Ele arata pulsul dar diferenta de procentaj fiind asa mica iar marja de eroare a sondajelor aproximativ la fel de mare ca si diferenta dintre procente nu poti poza dupa un astfel de sondaj. Nimeni , niciodata nu a pozat inainte macar de rezultatele partiale. Intr-un stat democrat , se intampla lucruri , cum s-a intamplat in SUA unde Buch nu a pozat ca invingator ci dimpotriva, a fost sunat de Kerry care l-a felicitat si a anuntat ca Bush este castigatorul. In statele democrate cum ne place sa credem ca suntem fair play-ul este totul , diplomatia , onoare sunt valori si nu lucruri rare.
Concluzia deci ramane aceeasi si anume ca era asa sigur ca filtrele de fraudare de care vorbeam ii vor asigura victoria incat nu a avut nici o jena sa pozeze in ziar si sa anunte a doua zi ca se gandeste la impartirea guvernului (inainte ca macar BEC sa primeasca procesele verbale din toata tara).
Si acum altceva interesant. Referitor la efecte treaba sta in felul urmator. Daca va iesi Nastase presedinte atunci Iliescu va deveni presedinte PSD si il va ghida pe nastase din umbra iar primul ministru va fi Geoana care va fi vorba lui Plesu o marioneta in mana celor doi. Situatia insa se complica daca iese Basescu presedinte si va voi spune si de ce. In momentul in care Basescu iese presedinte, Nastase si Iliescu vor avea un mic conflict pentru ca planul nu le va iesi si vor trebui sa se certe asupra postului de presedinte PSD.
Cateva informatii suplimentare despre care nu stiu daca am amintit. Cineva tare istet imi spunea urmatorul lucru : "Basescu nu e sanatos ca din cauza scandalului lui am atras atentia presei straine !"
Pentru cei care sunt de aceeasi parere am sa le spun un singur lucru. Din imprudenta, indolenta sau prostia lui Nastase presa straina a fost alertata inainte ca Basescu sa acuze de frauda. Multi o sa intrebe de ce . Pai cand strainii au vazut ca se formeaza cozi pe strada in orase ca Paris, Berna, Geneva, Roma ca sa se voteze nu credeti ca li s-a parut ciudat ? Multi din romanii de afara care parcursesera distante mari ca sa voteze , cand au vazut ca nu pot vota sau ca nu sunt primiti in sectiile de votare au facut scandal la consulate etc. Presa a vazut atunci deja. Oricum se afla si daca Basescu nu facea gura pentru ca presa romana ar fi scris zeci de articole pe tema asta si s-ar fi alertat oricum.
Altii o sa imi zica urmatorul lucru , ca e o prostie toata tarasenia pentru ca ne stricam imaginea fata de UE. Intrebarea mea este am avut imagine mai buna fata de ei pana acum ? Bancorez ? FNI ? RAF ? SAFI ? Bani multi ? Milioane de dolari su chiar miliarde ? + banii din taxele pe care le platim si cu care nu s-a facut mai nimic.
O alta persoana "isteata" imi zicea ca UE a zis sa avem continuitate. Ce nu au inteles romanii este ca UE a zis sa nu ne lasam afectati de nimic si sa continuam drumul pe care suntem adica acela de aderare la UE. Niciodata nu a zis ca trebuie sa votam tot Nastase sau PSD.
Faza ca astia nu ne vor mai primi dupa scandalul de aici cu voturile este iar aiurea. In Ukraina stim cu totii caare a fost situatia si dupa parerea mea a fost similara. Reactia insa a fost cu totul alta si anume lumea a protestat prin manifestatii. Efectul a fost bun adica judecatorii au hotarat ca intradevar alegerile trebuie reluate din nou in totalitate pana in data de 26 decembrie. Asta inseamna ca lumea are acolo mult mai mult curaj una la mana si doi ca judecatorii au dat dreptate opozitiei si nu celor de la putere. Reatia UE a fost cat se poate de fireasca. Vazand ca judecatorii au fost impartiali si au dat dreptate adevarului, au felicitat Ukraina.
