comentarii

prăbuşire


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
pentru pamant nu se bat doar taranii :) - de spirit_intelept la: 22/09/2005 18:10:02
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
Intr-adevar donquijote, ce mi-ai scris este pertinent. Intotdeauna problema apartenentei unui teritoriu la un stat a fost una foarte spinoasa.
Oricum, sa pui problema unui teritoriu doar prin prisma nationalitatii este ceva simplist. Asa a incercat presedintele american Wilson, la Tratatul de la Versailles. In unele cazuri a mers, s-au organizat chiar plebiscite, dar in altele nu a mers. Un exemplu simplu...cum ar fi acum daca judetele din Romania cu populatie majoritar maghiara ar alege prin plebiscit sa apartina de Ungaria? Sau eventual de la ce dimensiune teritoriala o regiune isi poate decide singura apartenenta? Totodata, daca in cursul istoriei o regiune a fost populata fortat cu oameni din alta natiune (ex Moldova cu rusi) cat de mult conteaza aspectul de apartenenta istorica sau cat conteaza situatia umana actuala de acolo? Toate astea sunt intrebari foarte complicate, care probabil intotdeauna vor aprinde pasiuni.
Ca tot vorbeam de statul Israel, un exemplu clar de protectie internationala (sau in cel mai bun caz de "fa-te ca nu vezi"), este situatia teritoriilor ocupate din Palestina. Acum israelienii tocmai s-au retras din Fasia Gaza si din cateva colonii izolate din Cisiordania. Cum va fi insa daca se va pune serios problema retragerii din marile aglomerari urbane infiintate acolo dupa ocupatie? In cazul palestinienilor nu se pune problema ca ar fi de nationalitati diferite, sau ca ar dori federalizare, ci pur si simplu dupa razboi acele teritorii au fost ocupate si populate de ocupant.
Un alt exemplu il reprezinta chiar Germania. Un citat din situatia existenta dupa Tratatul de la Versailles:
În punctele sale cele mai esenţiale graniţele sale nu au fost nici istorice şi nici lingvistice. Într-adevăr, era greu de explicat din punct de vedere german, de ce anume Posen intră în Germania, şi Innsbruck de ce rămâne în străinătate. Pe de altă parte, pentru germanii austrieci, de ce anume Tarnopol intră în componenţa ţării, timp ce Passau sau chiar Köln şi Hamburg reprezintă străinătate..............
O alta problema majora atunci a fost refuzarea de catre cuceritori a Anschlussului. Acum ne-am obisnuit ca Austria sa fie o natiune separata, dar istoric vorbind situatia poate fi alta. Un scurt citat, pentru a se vedea cum vointa austriecilor nu a fost luata in seama:
Părere generală, dominantă azi în rândul aliaţilor, Austria şi austriecii ar face parte dintre naţiunile mici subjugate de Germania hitleristă: cehi, polonezi, norvegieni, olandezi, belgieni, iugoslavi, greci etc. Conform acesteia este firesc ca după prăbuşirea hitlerismului Austria trebuie să-şi recapete independenţa. Ecuaţia pare una simplă de tot: a existat un stat austriac independent, în consecinţă există şi vrea să existe şi o naţiune aparte austriacă.
Contrar în mod straniu cu această prezentare, Austria a trebuit să fie oprită între 1918 şi 1938 prin tot felul de tratate internaţionale, reguli, avantaje politice şi economice, pentru a nu se uni de bună voie cu Germania. Iar astăzi diferitele grupuri austriece nu reuşesc să ajungă la un consens, nu numai acasă în Austria, dar nici măcar în emigraţie, şi nici măcar în privinţa aceea, dacă vor sau nu o Austrie independentă.

Vedem cum tratate internationale, conduse in principal de francmasoni (daca doresti exista liste de francmasoni care ocupau pozitiile cheie in guvernele acelor vremuri) au controlat practic impartirea teritoriala a lumii...si asta a fost situatia in cursul intregii istorii. Problema ar fi cum dovedim ca francmasonii au fost cei care au luat aceste decizii. De fapt aceasta problema se reduce, cum ar spune cineva la a urmari banii, fiindca un razboi sau o "revolutie" costa enorm. Si daca vom urmari de fapt care pe cine a finantat, atunci vom avea unele surprize interesante.

