prajitura alba ca zapada

preferata mea... as putea manca non-stop dimineata, la pranz si seara

Prajitura "Alba ca zapada"

Trimisa de: LIDIA.P
Durata
50 min

Ingrediente:
Pentru crema: 1/2 lapte, 3 linguri faina, 1 pachet margarina (Unirea), 300 gr. zahar pudra, o lamiie mare. Pentru foi: 3 oua, 5 linguri zahar pudra (100 gr.), 5 linguri ulei, 2 linguri lapte, 1 lingurita amoniac nestins, un praf de sare, faina pentru o coca nu prea tare (cca.400 g.)
Complexitate: Ridicata
Nota:
Numar voturi: 4
Comentarii: 2 Vezi..


Mod de preparare
Crema: 1/2 lapte si 3 linguri de faina se amesteca si se pun intr-un vas pe foc, amestecindu-se cu telul pina se obtinem o pasta care se desprinde de pe tel, dupa care se lasa la racit. In acest timp se freaca un pachet de margarina cu 300 gr. zahar pudra peste care se adauga pasta rece. Se rade o lamiie pe razatoarea cu ochiuri mici, se stoarce de zeama si se adauga coaja si zeama in pasta de mai sus.
Folie: Se freaca bine 3 oua cu 5 linguri de zahar pudra (100 g), se adauga 5 linguri de ulei, 2 linguri lapte si o lingurita amoniac nestins, un praf de sare si faina cat sa formeze o coca nu prea tare. Aceasta coca se imparte in trei, fiecare parte se intinde in foaie care se coace pe spatele tavii unse, la foc potrivit. Foile se inteapa cu furculita, din loc in loc, pentru a impiedica umflarea acestora. Durata de coacere este de 2-3 minute pentru fiecare foaie. Asambalrea: Se asaza o foaie pe un suport de marimea foii, se pune o jumatate din cantitatea de crema, apoi alta foaie si cealalta parte de crema dupa care urmeaza a treia foaie pe care o pudram bine cu zahar pudra. Se pune peste prajitura o coala alba de hirtie si o greutate (nu prea mare). Se tine la rece pina a doua zi.

Mod de servire
A doua zi, se taie prajitura in patratele sau romburi si se serveste pe platou. Dupa preferinta, se pune cacao intr-una dintre foi (cea din mijloc).

culeasa de pe www.culinar.ro

Nevasta-mea ma lauda unei prietene, care isi critica sotul ca sta prea mult in bucatarie plictisind-o, ca niciodata nu intru in bucatarie, decat daca-s chemat la masa.Vrand sa-i fac o surpriza placuta fiind plecata la mama ei pentru jumatate de zi,m-am aventurat spre acel nume suav de prajitura:Alba ca zapada.Am luat cartea de bucate(cumparata tot de mine)si m-am pus serios pe lectura si apoi pe treaba cu cele mai nobile intentii.Am insiruit pe rand ingredientele :
Foile,dupa ce am rascolit toate sertarele bucatariei am stabilit ca nu pot fi decat cele din blocul de desen ale lui fecioru-meu.Trei oua.Aici unul a fost mai alunecos si a cazut pe gresie,asa ca a trebuit sa-l sparg si pe-al patrulea,m-am descurcat.100 grame zahar pudra,le-am gasit in al treilea sertar in ordinea cautarii.6 linguri ulei,nu scria pline,pe jumatate,etc.Asa ca le-am luat pline ochi foarte lacramosi ce-au invadat jumatate de masa.3 linguri lapte,la fel.O lingurita rasa praf de copt,am ras lingura si cu pila dar nu prindea asa ca am turnat praful de copt gasit in al optulea sertar ,in ordinea cautarii.Un varf de cutit sare.Nu specifica pana in care parte se intinde varful pe cutit.Am incercat cu bomfaierul sa tai varful cutitului, dar nu prindea,neam, in el.Am renuntat.Intre timp s-a dus intregul pachet de sare .500 g faina ,am pus un kil pentru siguranta.Crema,aici am avut o oarecare dilema ca are doua creme preferate una galbena si alta alba.Bineinteles ,luand-o logic am folosit-o pe aia alba,mai ceva ca zapada.250 g unt,adica un pachet ,am rezolvat imediat .Din nou zahar pudra 275g.Lamaia verde era galbena,mi-am permis o mica ajustare.Am
pus prima foaie si in mod egal amestecul,apoi a doua 'a treia,etc.
Am pus coptura dar probabil fiindca lamaia n-a fost verde a luat foc continutul continutul si cand fumul era ca in jurul Etnei fumegande a aparut nevasta-mea.M-a felicitat pentru gandul bun ,m-a asigurat ca este o femeie fericita,daca stau cat mai departe de bucatarie.

