comentarii

pravila


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
dinisor - de carapiscum la: 15/09/2004 06:37:59
(la: Ateu convins!)
Nu vreau sa ma arat sentimental sau sa dau dovada de un umanitarism fortat, insa stiu perfect/inteleg prin ce treci. Si cred ca intuiesc destul de bine cam cum decurge relatia voastra, de vreme ce eu insumi am trecut prin ceva asemanator in relatia mea cu propriul tata. Sper sa nu te superi daca am sa vin aici cu exemple din experienta proprie.

Spre deosebire de mama mea, care provine dintr-o familie ce a frecventat biserica (ortodoxa) si care tinea cu strasnicie pravilele crestine strabune, tatal meu provine dintr-o familie care a fost exact contrariul primei: oameni simpli si needucati, invatati doar cu munca rudimentara a campului si intotdeauna cu grija vietii de maine, nu numai ca n-au inteles niciodata rostul bisericii si implicit al lui Dumnezeu in viata lor, dar au si dus un fel de campanie sustinuta impotriva oricaror idei despre divinitate luand in ras cam orice legat de aceasta. Prin urmare tatal meu a fost fidel intocmai celor invatate in copilarie si mai tarziu in tinerete, impunand in mod tacit aceeasi nepasare fata de cele sfinte inclusiv mamei mele- nu trebuie uitat insa ca in perioada despre care vorbesc acum sentimentul anti-religios era la moda, comunismul ateu ducand lupta impotriva bisericii pana la limitele imposibilului.

Au trecut anii, repede ca furtuna, ani din care nu-mi pot aminti decat necazuri, greutati, neajunsuri, piedici, injuraturi, blesteme, vaiete, simtamantul neputintei si al robiei sufletesti impuse cu forta...si o singura "Inviere" la care am fost impreuna cu mama mea dupa multi ani de lipsa totala. Am ajuns la varsta intrebarilor mai mult decat la cea a raspunsurilor si, printr-un concurs de imprejurari care avea sa-mi schimbe mai tarziu intreaga viata, am pasit pt. prima data pe drumul spre biserica, singur si neindrumat de nimeni. Care a fost "bobarnacul"? Incerc sa spun pe scurt: o profesoara de limba romana si franceza, care ne preda limba straina la liceul in care am intrat, infruntand obiceiul prin care majoritatea profesorilor la cursuri denigrau biserica si ne invatau sistemul de gandire evolutionist stiintifico-fantastic, ne-a propus la una din ore (celor care eram interesati) sa mergem la una din bisericile ortodoxe ale orasului, loc in care se intalneau de ceva vreme cateva sute de copii si tineri. Asa ca eu cu inca vreo trei colegi de clasa am mers intr-o sambata seara la acea intalnire si dupa vecernie am ramas sa ascultam predica. Aceasta a fost pt. mine prima intalnire reala cu Dumnezeu, prima dintr-un lung sir ce avea sa urmeze. Ca o paranteza, pt. ca acesta este un aspect important, din ceilalti colegi ai mei unul mi-a devenit cumatru (am amintit despre el intr-un alt loc in cafenea), altul s-a lasat de "sportul" asta devenind sergent in politie (sa-l vezi cum umbla ca un cocos pintenat...), si ultimul a devenit un critic si un aspru judecator al faptelor crestinilor pe motiv ca viata ii fusese pusa la incercare de niste greutati ce-l lovisera (dupa ce dusese stilul de viata hollywoodian). Despre ultimul pot spune ca de cate ori ma intalneam cu el, de tot atatea ori se plangea de viata lui, vorbea cu un fel de constiinta a propriului martiraj social, si-i ataca pe preoti (chiar si pe Dumnezeu) fiindca nu-l scapa de necazuri. Nici eu insumi n-am scapat acestor atacuri virulente. Orice i-as fi spus considera din start ca fiind venit din partea unuia "habotnic". Ori asta ma durea f. tare fiindca, f. sincer trebuie sa spun asta, daca as fi fost bine situat i-as fi dat in fiecare zi cate un peste sa manance, n-as fi incercat numai sa-l invat sa pescuiasca. Insa si eu insumi se intampla sa n-am nici macar coada uscata a unui peste pt. mine insumi. Culmea e ca lui i se parea ca eu o duc regeste fata de el. I se parea, fiindca in realitate nici nu beam ca el, nici nu mergeam la "curve" (cum se lauda el), nici nu cheltuiam pe prostii putinii bani de care dispuneam.