Spirit Intelept

PS: un aspect care m-a bucurat a fost ca atunci cand m-am documentat sa-ti pot raspunde, am mai gasit un site cu articole despre francmasoni ( http://despremasonerie.go.ro/articole.html ) in care am vazut unele articole exceptionale.
#74002 (raspuns la: #73835) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dragă Jeniffer - de dan potwich la: 31/07/2006 09:02:36
(la: Stie cineva sa spuna "NU!" ?)
Cine a vorbit de revoluţie? Tu chiar nu citeşti subiectele, răspunzi aşa, din burtă!
Singura revoluţie necesară (şi cea despre care am vorbit) este cea din creierul românului. Chiar dacă am folosit termenul „sângele său”.
Un mic exemplu: pe traseul Timişoara - Drobeta Turnu Severin, din cauza ploilor, la Teregova (localitate, cam la 70 km de destinaţie) a căzut un deal. Toată lumea a fost dată jos din tren. Am întrebat şeful gării: „Şi acum ce facem?” El a răspuns, surprins de întrebarea mea pe care o găsea ofensatoare, cu un rânjet greţos pe faţă: „Luaţi ocazia…” Am scos Mersul Trenurilor şi am citit cu voce tare: „2. Tariful de transport se restituie integral, inclusiv tichetul de rezervare, în cazurile în care trenul pentru care s-a emis legitimaţia de călătorie nu mai circulă, sau în situaţii de forţă majoră.” Mai trebuie să precizez că au fost necesare certuri şi intervenţia unor posturi de radio la care s-a sunat pentru a ne restitui nu integral ci doar diferenţa de drum, care nu acoperea nici pe jumătate costul ocaziei? Sau e de la sine înţeles? Şi totul nu pentru bani, ci pentru principiu. Ni se tot spunea că nu este vina lui, că nu a ştiut că va pica dealul. Nimeni (eu şi 5 studenţi. Ceilalţi au plecat.) nu dădea vina pe el. Dar atunci de ce se tot scuza? Pentru că atâta cât am aşteptat (în ploaie) să ne recuperăm parţial dreptul a sosit o altă garnitură din Timişoara. Care plecase după prăbuşirea dealului! S-au coborât de acolo oameni trişti, obosiţi, munciţi… Cărora le-am spus să meargă la şeful gării să-şi recupereze parte din bani. Mă priveau speriaţi de ceea ce le spuneam, deşi le vorbeam calm şi zâmbitor. M-au ocolit ca pe un nebun. Despre asta vorbesc, dragă Jennifer!
Un prieten îmi spunea că în Franţa a întârziat trenul în care se afla 3 (TREI!) minute şi la sosire a primit de la şeful gării scuze şi 10 euro pentru neplăcerile întârzierii. (Nici nu băgase de seamă că întârziase.) . Iar acelora cărora pierduseră legătura şi se aflau în imposibilitatea de a ajunge la ora necesară unde trebuia cu serviciul feroviar (întâlniri de afaceri, şedinţe etc) li s-a plătit BILET DE AVION!

Cât despre irealismul meu , te mai întreb o dată: ce experienţă personală te-a făcut să tragi concluzia că timpul schimbă lucrurile şi nu omul în timp?
Şi dacă nu înţelegi societatea ca un cumul de indivizi, la care să te raportezi personal cu pretenţia de a-şi asuma fiecare în parte rolul său şi "NU"-ul necesar, ci ca un bloc de beton în care dai cu capul, atunci nu-i vina mea că priveşti ca ireale lucruri ce ar trebui să fie normale.
Nu am pretenţia şi nici nu mi-am propus să schimb societatea.

"a spune nu la ceea ce deranjeaza, nu este greu". Spune-le lor! Intre 1997-1998 au fost înregistrate asupra femeilor 88 de omoruri, 27 lovituri cauzatoare de moarte…
O femeie este omorâtă în bătaie o dată la 2 zile (Inspectoratului General al Poliţiei Bucureşti, 2003) (Violenta impotriva femeilor Versiunea HTML)


[4] Potrivit Institutului pentru Cercetarea şi Prevenirea Criminalităţii – I.P.G. – dacă ne referim la minori – victime ale violenţei în familie, fenomenul se prezintă astfel: 1998 s-au înregistrat 1987 de cazuri, în 1999 s-au înregistrat 2131 de cazuri, iar în 2000 s-au înregistrat 2075 de cazuri.
Referitor la infracţiunile de natură sexuală cu victime minori, produse în familie, situaţia 1998-2000, potrivit aceluiaşi Institut, se prezintă astfel: în 1998 s-au înregistrat 378 infracţiuni; în 1999 s-au înregistrat 618 infracţiuni, iar în 2000 s-au înregistrat 582 de infracţiuni. (http://www.pna.ro/rum/doctrina/html/index_b2_2003_vd.htm)


Violenta domestica, tot mai prezenta in „familiile“ romanilor
George Constantinescu

doar 16% dintre femei au reclamat episodul de violenta domestica la politie si 15% au discutat cu un cadru medical. Numai 9% dintre femei au solicitat consultanta juridica pentru abuzul domestic suferit recent.

majoritatea faptelor comise intre membrii familiei le constituie cele de omor, lovituri cauzatoare de moarte (Cronica Romana - Cotidian National de Informatie si Atitudine ... )

• In 1998
13% dintre femeile victime ale violentei domestice au murit.
74% dintre femeile victime ale violentei domestice au fost agresate de catre soti
4% de catre concubini
7% de catre fostii soti
15% de catre alte rude
(Statistici furnizate de Centrul Pilot pentru Femeile Victime ale Violentei Domestice Bucuresti) (http://www.proiectns.org/archives/000050.html)


Organizatia Mondiala a Sanatatii a elaborat un raport mondial privind violenta domestica, care releva ca anual se inregistreaza sase milioane de decese ...
(Primaria Municipiului Timisoara :: Vizualizare subiect - CAMPANIE ... )

Îţi voi relata şi un episod din experienţa mea: Am locuit o vreme în Timişoara. Vecina de la parter (eu locuiam la etajul I) era des bătută de soţul ei, alcoolic de altfel. Într-o după-amiază nu am mai suportat să o aud plângând şi am sunat la Poliţie, apoi la un bun prieten care lucrează la unul dintre centrele de Protecţie (minori) pentru a avea siguranţa că intervenţia solicitată chiar a avut loc. Prietenul s-a interesat, apoi m-a sunat înapoi. Ştii ce mi-a zis? Da, Poliţia a venit. Însă la uşă a răspuns FIUL acestora (are peste 30 de ani, nu mai locuieşte cu părinţii) şi răspunsul lui a fost: „NU sunt acasă părinţii mei! NU ştiu nimic!”
Acesta să ştii că nu este un NU!. Acesta este un DA cât toate zilele violenţei!