Bine ca-mi faci pofta acuma cu prajitura ta "Alba ca Zapada". N-ai putut sta blinda, te-or mincat dejetutzele, si-o trebuit tu sa bagi reteta. :)

Da acum fa bine si explica ce-i aia "1/2 lapte"? O juma de litru, o juma de decilitru, o juma de pahar, si daca-i o juma de pahar cit ii paharul de mare? La fel si cu pachetul de margarina. Tu nu stii ca eu habar n-am cit ii un pachet de margarina la gramaj? :) :) :) De acum inainte A T E N T I E!!!! Mie sa-mi desenati cind imi spuneti o reteta. Intzelesu-ati?

Incepea de fiecare data cu mamaie, care zicea clipind siret: “de-amu’-ncepe postu, Ionele!”
Si-ncepea cu fasole cu ‘muratori’, varza acra au ceapa sparta-n pumni si frecata bine-bine cu sare “sa-i mai taie din iuteala”, felii de mamaliga rece coapate pe plita in parf de sare grunjoasa, cartofi copti, orez bulgaresc si-alte minuni de cari nu-mi amintesc acuma.
Incepea, cum nu, cu tata-mosu’ care se caznea cum putea si el sa nu maraie a ‘anafuri’, ‘biserici’ (era sa zic ‘cristelnite si calapoade, putain et bordel de merde!’ ma scuzati!) ori ‘grijanii’. Nici ‘potochi-te-ar sa te potocheasca’ n-avea permis a zice, ca nu se mai intelegea cu à batrana zile de-a randu’ ori asta nu se facea-n Post, s-o pui adeca pe mamaie sa sada suparata.
Incepea, cum va spui, cu-un soi de furnicaturi ce zumzaiau a neliniste si-a nerbdare in sufletu-mi de copil.

In dimineata de Ignat m-ascundeam in odaie la buna (buna-mi era mama lu’ tataie si-a avut tot timpul o suta de ani! De-aia-i mai ziceam ‘mamaie batrana’) si-acolo, cu capu-ntr-o bondita ce traznea a seu de oaie, asteptam sa se stinga junghiul de guitz-a-moarte, ce trecea ca un cutit prin tot satul.
Veneau la noi nea Neculai a lu’ Grama cu Vasile-a lu’ Suta sa taie porcu’, ca pe tataie mereu il lua rematismul atunci si nu putea …
Repede-repede si porcul devenea o dihanie ciudata ce ardea-n cuibarul ei de paie, cu palalai pana-ncer … vedeam asta-n gand si-mpotriva vointei mele, cu tot cu gaura din gard prin care indraznisem odata a privi macelul.
Ma luau din pat cu forta si radeau cand ma vedeau cocotata calare pe namila parlita si faceau haz de lacrimile mele neputincioase “las’asa s-ai noroc la anu” ziceau, in timp ce buna ii boscorodea si ma salva mereu din mijlocu monstrilor care-mi dadeau ca ofranda codita ne-mbarligata. P-asta io duceam lu’ mamaie tinand-o cat mai departe de mine, ca semn ca-i timp sa toarne apa fiarta-n oale …pentru spalat.

Nu dupa mult timp, chelfaiam prima bucata de soric care-mi spala cu grasime obrajii si constiinta de lacrimile compasiunii, asteptand ca tataie sa umfle chisca ce-aveam s-o alerg frenetic prin zapada, preferand-o oricarei mingi colorate de la oras.

Se facea pomana porcului, din carne prajita marunt in ciaun pe pirostrii, chiar pe locul sacrificiului. Atuncea aveam voie sa-mi inmoi degetuzu’ (care vream io) in ceasca de tuica fiarta a lu’ tata-mosu’mieu.

Veneau apoi cozonacii lui Intruder, da’ io trebuia sa ceresesc indelung coca pe care-o modelam in om-de-zapada si-o mancam pe furis, desi stiam c-ar sa ma doara napraznic burta, dupa aia. Cozonacii astia erau copti in curte, in cuptor de lut, pe jar de ciocanei si aromeau de-ti intra-n piele.
Tot atunci mancam ceva special numit ‘calahie’ (cititi precum ‘calarie’). Asta-nsemnand mierz de paine fierbinte, inmuiet in vin rosh indulcit cu miere…mmmhhh…

Ma rugam si io cu-n cutitash in mana sa fiu lasata sa toc maruntaie pentru toba ori caltabosi, da’ n-aveam spor decat la tinut de carnati si, cateodata, la pus bucatelele de carne in masina de tocat …
Asa ca ma duceam in curte la tataie ca tare-mi placea cum mirosea pe langa el cand taia lemne. Ma alunga si de-acolo, sa nu-mi saie fo aschie-n ochi si sa se nenoroceasca copkilu. Aveam si-aici o bucurie … ajutam la carat cosu’ cu lemne, si tataie nu mai contenea cu multumirile ca, vezi treaba, singur nu-l putea cara.
Pentru munca asta mai primeam o bucata de sorici sau vreun colt de prajitura din taieturile de pe marginile foilor de ‘alba-ca-zapada’ ori un merisor mic si rece.
Uneori, daca se nimerea, aveam si-un strugure din cei pastrati in pod direct pe corzile de vita infipte bine-n barabule.
Desi eram cpoil cuminte, mai turnam intr-o doara cate-o cana de apa pe trepte, ca tare mi-era draga mamaie cand aluneca pe jos, cu tot cu ligheanu-i de carnati…

Buna-mi cosea in schimb straitza noua pentru nuci … sa ma mandresc cu ea in ceata de pitici porniti cu noaptea cap sa strige pe la ferestri “ne dati, ori nu ne dati?”
Ba …ne mai dadeau si cate-o matza pe care-o puneau cu curu-n geam, dar las’ ca si noi aveam vorbe potrivite si le uram gazdelor cate-n luna si-n soare, inainte de-a o lua la sanatoasa inotand cu vitejie prin nameti.
Nu-mi amintesc vreodata ca mi-a fost frig asa cum imi e azi, pe timp de iarna.
Buna-mi impletea flanea, caciula, fular si mânusi pe cari le coloram impreuna cu galus ori buruieni uscate pe care numai ea le stia.
Ma gatea asa si, dupa ce ma descanta si plescaia ciudat din varful buzelor drept amin, ma trimetea la colindat.
- a cui esti, fa? ma-ntrebau … a lu’vasilica sau a lu’ lenuta?
- a iuliei, raspundeam minunandu-ma ca-mi aminteam ce ma-nvatase mama.
- ni la ea, costica, iete-asa vorbea si ma-sa cand se-ntorcea de la scoala pin vacante … ptiu, bata-te-ar norocu sa te bata!
… si ma scuipa pe bune de vreo trei ori, indesandu-mi covrigi, mere si nuci in traistuta fermecata.

*
“am venit si noi o data
la un An cu sanantate
si la Anu sa venim
sanatosi sa va gasim

si la Anu vom ura
un colac daca ne-ti da…”

daca Fericirea s-ar cumpara, pretul ei ar fi in amintiri ca acestea.
da’ io avui mereu mai mult noroc decat portia s-ar cuveni sa-mi fie.: )

sa ne traiesti, Intrusule!

spune
ca HOMOSEXUALUL NU ARE
DREPTUL SA PREDICE CUVANTUL DOMNULUI?

cati dintre preotii
care predica in BISERICA
au VOCATIE?!

in UNIVERS exista MULTE SFERE:
jumatate buna jumatate rea

tu, DIN CARE PARTE VREI SA MUSTI?
ALBA CA ZAPADA?!

a muscat din partea otravita

si ce daca,
a venit un print care a salvat-o.

si de ce sa nu credem
ca si pentru preotii homosexuali
nu exista o varianta de print pe cal alb
care-l va salva?!

pana atunci,
as dori
ca preotul sa fie
trimisul lui Dumnezeu pe pamant.

iar cel ce nu simte aceasta
sa plece din Biserica.
locul lui nu este in fata altarului.

poate sa ramana insa in Biserica, pe orice parte vrea,
ca sa asculte slujba.

unicon de mucava
dac-ar fi ca negru-n viata
sa trimita la ceva
n-ar fi doliu
ci pamant de flori,
ori...zapada necalcata.

ranita ALB, licorna voastra, alba
poarta zapada-n suflet, nu-i asa?
si-are sa zboare, iara ...
asta de-ar fi sa vad in sens ce-ai zamislit ceva.

Stimate domnule Marius Rotar,

Va rog foarte foarte mult sa ma scuzati ca am abordat atit de gresit lectura interesantei, ce-i drept, lucari de licenta la care ne referim.

