comentarii

pozitionare


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Increderea reciproca, Anita... - de Jimmy_Cecilia la: 19/11/2003 15:03:37
(la: Este posibila pacea in Palestina?)
Mai intai, Anita, salut!
sa fi tu, vechiul meu amic? :)
Uite ca te citesc cu placere, de necrezut! Cine ar crede?

Imi place cum scrieti si discutati amandoi, dovada ca se poate discuta si creativ...
Ma primiti si pe mine in discutie?

Cred ca increderea acestea reciproca a fost mult distrusa de catre construirea acestui zid.Relatiile s-au inveninat mult.

Este problema Siriei in regiune, dar cred ca Sharon a facut o gresala mergand si bombardand in Siria, o violare de frontiere care a pozitionat Siria in victima si a determinat multe tari sa condamne actiunea Israelului.

Intr-adevar Siria ocupa Libanul si a distrus tara asta in intregime cu razboiul civil, ca doar Siria era in spate!

Am cunoscut Libanul si Beyrouth inainte de razboi, era perla orientului, un mic Paris, iar seara Las Vegas, cand vad astazi imagini la televiziune, cum arata, ma ingrozesc: un adevarat cosmar de ruine.
Si asta este un punct tare sensibil in regiune si intr-o zi o sa explodeze; cat vor suporta inca libanezii ocupatia?


De ce nimeni nu vorbeste despre asta? De ce nimeni nu protesteaza pentru Tcetcenia?

Poate ca restabilirea de patrule combinate israelo-palestiniene ar fi o solutie, care ar frana in primul rând atentatele, palestinienii vor fi mai "privitori" la riscuri, ca-si joaca viata.
N-am inteles de ce au fost suprimate.
Pot fi restabilite? Ar fi o solutie cuminte.
#4752 (raspuns la: #4722) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Josif C. Drãgan - de SB_one la: 20/12/2003 13:31:05
(la: Romani in strainatate)
Josif C. Drãgan:

Este cel mai bogat român, dar spune cã nu a stat niciodatã sã îsi numere banii. S-a stabilit încã din tinerete în Italia, a fost considerat, mult timp, apatrid, dar spune cã, în sufletul lui, nu a pãrãsit niciodatã România. Într-un interviu „Verde-n fatã” cu Marius Tucã, Josif Constantin Drãgan a explicat de ce se stie atât de putin despre el în tara natalã si cine ar fi, în opinia sa, „vinovatii”.