As vrea sa va mai zic un ultim lucru si inchei pe ziua de azi. Nu stiu cati dintre voi ati urmarit pe realitatea tv emisiunile lui Dinsecu si in special cele de joi avandu-l ca invitat pe Plesu. Au fost senzationale. Plesu punea o problema interesanta si anume facea o analiza a ceea ce a castigat PSD prin frauda. Ideea e ca nici prin toate fraudele nu a reusit sa ia 51 %. De aici imi permit sa fac de capul meu un calcul simplu : suntem 22 milioane din care doar 18.300.000 cu drept de vot. Din toti au votat doar 58% adica 10.700.000. Din cei 10.700.000 au votat 36.5 % cu PSD pentru senat si camera deputatilor. Hai sa vedem , 36.5% din 10.700.000 inseamna exact 3.900.000 . Cum poti sa te bucuri deci cand stii ca dintr-o tara de 22.000.000 te vor doar 3.900.000 persoane adica doar 17.7% .
Este asta oare o bucurie, o realizare ca dintr-o tara te doresc doar 17.7 %. Sa ii excludem pe cei fara drept de vot si totusi raman 18.000.000 . Cei care nu au votat au facut-o din protest majoritatea sau pentru ca nu mai au speranta ca se poate schimba ceva deci in concluzie din nemultumire fata de situatia actuala. Daca PSD crede ca 17.7 % este o realizare atunci imi pare rau dar nu stie ce inseamna victoria si u siguranta nu va mai sti niciodata de acum incolo pentru ca si-a mancat malaiul cum se zice. Asteptam sa vedem cum va decurge turul 2 si promit pe aceasta cale ca voi face niste poze la felul cum sunt adunate voturile noastre la primarii ca sa va faceti o parere despre ce se ascunde in spatele cortinei ma refer la proasta oraganizare a alegerilor.
Poate ar trebui sa apara intr-un ziar procesele verbale ca sa vedem si noi, dar cum adevarul este de multe ori o amenintare la adresa puterii pun pariu ca nu le vom vedea.
Cred ca se potriveste perfect aici citatul din discursul lui Kevin Costner din filmul JFK referitor la cei carora le pasa de adevar: "Pentru ca doresc o tara libera, pentru ca aceasta tara este inca a noastra, cat timp luptam pentru ideiile in care credem.Adevarul este tot ce avem mai de pret si daca el nu dainuie, daca este acaparat de putere daca nu ii putem respecta pe oameni , atunci aceasta nu este tara in care m-am nascut si cu siguranta nu este cea in care vreau sa mor"
Daca si vointa poporului este furata in Romania atunci nici eu nu vreau sa mor in aceasta tara pentru ca in afara de vointa poorului nu mai are nimic.
Noapte buna si multa reflectie la cele spuse.
#30654 (raspuns la: #30562) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Drepturile fotografilor - de niculae la: 25/01/2005 03:53:46
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Recunosc,nu e o idee superdesteapta,ba e chiar simpla si nici macar nu am inventat eu nimic,doar am luat parti de pe la altii si le-am pus la un loc:
***1.Zilele astea (termenul e foarte scurt:o saptamana,doua cel mult) e mare fierbere pe la Ministerul Culturii si prin tot felul de birouri, directii si asociatii legate de revizuirea si completarea Legii Audiovizualului, Cinematografiei si de ce nu si a Drepturilor de Autor.Poate a-ti aflat ca s-a schimbat guvernul (!),noua echipa sustine ca vrea si chiar trebuie sa introduca tot felul de adaptari si apropieri cu legile din Comunitatea Europeana (Un an,doi inca e oarecum facultativ,dar,din 2007 daca nu putem noi si nu suntem in stare sa le facem singuri,le vor face altii). Asociatiile profesionale ale producatorilor de film, de audiograme, fonograme, ORDA (oficiul roman pentru drepturi de autor ) si cate altele,zumzaie de propuneri,idei,etc...Normal ar fi ca si Domnii FOTOGRAFI,daca o fi existand aceasta breasla (breasla nu inseamna existenta unor meseriasi (artisti),multi,sau putini,buni,slabi sau geniali,prietenosi sau ciufuti,individualisti sau prietenosi,ci,un grup de oameni care constientizeaza ca au interese comune,si sunt dispusi sa se mobilizeze putin pentu a si le apara. Nici macar nu e nevoie de o majoritate, sunt suficienti cativa cu putina autoritate in domeniu. Restul, grosul, se va mobiliza mai tarziu pentru a contesta si critica initiativa primilor..."C'asa e'n tenis..."