„cel personal il invatam cind il cunoastem prin noi insani si nu avem teama sa-l utilizam, este libertatea, dar maniera conteaza, caci altfel devine enervare.” – manieră în a spune „STOP” sau „NU!” agresorului, oricare ar fii şi oricum s-ar manifesta acesta? Căci despre asta era vorba aici. Nu mă deranjează deloc să-l scot din pepeni, să-i scot peri albi. Mai exact, ca să înţelegi mai bine, am o plăcere teribilă de a agresa agresorul. Ţi se enervant „comportamentul oglindă” ?
Sau pusă şi altfel problema: manieră în a-mi cere dreptul, pentru ca nu cumva să-l jignesc pe cel ce mi-l refuză sau încalcă? Numeşte mai degrabă „diplomaţie”. Necesară pentru a nu rămâne cu buza umflată…

„acest nu colectiv” se formează din totalitatea „nu”-urilor mici şi individuale, nu neapărat toate odată, ci toate în acelaşi loc.

Şi rog ceva: numeşte lucrurile simple pe care le complic. Şi cum le complic. Sau ţi se pare complicată ASUMAREA?

„am inteles ca tu erai diferit” Poţi fii concretă, te rog?
#136735 (raspuns la: #126945) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"va rog ajutati-ma!" - de cosmacpan la: 18/12/2008 01:13:29
(la: tristete..)
sau strigatul disperat al pescarusului
Cehov? Ce dracu ai de gand sa faci? Fata asta isi cauta resursele necesare si ii dai intr-una cu ghiocul...

de la un anonim citat de Napoleon Hill

De credeti în esec, îl veti avea.
De credeti în timizi, asa veti fi.
De vreti câstig, sigur veti esua,
De neâncrezator o veti porni.
De credeti ca veti pierde, va veti pierde
Caci lumea larga azi ne-a învatat
Ca pasul unu în succes e-a crede-
Succesul e în mintea ta creat.

De credeti ca prea mic sânteti, veti fi,
Iar gândul aripi trebui-va ca sa nasca,
Sigur pe sine de va veti simti
Rasplata va sosi sa va cinsteasca.

Victorii-n viata nu obtin doar cei
Ce sunt puternici si alearga bine,
Câstigul poate deveni un obicei
Pentru acel ce spune: cred în mine


Dacă-ţi rămâne mintea când cei din jur şi-o pierd
Şi fiindcă-o ai te apasă sub vorbe care dor,
Dacă mai crezi în tine când alţii nu mai cred
Şi-i ierţi şi nu te superi de îndoiala lor,

Dacă de aşteptare nu osteneşti nicicând,
Nici de minciuna goală nu-ţi clatini gândul drept,
Dacă, izbit de ură, nu te răzbuni urând
Şi totuşi nu-ţi pui mască de sfânt sau înţelept,

Dacă visezi, dar visul stăpân de nu ţi-l faci,
Sau gândul, deşi judeci, de nu ţi-e un ţel,
Dacă-ncercând triumful sau prăbuşirea taci
Şi poţi, prin amândouă trecând, să fii la fel,

Dacă înduri să afli cinstitul tău cuvânt
Răstălmăcit, naivii să ducă în ispită,
Sau truda vieţii tale, înspulberată-n vânt,
De poate iar s-o ‘nalţe unealta-ţi prea tocită,

Dacă poţi strânge toate câştigurile tale
Ca să le joci pe-o carte şi să le pierzi aşa,
Şi iarăşi de la capăt să-ncepi aceeaşi cale
Fără să spui o vorbă de neizbânda ta,

Dacă poţi gândul, nervii şi inima să-i pui
Să te slujească încă peste puterea lor,
Deşi în trupul firav o altă forţă nu-i
Afară de voinţa ce le impune spor,

Dacă te vrea mulţimea, deşi n-ai linguşit,
Şi lângă şef tu umbli ca lângă-un oarecare,
Dacă de răi sau prieteni nu poţi să fii rănit,
Dacă nu numai unul, ci toţi îţi dau crezare,

Dacă ajungi să umpli minutul trecător
Cu şasezeci de clipe de veşnicii,

Mereu,
Vei fi pe-ntreg Pământul deplin stăpânitor
Şi, mai presus de toate, un OM –copilul meu!


Rudyard Kipling – „Dacă”
*** - de maan la: 12/03/2010 14:54:20
(la: .)
primul adjectiv care-mi vine in minte este - oribila!

n-are dram de poezie-n ea.
ii seaca si incarligata ca un ghem de scaieti dus de vant, prin baragan.

ce voi sublina mai jos, ii un monstru.

verbele care te-au salvat de la bătrîneţe
în vremea copilăriei tale

cum bine ai simţit încă de atunci
erau lutul care-ţi pregăteau prăbuşirea
şi le găseai atît de inutile


n-ai facut decat sa scrii o scrisoare si s-o pui iac-asa intr-o forma gresita.
ti-o esit c-ar fi vorba de o femeie slaba care naste feti frumosi si ilene, in timp ce se contrazice constant.
de-a bata-n balta - de cosmacpan la: 15/06/2010 09:24:24
(la: Belgia, in pragul divortului)
CUMPĂRAREA REPUBLICII