▪ Marius Tucã: Vã amintiti cum ati fãcut primul milion de dolari?
Josif Constantin Drãgan: Nu-mi amintesc pentru cã nu l-am numãrat, nu am stat sã numãr banii, ci am vrut sã stiu cã se realizeazã, ca o confirmare a succesului, a împlinirii datoriei muncii în societatea din care fac parte.
▪ Sunt corecte aprecierile si evaluãrile publicate?
Tot timpul s-a vorbit de bani, pentru mine nu a fost important sã am bani si sã-i folosesc pentru scopuri personale; am avut o viatã normalã si aspiratiile mele în acest domeniu au fost pe mãsurã. Bani, bani, bani, nu se vorbeste decât de bani.
Aprecierile au fost fãcute pe anumite criterii si ca atare si rezultatele au o valabilitate relativã pentru cã sunt din puncte de vedere diferite. Se vorbeste de bogãtia cuiva, într-o tarã, într-un moment în care problema de bazã este sãrãcia, o tarã unde oamenii sunt la limitã, dacã nu sub limita existentei, ajungând sã fim sãraci într-o tarã bogatã.
Despre afaceri
▪ Ce credeti cã face diferenta dintre dumneavoastrã si urmãtorii clasati în topul celor mai bogati români?
În primul rând, cred cã putem vorbi aici despre întinderea europeanã si nu numai a Grupului Multinational Drãgan, apoi despre soliditatea lui clãditã în aproape 60 de ani de existentã, care cred cã-i dau o dimensiune aparte în peisajul economic actual.
▪ Cu câti dintre românii din top 10 vã cunoasteti personal?
Îi cunosc personal doar pe câtiva dintre ei, pentru cã dezvoltarea Grupului Multinational Drãgan m-a tinut mult timp departe de tarã.
▪ Vã gânditi sã vã implicati în privatizarea companiilor de gaze din România?
Nu, pentru cã în privatizare s-a ajuns la o deformare a valorilor. Continuarea privatizãrii cu insistentã este o diminuare a propriilor capacitãti, fiind o declaratie de incapacitate. În 1996 am preluat de la stat o societate Petrom pe care-am dezvoltat-o si unde am devenit actionarul principal.
▪ Cum apreciati estimarea cã stocurile de gaze din tarã se vor epuiza pânã în 2005?
În aceastã perspectivã, dezvoltarea sectorului GPL (principalul obiectiv de activitate al grupului Butan Gas) devine o prioritate în România. Acest tip de „energie mobilã” este rezultatul unor resurse care nu se epuizeazã la fel de usor, constituind o alternativã viabilã si în viitor.
▪ Ati fost nevoit sã dati vreodatã spagã în România?
Eu nici nu cunosc cuvântul „spagã”, a trebuit sã întreb ce e spaga? Mi s-au cerut mici atentii, în diferite ocazii, pentru a mi se face anumite comisioane. Este o metodã total dezagreabilã si descalificantã, nu am apelat la ea si nici nu am încurajat, în tot ceea ce am fãcut, acest mijloc de a obtine avantaje de pozitie sau diverse facilitãti. Tot ceea ce am obtinut, de-a lungul vietii, este exclusiv rodul dedicãrii, intuitiei, pasiunii si muncii mele. Spun acestea rãspicat, cu toate cã, deseori, inexplicabil, am întâmpinat piedici în concretizarea unor initiative economice sau culturale, de altfel benefice pentru societatea româneascã.
▪Domeniile dumneavoastrã de afaceri sunt foarte variate. Cum se explicã diversitatea lor?
Am fost si sunt interesat de cât mai multe si diferite domenii. Am o imaginatie efervescentã si dorinta de a acoperi suprafete întinse de activitate. Omul este produsul societãtii si are o datorie fatã de ea: sã munceascã. Munca este o obligatie.
Asa am importat si exportat tesãturi si fibre din Italia în România pentru pânzele de avion din care se realizau aripile avioanelor la IAR Sibiu. Am gândit afaceri cu banalele, dar utilele mãturi. Am fãcut marketing în pietele de desfacere din Elvetia, Belgia si Anglia fãcând comert cu produse alimentare, am afaceri imobiliare... O afacere nu se naste decât dintr-o mare cunoastere a pietei si din dorinta de activitate.
Despre cartierul Josif C-tin Drãgan
▪ E adevãrat cã detineti o stradã în Italia?
Da, existã la Venetia o stradã care se numeste Calea Draga, unde de altfel si locuim, stradã care existã cu acest nume de prin 1600. E o purã întâmplare....
Dar în Grecia existã o localitate lângã Teba, Dragania, onoare pe care statul grec mi-a conferit-o pentru cã aici am creat prima zonã industrialã din Grecia.
▪ Domnule profesor, haideti sã revenim putin. Spuneti-mi si mie cum ati plecat din România.
Am plecat cu trenul... si cu bursa de studii pentru un an – de 6.000 de lire – oferitã de Guvernul italian, prin Institutul Italian de Culturã. Cu acesti bani îmi plãteam locuinta, întretinerea si câteodatã mici aventuri de tinerete. Îmi amintesc cã am cunoscut o cântãreatã la Biserica Greco-Catolicã de la Roma si îmi permiteam sã o invit câteodatã la cinematograf. Îmi completam bugetul cu 100 de lire lunar, tinând contabilitatea domnului Rossi, vânzãtor de alimente.
▪ Care este povestea cartierului Josif Constantin Drãgan din Lugoj?
Povestea cartierului ce-mi poartã numele, în Lugoj, este una extrem de simplã. Am primit o solicitare din partea municipalitãtii si a locuitorilor acelui cartier – unde se aflã, pozitionat si sediul Butan Gas International – de a contribui, financiar, la eliminarea datoriilor pe care oamenii din aceastã zonã a Lugojului le aveau cãtre regiile locale, respectiv întretinere, gaze si altele. La vremea când a fost fãcutã solicitarea, adicã anul 2000, suma pe care am alocat-o era destul de importantã. Astfel, am ajutat comunitatea respectivã si, drept recompensã, acestia au hotãrât ca acest cartier al Lugojului sã poarte numele meu. De altminteri, mai este o piatã, chiar în centrul orasului, pe care am reamenajat-o integral, contribuind cu aproape 200.000 de dolari, si care îmi poartã numele. Alãturi se aflã si Catedrala Greco-Catolicã „Coborârea Sfântului Spirit”, la repictarea cãreia am contribuit. Nu mai putin o creatie a mea, la care tin cu deosebire, este Universitatea Europeanã Drãgan, la Lugoj si Brasov, cetate a spiritului si mintii românesti, de talie europeanã si, de curând, acreditatã.
Clãdirea Universitãtii din Lugoj este opera unui arhitect din Timisoara, Radoslov, proiect care a fost premiat la Venetia si care a pãstrat multe dintre doleantele si indicatiile mele de a îmbina vechiul cu modernul, de a continua ideea de cetate medievalã, viitoare Cetate a Stiintei.
Despre politicã
▪ Care politician din România v-ar convinge sã îl votati?
Nu am fost niciodatã implicat în viata politicã. Acest lucru nu a fãcut si nu face parte dintre preocupãrile mele. Cred însã cã unul dintre politicienii cãruia i-as acorda, fãrã ezitare, votul meu ar fi unul care ar sesiza rolul pe care România l-ar putea ocupa, prin ceea ce reprezintã ca potential, în rândul natiunilor lumii.
▪ Ce simpatii politice aveti?
Nu am simpatii politice care sã mã determine sã apreciez, mai mult sau mai putin, un oarecare partid sau om politic. Am încercat, în toate contactele si relatiile avute cu politicienii români sau strãini, sã pun mai presus de toate interesele tãrii mele, fie ele economice sau de altã naturã. Asta apreciez la orice om politic sau formatiune de guvernãmânt.
▪ Ce credeti despre alianta PNL-PD?
Nu-mi exprim nici o opinie.
Despre investitiile în presa din România
▪ Cât de implicat sunteti în presa din România?
Implicat nu este cuvântul cel mai potrivit. Am fondat o serie de publicatii în România, si mã refer la cotidianul „Natiunea”, „Renasterea Bãnãteanã” din Timisoara, sãptãmânalul „Redesteptarea” din Lugoj, „Buletinul European”. De asemenea, am investit în televiziune si radio, având propriile posturi la Lugoj, anume Europa Nova. Editãm, la Bucuresti, în cadrul tipografiei „Fed Print”, diverse publicatii cu caracter cultural, ziare, reviste, carte si multe altele. O implicare de naturã pãrtinitoare, politicã sau de altã naturã, nu am avut si nu avem. Dar am considerat cã presa poate constitui, pentru spiritul românesc, letargic acum, un vehicul valabil prin care sã poatã deveni din nou treaz. De asemenea, aceste initiative legate de presã au potentat toate actiunile Fundatiei Europene Drãgan, contribuind la rãspândirea culturii si a românismului în tarã si în Europa. În plus, am contribuit si la configurarea postului de radio Vocea Basarabiei, din Moldova, pentru a da posibilitatea românilor de acolo sã se exprime alãturi de semenii lor din tara româneascã. Si, sincer, nu a fost usor sã se concretizeze acest lucru.
▪ Fundatia Europeanã Drãgan a editat „Istoria Literaturii Române” a lui Cãlinescu. Cum ajungea aceastã carte în România?
Neexistând în România de foarte multã vreme „Istoria Literaturii Române” a lui George Cãlinescu, aceastã fiind deja epuizatã, dar necesarã pentru cunoasterea mai de aproape a literaturii române, am considerat necesarã reeditarea sa în limba românã si în limba englezã. Aceastã carte am trimis-o în 135 de exemplare tuturor autoritãtilor, începând cu presedintele Ceausescu, iar apoi, profitând de organizarea unui Congres Cultural la Bucuresti, cu posibilitatea de a introduce orice publicatie, având autorizatia organizatorilor, am introdus 5.000 de exemplare nelegate, pentru a fi distribuite si folosite în scoli.
▪ Cum de unele dintre cãrtile dumneavoastrã ajungeau sã fie editate în România?
Diverse edituri, de exemplu Cartea Româneascã, primeau autorizatiile necesare de la sectia culturalã în raporturile cu strãinãtatea si astfel ajungeau sã fie editate în România cãrtile mele.
Despre pasiunea pentru istorie
▪ De unde pasiunea dumneavoastrã pentru istorie?
Nevoia proprie de a cunoaste ca român istoria neamului în care m-am nãscut, a Tãrii Românesti si a altora din Europa si din întreaga lume. Aceastã pasiune pentru cunoasterea istoriei era stimulatã de stabilirea mea în Italia, pe care o consider a doua patrie, si de faptul cã, 30 de ani dupã plecarea din România, nu am putut sã revin în tarã din cauza unui decret dat de Ana Pauker, în care se prevedea pierderea cetãteniei românilor care nu se întorceau în tarã în termen de 60 de zile. Am fost considerat mult timp apatrid.
▪ Ce credeti despre scandalul Holocaustului, declansat în urmã cu câteva luni la noi?
Cred cã este vorba despre lipsa de cunoastere a prim-ministrului nostru, care a adoptat atitudinea Asociatiei evreilor de a fi despãgubiti si care au transformat ideea de Holocaust într-o întreprindere de realizãri de beneficii condamnatã de însusi profesorul universitar Normal Finkelstein în lucrarea sa „The Holocaust Industry”, lucrare tradusã în multe tãri din lume. Nu a fost Holocaust în România.
▪ În opinia dumneavoastrã, ce înseamnã sã fii bun român?
Sã fii bun român înseamnã împlinirea datoriei de a-ti iubi propria tarã, sã-ti cinstesti neamul cu credintã, oriunde te-ai afla, si de a-ti îndeplini îndatorirea de a munci.
Despre maresalul Antonescu
▪ Se spune cã aveti un cult pentru maresalul Antonescu. De unde vi se trage aceastã admiratie?
Cum am mai spus, maresalul Antonescu este o figurã marcantã a istoriei, este eroul si martirul neamului românesc. În împrejurãri dramatice pentru tarã, a avut o comportare exemplarã, a fost animat de un înalt patriotism si spirit de sacrificiu. A purtat un rãzboi just de întregire a frontierelor, impus de vecini agresivi, si de apãrare a evreilor din România si din tãrile vecine, ocupate de nazisti, falsificându-le chiar cu pasapoarte plecarea, de la Constanta cãtre Palestina. Simt o profundã durere la nerecunoasterea acestor merite ale sale, ca si atunci când a fost acuzat, condamnat si ucis cu acceptul fostului rege Mihai. Pãcat cã, repet, din oportunism politic sau pentru obtinerea de avantaje pasagere, denigrãm un ROMÂN, fãcându-l dusman al tãrii.
▪ De ce românii stiu atât de putine lucruri despre „personajul” Josif C-tin Drãgan? V-ati ascuns vreodatã de presã?
Îmi doresc ca oamenii sã stie cât mai multe despre realizãrile mele, nu despre mine, dar nu refuz niciodatã sã mã fac cunoscut. Tot ceea ce am fãcut pentru tara mea, inclusiv lobby-ul fãcut pentru afirmarea valorilor sale în Europa si în lume, de exemplu statuia lui Antonescu, tipãrirea „Istoriei Literaturii Române” a lui Cãlinescu, Fundatia Europeanã Drãgan, Butan Gas-ul, Capul lui Decebal de la Orsova, cea mai mare sculpturã a lumii, înainte de statuile celor patru presedinti ai Americii de la Muntele Rushmore chiar, actele mele de mecenat, de caritate, de bunãvointã fatã de societatea româneascã au fost, în general, trecute cu vederea de mass-media româneascã sau au fost minimizate ca importantã.
▪ Cam câte interviuri acordati într-un an?
Destul de putine.
Despre familie
▪ Cât de des îsi vede familia cel mai bogat român?
Nouã ani, sotia mea a stat alãturi de mine zi de zi. Pãstrãm traditia si ideea de familie prin prezenta celor trei copii: Stefan Constantin de 4 ani si gemenii Alexandru Eugen si Tudor Sebastian de 2 ani, pentru care, de exemplu, masa de prânz este sfântã. Tot timpul suntem împreunã, îmi desfãsor viata alãturi de ei si sunt parte nelipsitã din viata mea, suport activ al acesteia.
Despre patriotism
▪ În anul 2003 al Europei mai existã patriotism?
Trebuie sã existe. E un sentiment firesc si o datorie de onoare, un sentiment care, din fericire, va exista chiar dacã, în timp, frontierele vor dispãrea.
▪ Cum ati caracteriza, în câteva cuvinte, profilul românului si cum ati caracteriza, în câteva cuvinte, România actualã?
Este împovãrat de greutãti si totusi optimist si încrezãtor într-un viitor mai bun. România zilelor noastre este încã marcatã de frisoanele tranzitiei. Este însã foarte atasatã idealurilor europene, pe care si le poate apropia prin integrarea în UE, proces care în nici un caz nu trebuie ratat.
▪ Ce-ati putea sã comentati legat de Revolutia din 1989?
În anul 1989 consider cã nu a avut loc o revolutie, ci o loviturã de stat pentru înlãturarea presedintelui Ceausescu si a regimului comunist, cu consecintele de rigoare. Istoria va demonstra ceea ce nu mai e de demonstrat: adevÃrul.
▪ Care este opinia dumneavoastrã legat de fenomenul globalizãrii?
Globalizarea a devenit fireascã.
▪ Ce v-a determinat si care au fost conditiile plecãrii din România?
Bursa de studii care mi-a oferit posibilitatea de a mã realiza cu succes.
▪ Ati reusit sã impuneti cultura româneascã prin ceea ce ati fãcut în Italia?
Cu prisosintã. Aceasta a fost una dintre principalele mele preocupãri. Am creat Fundatia Europeanã Drãgan, reprezentatã în marile capitale europene, am editat încã din anii ’50 „Buletinul European”, care apare si în zilele noastre, am înfiintat Editura Nagard, Universitatea Golden Age, Centrul European de Cercetãri Istorice de la Venetia si multe altele. Am fost considerat promotorul Europei Unite de astãzi.
▪ Cum ati încadra în istoria României miscarea legionarã?
O miscare politicã fireascã pentru epoca respectivã, de apãrare a intereselor nationale.
▪ Vã veti întoarce vreodatã definitiv în România?
Vã pot spune cã nu am pãrãsit niciodatã România, nici mãcar în perioada când am fost plecat din tarã. Am purtat-o mereu în suflet, cu atât mai mult acum, când mare parte a timpului meu se desfãsoarã în tarã, pot spune cã sunt, am fost, definitiv acasã. Pãmântul natal te atrage sã te întorci acolo unde ai fost zãmislit.
▪ Nu vã temeti cã fiii dumneavoastrã ar putea fi, la un moment dat, „striviti” de povara averii dumneavoastrã?
Povara aceasta se va împãrti si va deveni, probabil, „suportabilã”. Ideea bogãtiei nu o suport, e ceva extravagant si nu trebuie folositã ca atare de viitoarele generatii. Atât timp cât eu am o viatã normalã si copiii mei vor urma acelasi model: o mãsurã în toate.