***2.Deci,un grup,(grupulet) de tovarasi,trebuie sa solicite o audienta la susnumitul minister,sa reaminteasca nerabdatorilor politicieni (nerabdatori sa dovedeasca buna lor intentie,intreaga intelegere si marea diferenta fata de ceilalti politicieni dinainte,care nu...si nu ) ca exista (fotografiii,fotografia,bresla,problemele) ca la celelalte plingeri si cereri,amendamente,articole,etc.ar vrea sa adauge si ei ceva si sa spuna:"CE ANUME"vor sa adauge.De acum nebunia poate sa inceapa si va urma un sir sa speram nesfarsit de zile,ani,decenii,(oare e posibil ?) secole in care se vor tot inbunatati legislatia,protectia si bunastarea fotografilor romani si de pretutindeni.( !!! Si tehnica neaparat,vor fi roboti care fac poze geniale in locul proprietarului ! )
***3.Acum,nefiind de meserie fotograf sau fiind unul mic, incepator, amator, evident ca am si niste idei (foarte bune,clare si precise) despre ce ar trebui sa ceara fotografii,pentru ca situatia lor juridica si ulterior economica sa se inbunatateasca ("C'asa e'n tenis..." cu cat cunosti mai putine reguli cu atat mintea'ti poate zbura,zburda mai libera si mai fericita )
***A.Sa se stipuleze in lege ca orice material tiparit, printat, imprimat,filmat etc,etc,care cuprinde imagini foto chiar si prelucrate,a carei folosinta,utilizare,raspandire;depaseste aria de folosinta privata (de uz personal, in cerc familial,in interiorul locuintei,spune legea) trebuie sa contina undeva mentionata sursa identificabila a imaginii.La prima vedere poate parea putin lucru in calea hotiilor fara margini de la noi (sant uneori la fel si prin alte locuri mult mai putin fomiste decat tara asta in momentul asta),dar, pentru o anumita categorie de utilizatori functioneaza. In momentul in care scrie si trebuie sa se hotarasca ce scrie si simte ca va trebui sa raspunda de ce a scris unii,poate putini, n-o vor mai face.E doar un mic pas inainte.
***B.Reglementare prin lege a unor pedepse, sanctiuni,compensatii,sau despagubiri pentru utilizatorul delicvent si pentru proprietarul imaginii, ca pentru orice alt tip de furt. Poate ca ele exista si acum iar eu nu stiu,dar,nici nu am auzit de procese sustinute si revendicari neabandonate.Iarasi e posibil sa existe,dar,in cazul asta nu s-a facut destul loby,destula galerie ca sa auda cat mai multa lume. Propaganda,daca hotul e un ziar se merge la o televiziune si invers.O stire se fabrica,se construieste foarte usor,mai ales daca ai dreptate.Cred ca se poate vorbi la capitolul asta nopti intregi,asa ca o sa trec mai departe, chiar daca, stiu , nimic nu e chiar asa de simplu cum pare la prima vedere.
***C.Utilizatorul,nu raspunde de provenienta imaginilor folosite (doar)atunci cand este intrebat,acuzat,ci anticipat trebuie sa indice sursa.Nu e nimic original aici,in cazul fonogramelor se face asta de ani de zile.Nu e suficient sa spui ca ai folosit o melodie veche sau populara,trebuie sa indici interpretarea si sa aduci acordul sau contractul celor cu care ai lucrat.
***D.Obligatoriu existenta unui ORGAN DE CONTROL,de tipul celor folosite pentru verificare legalitatii softurilor,Aflat intr-un strans raport de cooperare,coordonare sau poate subordonare, prin lege strict specificat,cu cei considerati Autoritate nationala in domeniu (AFPR !? sau alta). Nu uitati ca se cere societatii civile o tot mai mare implicare.Unii tot flutura (cel putin deocamdata,asa ca profitati, maine nu se stie !?) aceasta chemare la implicare,mai ramane ca ea, draguta si anemica SOCIETATE CIVILA sa mai si vrea,sa mai si poata,(folosesc: etc...etc...cam mult !) Am eu mai bine in cap cum sa se faca,dar,mi-e greu sa explic in scris, (Sunt Prea Inteligent !!)