New York, 22 martie

LUNA ACEASTA am cumpărat o republică. Capriciu costisitor şi care nu va avea urmări. E o dorinţă pe care o aveam de mult timp şi am vrut să mă scap de ea. A fi stăpân al unei ţări îmi închipuiam că-mi va da mai multe satisfacţii.
Ocazia era bună şi afacerea s-a încheiat în câteva zile. Preşedintele se găsea la strâmtoare, guvernul, compus din oamenii lui, era în primejdie. Tezaurul republicii era gol : a crea impozite noi, ar fi însemnat prăbuşirea întregului clan care era la putere — şi poate o revoluţie. Se şi găsise un general care înarma bande de nemulţumiţi şi care promitea slujbe şi funcţiuni primilor veniţi.
Un agent american, care se afla acolo, mă înştiinţa. Ministrul de la Hacienda aleargă la New York: în patru zile ne-am înţeles. Avansai un oarecare număr de milioane de dolari republicii şi, în plus, fixai Preşedintelui, tuturor miniştrilor şi secretarilor lor o leafă dublă faţa de aceea pe care o primeau de la stat. Aceştia mi-au dat ca amanet — fără ca poporul să ştie — vămile şi monopolurile. În plus, preşedintele şi miniştrii au iscălit un covenant secret, care-mi asigură, în mod practic, controlul întregii vieţi a republicii. Deşi când mă duc acolo am aerul unui simplu oaspete în trecere, sunt, în realitate, stăpânul aproape absolut al ţării. Zilele acestea, a trebuit să dau o nouă subvenţie, destul de importantă, pentru reînnoirea materialului armatei şi. În schimb, mi-am asigurat noi privilegii.
Pentru mine, spectacolul este destul de distractiv. Camerele continuă să legifereze, în aparenţă libere; cetăţenii îşi închipuiesc mereu că republica este autonomă şi independentă şi că de voinţa lor depinde mersul lucrurilor. Nu ştiu că tot ceea ce au iluzia că posedă - viaţă, avere, drepturi civile - depinde în ultimă instanţă de un străin care le este necunoscut, adică de mine.
Mâine pot să ordon închiderea parlamentului, o reformă a constituţiei, dublarea taxelor vamale, alungarea imigranţilor. Aş putea, dacă mi-ar face plăcere, să dau pe faţă tratatele secrete ale camarilei de la putere şi să fac să cadă guvernul, de la preşedinte până la ultimul secretar. Şi nu mi-ar fi imposibil să împing ţara pe care o am în mâini să declare război uneia din republicile vecine.
Această putere ocultă, dar nelimitată, m-a făcut să petrec câteva ore plăcute. Desigur că a suporta toate plictiselile şi sarcinile comediei politice e o oboseală tâmpită ; dar să fii cel ce pune în mişcare marionetele care în dosul cortinei poate să se distreze trăgând sforile păpuşilor, supuse la toate mişcările sale, este o meserie plină de voluptate. Dispreţul meu pentru oameni găseşte aici o hrană savuroasă şi mii de motive care îl confirmă.
Eu nu sunt rege decât incognito şi al unei mici republici în pericol ; dar uşurinţa cu care am ajuns să pun stăpânire pe ea şi interesul evident pe care-l au toţi cei iniţiaţi, de a păstra secretul, mă fac să gândesc că alte naţiuni mult mai întinse şi mai importante decât republica mea, trăiesc, fără să observe, într-o dependenţă asemănătoare de misterioşi suverani. Cum cumpărarea unor asemenea state cere mult mai mulţi bani, în loc de un singur stăpân, ca în cazul meu, va fi vorba de un trust, de un sindicat financiar, de un grup restrâns de capitalişti şi de bănci.
Dar am bănuieli sigure că alte ţări sunt în mod sigur guvernate de mici comitete de regi invizibili, cunoscuţi numai de oamenii lor de încredere, care continuă să joace cu naturaleţe rolul de şefi legitimi.