Josif Constantin Drãgan
DATE PERSONALE:
Data si locul nasterii: 20 iunie 1917, Lugoj
STUDII:
1938: licentiat al Facultãtii de Drept, Universitatea din Bucuresti
- licentiat în Stiinte Economice si Politice, Universitatea din Roma
- doctor în Drept, Universitatea din Roma
AFACERI:
1941: se orienteazã spre domeniul petrolier, exportând petrol din România cãtre Italia
1948: formeazã societatea Butan Gas SA, care se ocupã cu îmbutelierea si distribuirea gazului
ALTE TITLURI:
1966-1976: Presedinte al
Federatiei Internationale de Marketing
1973: Membru al Camerei de Comert italo-române
Doctor Honoris Causa al Universitãtilor din Craiova si Timisoara
Cetãtean de onoare al oraselor Lugoj si Cluj-Napoca si al comunei Spãtaru (judetul Buzãu)
IMPLICARE ÎN ÎNVÃTÃMÂNTUL ROMÂNESC:
1967: Ia fiintã, în Italia, Fundatia Europeanã Drãgan
1990: Înfiinteazã, la Bucuresti, „Drãgan European Business School”
1991: Pune bazele, la Lugoj, Universitãtii Europene Drãgan
VOLUME PUBLICATE:
1985: The World Mission of the International Marketing Federation
1987-1989: Geoclimate and History
1995: Bazele Cognitive ale Cercetãrilor de Marketing (în colaborare cu prof. M.C. Demetrescu)
1976: Istoria milenarã a tracilor
1985: Imperiul milenar al Daciei
1996: Istoria românilor
1996: Adevãrata istorie a românilor

Nu am pãrãsit niciodatã România, nici mãcar când am fost plecat din tarã.
Nu am stat niciodatã sã numãr banii.
În privatizare s-a ajuns la o deformare a valorilor.
Am fãcut afaceri cu mãturi.
La Venetia locuim pe Calea Dragan.
Evreii au transformat ideea de Holocaust într-o întreprindere de realizãri si beneficii.
Am fost considerat promotorul Europei Unite de azi.
Am o viatã normalã si o mãsurã în toate.

Note:


#7014 (raspuns la: #6999) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Daniel - de Radu Herjeu la: 23/02/2004 09:14:14
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
E greu de spus... Asta pentru ca asteptarile mele au fost diferite. Si pentru ca pozitionarea mea fata de ei era diferita. de exemplu, Octavian Paler si Ileana Vulpescu au reprezentat scriitorii adolescentei mele. Imagineaza-ti bucuria sansei de a discuta cu ei. Cati oameni au sansa in viata de a se afla fata in fata cu oamenii mari pe care-i admira ? Si cati dintre acestia au posibilitatea si de a-i lua la intrebari? Si de a primi raspunsuri, doar pentru ei ! Altii aveau o anvergura culturala deosebita dar nu ma inspirau uman. Am descoperit insa ca Romania are niste oameni exceptionali. Pe care ar trebui sa-i "exploateze" din greu ! Si am mai descoperit ceva. Nici unul n-a reusit din intamplare sau din noroc.
Cat priveste cea mai proasta impresie... Unul dintre politicieni (ma rog, care se credea politician)...
#10349 (raspuns la: #9746) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Grila de lectura! - de Ovidiu Bufnila la: 08/03/2004 04:45:51
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
De-o viata navughez prin universul cartilor si nu numai. Nu pot spune ca citesc! Am un milion de carti deschise la pagina cutare sau cutare. Citesc in ultimul timp cartile magice din forumurile oceanului digital. Oamenii sunt cartile! Unii sunt tafnosi, altii aroganti, altii fac pe nebunii, altii sunt asemenea unor ingeri, altii naivi, altii insurgenti. In forumuri e o lume extraordinaraaaaa! Eu navighez sub flamura bufniliana. Nu am folosit alte nume decat atunci cand am inventat Fanii lui Bufnila, o instructiune autoironica. Era de fapt o trista constatatre a faptului ca in aceasta lume balcanica plina de intelectuali oportunisti si fals pozitionati in Istorie, fanii nu se comporta asemenea unor fani adevarati. Ca sa fii FAN e kestie de atitudine si de asociere. Nu cred ca avem fani adevarati pentru SF-ul romanesc. Cand esti fan te identifici cu scriitorul sau cu personajele lui. Cand esti cosmopolit fara sa stii, nu poti fi fan. Am fost banat intr-un forum unde s-au speriat de moarte cand le-am vorbit despre Omul matriceal si cand am pus la cale Razboaie de Imagine. Altii se incontreaza cu mine pentru ca am avut curajul nebun si autoironia fabulistisca de a ma crede cel mai mare scriitor din lume si cel mai mare consilier de imagine al tuturor timpurilor. Multi forumisti nu au simtul umorului, altii traiesc inca dupa principii desuete ale lumii de hartie. Noile carti sunt mult mai pasionante decat rigidele carti de hartie. Am pornit sa navighez prin lume pentru ca nu vreau sa mor intr-o carte idioata de hartie! Mitul scriitorului modern se prabuseste. S-a sfarsit cu tirania editorului si a criticului literar. Se ventileaza rapid ideile despre literatura. Voi veti cunoaste alte vremuri. Intr-un fel va invidiez. Am inceput sa postez povestiri in forumuri. Mi s-a spus, "te faci de ras". De ce? Ovidiu Bufnila vrea sa fie in contact direct cu navigatorii! N-am chef sa stau cu cartea mea intr-o librarie sa astept ce? O sa ma pierd in oceanul virtual printre milioane de scriitori? Nu ma duc eu la fund! Am o armada! Sunt Marea Meduza Fictionalaaaaaaaaaaa!
#11583 (raspuns la: #11467) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ovidiu Bufnila vrea sa fie in contact direct cu navigatorii! - de belazur la: 08/03/2004 07:19:20
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
Dar e un mare curaj! "Universul cartilor" e universul celor alesi: cine iti cumpara cartea, a si facut un pas, asumat, constient, spre tine (sau metaforic vorbind spre Cetatea construita de tine). "Oceanul virtual" e populat de toti nechematii...
M-a intrigat fraza "intelectuali oportunisti si fals pozitionati in Istorie". Care ar fi de fapt pozitia intelectualului in Istorie?
#11611 (raspuns la: #11583) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
:) - de (anonim) la: 21/03/2004 20:06:42
(la: Cine esti tu, America?)
Anda,

Tocmai te-ai pozitionat in ....tara nimanui. Ma refer la faptul ca esti dezamagita si de tara nativa si de tara adoptiva.

Vestea buna e ca se trece printr-o perioda de asta la inceput. Trece in ceva luni pina la 2 ani.

Vine de la ideile nostre despre lumea ideala si nu o gasim unde mergem. Apare dezamagirea. Pe de alta parte stim ce am lasat acasa. Nici acolo nu e o lume ideala.

Ca sfat pentru tine eu as renunta la a continua sa cred ca exista o lume ideala.

Franta ? Nu stiu. Nu am trait niciodata in Franta dar stiu ca unul dintre lucrurile de care multa lume se plinge e lipsa de mobilitate sociala. Adica te nasti intr-o clasa acolo ramai. Nu stiu.... Deasemenea complicate proceduri admistrative etc, etc....

Poate cei de pe aici care stau in Franta o sa-ti spuna mai multe.

Oricum daca o sa gasesti lumea ideala - nu fii egoista si spune-ne si noua.

Ly (nu m-am log-at...)
Sa nuantam! Cum valurim sensurile profunde? - de Ovidiu Bufnila la: 23/03/2004 04:50:27
(la: America, o tara comunista?)
Poate ca incercarea de a construi un ACORD sau un DEZACORD intr-o anumita chestiune este calea sigura catre o imposibila comunicare. Raman doar OPINII si atat. Dar se poate construi un SENS. Poate ca eliberarea din arestuirea ACORD/DEZACORD ar misca lucrurile. In primul rand avem de-a face cu o constructie imposibila: America, o tara comunista? Ei si? Constructia asta este un defekt. Ce sa fac oare cu acest defect? Sa-l indrept? Pai, oameni buni, ce este o TARA? Dar un STAT? Cum putem cadea in plasa cu atata usurinta? Si graba de a diseca Marele Adevar despre America nu este oare calea sigura catre automanipulare? America este o tara ca oricare alta tara din punct de vedere al TARII. Ma intreb, putem reduce Gandirea Romaneasca la America si Rusia? Oare Imaginarul nostru colectiv nu se poate elibera din stransoarea asta falsa a unei perpetue referentialitati? In ce fel ne pozitionam in Marele Imaginar si in Istorie? Bineinteles ca nici calea ratacita: NOI SI RESTUL LUMII nu e un punkt care ne-ar aduce un avantaj. Dar totusi sunt mai multe cai. Poate ca privind Istoria noastra intr-un mod cu totul nou am putea sa ne eliberam de ipostaze grosiere si gresite. In ce fel construim noi o aspiratie? Vrem sa fim altceva? Vrem sa fim o Alta Tara pentru ca am fi descoperit ca fiind noi TARA nu suntem in stare sa construim un proiect? Nu America, nu Rusia, nu China sunt problemele noastre de Istorie si istoricitate ci NOI SUNTEM MAREA PROBLEMA! Cum ne construim pe noi in propriul nostru sine ca TARA? Vom fi ultra-nationalisti sau pro-americani sau pro-rasariteni? Si daka putem descoperi o alta cale mai aproape de ipostazele noastre-in-istorie care sa ne elibereze ele de micimea unei opinii? Poate ca dincolo de opinie-cu-orice-pret ar trebui sa descoperim Responsabilitatea Unei Actiuni Istorice. In acest sens America, Rusia, China sau unele tari mai mici ca teritoriu sau buget intern brut si-au asumat responsabilitatea unei Istorii. ASUMATUL e o chestiune fie de disciplina fie de VIZIUNE. Eu nu MA INTORC IMPOTRIVA MEA CA ROMAN dintr-o tara ca Romania. Cred ca singurul lucru pe care pot sa-l fac e sa fiu-in-actiune. Altminteri, as lasa Ipostaza Cenacliera sa ma deraieze total. A FI IN ACTIUNE inseamna A-TI ASUMA si A TE ASUMA ca FIINTA-IN-Istorie. Referentialitatea continua e profitabila pana in punctul in care nu se transforma in propriul meu sine. Eliberarea e tragica, se intelege. Dar trebuie sa ne asumam aceasta. Nu putem ocoli la nesfarsit ADEVARUL. Actiunea da sens. Gresind-in-actiune e cu totul altceva decat gresind-in-discurs. Ca discursivitate avem cateva reusite istorice dar asta nu poate fi Istorie Mare. Iar a lansa idiotul indemn catre Noua generatie impovarand-o cu sarcina istorica perpetua de a Face Mare Istorie este curata ratacire. Ca sa intelegem America sau Rusia sau China sau Bolivia sau Brazilia sau Polonia intai de toate ar trebui sa ne asumam MISIUNEA ISTORICA de a intelege ROMANIA. Cum o vom face? Ce ipostaza avem de interpretat? America? Tara comunista? E de departe o nerozie si ai incarca America_cu misterioasa si periculoasa conspiratiune planetara. America nu conspira asa cum Rusia nu conspira. Ele au un proiect. Unul-iesit-din-corpul-actiunii gandeste insa atat de simplist incat foloseste un puseu emotional pe post de ADEVAR! Ceea ce ma bucura enorm aici, in www.cafeneaua.com e ca forumistii dovedesc o angajare in propriul lor proiect de fiinta. E drept ca unii incearca sa construiasca, ineficient, relatii de subordonare sau tutele vremelnice. Dar asta trebuie sa fie o provocare frumoasa pentru spiritele insurgente. Daca nu vom fi insurgenti nu vom mai fi niciodata in Istorie. Putem ramane acolo dar intre A FI si A FIGURA e lesne de vazut ca exista o mare diferenta.
Bush & Kerry - de Ly la: 17/04/2004 02:50:40
(la: Irakul un al doilea Vietnam?)
Daca e sa discutam Bush and Kerry, pina acum Kerry a prezentat un program economic si politic mult mai realist si mai inchegat decit oponentul.