***E. MACAR CATIVA OAMENI TREBUIE SA CREADA CA ACESTE LUCRURI SUNT POSIBILE SI SA FACA CEVA PENTRU ASTA (e asa de simplu, asa de usor de facut si totusi fara implicare,fara putin altruism,romantism si alte -isme din astea desuete, nimic nu se va misca de la sine )
***As mai avea destule de spus,dar am obosit.Bat incet si scrisul i-mi ia mult timp,e si foarte tarziu;asa ca o sa iau o pauza.Daca s-o gasi cineva interesat sa continuam,mai vedem... Salutari la toata lumea !
#34442 (raspuns la: #34425) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Dati-mi acele exemple si vom - de mircea bezergheanu la: 28/01/2005 20:35:47
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Dati-mi acele exemple si vom face macar un caz din ele.Aveti grija sa fie bine documentate si dovedite,eventual gasiti chiar pagubasii care pot proba ca pozele,imaginile le apartin"
Domnule Niculae, va dau un singur exemplu deocamdata: Monitorul din Galati, luati orice numar (din ultimii 2 ani, spre exemplu) si uitati-va la poza zilei, apoi vizitati photosig.com. O sa fiti surprins sa gasiti multe fotografii cotate pe photosig, fara macar sa aiba habar autorii lor de asta. Pe asta de fapt se mizeaza, cine dracu o sa ne prinda, si ce ne vor face? Trist este ca activitatea asta zilnica o presteaza tocmai fotograful angajat acolo...
Cel mai apropiat fotograf bulanit de astia este Nejat E. de la StudioCat din Instambul... http://www.photo.net/photodb/user?user_id=357102
Si mai am.
Despre fotografii personale pot sa va spun ca le-am gasit pe site-uri din state care ofera pagini web predefinite la care tu adaugi datele firmei tale. 1260$ proiectul. Cu fotografii de la mine, un amarat din Ro. care nu poate face nimic.
Si mai am.
In momentul in care am sesizat ca ProTV difuzeaza un mat. pub. in care era inclusa o fotografie de-a mea, m-am dus la un ziar sa fac public lucrul acesta dar am fost sfatuit sa renunt, ei sunt colegi de breasla si nu se cade sa se atace. Cu cateva zile in urme se bateau cu pumnii in piept sa le aduc numai un caz si ei fac dreptate.
Administratia Fluviala Foloseste fotografiile mele si-si promoveaza interesele la un targ in Viena (mapa si CD), Camera de comert si industrie Braila editeaza un catalog cu imagini din judet ( PESTE 600 Fotografii facute de mine, fara sa precizeze undeva autorul si fara sa-mi ceara acordul - le-am oferit initial 2 CD-uri sa-si aleaga si sa ma ocup de tiparire)
Si mai am.
In privinta ONG-ului lucrurile stau altfel de cum le stiti.
Pentru Fundatii e nevoie de 100 salarii in avans in cont, ptr. Asociatii nu este acesta limitare iar membri pot fi si 3 si 4 si 7 si 9 si...cati vreti. Eu am toata documentatia, procesul este in desfasurare, am nevoie de, sa zicem, 9 membri fondatori fara ifose de artisti, care sa-si rupa de la gura 2-3 milioane. Eu am facut deja pasul acesta si propun presedinte un tip grozav pe organizare si care nu are nimic de-a face cu fotografia, este mai presus de patimile care ne consuma pe noi. Voi reveni cu informatii legate de persoana lui in momentul in care stiu cu cine ma inham la treaba.
Ar fi: 1. Domnul Niculae (din cauza caruia se intampla asta si care este vinovat pentru cele 2 nopti in care nu am dormit deloc)
2. Dinu,
3. Domnul Stanescu
4. Narcis,
5. Florin CNEJEVICI,
6. xxx,
7. xxx,
8. xxx,
9. xxx,
10. xxx
Vad in grupul asta si pe Ara si pe Petre BUZOIANU, dar e nevoie de prezenta lor fizica la notaru public, in momentul constituirii asociatiei.
Personal am primit deja mesaje murdare si prefer sa raman in banca mea, la Galati, dar voi face toate demersurile sa finalizez proiectul ptr. ca am ceva mai mult timp liber. Si ma vad aparat de voi peste 2-3 ani!

#34838 (raspuns la: #34676) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dare de seama - Sambata am fost la Predeal - de Dinu Lazar la: 28/02/2005 08:44:49
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Foarte bune imagini de sport, probabil mai bune decit tot ce o sa vedem in ziarele de azi despre eveniment, daca o sa vedem ceva.
Poate ar merita sa incercati sa le puneti la vinzare... am un amic, Tony Salabashev, care are o agentie foarte ciudata (www.tsa.ro) unde fiecare poate sa puna poze sa le vinda... cel putin asa am inteles.
Genul acesta de imagine lipseste cu desavirsire in bancile de imagine care mai au cite ceva despre Romania; parca noi am fi niste tzigani nespalati care stau in zoaie si numai glodul si mizeria ce ne mai diferentiaza unul de altul... surpriza mea o constituie un search despre Romania pe care l-am dat pe prestigioasa Time & Life Pictures la
http://www.timelifepictures.com/ms_timepix/source/home/home.aspx?pg=1
Acolo vedem aceleasi clisee care ne arata ca cine are putere poate sa schimbe si realitatea aratind numai ce vrea cum vrea cind vrea.
Dar pina cind?
Revenind la imaginile de de la Predeal... unul sau doua portrete, un plan general, unul sau doua detalii, daca erau, schimbau mult povestirea; lumea trebuie sa inteleaga unde, cind, cine, ce a facut. Avem acolo in imaginile Dvs capitolul cu ce a facut, ramine sa cautati printre imaginile facute si ceva sa raspunda la celelalte intrebari. In rest cum ziceam e mult peste ce o sa ne ofere profesionistii imaginii romanesti in presa care este si chiar la agentii... am dat un search la Rompres si la Mediafax, nimic de la Predeal. Normal... cum sa se deranjeze artistii respectivi.
Mediafaxul v-ar cumpara cu drag imaginile... sa va luati un rucsac mare pentru bani, problema e sa va ginditi nu cum sa luati safteaua ci ce sa faceti cu atita banet, doi euroi de imagine nu sunt de colea, va luati si un Canon ultimul tip cu banii astia. Nu glumesc, atita e tariful, eu am luat si optzeci de centi acum 3-4 ani, pe nu stiu ce poza. Si atunci poate ca aia de la Time Life sa aiba dreptate cumva... astia suntem.
#37566 (raspuns la: #37545) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
fefe, uitandu-ma mai bine... la poza - de Jimmy_Cecilia la: 17/05/2005 22:16:49
(la: Sandra Mae iubeste! Si tace...)
ai dreptate... pare nespalata
poza a fost prelucrata in jurul gurii, daca te uiti mai bine
sunt pete, ca si cum s-a murdarit mâncand ceva

apoi parul labartzat, cu radacinile negre, are nevoie de vopsire...
face neglijata...face nespalat...

si agresiva tipa...tare agresiva...
da'uite ca si-a gasit si un aparator... he he he he...
#49576 (raspuns la: #49514) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
fefe, uitandu-ma mai bine... la poza - de Jimmy_Cecilia la: 17/05/2005 22:17:02
(la: Sandra Mae iubeste! Si tace...)
ai dreptate... pare nespalata
poza a fost prelucrata in jurul gurii, daca te uiti mai bine
sunt pete, ca si cum s-a murdarit mâncand ceva

apoi parul labartzat, cu radacinile negre, are nevoie de vopsire...
face neglijata...face nespalat...

si agresiva tipa...tare agresiva...
da'uite ca si-a gasit si un aparator... he he he he...
#49577 (raspuns la: #49514) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Aveti dreptate stimati colegi - de Danila Prepeleac Jr la: 28/05/2005 00:30:55
(la: SE POATE FACE UN MILION LA MODUL CINSTIT?)
Aveti dreptate stimati colegi de cafenea! Daca preocuparea principala este consumul, milionul devine nesemnificativ. In general, sufletele cu trasaturi feminine si cei a caror preocupare se indreapta catre “designul exterior” nu vor avea NICICIODATA suficienti bani. Deviza principala este “trai pe vatrai”. Pentru cei a caror preocupare bate catre creatie sau “designul interior” milionul este deja prea mare. Poate de aceea milionul reprezinta o tinta pe continentul american. AICI, s-a creat expresia de “milionari in tenisi”.

In dialogul imaginar tinarul de 25 de ani are o tinta: sa faca un milion si sa se retraga. Cit timp ii ia sa faca milionul?