Sa revin insa la tatal meu. Putini si dintre prietenii sau cunoscutii mei apropiati stiu faptul ca inca de la inceputul crearii acestui lant acasa-biserica-acasa am intampinat din partea propriului tata o opozitie extrema, opozitie ce s-a soldat nu in putine randuri cu bataile de rigoare suferite pt. ca i-am incalcat porunca de a nu mai merge la biserica. Imi amintesc acum ca si cum ar fi aievea, seara in care intors de la vecernia de sambata impreuna cu sora mea (pe care nici nu mai stiu cum am facut-o sa vina cu mine) am fost luati pe sus inca de la usa. Si in timp ce el se rafuia cu sora-mea, eu am zbughit-o pe usa afara, descult si dezbracat ca un cersetor de rand (norocul meu ca era vara), m-am ascuns printre blocuri o vreme ca sa vad ce mai urmeaza, apoi m-am suit intr-un troleibuz si m-am oprit in fata usii surorii lui care statea in partea opusa a orasului. Povestea e lunga, nu vreau sa o mai continui aici.

In orice caz, vazand el in timp ca nu mai vreau sa-l ascult si ca ii voi incalca hotararea de a nu mai merge la biserica, n-a avut incotro si pana la urma nu facea decat sa ma certe, dar nu ma mai oprea. Cu toate acestea, in sufletul meu n-am fost si nu sunt linistit nici in ziua de azi. Poate te intrebi de ce. Fiindca simt in sinea mea acea mustrare de constiinta pt. faptul ca n-am reusit sa-l fac sa inteleaga ceea ce intelesesem eu referitor la Dumnezeu. Nimic de zis, "biruinta" asupra sistemului lui de gandire si logica s-a petrecut atunci cand in sfarsit a inceput sa-si mai faca seara cate o cruce (dupa ce toata ziua pomenise numai de sfinti si de cruci si de dumnezei) si a culminat cu spovedirea lui- probabil prima si ultima. Spun ultima pt. ca nici acum nu crede in asa ceva. Asadar continui sa simt o frustrare adanca in ce priveste persoana tatalui meu, pe care totusi nu-l condamn pt. ce a facut, dar simt aceasta frustrare cu atat mai tare cu cat relatia dintre noi s-a deteriorat mult ducand la o ruptura sufleteasca. Intrebarile ce mi le pun tot timpul: AM FACUT TOT CE SE PUTEA PT. EL? Sunt eu mai putin vinovat fata de el? Nu cumva, undeva, candva, in loc sa-i deschid o portita eu i-am trantit-o in nas?

In fine, anii trec la fel de repede, viata merge inainte indiferent ca vrem sau nu noi. Ce am invatat pana acum la sanul bisericii mama e ca: nimic nu e intamplator in viata asta, totul are o ordine si o disciplina interioara sau exterioara; nimeni nu-ti scrie in frunte destinul (cum gresit se afirma: "ce ti-e scris, in frunte ti-e pus"- poate doar momentul mortii, in nici un caz felul cum mori); fara Dumnezeu suntem suferinzi chiar de am fi cei mai sanatosi oameni (fizic vorbind) si cei mai saraci chiar de am avea milioanele de dolari la tescherea; un om fara constiinta sufletului spiritual n-are cum sa inteleaga existenta unei fiinte spirituale mai presus de fire si de intelegere; un om fara constiinta pacatului nu poate avea un echilibru interior care sa-l faca sa interactioneze pozitiv cu cei din jur; un om care nu-ti accepta explicatiile poate fi usor strabatut de fiorul sfant atunci cand nu o minune, ci un cutremur ii va zgudui viata; cine hraneste spiritual pe cineva, chiar daca "mancarea" asta va fi mult timp aruncata la gunoi de cel/cea caruia ii este destinata, trebuie mai intai sa se inarmeze cu multa rabdare si sa faca asta din dragoste, nu numai din convingerea ca acesta e un lucru bun; cine daruieste aceasta dragoste crestina nu trebuie sa se astepte la multumiri si sa stie ca mai devreme sau mai tarziu samanta pe care o arunca poate sa dea rod- nadejdea poate sa dea rod bun, deznadejdea niciodata. Sunt multe lucrurile pe care le-am invatat, dar totusi atat de putine in comparatie cu cat de adanc este sacul plin cu aceasta invatatura... Si totusi, chiar de n-as sti nimic din stiinta lumii sau a bisericii, in sinea mea exista acel "ceva" fiintial care isi cere legatura cu eternul, cu viata vesnica. Pt. ca, in ultima instanta, a trai doar cu gandul ca viata dureaza doar pe pamant si dincolo suntem desfiintati este optiunea acelora care nu stiu sa iubeasca cu adevarat. Iubirea este nemuritoare, trece dincolo de mormant, e vie si lucratoare ca picatura de apa ce loveste stanca de granit. Asadar pe unii ca acestia trebuie mai intai sa-i invatam sa iubeasca, abia dupa aceea sa le vorbim despre dogmatica crestina.