Pe de alta parte Kerry nu este chiar tipul de personaj charismatic si stilul monoton de comunicatie/ spech poate sugera unei natiuni in care imaginea e foarte importanta lipsa de vitalitate, nu mai spunem ca se poate sa nu asculte ce spune omul acela, Kerry. Dar cum jocul final cine iese presedinte depinde de electori (Colegiul de electori) mult mai mult decit de votul popular (adica de votul populatiei), cine stie ?

Deci pina acum Kerry are un program viabil din nefericite imperecheat nu cu cel mai charismatic lider care sa il promoveze.

Bush - cu un program (pina acum) mai putin economic realist, ca imagine prezinta mai multa forta.

Concluzie - jocul va fi in lunile urmatoare, functie de evenimente interne si externe, prezentarea lor publicului precum si de prestatia candidatului si a echipei inclusiv a potentialului vice-presedinte.

Pentru Kerry cel mai vorbit runner up de pina acum, in postura de vicepresedinte este Hilary Clinton. Ceea ce ar aduce stralucirea necesara lui Kerry dar ar scrie si istorie ca primul VP femeie al US. Intrebare : E pregatita SUA pentru un VP femeie ? Si aici intrebarea s-ar referi mai ales la alegatorii din sud si mijlocul US, prin definitie mai conservatori. Sa nu uitam Hilary este senator de NY, dar NY este un stat cu vederi mai liberale, deci jocul electoral din NY nu e acelasi cu cel din TX. In defavoarea alegerii lui Hilary Clinton ca VP este traditia de a balansa un candidat "nordist" - adica dintr-un stat din Nord - cu unul "Sudist". Echipa Kerry-Clinton ar fi foarte nordica, New England si liberala. (desi Clinton vine din Arizona - Bill fost guvernator acolo - ceea ce subliniat ar balansa barca usor diferit etc,etc)

In cazul in care zarurile cad in directia Kerry and Clinton, vom avea o a doua situatie in care un Clinton a cistigat in fata unui Bush. Bush tatal a pierdut in favoarea lui Bill Clinton. (cred...)

Kerry nu are o sanatate infloritoare si s-ar putea sa vedem un presedinte al US femeie, din jocul sortii.

Ca sa fiu sincera mi-ar place.

DAR - Bush este bine pozitionat in momentul actual si orice predictii sunt inca premature atat la un win al lui cit si la un loss.

Iraq ? E mai putin mediatizat decit s-ar crede in US. Apoi interpretarea: din cauza a ceea ce se intampla acolo are nevoie US de un presedinte hotarat care sa aplice forta in Iraq (daca trebuie, dar cind trebuie ?) - preceptie de Bush - sau de un presedinte care poate ar pull out din zona in favoarea discutiilor si coalitiilor ?

Oricum, va fi o toamna interesanta.
Pentru Fatman - de Hypatia la: 27/04/2004 12:51:38
(la: CATEDRALA SAU MAUSOLEUL?)
Cred ca discutam lucruri separate:
1. Chiar si numai din cele scrise in aceasta conferinta, cei ce citim si scriem putem pricepe cateva lucruri simple: catedrala se poate construi, dar UNII se opun, invocand varii motive.
2. La o cercetare mai atenta a motivelor, se constata ca aceasta opunere este expresia traditionala a celor care sunt in conflict cu Biserica Ortodoxa Romana ( si nu numai). Este dureros de constatat ca acestia se recomanda dupa bunul plac: cand atei, cand ortodocsi. Nu mai punem la socoteala atacul sectarilor, care sunt foarte galagiosi, pe care nu-i legitimeaza nimeni si care pot striga sus si tare, orice doresc.
Daca am fi minoritari, cred ca am avea mai mult castig de cauza si nu ar mai fi fost atatea discutii. N-ar fi fost politically corect, nu-i asa? Sau am fi patit ca ortodocsii din Georgia. E de presupus, doar.
3. Constructia catedralei este o chestiune interna a Bisericii. Macar ca suntem majoritari, ar trebui sa fie de la sine inteles implicarea Guvernului. Eu consider ca avem acest drept. Poate ca in viitor, daca lucrurile stau asa cum spuneti, si crestinii se vor instraina de Biserica, re-
nuntand sa se mai recomande ca ortodocsi, poate atunci, minoritari fiind, vor fi oarecum de inteles si actualele critici si comentarii. Pana atunci, nici un comentariu nu sta in picioare, din punct de vedere logic.
Nu are nici o legatura cu constructia catedralei nici slujitorii Bisericii, nici fondurile alocate, nici pozitionarea catedralei, nici sugestiile "binevoitorilor" in legatura cu activitatea de caritate a Bisericii.
Asa cum ortodocsii nu-si vara nasul in treburila altora, tot asa avem si noi dreptul sa ne construim propriile locasuri de cult.
3. Pentru cultura celor care se afla in treaba fara sa le-o ceara cineva, Hristos a propovaduit si in Templu, incepand de la varsta de 12 ani, cand evreii serbeaza majoratul religios. Sigur, atat cat i-a fost ingaduit de mai marii poporului. ca a facut-o si oriunde a considerat necesar asta e altceva. Dar, dragi conferentiari, sub nici o forma nu se poate nega necesitatea cultului divin public, pe motiv ca lui Hristos nu -I place. Mai mare aberatie ca asta, n-am auzit!
4.Se vede ca pentru unii, secolul XXI nu inseamna prea mult progres fata de intunecatul Ev Mediu, in materie de manifestare a atitudinii de sustinere/protest, din moment ce ati interpretat cuvintele mele ca o chemare la ruguri etc. Nu mai suntem in Evul mediu, domnule! Asa cum SLC are dreptul sa marsaluiasca si sa protesteze, credinciosii de ce n-ar avea? Nenorocirea mare este ca nu toata lumea are acces la internet si asa se face ca cei mai multi nu fac decat sa urmareasca evolutia fenomenului, asa cum il prezinta media, care are si ea propriile ei interese.
Regret tare mult ca in sec. XXI, constructia unei biserici poate invrajbi atat de mult o natie! Cu siguranta nu-i un semn bun! Stiam ca nu suntem uniti, dar nu credeam ca voi trai si astfel de vremuri.
Hypatia
#14599 (raspuns la: #14564) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Servus Belle _ o paranteza la subiect.. :) - de Jimmy_Cecilia la: 29/06/2004 00:17:32
(la: Ce parere aveti de scolile din strainatate)
cred ca ne cunoastem de pe undeva, noi doua, nu-i asa???
dar nu ajung sa te pozitionez; da-mi un mp, please.. :)

zi, Belle, cu ce-si incarca copilul tau ghiozdanul?
#16949 (raspuns la: #16860) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sugestie - de Hypatia la: 14/10/2004 15:36:07
(la: Cafengii din toate tarile, adunati-va!)
Dupa cele intamplate in conferinta mea, m-am gandit azi noapte ca trebuie sa fie foarte bine intalnirea cafegiilor. De aceea, recomand organizatorilor sa aiba grija sa faca lista cu cei ce se prezinta la intalnire cu cel putin o saptamana inainte, timp in care sa-si bata capul cu cazarea si pozitionarea cafegiilor, ca-n fabula "Lupul, capra si varza".
Astfel, mare atentie unde si cum asezati pe AlexM, Anita47, Jimmy_Cecilia, individul cu teapa, Mario si alte persoane usor inflamabile. Nu de alta, dar trebuie sa evitam conflictele....
:)))