Viata tumultoasa, stresul cotidian, problemele de tot felul, m-au facut sa uit de lecturile din tinerete, si de anii cind am invatat pe dinafara multe pagini din Svejk si din opera lui Iaroslav Hasek.

Dar interventia Dvs a sters cu buretele ceatza si mi-am adus aminte de marele scriitor.

Ce se intimpla; exista intre superbele schitzeale lui Hasek una, aproape autobiografica, senzationala , si anume "Cum am devenit redactor la LUMEA ANIMALELOR"

Personajul principal s-a angajat cronicar de specialitate la publicatia cu numele din titlu; dupa un sumar examen de tot hazul, s-a apucat serios de lucru; elefantul, tigrul, leul, maimutza, erau creaturi prea cunoscute cititorilor, asa ca omul s-a apucat sa inventeze balena cu pintece de sulf, care nu era mai mica decit un morun; aceasta lansa asupra prazii un acid de balena; apar apoi foca tarcata - un mamifer din neamul cangurului; boul suplu; infuzorul sepia, ca un tip de guzgan; nu in ultimul rind, un purice orb, care traia pe spatele unei cirtitze preistorice, si ea oarba, pentru ca strabunica ei se imperechease cu un arici orb si el.

Acum imi dau seama ca acestea sunt subiecte de licentza foarte bune pentru un student roman la istorie!

Pentru ca despre aceste posibile lucrari se va vorbi, biologi revoltati vor fi pusi la zid ca retrograzi; dar desigur e mai important de pus o problema, si daca scopul este sa se vorbeasca despre lucrare, subiectele din LUMEA ANIMALELOR mi se par senzationale si tot asa de curajoase ca tema de la care a pornit discutia.

Spre deosebire de ce se intimpla in lumea stiintifica si culturala romaneasca, unde iata, poti spune orice oricum oricind, pentru ca daca esti tinar "te afli in zona unei ulterioare si posibile slefuiri", si daca esti batrin esti, cum e cazul meu, ramolit si retrograd, reporterul de la LUMEA ANIMALELOR, despre care spuneam, a avut mai mult ecou; totul a inceput de la faptul ca a a decupat o fotografie a unei pasari care statea intr-un nuc, si a botezat-o nuculeana, logic, pentru ca una care sta intr-un ienupar s-ar numi ienuparutza.
Cine doreste poate citi nuvela; este senzationala si iata, foarte actuala.

Lucrarea de licentza care a stirnit polemica aceasta este o lucrare la istorie a unui student care arata ca practic nu a fost nimic in fotografia romaneasca pe vremea comunismului, si ce a fost, daca a fost, dar nu a fost, a fost rau, prost orientat, retrograd si condamnabil, eufemistic vorbind.
Cel putin asa am inteles eu din ce am citit, si puterea de intelegere scade o data cu virsta, din pacate, asa ca multe se pare sa-mi fi scapat.
Dar ma gindesc ce grozav ar fi un examen de licenta la drept despre cresterea rationala a pricolicilor in sala de judecata, care din luna a sasea se hranesc cu malt, sau o licenta la litere, despre insusirile spirituale si literare ale caracatitelor.
Oricum, este de laudat cineva care face o lucrare de licenta originala, pe bune; am auzit ca in ziua de azi poti sa o cumperi cu citeva sute de dolari sau poti sa scrii "Alba ca zapada si cei shapte pitici" si daca ai sustinere tot treci.
Asa ca mii de scuze, si mult succes in continuare, dumneavoastra si tinarului de viitor, care este.

Alba-ca -Zapada, Superman si Pinocchio se duc la oglinda fermecata care spune numai adevarul. Alba-ca-zapada vrea sa stie daca e cea mai frumoasa fata din lume, Superman daca e cel mai puternic om din lume iar Pinocchio daca e cel mai mare mincinos din lume. Prima intra Alba-ca-zapada si dupa 5 minute iese dansand radioasa de fericire:"Sunt cea mai frumoasa din lume!!!". Intra si Superman si dupa 5 minute iese fericit si cu pieptul umflat zicand:"Sunt cel mai puternic barbat din lume". Intra si Pinocchio si dupa 5 minute iese vanat de furie si urland:" ...si cine dracu' mai e si Vadim asta?!".