Si un ultim aspect: impietrirea inimii nu este semnul ateismului din om, ci al lipsei lui Dumnezeu din viata acestuia. Poti fi un "slab" crestin, fara o viata dusa pe principiile evanghelice, dar asta nu inseamna sa fii ateu. Dar poti fi un bun teoretician modern care cunoaste numele si miscarea tuturor stelelor si prin aceasta ti se pare ca Dumnezeu este desfiintat nemaiaflandu-si rostul intre conceptiile tale- asta te poate face sa lupti impotriva Lui. Asadar ateu inseamna sa fii/te pui impotriva Lui. Pt. unul ca acesta exista alternativa "Saul pe drumul Damascului". Si, apropo, menirea vietii tale nu e sa-i mantuiesti pe altii, ci pe tine insati. Fa aceasta si celelalte se vor adauga de la sine.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
Frate Cattallin... - de ampop la: 30/06/2005 11:25:07
(la: biblia satanica)
Din nefericire nu exagerez prea mult. BOR ca si intrega societate romaneasca se afla in aceiasi criza post-comunista ca rezulat al lipsei unui veritabil "proces al comunismului" si a reinnoirii "cadrelor". Chestiunea cu maicutele care-l huiduie pe Teoctist izvoraste de aici. Este absolut aberant cum un cirac al comunismului si a lui Ceausescu poate sa-si pastreze pozitia in ierarhia BOR. Dar Teoctist nu face exceptie fata de tumultul de activisti comunisti si securisti din viata publica romaneasca.
Cat despre practicile "pe langa" ritualul crestin, este de notorietate multimea de popi (nu le pot zice preoti) care "deschid Pravila" (un fel de ghicitorie/vrajitorie) sau "exorcizeaza" femei isterice. Exorcismul real pe care eu il recunosc, exista doar intr-un numar infim de situatii. Niste preoti exorcisti "autorizati" ai Vaticanului spuneau ca incidenta este extrem de scazuta, majoritatea cazurilor fiind de natura psihiatrica si in consecinta de competenta medicilor. Popii nostri practica din pacate aceste ritualuri mai degraba pentru foloase materiale.
BOR ar trebui sa-si faca putina curatenie in ograda, incepand cu Teoctist si alti tovarasi "gradu' " si apoi sa mai cenzureze activitatea pseudo-crestina a calugarasilor moderni.
Mario
#57486 (raspuns la: #56996) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Simeon - de TeodoraPA la: 05/07/2005 17:19:59
(la: Nu e decit un pas de la fanatism la barbarie!)
Nu pot fi de acord cu tine.
Nu zice nimeni ca asta ar fi singura problema a Olteniei, nici nu era vorba despre problemele Olteniei, ci despre cele ale ortodoxiei. Si anume ca de sute de ani biserica a inchis ochii la practicile pagane, le-a tolerat, pe altele, care i-au fost favorabile le-a incurajat chiar, altele le-a instaurat chiar domnia sa biserica, samd.
Si Mario dadea doar ca si exemplu practica din Oltenia cu omorarea strigoilor. Sunt mii de astfel de exemple. Preoti care citesc in pravila, care zic viitorul, ghicitorie, vindecatorie, tot ce vrei, rebotezarea in fiecare an a credinciosilor ca spiritele rele sa nu-i mai recunoasca, exorcizari teatrale, etc.

Take heed when you think you stand, lest you fall.
#58061 (raspuns la: #58057) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Tribalizarea societatii - de ampop la: 26/07/2005 07:23:35
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
In plin secol XXI asistam la o tribalizare a societatii romanesti. Pe langa racilele unei economii de piata sui-generis, lumea rroma a preluat "controlul" societatii lumpen proletare prin manele si de ce nu, prin vrajitorie. In presa de joasa calitate apar deseori ad-uri ale unor "vestite vrajitoare" care mai de care mai aberante, care "vindeca" de regula bolile lumpenului, alcoolismul si tulburarile de erectie si "scot argintul viu". Pe acest fond, o sama de "slujitori" ai bisericii colaboreaza fructuos cu "mama magiei albe" (Argentina, Portugalia sau alte tari cu final in vocala) si "deschid pravila". Pravilo-mancie, chiromancie, tarot, ghioc, voo-doo etc. Lumea romaneasca devine similara insulelor Caraibe, cu voo-doo-isti "docti", taietori de cocosi negri la miez de noapte. Sa speram ca nu vom tinde si cu PIB-ul la nivelul Voo-doo-istilor...S-auzim de bine! sau...avelo bahtalo! Janes? :)
Mario
In sfarsit un interlocutor! - de irina fiorentina la: 21/08/2005 23:09:39
(la: Vizite-n astral si din tainele egoului)
Draga Cata,

multumesc pentru intromisiune, mai curand m-ai salvat de la riscul de a inchide cu acest subiect, desi mi se pare interesant si in oarece masura ma atrage si ma face curioasa.

E interesant ce spui tu, dar nu prea am inteles bine chestia cu "confundarea experientelor". Pilda cu Diavolul care poate lua si forme pozitive pentru a ne castiga increderea e buna si de folos, dar mi se pare destul de departe de adevaratele experiente din sfera paranormalului.

Hai sa o luam mai cu meticulozitate, de la capat, ca sa-ti spun si parerea mea. Am auzit de Cartea mortilor din Egipt, chiar Eliade o citeaza de multe ori, dar mai mult ca o carte de litanii si "rugaciuni" daca le putem numi astfel, pe care le foloseau egiptenii in punerea in practica a cultului mortilor...nimic paranormal, cred, doar o expresie a memoriei si traditiei colective religioase transmisa in scris.

Daca e sa vorbim de Biblie - fara sa uitam insa ca multe simboluri/reprezentari si idei religioase egiptene sau siriene s.a.md. au fost transmise si reconvertite in alte semnificatii in religia crestina - sunt multe relatari care par "miraculoase" sau "minuni" infaptuite de oameni cu har sau sfinti, dar banuiesc ca un om cu capul pe umeri si cu ceva lecturi la activ, nu doar din domeniul religios, ar putea sustine cu mult bun simt si fara exagerari ca trebuie observat un anume stil de interpretare a Scrierilor sfinte, fara a nega valoarea si continutul acestora. Adica, mai pe scurt, alegoria, metafora si simbolul in relatarile biblice trebuie considerate cu o doza de relativism, avand in vedere ca inca din punctul de plecare autorii acestor scrieri au folosit mult aceste figuri de stil pentru a se putea apropria de cititori si a oferi imagini care sa vorbeasca nu doar mintii ci si sufletului (a se considera aici si specificul acelor vremuri, mentalitata, educatia acelor oameni, carora le erau adresate) si ca traducerile ulterioare (amintiti-va doar pilda "Camilei care trece prin ac" data de Isus atunci cand vobeste de facerea de bine si renuntarea la bunuri lumesti...aici poate fi vorba si de o greseala de traducere din limba aramaica in cea greceasca s.a.m.d) de nenumarate ori, cu sau fara voie, au alterat semnificatia originara a cuvintelor sau au facut omisiuni si adaugiri.

In ceea ce ma priveste nu as confunda distinctia intre Bine si Rau, intre Diavol si Dumnezeu cu revelatiile sau experientele paranormale. Sunt doua nivele diferite de cunoastere si reprezentare sau raportare existentiala...a nu se uita ca multi pasionati de paranormal cred in Reincarnare si practica Yoga, pe care multi crestini le refuza sau ignora.

Cat despre duhurile rele m-am cam lamurit ce e cu ele, dupa ce am urmarit povestea macabra a tinerei calugarite omorata cu zile de un preot si alte calugarite dintr-o manastire de langa Vaslui, in primavara asta. Preotul respectiv se autoapara zicand ca infaptuie totul dupa cum scrie la carte, caci maicuta era posedata de duhuri necurate si "pravila" cerea sa fie exorcizata dupa un anumit ritual...as fi curioasa daca astfel de rituri sunt predate si practicate in scolile noastre seminariale si in facultati de teologie ca si o practica curenta si functionala?! Cat despre biata victima...a avut nenorocul ca viata sa fie mai aspra cu ea si sa o supuna la incercari peste puterile ei psihice, care au consumat-o pana cand a dat in schizofrenie...confundata in mod lamentabil de "exorcist" cu "posedarea de catre diavol". Ori aici, e clar, paranormalul avea prea putina jurisdictie, mai curand si-a spus cuvantul ignoranta si putina cultura a vietuitorilor din manastire.

Daca gasesti incitant dialogul cu mine pe aceste subiecte sau chiar pe altele de acest gen, te invit sa-mi mai scrii...daca nu, cred ca amandoi putem gasi alte lucruri mai bune de facut.
Pe curand,
irina.
#66930 (raspuns la: #66828) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cadou, zarazei ... niste arghezi :) - de maan la: 02/10/2005 22:33:22
(la: carti care v-au refuzat)
“Se-ncolacea destinul, ca sarpele, pe noi
Batand cu aripi cerul, usoare, el greoi.

Tot ocolind secunda mereu, de-nec si foc,
Iar ne gasiram singuri si tineri, la un loc.

Tacerea ta supusa imi soptea – “ma ia si du,
Si mantuie-mi o data durerea de-a fi tu!”

Dar hotarat si crancen sa-l curm, frangadu-i chinul
Am rupt din cer secunda si i-am strivit destinul.”
(seara de mai)


“doamne, tu singur vad ca mi-ai ramas
dar si tu vad ca-ncepi glumi cu mine
nu mai am suflet, nici inima, nici glas
is buruiana. sunt un maracine.
Tu rabzi sa m-asupreasca greu dusmanii
Astept cu ceasul si tu rabzi cu anii.
Ma ocolesc privind incoace toti
Parc-as fi fost o gazda de derbedei si hoti.”
(psalm)

“Pribeag prin noaptea lunii nelinistea ma fura
M-am intlanit cu mine la cate-o cotitura

M-am despartit in doua c-o pravila-nteleapta::
unul colinda lumea si celalalt asteapta

Ve-astepti intre morminte de piatra si statui?
Vorbirea si cuvantul din urma-al nu stiu cui.

S-a luminat de ziua, de fac? Nu stiu ce fac.
Imi suna parca ceasul, lasati-ma sa zac.

La mine asteptarea-I a trmabitii din porti
Ma voi scula odata cu cei raniti si morti.

N-ai auzit cantarea sunand din alaute?
Aud o alauta: cantarea nu s-aude.

Veni in goana calul sa ne aduca veste.
As vrea samanai calul, ca vine din poveste.

De cand te-astept I-o viata, tu calule, sa vii,
Eu nu mai stiu poveste. Tu, poate, o mai stii.

Ar fi ca o poveste ne noapte-ntr-un proverb.
Eu mi-am ales drept stema pe steagul meu un cerb.

Hai, calule-mpreuna, sa colindam odata
Prapastiile negre din culmi si lumea toata.”
(pribegie)

#76310 (raspuns la: #76306) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cu "simpatie"pentru OM - de munteanu rodica la: 10/05/2008 06:33:37 Modificat la: 10/05/2008 06:36:15
(la: amintiri de tinerete)
şi cu menţiunea ca acest cuvint,"OM" ar trebui prin decret(de oricare ar fi)sa se scrie doar cu majuscule chiar şi atunci cînd acestea sunt minuscule;))



"Ideea cu procesele este buna, asa ar fi mai mult respect pe cafenea...macar de frica ;))" zice OM.

eu ofer o"dedicaţie"
Lupul Moralist(Grigore Alexandrescu)