Hypatia
Alta ideie - de LMC la: 20/10/2004 18:40:28
(la: Feng shui-traditie,arta,cultura,snobism sau o noua "afacere"?)
Daca in dormitor aveti o oglinda incercati sa o pozitionati in asa fel incit sa nu reflecte patul in care dormiti, se spune ca este foarte daunator la relatiile intre sot si sotie. O alta chestie care am observat-o la vechea mea casa a fost pozitia unei usi de iesire chiar in fata usii de la intrare, care in regulile de feng shui este un mare NU. Cu adevarat avea influenta negativa. Nu am stat in casa aia decit 2 ani jumate.
"Daca in dormitor aveti o oglinda incercati sa o pozitionati in asa fel incit sa nu reflecte patul in care dormiti, se spune ca este foarte daunator la relatiile intre sot si sotie. O alta chestie care am observat-o la vechea mea casa a fost pozitia unei usi de iesire chiar in fata usii de la intrare, care in regulile de feng shui este un mare NU. Cu adevarat avea influenta negativa."

- Cum se reconciliaza asemenea SUPERSTITII cu credinta ta?!...
#26035 (raspuns la: #25694) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Daca in dormitor aveti o oglinda incercati sa o pozitionati in asa fel incit sa nu reflecte patul in care dormiti, se spune ca este foarte daunator la relatiile intre sot si sotie."

- Deci daca oglinda reflecta patul in care dorm sotul si sotia, aceasta va avea un efect negativ asupra relatiei lor conjugale. Asta se numeste SUPERSTITIE... iar oamenii care cred in... puterea rugaciunii (!)... nu iau in serios asemenea BAZACONII...
#26436 (raspuns la: #26284) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
A trai in cuplu sau cum sa convietuiesti cu o persoana diferita - de Grettel la: 11/01/2005 17:22:26
(la: Cand formezi un cuplu, dupa ce criterii alegi o persoana?)
iata un articol extrem de interesant pe care as vrea sa il cititi:
A trai in cuplu sau cum sa convietuiesti cu o persoana diferita

Dupa primele intalniri, care sunt intotdeauna limitate in timp, trebuie sa invatam sa traim relatia intr-un angajament continuu, de durata (in spatiu si timp), daca cei doi parteneri isi doresc sa creeze un cuplu.

Fiecare intalnire amoroasa, chiar daca are partea sa de imprevizibil si de mister, este bazata pe atractia in sens unic sau reciproc (mai rar decat am crede), pe existenta sentimentelor in sens unic sau impartasite (mai rar decat am putea gandi), pe proiectiile reciproce (ne place la inceput imaginea celuilalt - cea care ne este prezentata), care ulterior se vor confrunta cu persoana reala (asa cum este in viata de zi cu zi).

O relatie de cuplu se construieste in jurul a patru componente personale care trebuie sa fie prezente la fiecare dintre parteneri:

• pentru a putea sa intram in relatie, trebuie sa fim liberi, sa nu avem angajamente afective prea puternice care ar risca sa intre in competitie cu partenerul ales;

• trebuie sa fim suficient de autonomi afectiv si material pentru a putea sa ne implicam intr-un astfel de angajament;

• sa fim capabili sa ne propunem reciproc un proiect de viata ce face parte dintr-un viitor ce va fi construit in doi;

• la acestea se adauga capacitatea (care este prezenta sau care ramane sa fie dezvoltata) de a ne propune reciproc modalitati de comunicare si de schimburi de calitate care vor fi puse in practica in viata de zi cu zi pentru a alimenta si anima o relatie de respect reciproc.

Astfel, fiecare dintre partenerii de cuplu va depasi si demistifica imaginile "ecran" care insotesc prima intalnire si de care trebuie sa se elibereze pentru a gasi distanta corecta fata de relatiile semnificative din trecut (familiale, alte iubiri, angajamente anterioare...).

Fiecare dintre parteneri va trebui sa invete sa traiasca in interiorul unei relatii apropiate, care contine o dubla intimitate: 1) intimitate comuna si impartita si 2) intimitate personala si rezervata. Ei vor trebui sa isi ofere mijloace de a trai impreuna trecand prin confruntari (pornind de la diferentele lor, convingerile, obiceiurile lor) firesti vietii cotidiene (si nu conflicte), de a se sustine (si nu a se nega, descalifica sau devaloriza), de a se dezvolta (si nu a intra in competitie, asa cum se intampla uneori).

Fiecare relatie de cuplu se va traduce astfel printr-un plus de energie si de bine, atat pentru unul cat si pentru celalalt, daca fiecare dintre parteneri este constient de faptul ca este de datoria lui sa clarifice si sa duca mai departe diferitele mize, dintre care, rezum aici esentialul:

Dezvoltarea unei capacitati de autonomie afectiva

Pentru a se alia cu celalalt trebuie mai intai sa intram in alianta cu noi insine. Cunoasterea de sine presupune o responsabilizare mai mare a propriilor sentimente si resentimente. "Sunt responsabil de ceea ce simt, nu trebuie sa il fac pe celalalt responsabil de felul meu de a fi sau de gandurile mele".

A nu ne lasa definiti de celalalt

A invata sa ne respectam si sa-l respectam pe celalalt cu toate diferentele sale, aceasta inseamna "a nu ne mai lasa definiti de celalalt". Ceea ce ii mentine pe doi parteneri impreuna nu este nici compromisul, nici supunerea si nici concesiile, ci afirmarea si recunoasterea diferentelor. Exista, de asemenea, riscul de a dezvolta relatii dominant - dominat, care in cuplu iau forme subtile (sau violente) si care trebuie sa faca obiectul unei amri vigilente - in special printr-o pozitionare clara de la inceputul relatiei cand unul dintre cei doi tinde sa-l domine pe celalalt, sa-i impuna dorintele sale, sa-l puna in serviciul nevoilor sale.

A ajunge la un acord

A gasi mijloacele de comunicare potrivite, adica a se pune de acord. Si pentru aceasta trebuie sa invatam sa ne definim mai bine asteptarile, aportul fiecaruia si propriile zone de toleranta... si sa le confruntam cu ale celuilalt.

A iesi din tipare

A iesi din conventional si a depasi anumite prejudecati eronate cum ar fi: "daca celalalt ma iubeste, ar trebui sa stie ceea ce gandesc fara sa trebuiasca sa-i spun...., ar trebui sa raspunda asteptarilor mele fara sa le exprim...".

A accepta schimbarea

A accepta evolutia si schimbarea, ceea ce inseamna si faptul ca trebuie reactualizate angajamentele. Caracteristica vietii pe planeta Pamant este evolutia, maturizarea sau transformarea. O relatie vie se supune acestei legi a evolutiei. Mizele unui anumit moment, despartirile, reajustarile vor fi indispensabile si vor trebui sa faca obiectul nu numai unei comunicari verbale, ci a unei confruntari pentru a-i permite celuilalt sa ne vada (si sa ne accepte) asa cum suntem si nu cum ar dori el sa fim.

de Jacques Salome, autorul cartilor aparute la editura Curtea Veche:
asa... - de giocondel la: 07/04/2005 08:11:08
(la: Moartea Sfintului Parinte.)
din moment ce acest forum invita la discutii deschise pe teme diverse, in feluri diverse, am sa raspund comentariului dumneavoastra mai putin pozitiv, caci de'! asta este parerea mea.