In ziarul Toronto Star din Marti, 20 Martie, 2001 la sectiunea Business se arata cit trebuie sa economisesti anual, la o dobinda de 6% si sub o inflatie de 3%, functie de momentul cind vrei sa te retragi si de citi ani estimezi ca vei trai.
Exemplu: ai 25 de ani si vrei sa te retragi la 50, dupa care estimezi ca vei mai trai 35 de ani. Daca dupa retragere vrei sa cheltuiesti anual 21.000 de dolari trebuie ca pina atunci sa faci jumatate de milion si ca urmare trebuie sa economisesti 480 dolari pe luna, ceea ce pentru multi din Ro sau pentru cei ce lucreaza in Vest nu mai este un “capat de tara”. Cu 21.000 dolari pe an poti locui chiar in SUA-Florida (clima ideala) unde chiria unui apartament/casute modeste poate fi si de 9.200 dolari pe an. Daca te retragi in RO sau in unele tari din Caraibe sau pe coasta Mediteranei, cu acesti bani iti poti permite un trai lejer. Pentru un milion, economisirea nu se modifica dramatic. Internetul este plin de calculatoare virtuale. Majoritatea bancilor ofera gratuit acest serviciu de calcul.

Dar, am vazut ca unele comentarii se refera la ce poti face cu un milion. Un canadian mi-a spus ca nu problema dublarii sumei ii face griji ci fapul ca nu are milionul. In comentariile dvs. am observat opinii foarte pesimiste. Sa fim clari. Daca vrei un iaht, un palat si un top-model alaturi te-ai ars. Milionul nu te ajuta. Dar pentru marea majoritate, cind ai un milion dispare stresul zilei de miine. Privesti lumea cu alti ochi. Este o suma care nu te face sa devii sclavul banului. Iti poti permite sa faci sport prin intermediul unui job de 10-15 ore pe saptamina care necesita si un efort fizic (pui marfa pe rafturi la un supermarchet, tai iarba, cureti zapada, etc.). Iti mentii forma si esti si platit, ai asigurare la medicamente, dentara, etc. Iti pierzi slujba, ti se rupe...Sa nu uitam ca reteta fericirii pe termen lung nu necesita multi bani: daca vrei sa fi fericit o zi taie un porc, pentru o saptamina cumpara un computer nou, pentru un an insoara-te, iar daca vrei sa fi fericit o viata construieste-ti o gradina.

Daca ai 25 de ani, un milion si te retragi nu inseamna ca pui banii la saltea si incepi sa-i “maninci”. Ii investesti sau o parte ii dai unui manager sa se ocupe de ei.
Ginditi-va ca, acei “mosulici” care pierd vremea pe cite un vas de croaziera au depus milionul in 1989 la o banca cu 10% dobinda pe termen de 10 ani (atit era dobinda la dolari SUA atunci). In acest timp (10 ani) poti cheltui un milion-dobinda (100.000 pe an!) iar dupa zece ani milionul initial este intact. Si trebuie mentionat ca daca nu mai lucrezi nu mai ai nevoie de doua masini, de benzina multa, mincare la pachet, hainele nu se tocsc repede, incaltamintea la fel, etc. Daca vrei neaparat sa multiplici milionul exista reteta clasica. Cumperi 10 apartamente in Vest (cazul de fata in Toronto), le inchiriezi cu 1200 dolari pe luna, fiecare, dar stresul nu l-ai eliminat din viata ta. Schema functioneaza si cu o suma mult mai mica de un milion, pe baza de imprumut bancar, caz in care dobinzile la imprumut se scad din venit, reprezentind cheltuieli pentru a mentine business-ul.

Statisticile canadiene si sfatuitorii financiari spun ca pentru a fi considerat un om bogat trebuie sa ai peste 700.000 de dolari (bani, casa, masina, etc.) si SA NU FI DATOR. Deci, sub 1.000.000! Cum asa? Pai aici, pe continentul Nord-american, lumea este mai saraca decit pare. Proprietarii de case nu depasesc 50% din populatie, spre deosebire de Romania unde procentul bate la 90%. Din cei 50% numai o mica parte nu au datorii. In Canada anul trcut nu prea s-au facut economii, iar in unele provincii economiile populatiei au scazut cu mai multe procente.