Dear brother Red Devil,

NU am nici o religie,nu am nevoie sa am,religia nu inseamna a fi spiritual,inseamna a urma niste reguli si eu sunt un om free,NU am nevoie sa-mi spuna nimeni ca trebuie sa apartin unei religii pt. a crede in Dumnezeu.
Pt. mine insa toate religiile sunt una singura si toate worship the same God,sub diverse nume dar in esenta EL este unic si etern acelasi Grand Father,the one and only without a second.
Va veni o zi in viitor cand lumea toata va realiza asta,la timpul ei, nu-i scris pt. oricine,la fel cum nu toti o sa plecati in masa in ....heaven pt. ca ,credeti in Jesus.
si mai am o surpriza pt. cei religiosi,indiferent de credinte:Nu exista rai si iad!
Sunt simple stari ale mintii prin care oricine va trece la momentul mortii(de fapt moartea nu exista,e o trecere de la o viata la alta).Nu exista nici diavol,oare chiar asa de copii pot fi unii incat sa creada cu adevarat ca exista o ...fiinta cu copite si coarne si chip de tzap?Apoi de ce nu ar crede in zmei si dragoni zburatori pe cer,oh,iaca-ta chiar vazui unul pe fereastra aruncand flacari pe gura si speriind o gramada de lume....si la colt de strada erau si cei 7 pitici ce se cacau pe ei de frica si alba ca zapada violata de niste dracusori.
dar a venit Mighty Mouse si a salvat pe toti cu puterea lui,apoi si Spiderman,Hulk,Superman,Batman.pt. ca daca accepti in mintea ta ca exista
diavol apoi de ce ai nega existenta acestor personaje?

In fine,inchei cu niste vorbe intelepte spuse de un mare indian Chief,Joseph(Nez Perce):

"We do not want churches because they will teach us to quarrel about God,as the protestants and catholics do.We do not want to learn that.
We may quarrel with men sometimes about things on this earth.But we never quarrel about God.We do not want to learn that."
Love&peace,
Ozzy(Little Eagle Who Cries)





































































ther

Era ceva cu el,imi placea de el,pe undeva avea dreptate,sa stii ca multa lume este ca el cunosc foarte multi cu aceeasi atitudine.In special astia care o duc bine au idei de astea ca ale lui.Eu de exemplu nu pot sa fiu de acord cu el in toate ,trebuie sa ai ceva in cap si ceva in buzunar ca sa te apuci de unu singur sa faci ceva in Ro ca sa i poti combate pe cei care lucreaza afara si au salarii care nu se compara cu al meu de exemplu.Nu am varsta si nici cunostintele de limba ca sa pot emigra,cred ca as fi facut o de multa vreme .Domnul Coriolan se pare ca face parte din oamenii care au reusit aici .La 54 de ani ai mei nu mai pot sa fac mai nimic decat sa stau cu nepotii la o sueta despre Alba ca zapada sau Povesti nemuritoare, depinde :)
Eu as fi schimbat tactica cu el ,putea fi rezolvat altfel Domnu Coriolan ,foarte elegant ,se pare insa ca si a facut jocul cum a vrut,experienta care o are si a spus cuvantul aici .Dar in principiu nu trebuie sa i dati dreptate putina moderatie se impune.

in primul rand bun venit.
e interesanta experienta ta.
eu am cateva adrese de mail (vreo 5): pentru chestii de servici, cafenea, prieteni/e, etc. numai in una am numele adevarat si o folosesc numai pentru contacte cu persoane cunoscute.
cat despre nick-urile in care 'caracterizarea' e extrema (fat frumos, alba ca zapada, inger pazitor, etc.), in majoritatea cazurilor (parerea mea) sunt in contrast cu personalitatea, aspectul fizic. o persoana intr-adevar 'buna' e deobicei si modesta...

Cand aveam vreo 3-4 ani imi doream sa ajung casnica!Apoi mi-am dorit sa fiu Cenusareasa sau Alba-ca-zapada....si apoi pe rand invatatoare,profesoara,medic....si am sfarsit prin a deveni inginer...Dar desi am 30 de ani imi doresc sa-mi schimb profesia...Pentru ca visez in continuare sa salvez vieti,sa insuflu dragostea de carte celor mici...In general modelele mele au fost persoane intangibile,la nivelul carora nu as putea ajunge niciodata!De exemplu(sa nu fiti socati!)Isus Christos!(sper ca asta nu e blasfemie).

si dupa aceea lupul a "jucat" in capra cu 3 iezi, iar dupa ce l-au omorat au scos-o pe scufita rosie, care acum era alba ca zapada de frica...si au trait fericiti pana la adanci batraneti :))
D'ale carnavalului :)))

eu in locul tau mi-as baga picioarele, dar te admir si mai mult daca n-o faci.
nu m-admira, rogu-te, ca n-ai de ce, indiferent de perspectiva.
daca m-as sti capabila sa ma dezvolt in alta parte, nu m-as uita-napoi.

oriunde-n altundeva (am plecat odata, recunosc) m-as simti ne-mplinita si searbada, oricata pretuire-as primi, oricat de mult s-ar transforma ea-n bani sau alte avantaje... habar n-am ce-i aia 'integrare' si nici n-am chef s-o-nvat.

preferatul meu era proful de mate, un omulet de 1.60, cu o minte grozava si o replica acida tavalita prin bonomie. ne-a zis ca "acum elevii nu mai sunt interesati sa invete, au alte preocupari, dom'le". si daca spune el, il cred. ciudat e ca nu imbatranise deloc, era neschimbat, doar ceva mai trist.
nope, nu mai nimeni interesat sa-nvete ca atunci.
nici oamenii nu se mai distreaza ca pe vremuri.
vrem din ce in ce mai mult, dar dorintele ne sunt superficiale, din pacate.
claustrarea la care eram supusi a crescut in noi dorinta de evadare si-atunci ne-am dus la carti - ele ne-au deschis orizonturi pe care-am stiut sa le-apreciem cand le-am atins, fizic, mai tarziu.

cand manaci inghetata de doua ori pe luna, o apreciezi altfel decat de-ai avea-o in fiecare zi.
de-aceea copiii nostri-s altfel si nu-i putem condamna.
ce ma va durea mereu va fi insa neputinta parintilor de-a-i duce, macar o ora pe saptamana,in lumea lui Coltz Alb si-a lui Rémy, copilul singur pe lume...
putem combina fericit computerul si Alba-ca -zapada, doar ca ne-ar fi de folos nitzel timp liber si-un pic de efort, pentru copiii nostri.
altfel, n-ar trebui sa ne miram cand intalnim orizonturi atat de limitate-n minti ce-ar trebui sa debordeze de fantezie.
"si crezi tu ca va exista obiectivitate la testele astea? ca rezultatele nu vor fi contrafacute? ca directorul nu poate fi mituit sa favorizeze anumiti profesori ? mafia sau doar mica gasca va functiona cu succes, mai ales ca e vorba de o afacere interna. atunci cand e vorba de coruptie, cel mai bine functioneaza echilibrul natural, legea cererii si ofertei. de-asta, ai elevi multi, poti plati bine profesorii, atragi profesori buni, atragi elevi multi. cercul se inchide. "
vorbesti ca o americanca pe care-am incercat candva s-o conving ca reusitele scolare nu se vor masura niciodata-n cifre si ca-n raportul asta cerere-oferta e un echilibru cumplit de fragil, intrucat nu se stie niciodata cine ia si cine ofera.
in ce ma priveste, de-ar fi sa cuantific ce primesc, ar trebui sa vin cu bani de-acasa, sa pot echilibra balantza.:)

dar, pentru ca-s printre fericitii care nu traiesc doar din leafa de dascal, mi-e probabil mai usor sa vorbesc despre banii lipsa, decat i-ar fi unuia care nu are cu ce-si harni copiii personali si care face, la scoala, tot atat de multa treaba ca si mine ...sau poate-n plus...

fireste, intr-o lumea-a banului, un profesor sarac, ajunge, daca-i bun si-o demonstreaza, sa castige simpatia oricarui elev.
imagineaza-ti ca-ntr-o zi ploua cu galeata, ca te grabesti spre casa cu umbrela rupta de vant... langa tine opreste-o masina simpatica: "haideti ca va duc io acasa, domnule profesor, sunteti ciuciulete" ...il refuzi, fireste, pe elevul Popescu dintr-a XII-a, asa cum ai refuzat inca vreo doi, pana la el ... te-ntrebi de ce nu meriti si tu o masina, de ce-ti platesti atat de greu chiria si te-apuca dracii gandindu-te ca poate-o merita si plodul tau un parinte ca al lui Popescu...Popescu, care-n loc sa se hraneasca cu iluzii, ca tine, vinde paine la taraba din colt, ca sa aiba Popescu cel mic motiv sa-l dispretuiasca pe fiul profului de treaba care i-a-nvatat carte si pe Popescu senior, si pe nevasta-sa si pe ... pe toti, 'ga-mi-as picioarele-n ea de constiintza.
din perspectiva aceasta (si numai din aceasta!) iti dau, cu umilinta, dreptate.

exista uscaturi peste tot.
sunt medici care-si mutileaza pacientii, brutari care fac paine proasta si frizeri ce-ti strica parul.
ma-nfurie al dracului cand mi se-arunca-n ochi povesti cu profesori care nu-si merita leafa, ca scuza pentru proasta salarizare a tuturor.
ni se spune ca lucram doar 6 ore/zi, dar habar n-are nea vasile cate ore petrec eu acasa, sa corectez lucrarile ori caietele de teme a 400 de elevi, sa-mi pregatesc 'lectiile de maine', sa concep exercitii de grade diferite de dificulltate sau cat dureaza de-ar fi macar sa le caut...
ma tem ca respsonsabilitatea porfesorului e mai mare decat a unui chirurg - ok! ala omoara un om intr-o zi, din nestinta, din neatentie ...va fi dat afara pana la urma, pe cand un dobitoc de invatator ar putea nenoroci generatii intregi de copiii, si-ar iesi la pensie nepedepsit.

Tara lui Disney cu toate povestile lui: Tom si Jerry, Alba ca zapada, Fred si Barney, ciocanitoarea Woody,Pisicile aristocrate si-as continua la nesfarsit!. le asteptam cu nerabdare si le savuram cu adevarat si le-as revedea cu placere si acum daca as dispune de timp. Copilul meu adolescent acum, a crescut in alta lume plina de o magie rea, o lume a mostriilor, a desenelor caricaturale as spune si pline de hidosenie! Cand era copil imi impuneam gustul stabilind eu la ce sa se uite sau nu (traiasca video si pirateria datorita carora aveam desene animate normale)! Acum cand nu mai am aceeasi putere de a-mi impune gustul! ma bucur ca a trecut perioada desenelor animate! - dar lumea lui Harry Potter a castigat! Pacat de copilaria ce acum creste sub aripa acestor desene malefice pe care nimeni nu le interzice!

Uite un citat:
In fond, tot saptamina trecuta, s-a comemorat (foarte discret) un an de la asasinarea rituala a lui Theo van Gogh, un olandez sfirtecat de un tinar musulman, pe strazile Amsterdamului, pentru vina de a nu fi respectat, in Olanda libertatilor totale, dreptul musulman de a injosi femei. Rugurile din jurul Parisului lumineaza o ciocnire de civilizatii. Una dintre ele trebuie sa inteleaga ca s-a pus in pericol, pentru ca a renuntat sa isi mai apere valorile, la ea acasa.
Stii de unde e?
Este dintr-un articol intitulat "Eurointefada" de Traian Ungureanu, il poti gasi la
http://www3.ziare.ro/articol.php/1131343461
Mai sint si alte fragmente din articolul asta.
Acuma, sint citeva posibilitati
1.Esti ziaristul care a scris articolul si esti incognito pe Cafenea
2.Pura coincidenta-asta imi aminteste de bancul cu asemanarea dintre un scotian darnic si Alba ca Zapada-pe amindoi poti sa-i gasesti numai in povesti
3.Esti nou la Cafenea(bun venit), cel putin n-am retinut texte de ale tale pina acum, si vrei sa faci impresie.
Ei, iti spun eu, nu e nevoie. Concursul de Mister s-a terminat, la Concursul literar n-au sa te aleaga asa ca simte-te liber sa scrii ce crezi cu cuvintele tale.
--------------------------------------------------
All you need is ignorance and confidence and the success is sure.
Mark Twain

Da, numarul 7 este considerat sacru si se pare ca nu exista dubii in privinta originii sale astronomice.
Egiptenii aveau sapte zei importanti, Mithra avea sapte cai sacrii etc.
In ziua de azi exemplele pot continua:

Alba ca Zapada si cei Sapte Pitici
Fat Frumos calatorea peste Sapte Mari si Sapte Tari
Roma este construita pe sapte coline
Sapte neveste pentru sapte frati :) etc etc


________________________________________________________
"We are not to introduce divine revelations into science, nor scientific opinions into religion." Isaac Newton.

Nefericire înseamnă să traieşti singur - mie-mi place sa traiesc singur, am mai multa pace si liniste:))
Nefericirea este boala care are un singur leac-si leacul ala e banul!! :)) banul intretine fericirea... poate cumpara tot ceea ce ai enumerat pe aici, inclusiv avioane:))
Nefericire este să-ţi uiţi părinţii - asta dupa ce ei te-au abandonat, nu-i asa? :))
Nefericire trăieşte cel ce nu are copii - nu vreau sa am copii, in felul asta am mai mult timp pentru mine:))
Nefericire înseamnă să-ţi închizi traiul într-un egoism fără pereche şi să uiţi de toţi ceilalţi - toti ceilalti nu ma merita:)) iar eu ma iubesc tare mult:))
Nefericire înseamnă să-ţi trădezi ţara-care tara? faptul ca m-am nascut acolo nu a fost dorinta mea:)) de-aia am plecat:))
Nefericire înseamnă să uiţi de unde ai plecat - fiecare dimineata e un nou inceput, si crede-ma stiu de unde plec... plec din pat (cateodata e adevarat ca se intampla sa nu fie patul meu) :)))
Nefericire trăieşte cel nerecunoscut- oare nu-i mai bine sa fi anonim?? ai mai putine dureri de cap:))
Nefericit este cel căruia munca şi obrazul îi sunt terfelite aici iar m-ai pierdut, pentru ca te contrazici.... daca munca si obrazul iti sunt terfelite, nu ai decat (2) posobilitati... sa placi, deci sa devii tradator, deci nefericit, sau sa-i dai in cap aluai care-ti terfeleste obrazul si munca, dar asta inceamna sa nu ierti, deci iar sa fi nefericit:))
Nefericire aduce neputinţa de a face o casă, a sădi un pom sau a săpa o fântână- luand in vedere ce am facut ce am spus mai sus, am o casa foarte mare, am o casa de vacanta care pluteste, am pomi, dar e adevarat, de fantana n-am nevoie, ca am apa la robinet:))
Nefericire înseamnă izolarea după gratii, în spatele uşilor zăbrelite, pentru fapte nefericite-multi prefera sa stea dupa gratii, ca au mancare, aer conditionat, si sex gratis:))
Nefericire înseamnă să nu poţi vibra la un răsărit de soare somptuos, la o carte citită, la vederea siluetei unei femei frumoase-daca-i vedea ce vrumos vibrez la vedera unei femei frumoase:))) se cheama "personal growth" :))
Nefericire este să nu poţi găsi în tine resurse pentru a face bine- am facut destul de bine, altfel n-as fi unde sunt astazi:))
Nefericire înseamnă să nu ştii să treci frumos prin viaţă, sperând să mori frumos-oare ce este frumos in moarte?:) si prin viata fiecare trecem mai mult sau mai putin frumos... cine poate defini ce este frumos? Beauty is in the eye of the beholder:))
Nefericire este să nu poţi afla la timp că graiul şi vorba au fost date omului ca să se înţeleagă cu semenii - si daca semenii sunt surdo-muti?::))
Nefericire înseamnă să rabzi de foame, de frig, de sete şi de singurătate - vezi, de-aia sunt un tradator:))
Nefericire este să te fi lăsat Dumnezeu pe lume întreg, iar tu să te plângi de neputinţă - huh????? nefericirea e sa fi lasat de dumnezeu doar partial intreg, si sa crezi ca esti perfect:))
Nefericire înseamnă să nu crezi - in ce????? alba ca zapada?:)
Nefericire este să nu poţi să plângi pentru că sigur nu vei putea nici să iubeşti - aici m-ai pierdut.. tradu te rog:) pai daca nu plangi, nu inseamna ca nu esti nefercit???:))
Nefericire înseamnă viaţa fără căpătâi nu exista viata fara capatai:)) orice viata are un inceput si un sfarsit:)
Nefericit este cel ce nu poate ierta-razbunarea este arma prostului, dar mi-e asa-mi place sa fac pe prostul:))
Nefericire este când ajungi să furi - nefericirea e cand furi putin si esti prins... fericirea e cand furi mult, si nimeni habar nu are:))
Nefericire este să nu poţi uita-huh??? oare de ce m-am apucat sa raspund aici? pfft.. am uitat:))))
Nefericire este atunci când îţi uiţi cuvântul-...........
Nefericire înseamnă să dai cu piciorul în câine şi să arunci cu piatra în geam - atunci da cu piciorul in piatra, si arunca cainele pe geam... asta te va face cu siguranta fericit:))
Nefericire îţi curge prin vene când suferinţa aproapelui nu te atinge - pai daca suferinta e contagioasa, nu vreau sa fiu atins
Nefericire înseamnă să faci umbră pământului degeaba-pai asta e telul meu in viata:))

pffttt... uite, acum sunt nefericit ca ti-am citit mesajul:)))

pai atunci io o sa fiu alba ca zapada... si-i aliniez sa-i caut in urechi daca s-au spalat, pe dintisori... daca au hainutele curate... si le dau un pup pe crestet...:)
io am o pijama cu vulturi ... hehe... daca ma vezi o sa-ti iei zborul!!! :))
_________________________________________________
daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit! "