Dumnezeu sa il odihneasca in pace... Era batran, a murit, ce atata tevatura? Ti se face pielea gainii cand vezi la televizor multimi de oameni jelind de mama focului dupa...dupa ce ? dupa un alt om ca si ei. plus ca unul in varsta, 84 de ani...pai la varsta asta la ce te astepti? E ingrozitor de trist ca oamenii nu sunt in stare sa se regaseasca pe ei insisi fara influentele 'idolilor' de un gen sau altul...isterie in masa, asta este...ce atat planset si chin ?? ca doar moartea nu e un lucru asa de rau..e chiar minunat, sfintia sa este mult preafericit, prin celelalte lumi ale existentei...

da, este primul papa care a intrat intr-o moschee si da, aparent actiunile sale au vizat unitatea si intelegerea crestinilor, dar intotdeauna a avut grija sa pozitioneze biserica catolica pe un picior de, aparenta Numai, egalitate dar in fond superioritate subtila.

pe langa raspandirea mesajului de dragoste si pace in lume, Sfantul Parinte, ca si cap al unei institutii putrede in chiar maduva sa-biserica catolica (oricine studiaza istoria cu propria sa intelegere si nu ia de-a gata ce i se spune la scoala de duminica, vede ce numeroase au fost de-a lungul timpului atrocitatile comise in numele credintei )- a raspandit si superstitie si dogma, stergere de creiere deci, in fond, ignoranta crasa ...de asemenea a tacut malc si s-a prefacut ca nu aude si nu vede in multe situatii care cereau actiune deschisa si clara :cazurile tot mai dese de pedofilie si homosexualitate din randurile preotilor sai, ce au fost si sunt inca musamalizate de catre biserica; cand a fost in africa desi a vazut ca acel continent moare din cauza infectiei cu Hiv transmis prin relatii sexuale neprotejate, a refuzat sa scoata oamenii din ghearele superstitiei si sa vorbeasca despre metode propice de protectie..adica prezervativul.
despre ideea de infailibilitate a papei..nici nu are sens sa discutam, o gasesc cel putin amuzanta.

directia in care pare ca se indreapta credinta catolica, cu toate reformele ei..si in ultima instanta chiar omenirea..se datoreaza evolutiei omenirii ca si ansamblu, a nivelului de constiinta al omului, este un proces natural, necesar si de necontestat: egalitate, unitate,pace...

oricum, eu cred foarte tare in faptul ca sfintia sa este unul din ultimele fetze papale...in viitor institutia papala nu va mai exista....

am sa anticipez si am sa raspund pentru Destin:):) da, Credinta nu are nici o vina de actiunile bisericii dar cand este vorba despre O Religie, acea religie este reflectata nu in scrierile sale numai ci si in actiuni, punerea in practica a principiilor esentiale,pentru ca esenta Credintei (tot ceea ce tine de spiritualitate si cunoasterea divinitatii ) este aceeasi in toate marile religii ale lumii , singurul aspect care difera este cel al legilor si formelor sociale....iar biserica este cea ce a pus in actiune eronat un mesaj divin...si aici a "luat-o la vale" religia in sine, odata cu amprenta pusa de om.

sper sa nu imi luati mesajul ca pe o ofensa personala, va inteleg piosenia si respectul fata de aceasta figura centrala a catolicismului.
Pur si simplu oamenii nu percep intotdeauna realitatea la fel si nu impartasesc aceleasi valori.Tocmai pentru ca Dumnezeu ne-a creat unici, ne-a inzestrat cu puterea ratiunii si liber arbitru.Pur si simplu eu cred in Cautarea Independenta a Adevarului si consider ca vremea preotimii s-a dus de mult, odata cu accesul "universal" la educatie.Adica acum nu mai avem nevoie de preoti (printre singurii scoliti in vechime) sa ne citeasca Sfintele Scripturi si sa ni le explice..avem cu totii atat ochi sa citim cat si inimi si urechi spirituale sa intelegem.

numai bine,
Laus Deo !


"To merit the madness of love, man must abound in sanity"


ni c-am revenit - de Belle la: 12/04/2005 21:58:48
(la: Trancaneala Aristocrata "2")
atat ati ciripit peste capul meu ca s-a auzit pana la mine si-am venit sa vad ce prostii faceti ... e si vina mea ca-s pozitionata chiar la mijloc din punct de vedere geografic, adica de la vest la est suntem cam asa: fefe, horia, eu, jimmy si athos, deci la mijloc

deci... what did I miss?
#43180 (raspuns la: #43176) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
zaraza - de samadhi la: 27/04/2005 14:43:10
(la: astrologia:stiinta sau basm?)
Hai, ca ne intalnim iar pe alt taram... :)
Gio, are ceva dreptate in ce spune. Dar cum sunt atatea stiinte, printre ele s-a localizat si Astrologia. Desigur ca facuta profesional este reala, dar pentru asta e nevoie de un bun astrolog si de date exacte ce oamenii nu le prea au, adica loc de nastere, data de nastere (zi,luna,an) + ora de nastere (foarte importanta!), iar daca locul natal e un satuc atunci trebuie coordinatele scoase (longitudine+latitudine). Fara aceste date poti uita o astrograma personala.
Cat despre celelalte horoscoape care sunt cu gramada pentru asta nu e necesar date asa de amanuntite. Dar pentru cine nu stie, chiar si horoscopul chinezesc necesita datele de mai sus, pentru ca nu poti spune doar "sunt maimuta" sau "sunt taur" (am dat ex.). Ce inseamna asta? Nimic. Daca esti taur ma gandesc ca soarele iti e pozitionat la nastere in semnul taurului, adica in perioada aprilie-mai, daca spui maimuta ma gandesc ca esti nascuta in anii 1932-1944-1956-1968-1980. Dupa simtul care il am, banuiesc ca Gio e nascuta in 1968, dupa felul care gandeste si scrie. Apoi daca intri in amanunte la acest an si te uiti la perioada de aprilie-mai, te adancesti si mai mult ca sa afli ce persoana este.Dar niciodata nu vei stii ce ascendent are atata timp cat nu stii ora, mai ales ca ascendentul are influnte mari dupa varsta de 30 de ani. O fiinta o poti cunoaste dupa astrologie, trebuie insa sa fi foarte bun, si ceea ce faci sa fie de calitate nu de cantitate.
Da, am reusit singura sa-mi fac horoscopul personal, la fel si al altora, si nu m-am inselat deloc in ce am putut spune... au fost chiar si persoane care nu le-am cunoscut direct, care m-au intrebat de unde pot afla atatea despre ei, dar depinde insa de fiecare om, daca are puterea sa accepte ceea ce este el insusi, nu toti pot asta.
bine ca avem de ce ride! - de muma padurii la: 15/05/2005 13:19:49
(la: Penibilul)
recunosc ca si eu aleg salvarea tot in ris!

ei, fetelor.. chestia asta cu ciorapii, nu cred ca e cineva care n/a trait/o. Sau mai stiu ceva faze: pleci dimineata cu ochii cirpiti de somn si cind iesi din metro, la lumina ai numai surprize: ori cad, ori se rasucesc, ori sunt cu calciiul in sus, ori au gauri care ieri nu existau...
.. apropos, discutie in piata pe care am auzit/o cu urechile mele: da' ce fa, iar vrei ciorapi?.. da, ce io/s profesoara sa/i imbrac de mai multe ori?