Ajutor social nu primesti daca ai o darapanatura de casa sau numai o masina noua. Vinzi ce ai, declari ca esti falit, si apoi primesti ajutorul. In Canada sunt zone agricole sau teritorii inghetate unde venitul este SUB 250 DOLARI PE AN!!! Daca nu ar fi nu s-ar specifica, ca aceste venituri nu se impoziteaza.
#51925 (raspuns la: #50944) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Starea fotografiei dimbovitzene - de Dinu Lazar la: 04/06/2005 18:13:36
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Am fost si eu la Bookarest - tirgul de carte, sa vad si eu ce se mai intimpla si ce carti mai citesc si ce si cum devine cazul.
Cu coada ochiului m-am uitat in fuga si ce se mai intimpla in legatura cu fotografia.
La o privire pe ansamblu, se poate vedea acelasi lucru care s-a mai vazut: copertile cartilor editurilor straine arata gigea, fotografii de fotografii, texte clare, bine compuse si aranjate; copertile cartilor romanesti, pe ansamblu, arata ca facute pe genunchi de nepotul portarului, fotografii ori shmanglite de pe Internet ori facute la economie, texte puse fara nici o cunostinta de grafica si compozitie, corelu` sa traiasca...
Am vazut si citeva zeci de albume romanesti si carti de bucate si carti in care fotografia e mai consistenta; ele exista, asta e cea mai buna chestie, in rest tot asa, mai e mult, cu miiici exceptii, pina la imaginea profesionala facuta cu har si profesionalism, care sa aiba norocul sa fie bine pusa in pagina de un ochi de director artistic cu cunostinte grele in compozitie si in arta cartii, si care imagine sa fie tiparita la standardele de azi.
Afisele editurilor, cam varza si care avea fotografii, tot asa, facute cu digitalul soferului.
Deci pe ansamblu acolo unde s-a vazut fotografie, era ori era luata de pe net, asa cum se intimpla in mai toate ziarele romanesti - nu e unul sa nu aiba imagini in mod sigur luate pe de-a moaca - ori era fotografie utilitara ieftinutza.
Albumele despre Ro, vederile si calendarele puse la vedere, cu imagini romanesti, erau de la asa si asa in jos. Poate asta cere publicul, poate asta se vinde, poate atita se poate.
Iesind de la Bookarest, la ora 12 ziua, vad eu aglomeratie si aud muzica in fata la Inter; se lansa o marca de maisna. Dive, tipe, dame, masini, prezentari, si normal, fotografi de presa. Eu stateam de o parte si ma gindeam daca sa scot trei sutele sau nu, cind vad niste confrati, care se inghesuiau sa faca niste poze; era ora 12 ziua, un soare orbitor, si ei faceau poze cu blitul indreptat in sus la 90 de grade, ca sa bronzeze soarele. Si erau vreo 7- 8 care grandagulareau bronzind soarele cu blitul in sus... incredibil, absolut incredibil. Unul nu avea o blenda sau ceva pe blit, numai cutiute dintr-acelea translucide pe blit, care nu au nici un efect. M-am uitat in presa de azi sa vad si eu productiile respective, dar nu am vazut nimic nicaieri.
Dar am vazut in Jurnalul National un reportaj alb negru facut cu curul - adica exclusiv cu grandangularul extrem si la lumina existenta, dar genul cu cadre prost sau de loc compuse, mizerabil iluminate.
Pacat, caci reportajele foto sint rare la noi, si cind sint rau facute, e si mai trist.
Ma refer strict la partea de meserie, nu la alte considerente.
Un fotoreportaj are niste reguli si e ca un film, nu e numai o desfasurare sau baleiere grandangulara facuta mizer la o mizerie care si asa arata ca dracu`.
Ce e insa jenant la presa romana, e ca oameni importanti, formatori de opinie, luptatori in jungla presei, tipi altfel de comitet cind ii vezi la dat cu opinia la tembeliziuni, se coboara sa puna in ziarele lor in fiecare zi atitea imagini sub care nu scrie cine le-a facut sau unde nu scriu ce agentie le-a furnizat si care miros de la o posta a furaciune de pe net.
Nu poti sa te lupti pentru dreptate, integritate, sa dai in vileag mafiotii, sa vrei sa fie bine in societate si la vara cald, si pe de alta parte sa folosesti in ziarul tau imagini jmanglite... e trist.
#53263 (raspuns la: #52997) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...