V-am spus, cum şi se pare, de nu îţi fi uitat,
Că lupul se-ntîmplase s-ajungă împărat.
Dar fiindcă v-am spus-o, voi încă să vă spui
Ceea ce s-a urmat subt stăpînirea lui.
Auzind împăratul că-n staturile sale
Fac năpăstuiri multe păroşii dregători,
Că pravila stă-n gheare, că nu e deal sau vale
Unde să nu vezi jertfe mai mulţi prigonitori,
Porunci să se strîngă obşteasca adunare,
Lîngă un copaci mare;
Căci vrea pe unii-alţii să îi cam dojenească,
Şi-n puţine cuvinte,
Să le-aducă aminte
Datoriile lor.
Toţi se înfăţişară: şi-nălţimea lupească
Începu să vorbească
C-un glas dojenitor:
„Domnilor de tot felu! Bune sînt astea toate?
Datoriile slujbei astfel le împliniţi?
Nu aveţi nici sfială, nici frică de păcate,
Să faceţi nedreptate şi să năpăstuiţi?
Toate slujbele voastre ţara vi le plăteşte;
Încă, pe la soroace,
Cîte un dar vă face.
Dar reaua nărăvire,
Ce o aveţi din fire,
Nu se tămăduieşte.
Vedeţi cu ce morţi grele
Se isprăvesc din lume
Şi cum lasă rău nume
Acei care fac rele.
Gîndiţi-vă că poate veţi da cuvînt odată.
La-nalta judecată.
Gîndiţi-vă la suflet, şi luaţi de la mine
Pildă a face bine.“
Ast cuvînt minunat,
Pe care domnul lup auz că l-a-nvăţat,
Trecînd pe lîngă sat.
La ziua unui sfînt, cînd preotul citea
Şi propoveduia,
Pe mulţi din dregători, să plîngă i-a-ndemnat.
„E! ce aţi hotărît, jupîni amploiaţi?
Oare-o să vă-ndreptaţi?“
Îi întrebă atunci înălţimea-mblănită,
Ce purta o manta de oaie jupuită.
„Spuneţi, o să schimbaţi purtarea-vă cea proastă?“
— „Să trăiţi la mulţi ani, dobitocia-voastră,
Răspunse un vulpoi, în slujbe lăudat;
Ne poate fi iertat,
Să vă-ntrebăm smerit, de vreţi a ne-arăta,
De unde-aţi cumpărat postavul de manta?“

Cînd mantaua domnească este de piei de oaie,
Atunci judecătorii fiţi siguri că despoaie.

(Ed. 1842)

sau mai bine doua



http://www.trilulilu.ro/zummagio/8cd30b7571fa10
#309523 (raspuns la: #309513) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de cuminte la: 26/04/2011 00:18:28
(la: Despre receptivitate)
Turma-i bună - cel din dreapta behăie, cel din stânga aşijderea, iar tu poţi hihăi-n tihnă numărând diftongii următorului manifest antigregar pe care-l vei atârna de coada primului berbec al ţării. Mişto!

Cât despre "Hristos a Înviat!", o viaţă-ntreagă aş simţi şi tot nu m-aş potoli. Patruzeci de zile de aici înainte - că aşa-i pravila sufletească - voi cânta-n auzul celor pe care-i întâlnesc "Hristos a Înviat!". Că strâmbă din nări au ba, mi-e egal.
mai, o iei si tu ca aschia lu' Bula care s-a plimbat pe dupa uluci da tot in cur l-a lovit. Daca nu se aplica dur si sustinut pravila biblica crezi tu, o singura clipa, c-am fi evoluat intr-o societate morala? Acuma ca suntem aici iti este usor sa privesti inapoi cu manie.

noa ...
#643781 (raspuns la: #643777) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Daca nu se aplica dur si sustinut pravila biblica crezi tu, o singura clipa, c-am fi evoluat intr-o societate morala? Acuma ca suntem aici iti este usor sa privesti inapoi cu manie."

Pai NU avem de unde sa stim daca am fi evoluat intr-o societate morala mai proasta sau mai buna decat asta.
Nu e vorba ca ma uit in spate cu manie ... e vorba ca ma uit in fata cu groaza ... ca vad ce vine, ca se repeta tiparul. Si crede-ma ca daca nu-i opresti... n-o sa-ti placa ce va urma. Istoria se repeta; ai toate semnele de inceput de dezastru. Trebuie chiar sa se intample ... ca sa faci ceva sau... ideal ar fi sa prevenim?

#643786 (raspuns la: #643781) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...