(Giovani Papini – Gog)
*** - de Stefan Doru Dancus la: 14/08/2010 12:39:43
(la: Plăteşte tu!)
Iată o dovadă de coerenţă - Amoruscat cu ultimul comentariu. Cu toţii observaţi prăbuşirea "sistemului" (nu numai al României) dar vă încăpăţânaţi să apăraţi "legea". Cineva a spus că sunt idealist. Ei şi? Ăştia nu au voie pe Terra ori ce? Altcineva că ce, eu nu am călcat pe pământul altuia?, ba da, cu acordul aceluia am călcat; cât am lucrat în mass media am sprijinit românii să-şi recupereze terenurile luate de "stat" sub Gheorghiu Dej şi Ceauşescu (mai bine n-o făceam, căci azi oamenii aceia nu au bani să plătească "impozitul"!).
Nu-s tâmpit să-L dau în judecată umană pe Dumnezeu dar sunt destul de înţelept să aflu că pot câştiga un astfel de proces operând exact asupra pieselor de bază ale legislaţiei actuale de la noi.
În ceea ce priveşte reuşita acestui demers - vom trăi şi vom vedea. Ori vom muri şi iarăşi vom vedea.
Ca o remarcă amară: în timp ce ţările înstărite îşi apără agricultura prin impozite mici sau chiar nule - Băsescu şi ai lui ne trimit în alte ţări, să ne demonstrăm acolo valoarea.
Ce credaţi că voi face pe terenul cumpărat, buncăre antiatomice?
*** - de picky la: 02/01/2011 15:24:05
(la: despre Europa)
Mda. Dar până la prăbuşirea şi stingerea "civilizaţiei europene" (ineptă sintagmă) e cale lungă.
Sigur că e o tendinţă de uniformizare sau aplatizare, dar asta-i din cauză de comunicaţii şi transporturi ultrarapide.
Vezi şi altele:
- cotropirea lingvistică prin engleză
- alunecări de teren şi eroziunea formelor de relief prin vântoase
- mulatrizarea în unele ţări
- creşterea consumului de banane
- blue-jeans-ii unisex
#589653 (raspuns la: #589650) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Versuri albe - de (anonim) la: 31/10/2004 21:45:59
(la: Cele mai frumoase poezii)
Am fost intotdeuna un adept inversunat al poeziei traditionaliste. Il ador pe Eminescu, cu poezia lui adusa la perfectiune, si nu admiteam nici o deviere de la canoanele poeziei clasice. Afrmam (si acum sunt sigura de aceasta), ca un adevarat maestru akl cuvintului trebuie sa munceasca, pentru a-si aduce poeziile la aceliasi conditie de perfectiune, ca Marele Eminescu, altfel... ce mai ramane din poezie? Ce este atunci o poezie, daca nu se mai respecta canoanele ei? Afirmam, ca versurile albe sunt un fel de surogat pentru grafomani, o portita de intrare a lor in mirificul templu al Poeziei. Ei si! Totusi, ei continuau sa scrie versuri albe, albe pina la absurd, cand nici nu se mai desluseau pe foaia alba de hirtie. Am auzit nu demult un banc (dar un fapt real) - cineva afirma, ca "A fost o baba si un mosneag" ar fi un vers alb. Bine, daca e, este furat si acesta.
Pina la urma, m-am gandit: eu muncesc la o poezie in sudoarea fruntii, iar astea, tineri si impertinenti, fabrica "versuri albe" cu duiumul, fara sa le pese de nimic. Se lauda unii pe altii si astfel devin celebri. Nu ca i-as invidia, dar simt in aceasta ceva putred, caci aceste poezii nu intotdeauna merita sa fie considerate poezii. In plus, in goana dupa originalitate au inceput sa utilizeze un limbaj infect, uneori de-a dreptul scabros, care nu are ce cauta in poezie. Adevarat, ca din acest puhoi tulbure putin se va alege si se va depune, ca pulberea de aur, pe prundul curat al izvorului Poeziei, minunate si veritabile.
In fine, pina la urma am decis: daca versurile albe sunt un nou gen de poezie, de ce sa nu incerc si eu. Va trimit cateva incercari, printre care si un sonet clasic, si astept opiniile Dumneavoastra.

Pendulul

Oscilaţiile timpului pedant
Umplu spaţiul de unde albastre,
Iar noi plutim în acest ocean,
În cojile noastre,
De nucă, care se clatină avan.
- Piastre! Piastre! Piastre! –
Ţipă papagalii piraţilor contemporani,
Care poartă semnul dolarului
Pe reverele tunicilor de gală,
Iar pe feţele buhăite de beţivani
Poţi citi numai lăcomie şi fală.
Pendulul masiv de aramă
Scârţîie enervant şi apăsător…
Care sunt valorile autentice,
Scopul călătoriilor noastre?
- Piastre! Piastre! Piastre! –
Strigă papagalii piratilor contemporani...
Nu-i credeti - fericirea nu e in bani!

Mărul lui Adam

În grădina raiului încă e linişte şi pace.
Cei doi adolescenţi inocenţi
Încă nu cunosc Taina cea mare.
Fructul interzis e în siguranţă, se pare.
Dar şarpele poznaş,
Mare amator de şotii răutăcioase,
Îşi cloceşte deja planul diabolic…
Dreptu-i oare,
Ca numai El unul să cunoască
Adevărul cel Mare?
El unul să-şi poată face
Feciori, după chip şi asemănare?
- Gus-s-stă, băiatule, gustă
Din rodul dulce-amărui al cunoaşterii,
Află, de unde se iscă cu adevărat
Copilaşii dulci şi drăgălaşi –
Ei nu se modelează din lut,
Nici se găsesc în varză,
Nici nu-i aduce o barză…
Gus-s-stă, Adam, băiatule…

Bolidul

Planeta înfloritoare
Îşi trăia viaţa, paşnic,
Fără să bănuiască măcar
Ce urgie o paşte, necruţătoare…
Erbivorele agere,
Care simt pericolul de la depărtare,
Continuau să pască liniştit
Vegetaţia încărcată de sevă…
Dinozaurii răpitorii, fără grabă,
Îşi făceau planuri de vînătoare…
Toţi credeau, că vor trăi veşnic
În acest paradis binecuvântat.
Dar a venit în zbor,
Şuierând ca un balaur uriaş, bolidul,
Şi totul s-a schimbat…
Cerul s-a prăbuşit şi a explodat!
În rafale zdrobitoare de vânt
Iarna cosmică a pogorât pe Pământ…

Sete de viata

Aş vrea să mă dizolv încet în toate -
Să alăptez cu dor întreaga fire,
Turnându-i dureroasa mea simţire
În toate florile, în orice vietate.

Spre ea înalţ aceste mâini crispate,
Spre ea îndrept sfioasa mea privire,
În muta rugăciune de iubire
Ce sufletul mi-l scaldă-n voluptate.

Extaz şi chin... O sete mă sfâşie
De-a tinereţii apă veşnic vie,
Deşi-mi coboară iernile în plete.

Iubesc şi cuget, arde-a mea făclie,
Dar voi întoarce sacra datorie
Când potoli-se-va această sete...




Martisor - de SB_one la: 29/02/2004 13:10:20
(la: 1 Martie - despre Martisor)

În fiecare martie, natura îşi reia ciclul vital. Şi în noi înmugureşte iar, şi iar, speranţa. Nu întîmplător, în luna martie se celebrează „Ziua Femeii”. Femeia este aceea care păstrează viaţa şi o înnoieşte. Femeia este fiinţa prin care Dumnezeu şi-a luat un trup omenesc şi a venit printre noi să ne re-înveţe omenia, în esenţa ei: iertarea, răbdarea, dreapta judecată, toleranţa, mila, iubirea de semeni. Vrem să recunoaştem sau nu, tributari orgoliului nostru masculin, Femeia, prin ce are ea misterios, prin răbdarea ei egală cu istoria lumii, dă consistenţă, substanţă şi scop acţiunilor noastre.
Bolta catedralelor este susţinută de o cheie – cheia de boltă, secret cunoscut doar de constructorii iniţiaţi şi transmis exclusiv în mediul lor. Fără această cheie, bolţile catedralelor s-ar prăbuşi. Fără femeie -, cheia de boltă a lumii noastre, secretul rezistenţei, continuităţii şi măreţiei ei, viaţa ar înceta. Uităm adesea că suntem fiii unor mame. Uităm uneori că partenerele noastre care ne iubesc îşi zidesc vieţile în temelia vieţilor noastre. Luaţi de vîltoarea „războaielor” noastre, cel mai adesea inutile, uităm să preţuim şi să acordăm respect acestui nevăzut izvor de blîndeţe, duioşie şi înţelegere.
Poate că lumea bărbaţilor a obosit. Poate că vitalitatea lor s-a erodat, fiind mereu expuşi exigenţelor de tot felul, proprii sau impuse de regulile sociale. Poate că a venit vremea să acordăm şi femeilor dreptul de a decide, de a continua ceea ce noi am început. Pentru că au dovedit calităţi incontestabile de lider, de bun organizator şi o stăruinţă fără seamăn în a-şi atinge ţelurile. Pentru că au dovedit, într-o istorie multimilenară, mai multă toleranţă şi putere de a ierta, decît am putea noi dovedi. Poate a venit vremea să demontăm eterna sintagmă a misoginismului: „lumea noastră este şi trebuie să fie condusă de bărbaţi”. Uitînd că echilibrul aceste lumi l-a creat, pe nevăzute, tăcut, lumea femeilor.
Cel care nu respectă femeia nu respectă viaţa. Iar cine nesocoteşte viaţa, este pierdut. Doresc tutror femeilor să fie fericite. Doresc să le mulţumesc că există şi că au grijă de noi, de viaţă, de continuitate. Au în mine un mare admirator. Al puterii lor de care nu sunt niciodată conştiente.

semnat
NB



SB
................................................................
Motive de nemultumire a moldovenilor fata de romani - de Filip Antonio la: 04/03/2004 17:21:45
(la: Ce sunt românofonii din Republica Moldova?)
1) România a sacrificat Basarabia în 1916 în favoarea Transilvaniei, intrând în război alături de Antantă care îi promitea Ardealul, refuzând Tripla Alianţă care îi promitea Basarabia. Până la urmă, norocul a făcut ca atât Imperiul German, cât şi cel Austr Ungar şi cel Ţarist să se prăbuşească, iar România să se aleagă cu ambele provincii, după ce în 1917 evitase de justesse anihilarea ca stat.

2) Unirea din 1918 n-a fost aşa cum o prezintă unii istorici români un act de entuziasm general, ci unul de convenienţă. În disperare de cauză Republica Democratică Moldovenească a făcut apel la trupele române care au ocupat Basarabia în ianuarie 1918, contracarând bandele bolşevice care care terorizau provincia. Să nu uităm că votul din Sfatul Ţării de la 27 martie/9 aprilie 1918 s-a făcut în condiţiile în care armata română înconjurase clădirea.

3) România n-a acceptat particularismele basarabene şi în special în domeniul cultural a acţionat cu lipsă de senistivitate ca şi în Transilvania şi Bucovina în "naţionalizarea" învăţământului.

4) În lupta pentru crearea unei elite româneşti în provincie, România a aplicat politici uneori discriminatorii împotriva minorităţilor naţionale, care au culminat cu retragerea cetăţeniei de către guvernul Goga Cuza a evreilor veniţi în provincie după 1919.

5) România nu a înţeles întotdeauna că 106 ani de rusificare nu se pot şterge peste noapte şi de aici atitudinea de iritare la adresa românilor basarabeni care prezentau un ataşament faţă de tot ce este rusesc (lucru pe care mulţi nu îl înţeleg nici azi).

6) Reprimarea acelora care sărbătoreau Crăciunul (pe ascuns) pe calendarul vechi. Şi azi Mitropolia Basarabiei NU a trecut la calendarul nou.

7) Politici greşite care au antagonizat minorităţile. Desfiinţarea şcolilor ucrainiene (mai numeroase în Bucovina)la sfârşitul anilor 20 a alienat cea mai mare minoritate, potenţial aliată împotriva ruşilor. Aşa s-a creat un teren mai favorabil iredentismului alimentat de agenţii bolşevici. Bajocura la adresa găgăuzilor, numiţi "găgăuţi" nu a stins nici azi românofobia acestei populaţii puternic rusificate.

8) Trimiterea în Basarabia adeseori a unor funcţionari corupţi şi brutali, folosită de adversari în alimentarea poveştii cu "jandarmul român care bătea" (se pare că imaginea NKVDistului care deporta în miez de noapte e mai puţin pregnantă sau a bou-vagoanelor spre Siberia).

9) Eşecul dezvoltării economice şi sociale, Basarabia rămânând ce mai înapoiată provincie.

10) Retragerea fără rezistenţă în 1940 (discutabil).

11) Persecuţiile împotriva populaţiei evreeşti declanşate de regimul Antonescu şi pe care mulţi români refuză să le recunoască. Repet, regimul Antonescu a persecutat evreii, NU poporul român.

12) Anexarea "pe 1000 de ani" a Transnistriei de către Antonescu, 1000 de ani care au durat 2.

13) Predarea către URSS de către România a militarilor basarabeni care luptaseră în armata română.

14) Băgarea sub preş a istoriei Basarabiei şi scoaterea ei de la naftalină în scop propagandistic de către regimul Ceauşescu în ultima sa perioadă.

15) Obsesia identitar în relaţiile bilaterale, care face ca românilor din România să li se pune pata pe ochi. Dacă s-ar face un recensământ probabil între 80 sau 90 la sută dintre românofoni s-ar declara "moldoveni". O isterizare a românilor din România este complet contraproductivă.

16) Lipsa unei politici coerente a informaţiei a României (stat, societate civilă). România ca să dau un singur exemplu nu a fost capabilă să subvenţioneze (ca Rusia) ediţii locale ale presei (două încercări timide PRO-TV şi Jurnalul de Chişinău nu par să aibe sprijin fnanciar)

17) Politică economică ineptă, incapabilă să facă concurenţă ruşilor.

18) Trimiterea de diplomaţi naţional-comunişti care nu înţeleg modul de a opera al ruşilor, lezând senisibilităţi la Chişinău.
Jimmy.Gabi, nu numai in Huned - de RSI la: 20/07/2005 14:53:43
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
Jimmy.Gabi, nu numai in Hunedoara au fost furtuni. Uite ce-am gasit la agentia Mediafax:

"Alimentarea cu energie electrică a fost întreruptă la Băile Tuşnad - Harghita şi o căsuţă de lemn din camping-ul staţiunii a fost distrusă de arborii prăbuşiţi în urma unei furtuni produse, marţi seară, iar în Mureş, municipiul Târnăveni a rămas fără energie electrică tot din cauza unei furtuni."

=================
"- Dubito ergo cogito"
"- Cogito ergo sum"

Descartes
#60477 (raspuns la: #60474) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Tulburator de frumoasa, ca de - de Honey in the Sunshine la: 12/12/2005 19:43:49
(la: nu plânge nausicaa)
Tulburator de frumoasa, ca de fiecare data.

permite-mi sa pastrez "ne vom prăbuşi unul în celălalt
demolându-ne zodiile
"
______________________________________________________
"Oricum, e intotdeauna perfect adevarat si contrariul" - Longanesi
contrariat - de marcuse la: 13/05/2006 18:00:01
(la: Vreau...)
"Golit de sevă copacul s-a prăbuşit arătându-şi indecent inelele"

N-am inteles. Inele indecente?
Nu se mai poarta mini la copaci? :)
Cu toata gluma, metafora mi se pare nereusita si textul nu stiu ce vrea sa transmita, pasare albastra...
evreii fac azima de Paşti cu sînge de copil creştin ? - de Muresh la: 05/06/2006 06:32:58
(la: Bunicul Solomon)
Bunicul
Era după război. Veniseră comuniştii şi-i închiseseră bunicului dugheana lui. "Capitalistule, neguţătorule, exploatezi poporul?" Şi numai bine zis şi comisarul, aceaşi persoană care îi luase bunicului plapoma cu 5 ani în urmă, "pt. eroii noştrii de pe front", spusese, îi trântise un pumn zdravăn tarabei bunicului, care, neavînd încotro, se prăbuşise cu mare ruşine în colbul ogrăzii. Bunicul numea şopronul acela "prăvălia". Vindea acolo aţă şi nasturi. "Vindea" vorba vine, că de vîndut vindea bunica. Şopronul acela era, de fapt, un fel de coteţ ceva mai mare de patru metrii pătraţi. Bunicul îl construise din scănduri şi tablă dobăndite la piaţa de vechituri. În spatele şopronului mai făcuse el o masă la care stătea mai tot timpul şi studia din cărtile lui. Chiar şi scrisese căteva comentarii asupra "Cabalei" care fuseseră bine primite de comunitatea evreiască şi de Rabinul Iaşului.
Acum, dacă nu mai avea "prăvălia", bunicul se reprofilase. Învăţase de la cumnatul lui din Huşi meseria de "haham", adică se ocupa cu sacrificarea găinilor. Chestia asta cu sacrificarea mie nu-mi plăcea. După datină evreii n-au voie să consume sînge. Sacrificarea constă în a face o tăietură mică la gîtlejul găinii pt. ca tot sîngele să se scurgă afară. S-o vezi pe găina asta jucînd tontoroiul în colbul ţarcului nu e un spectacol pt. copii mici. Bunicul încerca să mă liniştească spunînd că găina suferă mai puţin decît dacă îi tai capul de tot. Mai tărziu am citit că aşa este. O fi,... aş întreba găina. Apropo, de chestia cu sîngele: pt. a face dispărut tot sîngele, gospodina o mai şi sărează şi o pune la uscat. Jmecherii ăia care susţineau că evreii fac azima de Paşti cu sînge de copil creştin (vezi pînă şi fraţii Grimm), vorbeau prostii.
Şi-i spune într-o bună zi bunicul: "Hai nepoate la un şpaţir la Stefan cel Mare". Îi dau eu mîna ca să nu mă taie fere vreun car cu boi şi hai la şpaţir - plimbare, adică. Şi-l văd pe bunicul îngîndurat şi fără gust de vorbă. Tocmai înfloriseră copacii de tei şi eu aveam ceva nelămuriri pe chestia asta. Şi-l văd pe bunicul că tot aruncă priviri furişe în dreapta şi-n stînga. " Ce e bunicule?", întreb. "Poate dau de ăla care l-a ucis pe tătăne-tu în Pogromul de aici să-l rup. Numai 50 de creminali fac puşcăria. Unde-s toţi ceilalţi?"
Muresh
~ - de Cri Cri la: 05/09/2006 23:29:28
(la: Vară de sticlă)
Mmmm.. Nu.
Ceva nu merge. Plouatul acela, chiar fara sensul propriu, nu induce topirea. In plus, chiar n-am priceput ce-i cu ugerul care plange cu stele :(((
Nici urmatorul catren nu e mai fericit. Doar cuvinte.
Si, mie personal, nu-mi place chestia cu ingerii obositi; parca nu pica bine acolo, n-as putea sa zic de ce.

Insa

Clipele electrizate
alunecă printre oameni bezmetici
fâşii de lumină somnambulă
se prăbuşesc
între iluzii decojite
din cauza înotului
în ceara amiezii.

...astea, asa, imi plac la nebunie. Parca simt cum ma frige :)
--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.
andreiuta - de Paianjenul la: 06/09/2006 09:32:15
(la: ce faceti atunci cand nu aveti chef?)
"Ce faceti atunci cand nu aveti chef de viata, de absolut tot ce va inconjoara, blah, blah..."


- Trag jaluzelele, mă prăbuşesc pe canapea, vîr capul în pernă, şi... "evadez" din realitate. Cînd revin, sînt cu totul altul...
*** - de picky la: 02/04/2007 15:50:11
(la: Istoria unei iubiri)
Asteptat cu febrila nerabdare, noul ciclu de poeme al renumitului si neobositului patrirh, nu dezminte.
Aceeasi tulburatoare viziune lirica asupra instinctelor.
de a ne prăbuşii din al noulea cer....
Utilizarea "i"-ului dublat, aceasta emotionanta siluire a limbii romane, pe care dansul a inventat-o cu un mare consum de inspiratie, se regaseste in mod fericit si de aceasta data.
Cu siguranta ca rasplata va fi un foarte curand premiu Mobel, deoarece chiar domnul director al fabricii de mobila l-a remarcat deja. Asta in timp ce citea constiincios toate inscriptiile scrijelite-n closet dintr-o nemasurata sete de dobandire a unei solide culturi.
Domnule, cu smerenie si aleasa pretuire iti multumesc ca existi. Fie ca inspiratia sa nu te paraseasca niciodata intru cinstirea si proslavirea instinctelor primare, neostoite.
Sancho - de Intruder la: 08/06/2007 23:11:33
(la: Poezie cu degetul pe buze)
de la un timp, nu prea mai comentez poeziile care-mi plac...adica, ce sa spun?..."imi place", "frumos", etc...
totusi, nu ma pot abtine sa nu remarc asta:

Angoasele citadine se prăbuşiseră
în somnul păsărilor,
ghemuite între degetul mare-al pădurii
şi degetul mic al lui Dumnezeu.

sufla in lacrima...

:)
Sancho - de latu la: 17/06/2007 23:12:17
(la: Încă o dublă! cere regizorul)
ci desfă-te odată din toate peticele speranţei,
toarnă-ţi cenuşa în cap,
înfinge-ţi singura certitudine în aorta sinelui
şi prăbuşeşte-te.

Si inca o dubla!

Vad ca si tu ai mare noroc cu regizorii...
Cat despre IQ: Nu te astepta sa-l intalnesti si o sa ai - poate intr-o zi - o surpriza placuta.
Personal ti-o doresc din suflet. Nu de azi.
on topic - de mio_nombre la: 27/06/2007 10:01:02
(la: Despre cafenea, despre noi si multe intrebari )
de ce accesezi cafeneaua.com?
aşa-mi recompensez neuronul când se comportă frumos şi m-ascultă, cafeneaua e ca un Disneyland pentru el

ce-ai gasit aici?
un rogvaiv al culturilor şi temperamentelor

ce ai pierdut?
un orizont îngust

este ceva aici unde nu gasesti in viata ta reala?
o densitate mare a deliciilor intelectuale

este ceva asemanator?
e posibil să fie

cafeneaua bate viata, filmul, cartile?
viaţa în niciun caz, în rest - depinde de film şi de cărţi

pe cafenea te consideri un invingator sau un invins?
nu-i război nici maraton; ş-apoi chiar de-ar fi, o autocaracterizare de ăst gen ar fi nepotrivită spiritului competiţional

ai vrea sa-ti schimbi nick-ul, sa fii altcineva?...daca ai facut-o, de ce? daca nu, de ce?
schimbarea nick-ului nu este echivalentul transformării în altcineva, ştii cum e cu năravul lupului... cred că asta-i cea mai ineficientă metodă de gestionare a multiplelor personalităţi

ti-ai rezolvat cu ajutorul cafenelei probleme mici sau mari?
când intru în cafenea las la intrare toate problemele. o fi serverul adminului performant, dar dacă vine fiecare user cu tolba îndesată cu probleme ca la psiholog, mi-e să nu se prăbuşească

intrebarile mele iti creaza disconfort?
da! disconfort optic, nu puteai să scrii şi tu cu caractere de şaişpe? :P

cum te vezi in oglinda propriilor ochi si cum te vezi in ochii celorlalti?
veri hendsăm - în ambele „viziuni” ;;)

exista ceva ce poate inlocui cafeneaua?
n-am ajuns la punctul de saturaţie încât să-mi doresc un substitut

suntem vitezomani, cu totii...:D
grijă mare la gropile din aşfalt & ţentura e obligatorie!



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...