Sunt specialista la alunecari si cazut in fund, pe scari daca se poate! Odata, de mult, cind vindeam martisoare in p/ta universitatii, aveam niste blugi adusi din iugoslavia(beneton?!?!), care cam crapau pe mine...repezita cum sunt, n/am calculat bine coeficientul de frecare, am picat in fund si am reusit sa cobor aprope un palier asa.. hi, hi.. trezita la realitate, am realizat ca blugii mei noi se desfacusera pe cusatura dintre picioare aproape pina la genunchi. Ca noroc ca am avut martisoarele la mine, am scos acele de gamalie si mi/am prins pantalonii(asta evident in cea mai apropiata scara de bloc) si direct acasa!

va mai zic una, tot la categoria penibilo-comice,auzita chiar de la protagonista. Vine tipa acasa de la servici. Masina de spalat era stricata si pozitionata sub un dulap suspendat. Aplecat peste masina, un barbat in halatul de lucru. Doamna, jucausa de felul ei si fiind convinsa ca e barbatul ei, il mingiie pe tip pe bilutze. Respectivul, un prieten de/al sotului doamnei, probabil socat de intimplare se ridica brusc si da cu capul de dulap, dupa care lesina. Tipa disperata cheama salvarea. Pe scari, coborind, brancardierii o intreba cum s/a intimplat. Auzind povestea, oamenii scapa targa pe jos de ris si "speriosul" se alege si cu o mina rupta...
Perfecta dreptate ... - de Dinu Lazar la: 21/05/2005 21:02:22
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Sunt multi fotografi foarte buni in Romania care ar putea ajuta la evolutia artei fotografice in Romania.De ce nu o fac?De ce nu ajuta?"

Stimate domn, permiteti-mi sa nu fiu de acord cu Dvs.
Ca sunt foarte multi fotografi in Ro e adevarat; romanul s-a nascut artist si cum mai ziceam are o deosebita atractie pentru cuvintele care incep cu F, printre care si fotografie, la care toti se pricep din nastere aici.
Ca ei, adica fotografii romani, sunt buni, aici am dubii.
Daca ar fi, fotografia romaneasca nu ar fi cea mai jalnica din Europa si imaginile comerciale pe care le vedem la tot pasul nu ar fi de toata voma si as mai putea da exemple dar nu vad sensul.
Fotografii nu trebuie sa ajute la evolutia fotografiei in Ro; ei trebuie sa fie buni profesionisti, sa nu faca nici un fel de concesii, sa creeze, sa arate, sa discute, sa comunice si cu imagini dar si cu ceilalti, sa creeze o bresla puternica si respectabila.
Cum astea nu se intimpla si cele amintite sunt numai niste cuvinte fara sens, mergem inainte cu ce se poate si cu ce avem, fiecare cu barcutza si tagirtza lui, pe apele involburate de la malul creatiei, undeva intre creatie si suficientza.
Pe de alta parte ar trebui sa existe niste distinctii clare; nu putem vorbi de arta foto in general.
Dupa parerea mea, as imparti aceasta activitate cu aparatul in mina in trei branse; fotografia comerciala si editoriala, fotografia de salon si cea facuta de cei care nu traiesc din fotografie ( foarte adesea superioara fotografiei comerciale) si in cele din urma fotografia experimentala, mai apropiata de artele plastice, de grafica, de instalatii, de video, si de alte curente colaterale.

"dar problema ca acei fotografi nu acorda nici un sprijin acelora care vreau sa avanseze. Singurul lucru ce se poate face, este sa continui sa faci poze si sa iti dai seama singur de anumite lucruri, ceea ce necesita timp mult, experienta. Daca ne-am ajuta intre noi acest timp ar fi mult mai scurt, dar nu e asa cum trebuie sa fie."

Parerea mea e ca daca fotografii avansati ar acorda sprijin celor care vor sa avanseze, ar fi jale si prapad; nu trebuie sa confundam maiestria si perfectiunea cu aptitudinile didactice; de cele mai multe ori, un artist poate fi vizitat de sfintul duh si de muzele creatiei, dar poate fi incapabil sa invete pe altii, sau sa lege doua cuvinte fara sa mori de ris.
Sunt multi care creeaza dar nu o au cu comunicarea; cei care pot sa fie si mentori sunt putini si afara, poate citeva procente la o mie de profesionisti.
Eu am fost la niste cursuri de fotografie prin Europa si nici unul din profesorii pe care i-am ascultat sau de la care am invatat nu era artistul lu` peshte, dar era perfect ca profesor; si am cunoscut si multi fotografi mari, dintre care numai o mina de oameni puteau sa se si exprime apropo de fotografie. E ca la dans; una e sa fii dansator profesionist, alta sa predai dansul.

Cred ca totusi eroarea fundamentala la noi este ca lumea pune mina pe un aparat, declansaza, iese ceva acolo, si gata, toti sunt fotografi; mai e si stupida credinta ca scule bengoase produc poze perfecte, si de aici pina la ideea ca ce sa faca omul sa scurtcircuiteze niste etape si sa ajunga profesionist nu e decit un pas.
Cu pile, relatii, mishmashuri de tot felul, unii chiar cistiga cite ceva; altii imping tava sau interesul pe la redactii; cu inconstienta fata de breasla, altii accepta sa faca pactul cu diavolul si sa vinda imagini pentru citiva firfirei, contribuind la taiarea cracii unei intregi industrii foto; foarte multi dintre acestia, la urma urmei cam 99,99%, nu au treaba cu comunicarea prin imagine, pentru ca la urma urmei nu au ce comunica; hiba, buba fundamentala, este ca se uita ca fotografia e o arta care are nevoie de celelalte mai mult decit s-ar parea, si daca fotografului nu ii place sa citeasca o carte buna, sa asculte o muzica buna, sa vada un teatru bun sau un film bun, asta se vede in imaginile sale.
Cum s-ar zice, e usor a scrie versuri, cind nimic nu ai a spune.
Cred ca ar trebui mult mai multa atentie acordata culturii in general, culturii vizuale in special, si daca exista dorinta de exprimare se vor gasi si modalitatile tehnice; nu trebuie mers invers.
Nu conteaza practic aparatul, obiectivul, modalitatea tehnica; cu orice giorsotanie, pe film, pe hirtie, cu albumina sau cu pixeli, se pot face fotografii senzationale; daca omul are ceva de spus si e vizitat de sfintul duh si are cultura si are si ceva noroc, va crea chestii uluitoare; daca nu, poate sa aiba si marK doiul lu` peshte ca degeaba.
Toata vinzoleala care se face la capatul cu tehnica este inutila; fara cultura, intrebari, cautari si alergari dupa fumurile creatiei, nu se poate face nimic.
Ca sa inchei, nu trebuie asteptat ajutor de la cei aflati mai sus pe scara; la modul ideal ar trebui sa cream fiecare ce credem si cum credem si sa ni se rupa de parerea altora, si timpul va descilci ce e de descilcit.
Esenta pe care ar trebui s-o inteleaga cei aflati la inceput este urmatoarea: este mult mai usor sa faci o fotografie proasta decit o muzica de rahat sau o poezie timpita.
Daca la muzica sau poezie ne dam seama din prima de rateu (mai exista ceva zatz de cultura din liceu, sau se zgirie timpanul), la imagine din cauza inexistentei culturii plastice in special - si a culturii in general - orice facatura devine neica creatie.
Ce se poate face? O imensa munca individuala de invatare a mesajului plastic, de pozitionare a fiecaruia pe craca creatiei, si de raportare la ce se intimpla si la ce mai exista prin lume.
Dar fara cultura nu se poate crea, asa cred eu in prostia mea.
#50328 (raspuns la: #50318) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: