comentarii

predicatorul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Homosexualitatea e o problema de gene . - de Muresh la: 07/09/2004 20:50:36
(la: Preoti homosexuali?)
Am vazut un film documentar in care se sustinea ca homosexualitatea e o problema de gene si nu de educatie deficitara , sau de influenta mediului inconjurator . Ce mai tin eu minte din documentarul acela este ca la un moment dat , au fost prezentate diferentele ANATOMICE dintre creierul barbatului si cel al femeii . Se pare ca la femei legatura dintre cele doua emisfere ale creierului este mai eficace . Acestei insusiri i se atribuie faptul ca femeile se disting printr-o mai buna putiinta de exprimare verbala decat barbatii . Alte deosebiri ANATOMICE confera barbatilor un simt tehnic mai dezvoltat . Bine inteles , vorbesc de statistica .

Ei bine , homosexualii au un creier care din pdv ANATOMIC este identic cu cel al femeilor .Adica homosexualul se naste asa .

Si totusi , pt. mine vreau un preot hetero-sexual .
Cel homosexual sa predice pt. homosexuali .
Homosexualism si religie - de ampop la: 08/09/2004 12:44:36
(la: Preoti homosexuali?)
Morala iudeo-crestina respinge categoric homosexualismul. Preot/rabi nu poate fi in mod categoric nici un homosexual, daca 'biserica' respectiva mai are ceva legatura cu Biblia (sau sinagoga cu Tora). Fara nici un echivoc! In ceea ce priveste laicul, lumea seculara...n-au decat sa practice ce vor ei. Ca provine din creier, ca este boala, ca este rezultat al imbuibarii, ca are determinism genetic sau nu,ca doresc sau nu, sunt sau nu perversi, chiar nu are nici o importanta din punct de vedere religios.
Ceea ce "face popa" este din nou altceva. Homosexualii din manastiri nu sunt "model" religios iar mai marii preoti/episcopi nu trebuie decat sa-i exileze in "lume", unde n-au decat sa practice orice modalitate a sexului. E democratic in lumea seculara...nu-i asa? Nu o sa fiu niciodata eu cel ce da cu piatra in homosexuali, dar riguros, nu accept preot/rabi cu aceasta orientare. Caci doar asta predica...nu ar fi oare niste mincinosi?
Mario
pt paianjenul : dominatie - de desdemona la: 09/09/2004 13:19:15
(la: Osetia de Nord - Ostatici in prima zi de scoala)
Imi exprim si eu parerea mea, proprie si personala. Teroristii sunt exponentii fundamentalistilor religiosi. In lumea intreaga sunt multi predicatori care propovadiuesc lupta anti-occidentala ca modalitate de 'salvare' a lumii, civilizatia occidentala fiind vazuta ca exponentul diavolului. Motivele (scuzele pe care le folosesc ei) sunt: imoralitatea si bogatia. E o reactie impotriva culturii occidentale si a valorilor ei, pentru ca sunt prosperi si nu respecta regulile morale. Occidentalii au un nivel de bunastare superior maselor din Asia, Africa, si celor mai saraci din Europa (locuri in care actioneaza predicatorii). De asemenea vesticii au rupt-o cu traditia si valorile morale (se poate argumenta ca morala e o chestiune relativa pentru fiecare civilizatie). Acuzatia predicatorilor pentru occident e ca pentru ei numai banul conteaza si nu dumnezeu (cam adevarat pentru multi). Ei se auto-numesc salvatori ai lumii, alegand sa zguduie prin violenta si sa creeze haos in societatile vestice, pentru ca oamenii 'sa se trezeasca' si sa devina 'drept-credinciosi' = sa le adopte credinta si lupta. Ei ar vrea sa impuna sharya in toata lumea si sa dicteze tuturor ce sa faca (cum sa isi traiasca viata, cum sa isi creasca copiii, etc). De fapt e o dominatie neconditionata si neingradita ceea ce isi doresc liderii fundamentalisti. Ei insa n-ar avea atata priza la mase daca n-ar exista invidia saracilor pentru cei bogati si daca argumentele ce le folosesc ei ar fi total nefondate: daca n-ar fi o diferenta prea mare intre morala traditionala si 'eliberarea' vestica si daca interesele financiare n-ar trece inainte de consideratii umanitare sau ecologice.

Desdemonovici
#21526 (raspuns la: #21514) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
religia si orientarea sexuala - de desdemona la: 09/09/2004 15:13:53
(la: Preoti homosexuali?)
Religia cere manifestarea a ceea ce e mai inalt in om, dorinta sa de-a fi in contact cu divinitatea. Orice om care are inclinatii in acest sens ar trebui sa puna mai putin accentul pe slabiciunile umane, si mai mult pe partea spirituala (acest lucru fiind valabil atat pentru preotul homosexual cat si pentru cei ce-l critica). Daca toti preotii ar fi sfinti, nici nu ar mai exista acest subiect. Dar si preotii sunt oameni, care mai au si defecte (unele mai mari altele mai mici). Cred ca nu e esential pentru oameni sa se preocupe de pacatele altora - exista deja un judecator divin pentru acestea. Mai important e sa se concentreze asupra mesajului principal al religiei, transformarea de sine insusi. Poate ca acel preot transmite bine mesajul religiei care e de importanta primara, fara a amesteca detalii din viata sa personala, care sunt lucruri secundare. Daca cei ce ii vor asculta predicile se vor simti inspirati sa se transforme pe ei insisi, acest lucru e mai important decat pacatul celui ce vorbeste.
Scuze daca m-am abatut de la natura discutiei.

Desdemonovici
Pt. desdemona-#21530 :"Spiritualitatea" - de Muresh la: 09/09/2004 17:35:46
(la: Preoti homosexuali?)
"...Orice om care are inclinatii in acest sens ar trebui sa puna mai putin accentul pe slabiciunile umane , si mai mult pe partea spirituala ...".

Eu as prefera un preot care nu face abstractie de "slabiciunile umane" . Poate chiar as prefera un preot care in trecut a fost un om obisnuit si cunoaste din proprie experiente slabiciunile umane . Ala care e tot timpul ocupat de spirit , pluteste in spatii inaccesibile majoritatii . Un pacatos nu poate spera la ajutor practic de la un astfel de preot .
Exemplu :
pacatosul in speta e un alcoolist sau consuma droguri . Primul preot ii tine o predica chemandu-l sa se roage cu ardoare ca Creatorul sa-l ajute sa se vindice .
Un alt preot , cu experienta practica in domeniu , ii face rost de un loc intr-o institutie medicala specializata in rezolvarea acestor probleme , si il viziteaza des pt. a se ruga impreuna cu el .
Partea spirituala exista , dar a trecut pe planul al doilea , cel putin la inceput .
Detaliile din viata a personala a unui preot sunt binevenite daca experiente vietii ii confera preotului "unelte" de rezolvare practica (pamanteasca) a problemelor enoriasilor sai .
#21538 (raspuns la: #21530) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt Muresh - de desdemona la: 10/09/2004 11:52:35
(la: Preoti homosexuali?)
Recunosc ca intr-un fel ai dreptate, un om care a 'trecut' prin multe fiind mai 'credibil' pentru un pacatos. De fapt insasi experienta 'indreptarii' unui fost alcoolic, pacatos, etc chiar daca el nu e preot poate fi un mare sprijin moral (daca s-a putut pentru altii se va putea si pentru mine).
Pe de alta parte, acest principiu nu e reciproc, adica nu se exclude complet un om spiritual care insa n-a avut astfel de experiente, cu conditia ca omul respectiv sa fie receptiv, plin de compasiune si motivatie spirituala si sa fie manat de o dragoste reala pentru enoriasul cu probleme. Daca singurul lucru ce il poate face acesta pentru un pacatos cu probleme doar sa tina o predica fara a il face sa simta o legatura sufleteasca reala, interes si intelegere atunci nu prea e de folos. Oamenilor care au intr-adevar nevoie de ajutor nu le sunt suficiente vorbe (chiar inspirate). E foarte important sa existe INIMA in orice astfel de demers. Dar aici apar alte consideratii, e o problema de comunicare intre doi oameni, chiar de compatibilitate umana intre preot si enorias. Si nu trebuie sa uitam ca oamenilor le-a fost daruita libertatea, inclusiv ca sa se autodistruga, ca nimeni nu ii obliga sa fie buni: fiecare are dreptul de-a alege in ce directie merge si ce face cu timpul si viata lui.
Un alt lucru ce voiam sa-l spun e ca pentru cei ce comenteaza faptele oricarui alt om (inclusiv preot) e mai putin important sa isi consume timpul si atentia incercand sa stabileasca daca Dumnezeu a vrut asta sau nu, mai importanta fiind pentru fiecare propria desavârsire.

Desdemonovici
#21614 (raspuns la: #21538) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dinisor - de carapiscum la: 15/09/2004 06:37:59
(la: Ateu convins!)
Nu vreau sa ma arat sentimental sau sa dau dovada de un umanitarism fortat, insa stiu perfect/inteleg prin ce treci. Si cred ca intuiesc destul de bine cam cum decurge relatia voastra, de vreme ce eu insumi am trecut prin ceva asemanator in relatia mea cu propriul tata. Sper sa nu te superi daca am sa vin aici cu exemple din experienta proprie.

Spre deosebire de mama mea, care provine dintr-o familie ce a frecventat biserica (ortodoxa) si care tinea cu strasnicie pravilele crestine strabune, tatal meu provine dintr-o familie care a fost exact contrariul primei: oameni simpli si needucati, invatati doar cu munca rudimentara a campului si intotdeauna cu grija vietii de maine, nu numai ca n-au inteles niciodata rostul bisericii si implicit al lui Dumnezeu in viata lor, dar au si dus un fel de campanie sustinuta impotriva oricaror idei despre divinitate luand in ras cam orice legat de aceasta. Prin urmare tatal meu a fost fidel intocmai celor invatate in copilarie si mai tarziu in tinerete, impunand in mod tacit aceeasi nepasare fata de cele sfinte inclusiv mamei mele- nu trebuie uitat insa ca in perioada despre care vorbesc acum sentimentul anti-religios era la moda, comunismul ateu ducand lupta impotriva bisericii pana la limitele imposibilului.

Au trecut anii, repede ca furtuna, ani din care nu-mi pot aminti decat necazuri, greutati, neajunsuri, piedici, injuraturi, blesteme, vaiete, simtamantul neputintei si al robiei sufletesti impuse cu forta...si o singura "Inviere" la care am fost impreuna cu mama mea dupa multi ani de lipsa totala. Am ajuns la varsta intrebarilor mai mult decat la cea a raspunsurilor si, printr-un concurs de imprejurari care avea sa-mi schimbe mai tarziu intreaga viata, am pasit pt. prima data pe drumul spre biserica, singur si neindrumat de nimeni. Care a fost "bobarnacul"? Incerc sa spun pe scurt: o profesoara de limba romana si franceza, care ne preda limba straina la liceul in care am intrat, infruntand obiceiul prin care majoritatea profesorilor la cursuri denigrau biserica si ne invatau sistemul de gandire evolutionist stiintifico-fantastic, ne-a propus la una din ore (celor care eram interesati) sa mergem la una din bisericile ortodoxe ale orasului, loc in care se intalneau de ceva vreme cateva sute de copii si tineri. Asa ca eu cu inca vreo trei colegi de clasa am mers intr-o sambata seara la acea intalnire si dupa vecernie am ramas sa ascultam predica. Aceasta a fost pt. mine prima intalnire reala cu Dumnezeu, prima dintr-un lung sir ce avea sa urmeze. Ca o paranteza, pt. ca acesta este un aspect important, din ceilalti colegi ai mei unul mi-a devenit cumatru (am amintit despre el intr-un alt loc in cafenea), altul s-a lasat de "sportul" asta devenind sergent in politie (sa-l vezi cum umbla ca un cocos pintenat...), si ultimul a devenit un critic si un aspru judecator al faptelor crestinilor pe motiv ca viata ii fusese pusa la incercare de niste greutati ce-l lovisera (dupa ce dusese stilul de viata hollywoodian). Despre ultimul pot spune ca de cate ori ma intalneam cu el, de tot atatea ori se plangea de viata lui, vorbea cu un fel de constiinta a propriului martiraj social, si-i ataca pe preoti (chiar si pe Dumnezeu) fiindca nu-l scapa de necazuri. Nici eu insumi n-am scapat acestor atacuri virulente. Orice i-as fi spus considera din start ca fiind venit din partea unuia "habotnic". Ori asta ma durea f. tare fiindca, f. sincer trebuie sa spun asta, daca as fi fost bine situat i-as fi dat in fiecare zi cate un peste sa manance, n-as fi incercat numai sa-l invat sa pescuiasca. Insa si eu insumi se intampla sa n-am nici macar coada uscata a unui peste pt. mine insumi. Culmea e ca lui i se parea ca eu o duc regeste fata de el. I se parea, fiindca in realitate nici nu beam ca el, nici nu mergeam la "curve" (cum se lauda el), nici nu cheltuiam pe prostii putinii bani de care dispuneam.

Sa revin insa la tatal meu. Putini si dintre prietenii sau cunoscutii mei apropiati stiu faptul ca inca de la inceputul crearii acestui lant acasa-biserica-acasa am intampinat din partea propriului tata o opozitie extrema, opozitie ce s-a soldat nu in putine randuri cu bataile de rigoare suferite pt. ca i-am incalcat porunca de a nu mai merge la biserica. Imi amintesc acum ca si cum ar fi aievea, seara in care intors de la vecernia de sambata impreuna cu sora mea (pe care nici nu mai stiu cum am facut-o sa vina cu mine) am fost luati pe sus inca de la usa. Si in timp ce el se rafuia cu sora-mea, eu am zbughit-o pe usa afara, descult si dezbracat ca un cersetor de rand (norocul meu ca era vara), m-am ascuns printre blocuri o vreme ca sa vad ce mai urmeaza, apoi m-am suit intr-un troleibuz si m-am oprit in fata usii surorii lui care statea in partea opusa a orasului. Povestea e lunga, nu vreau sa o mai continui aici.

In orice caz, vazand el in timp ca nu mai vreau sa-l ascult si ca ii voi incalca hotararea de a nu mai merge la biserica, n-a avut incotro si pana la urma nu facea decat sa ma certe, dar nu ma mai oprea. Cu toate acestea, in sufletul meu n-am fost si nu sunt linistit nici in ziua de azi. Poate te intrebi de ce. Fiindca simt in sinea mea acea mustrare de constiinta pt. faptul ca n-am reusit sa-l fac sa inteleaga ceea ce intelesesem eu referitor la Dumnezeu. Nimic de zis, "biruinta" asupra sistemului lui de gandire si logica s-a petrecut atunci cand in sfarsit a inceput sa-si mai faca seara cate o cruce (dupa ce toata ziua pomenise numai de sfinti si de cruci si de dumnezei) si a culminat cu spovedirea lui- probabil prima si ultima. Spun ultima pt. ca nici acum nu crede in asa ceva. Asadar continui sa simt o frustrare adanca in ce priveste persoana tatalui meu, pe care totusi nu-l condamn pt. ce a facut, dar simt aceasta frustrare cu atat mai tare cu cat relatia dintre noi s-a deteriorat mult ducand la o ruptura sufleteasca. Intrebarile ce mi le pun tot timpul: AM FACUT TOT CE SE PUTEA PT. EL? Sunt eu mai putin vinovat fata de el? Nu cumva, undeva, candva, in loc sa-i deschid o portita eu i-am trantit-o in nas?

In fine, anii trec la fel de repede, viata merge inainte indiferent ca vrem sau nu noi. Ce am invatat pana acum la sanul bisericii mama e ca: nimic nu e intamplator in viata asta, totul are o ordine si o disciplina interioara sau exterioara; nimeni nu-ti scrie in frunte destinul (cum gresit se afirma: "ce ti-e scris, in frunte ti-e pus"- poate doar momentul mortii, in nici un caz felul cum mori); fara Dumnezeu suntem suferinzi chiar de am fi cei mai sanatosi oameni (fizic vorbind) si cei mai saraci chiar de am avea milioanele de dolari la tescherea; un om fara constiinta sufletului spiritual n-are cum sa inteleaga existenta unei fiinte spirituale mai presus de fire si de intelegere; un om fara constiinta pacatului nu poate avea un echilibru interior care sa-l faca sa interactioneze pozitiv cu cei din jur; un om care nu-ti accepta explicatiile poate fi usor strabatut de fiorul sfant atunci cand nu o minune, ci un cutremur ii va zgudui viata; cine hraneste spiritual pe cineva, chiar daca "mancarea" asta va fi mult timp aruncata la gunoi de cel/cea caruia ii este destinata, trebuie mai intai sa se inarmeze cu multa rabdare si sa faca asta din dragoste, nu numai din convingerea ca acesta e un lucru bun; cine daruieste aceasta dragoste crestina nu trebuie sa se astepte la multumiri si sa stie ca mai devreme sau mai tarziu samanta pe care o arunca poate sa dea rod- nadejdea poate sa dea rod bun, deznadejdea niciodata. Sunt multe lucrurile pe care le-am invatat, dar totusi atat de putine in comparatie cu cat de adanc este sacul plin cu aceasta invatatura... Si totusi, chiar de n-as sti nimic din stiinta lumii sau a bisericii, in sinea mea exista acel "ceva" fiintial care isi cere legatura cu eternul, cu viata vesnica. Pt. ca, in ultima instanta, a trai doar cu gandul ca viata dureaza doar pe pamant si dincolo suntem desfiintati este optiunea acelora care nu stiu sa iubeasca cu adevarat. Iubirea este nemuritoare, trece dincolo de mormant, e vie si lucratoare ca picatura de apa ce loveste stanca de granit. Asadar pe unii ca acestia trebuie mai intai sa-i invatam sa iubeasca, abia dupa aceea sa le vorbim despre dogmatica crestina.

Si un ultim aspect: impietrirea inimii nu este semnul ateismului din om, ci al lipsei lui Dumnezeu din viata acestuia. Poti fi un "slab" crestin, fara o viata dusa pe principiile evanghelice, dar asta nu inseamna sa fii ateu. Dar poti fi un bun teoretician modern care cunoaste numele si miscarea tuturor stelelor si prin aceasta ti se pare ca Dumnezeu este desfiintat nemaiaflandu-si rostul intre conceptiile tale- asta te poate face sa lupti impotriva Lui. Asadar ateu inseamna sa fii/te pui impotriva Lui. Pt. unul ca acesta exista alternativa "Saul pe drumul Damascului". Si, apropo, menirea vietii tale nu e sa-i mantuiesti pe altii, ci pe tine insati. Fa aceasta si celelalte se vor adauga de la sine.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
dinisor - de carapiscum la: 18/09/2004 11:01:48
(la: Ateu convins!)
Cu multa placere, dar sincer iti spun ca nu mie trebuie sa-mi multumesti. Ceea ce ti-am spus mai sus vine atat din experienta mea proprie cat si din experienta altora, oameni sfinti, la statura carora nu m-am ridicat niciodata. De asta ti-am zis ca e usor de teoretizat. Practica de zi cu zi difera, ca sa zic asa, de la caz la caz si de la necaz la necaz.

Ce am omis sa te intreb de prima data este urmatorul lucru: ea incearca la randul ei sa-ti demonstreze ca nu exista Dumnezeu? Si inca ceva: cine incepe discutiile despre religie de cele mai multe ori, tu sau ea?

Trebuie sa te gandesti la un aspect f. concludent in cazul de fata, mai exact la o pilda data de Insusi Hristos: El n-a convins pe nimeni numai cu cuvantul, si oricat si-ar fi dorit de mult sa-L primeasca toti carora le-a propovaduit, totusi numai o parte dintre ei s-au convertit. N-a obligat pe nimeni sa creada in El. Insusi faptul ca a fost rastignit de chiar poporul Sau ales spune multe despre aceasta. In plus a mai zis El ceva: "n-am venit sa aduc pace, ci sabie"/razboi (referindu-se la faptul ca El va fi "pricina ridicarii si a caderii multora"); "daca va uraste pe voi lumea ganditi-va ca mai intai M-a urat pe mine, ca sa se implineasca scriptura: M-au urat pe nedrept". Eu nu spun ca prietena ta te uraste, ar fi o dovada de cea mai crasa nerecunostinta, ci spun ca daca uraste credinta ta nu trebuie sa te simti in nici un fel ofensata personal caci ea isi uraste propriul bine, intelegi? Asa ca e demna de "mila" si de ceva mai multa atentie.

Acum..., in final imi pui o intrebare extrem de grea la care nu stiu daca am sa-ti pot da un raspuns adecvat. Chiar vrei sa afli raspunsul la ea? N-am auzit inca pe nimeni sa spuna ca a reusit sa dea/imparta din propria pace sufleteasca altora. Asta pt. ca exista o problema majora: cine poate spune cu mana pe inima ca e atat de linistit sufleteste incat simte ca se ridica de la pamant la cer? Iata, si Psalmistul David zice: "nelinistit e sufletul meu pana la moarte". N-am citit nicaieri ca vreun sfant ar fi asa de linistit incat sa nu mai trebuiasca sa lucreze cuvantul Domnului in el. Si totusi..., si totusi..., la Botezul Domnului martorii aud cuvintele cutremuratoare ale lui Dumnezeu Tatal: "in El Imi gasesc placerea"- si in alt loc: "odihna". Prin urmare cine urmeaza lui Hristos se face partas unei bucurii imense care se rasfrange in jurul sau. Daca iradiza dinauntrul tau aceasta bucurie si liniste amestecata cu neliniste si zbucium interior, spre slava lui Dumnezeu si nu a oamenilor, atunci poti infaptui lucruri incredibile, lucruri despre care Fiul zice ca sunt usor de indeplinit si daca avem credinta macar cat un graunte de mustar. Vorbesc despre o credinta lucratoare, vie, nu despre una moarta, adica inteleasa la modul literal. Credinta trebuie impletita in mod armonios cu fapta buna si smerenia, apoi nu trebuie uitate si celelate doua virtuti cardinale care ne deosebesc de animale: nadejdea si dragostea. Crestinismul autentic le combina pe acestea 3, iar dupa cuvantul Ap. Pavel "dintre toate acestea cea mai mare este dragostea"! Insa, atentie, nu se poate una fara alta: adica numai doua sa fie active.

Oricum tu nu ai nevoie de predici si nici nu sunt eu cel chemat sa-ti predic. Cuvintele acestea izvorasc din adancul sufletului meu si sper ca din multitudinea lor sa poti scoate macar cateva de folos pt. tine sau/si prietena ta. Iti spun un secret: cine isi salveaza prietenul/aproapele de la moarte (in sens spiritual), "acela isi va mantui propriul suflet din moarte si va acoperi multime de pacate"! Asta nu inseamna ca trebuie sa ne fortam sa facem din ea scopul vietii noastre. Ceea ce ai inceput sa faci pt. ea continua si pe mai departe, nici nu stii cand se va produce un miracol.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#22780 (raspuns la: #22637) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Raspuns posibil pt. Belle - de carapiscum la: 30/09/2004 02:56:45
(la: Guvernul american împotriva fabricantilor de tigari)
Eu unul m-am lasat f. usor, tin sa-ti spun, si dintr-o data. Asta s-a intamplat in chiar primele mele zile cand incepusem sa merg pe la biserica- preotul a pomenit ceva de fumat intr-o predica si eu, natangul de mine, am luat-o personal!... ;} N-am sa-ti dau aici citate din Sfinti Parinti sau din diversi teologi care spun cum e treaba cu fumatul. Am sa-ti dau insa un fel de pilda care prin extrapolare se aplica de la alcoolici la fumatori.

Cica un om vrednic, bun crestin pana la un punct, avea aceasta "meteahna" a alcoolului in sange, ca sa zic asa, si vrand el sa se lase definitiv de bautura a cautat ajutorul unui calugar cuvios. Care era de fapt problema lui? In fiecare dimineata, imediat ce se scula din patul sau, lua si bea cate o cana plina cu diferite bauturi alcoolice, la fel la amiaza si seara- cana era masura lui. Asa ca duhovnicul l-a indemnat sa faca urmatorul lucru: in fiecare dimineata, inainte de a-si umple cana cu licoare, sa adauge in ea cate o pietricica (din care ii daduse un pumn in prealabil). Si cand va termina de pus pietricelele sa se intoarca la el sa-i zica ce mai are de facut in continuare. Azi asa, maine asa, omul nostru a terminat de pus pietricelele si s-a intors la duhovnic zambind fericit. -Ei, ce-i, de ce esti fericit?, intreba calugarul. -Stii dumneata ce stii, ii raspunse alcoolicul, ca odata ce-am terminat de pus pietrele in cana n-a mai ramas loc pt. bautura.

Cam care ar fi invatatura de dincolo de evidenta imediata? Ca intotdeauna trebuie sa pui CEVA "in loc" ca sa poti scapa de viciu. Este, daca vrei, un fel de jertfire a viciului in favoarea virtutii. Nu-ti trasez eu cai de urmat, insa iti pot spune (ca barbat nefumator) ca daca as avea o sotie care nu se lasa de fumat zicand ca nu e in stare, m-as considera intr-un fel ofensat fiindca pune inainte de dragostea pt. mine, dragostea pt. tigari- mai ales ca e vorba de o rugaminte care se reinnoieste, asa cum admiti in cazul tau. Pana la urma, chiar daca n-o sa-ti convina ce-ti spun, totul se rezuma la un exercitiu de vointa proprie. Si din experienta mea iti zic ca nu merge cu jumatati de masura, ori te lasi de ele, ori te lasi in compania lor. Cine crede ca are pacat mai mic fumand numai din cand in cand (ocazional) cate o tigara, asa de fite, se inseala amarnic fiindca desi stie ca nu-i bine si ca se poate lasa oricand, totusi continua sa experimenteze nocivitatea pe propria piele. Oricum stiu ca nu e usor sa faci pasul asta, dar crede-ma pe cuvant de onoare ca n-are cum sa-ti fie usor decat daca pui acel CEVA in loc. Stii tu ce anume, nu-ti dau eu sfaturi. Atentie numai, a nu se cadea dintr-un viciu in altul, poate si mai rau.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#23761 (raspuns la: #23691) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dragilor - de carapiscum la: 05/10/2004 03:17:19
(la: Proiectantul de farfurii zburatoare)
Va aduc aminte cuvintele lui Hristos: "chiar de va veni cineva si va va predica alta evanghelie voi sa nu credeti, caci diavolul se preafce si-n inger de lumina ca sa-i atraga, de va fi cu putinta, si pe cei alesi." Ce credeti, Mantuitorul se referea la o evanghelie teologico-dogmatica? Eu cred ca nu. El vorbeste aici despre semnele sfarsitului lumii iar evanghelia amintita nu este altceva decat marea carte stiintifico-fantastica ce se scrie in ultimele decenii, carte ce influenteaza constiintele a milioane de oameni care nu mai cauta mantuirea prin Hristos si in biserica, ci prin stiinta si laboratoare de cercetare. Altarele au fost astfel inlocuite de aceste laboratoare, sfintii si Hristos au fost inlocuiti de oamenii de stiinta iar mantuirea nu mai vine de la Dumnezeu ci de la omuletii verzi-stravezii (sau, in cazul de mai sus, de la lumea "subterana"- pe cuvantul meu ca ma si apuca spaima cand ma gandesc la domnul asta cum ii ia pe draci drept fiinte care ajuta omenirea).

Cele de mai sus nu sunt expresia unei apostazii de la dorinta de cunoastere a cat mai multor amanunte despre univers, dar daca aceste cunostinte nu vin in ajutorul credintei ci se substituie ei, atunci e semn de rau augur. Asta privit din pdv al unui simplu crestin. Si chiar de n-as fi crestin tot mi-as pune intrebari referitoare la veridicitatea celor spuse de unii sau de altii care se dau/cred aducatori de sperante pt. viitor. Si cu asta inchei, am auzit ca un mare bogatas al zilelor noastre s-a lasat bagat la congelator (prin metoda inghetarii criogenice) sperand ca peste nu stiu cat timp ca fi inviat si readus la starea initiala... Cata ratacire, cata deznadejde si frica de moarte trebuie sa aiba cineva ca sa se lase dus de acest gand!...
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#24202 (raspuns la: #24181) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Elena - de carapiscum la: 08/10/2004 15:33:22
(la: L-am gasit pe Dumnezeu, stii ce FANTASTIC e?)
Nu inteleg prea bine, ce sfaturi ceri sa-ti dam noi? Si de unde gandul asta fara pic de nadejde? Din ce ai scris tu, fara a vrea sa te laud cu nimic, esti mai crestina decat multi dintre noi, ca in timp ce noi ne chinuim sa descoperim noi taine si cunostinte despre Dumnezeu, tu, chiar si nesupravegheata de nimeni, te caznesti singura sa patrunzi in iubirea divina fara ipocrizie, fara prejudecati- asta dupa o viata atee, ceea ce e mai mult decat de admirat, este aproape o minune (o fi acesta rezultatul iubirii de mama si al rugaciunilor ei).

Intrebi de vreo terapie... Pai tocmai ai inceput-o si vad ca da roade. Stiu cat iti este de greu, stiu cat de mult te certi cu sinea ta si poate chiar cu Dumnezeu, stiu prin ce stari confuze treci uneori cand te simti mai aproape de El si ceva din afara vine si te indeparteaza automat... Asta e lupta cea mare pe care trebuie s-o duci fiindca dupa ce atata vreme diavolul ti-a tinut ascuns adevarul despre Dumnezeu, cand ti s-a desteptat constiinta el simte ca te poate pierde si atunci vine cu si mai multa forta sa te determine sa cedezi si sa revii la starea dinainte. Numai ca el nu stie ca tu acuma Il ai pe Dumnezeu de partea ta, adica stie dar iti sopteste pe la urechile simtirii ca te-a uitat si ca nu tine cont de tine fiindca esti pierduta dupa o viata dusa in afara Lui. Ceea ce-i total gresit, tocmai acum Il ai mai aproape de tine pe Dumnezeu si mai departe pe vrajmas.

De ce ti se pare aproape imposibil sa faci legatura directa si imediata cu divinitatea?! Fiindca esti la inceput de drum. Inchipuie-ti ca esti data afara dintr-o slujba si esti nevoita sa te reprofilezi. Cum crezi ca te simti intr-un astfel de caz, neputincioasa poate?... E ceva normal, orice inceput este cat se poate de greu. Dar sa vezi pe urma ce satisfactii o sa ai! Oricum e bine de stiut ca in drumul acesta al mantuirii exista mai multe trepte si fiecare in parte trebuie parcursa intr-un anumit fel si timp. Ai nevoie de f. multa rabdare, in primul rand, si sa fii incredintata ca ceea ce faci nu este in zadar, ca daca ai facut o fapta buna fata chiar de tine insati inseamna ca l-ai indatorat pe Dumnezeu, iar El nu ramane dator niciodata nimanui.

Am sa-ti scriu in cele ce urmeaza o intamplare f. veche pe care n-o stiu intocmai si cu lux de amanunte, insa i-am retinut pilda.

Cica trei copii au scapat dintr-un naufragiu pe mare si valurile i-au dus pana la tarmul unei f. mici insule inca necunoscuta de oameni. Acolo si-au petrecut multi ani pana au ajuns maturi. Ce era de remarcat ca toti trei, la o anumita ora din zi se strangeau si rosteau ceea ce pt. ei era o rugaciune mai mult decat simpla, o rugaciune aproape fara sens pt. un om modern (nu-mi amintesc acea rugaciune dar stiu ca era un joc de cuvinte f. interesant- sper sa ma jute cineva sa mi-o amintesc). In fine, intr-una din zile aparu la tarmul insulei lor o corabie de pe care coborara diferiti oameni printre care si cativa calugari ce cautau noi vanari de suflete. Si asa aflara acesti slujitori ca tinerii erau de f. multi ani acolo si ca n-aveau habar nici macar de notiunile elementare ale credintei crestine. Asa ca au inceput a-i invata toate fiindca auzisera rugaciunea lor precrestina si li se paruse puerila- si le-au predat rugaciunea Domneasca, "Tatal Nostru". Cand s-a apropiat ziua plecarii in larg a corabiei, tinerii au fost intrebati daca vor sa paraseasca insula si sa se intoarca in lumea din care plecasera candva impreuna cu parintii lor. Raspunsul lor a fost ferm: NU. La sorocul hotarat corabia a ridicat ancora si s-a indepartat de la tarm. Era exact vremea la care tinerii obisnuiau sa-si spuna rugaciunea. Numai ca dupa un timp calugarii de pe nava au ramas incremeniti vazandu-i pe cei trei tineri agitati cum gesticulau si alergau desculti pe apa ca si pe uscat dupa corabie. Cand in sfarsit au ajuns pe punte, toti i-au intrebat: ce s-a intamplat si cum de au putut ei alerga pe mare? La care ei au raspuns asa: - Noi oricand putem alerga pe mare daca vrem, dar acum s-a intamplat ca am uitat o parte din rugaciunea pe care ne-ati invatat si am alergat dupa voi ca sa ne-o mai spuneti odata si sa n-o mai uitam! La care calugarii au zis la randul lor: - Nu va mai trebuieste nici o alta rugaciune, spuneti-o in continuare pe cea pe care o stiti voi, ca noi, cu toata stiinta si priceperea noastra in ale teologiei, cu toate rugaciunile ce le rostim pe de rost ore in sir, de am fi pasit pe apa ne-am fi innecat de la primul pas! Nu voi aveati trebuinta sa fiti invatati credinta, ci noi.

Sper sa-ti fie de folos vreun cuvant ceva, dar si mai mult sper sa nu te dai batuta. Ai sa vezi tu pe parcurs ce de bucurii duhovnicesti vei avea. Si sa stii ca nu vorbesc de o bucurie asemanatoare cu aceea la implinirea vreunui gand de-al nostru lumesc, nu, eu vorbesc de o bucurie ce o vei simti izvorand din tine si revarsandu-se-n cascade peste toti ceilalti. Gustul biruintei asupra raului, placerea de a sta alaturi de oameni simpli dar onesti cum sunt majoritatea crestinilor, pacea care se va cobora ca o adiere sfanta peste inclusiv lucrul mainilor tale..., toate acestea iti vor aduce mai devreme sau mai tarziu pasiunea adevarata pt. Dumnezeu. Si cand ai sa-L gusti prima data n-ai sa-L mai uiti si n-ai sa mai vrei sa mananci altceva. Atat sa-ti mai amintesti in timp ce ai inceput sa alergi pe mare: "de cate ori vei cadea, scoala-te si te vei mantui"!!! Asta a spus-o Hristos, "Dumnezeul necunoscut" pe care L-a predicat Ap. Pavel in Areopag. Si inca ceva, si cu asta inchei: "cui i s-a iertat mult, mult iubeste; dar cui i s-a iertat putin, putin iubeste". Tu iubesti fara sa-ti dai seama, si nu multe au fost femeile mironosite sau o Maria Egipteanca. Important e ca te afli pe un drum bun, al intoarcerii la Dumnezeu si al neintoarcerii la cele dinainte.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#24475 (raspuns la: #24367) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
subiect sau predicat..... - de cosmacpan la: 14/10/2004 23:12:37
(la: Mame singure!)
"ce parere aveti despre adoptia copiilor de catre un parinte singur?"
atunci cand un om decide sa devina parinte nu conteaza nimic altceva. a avea atata iubire incat sa poti s-o oferi este minunat. a avea atata teama de singuratate este o greseala de...acceptat? restul raspunderilor (grele cand esti pus in fata oglinzii - ochii nevinovati si plini de intrebari)si a prejudecatilor....dar totul tine doar de o decizie (sigur luata dupa lungi nopti de chinuitoare intrebari)...
"copiii pe care i-am intalnit astazi, vorbeau cu totii doar norvegiana. credetzi ca ar fi fost normal sa li se ofere si shansa de a invatza limba materna?"
Despre care limba materna este vorba = despre prima limba materna sau despre cea de-a doua caci limba materna este limba mamei care te creste. indiferent de mama biologica (blasfemieeeeee....!!!!!). nu are sens dar emotional asa vad eu. oricum la adolescenta copilul va afla si va putea decide ce are de facut mai departe.
este atat de frumos si de incitant subiectul incat imi este greu acum sa ma adun.
Mesajul anonim - de Mary la: 19/10/2004 15:35:24
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Departe de mine gindul de a supara pe cineva, dar trebuie sa marturisesc ca sint de acord cu cite ceva din mesajul Anonimului....
Si hai sa nu reactionam socati numai pentru ca cineva spune adevarul lui propriu, pe care dumnealui il cunoaste, si nu este singurul care cunoaste din pacate si exemple mai putin fericite.... Si cred ca trebuie sa fim in stare sa discutam despre ele, ca doar traim toti in democratie si nu inchizitie sa ne fie frica sa vorbim despre si oi negre ale biserici. Ca nici biserica (in general) cum stim nu este ferita de ele. De ce, deci, sa asumam ca biserica ortodoxa este ?

Cunosc si eu de multi ani un preot din Romania care a inceput sa construiasca o biserica imediat dupa Revolutie (?) pe care nu a
terminat-o inca, din lipsa de bani.......In tot acest timp insa, si-a construit o casa cu etaj, cel putin 200 m patrati, si-a cumparat teren la munte si isi construieste acolo a doua casa in care sa se retraga la batrinete.... Ca biserica o lasa mostenire fiului pe care l-a facut tot preot. ...L-am revazut de curind, arata innasprit, ii lipseste o anume blindete si integritate din tinuta si chip care acum citiva ani il caracteriza si innobila ....Ma intreb, de unde atitia bani sa isi mai tina si cei citiva copii prin facultati??

Cu sinceritate marturisesc ca eu personal nu prea am fost ajutata de biserica ortodoxa sa gasesc spiritualitea pe care toti o cautam, mai devreme sau mai tirziu care asa cum o vad eu nu este altceva decit dorinta de a-l cunoaste si fi aproape de Dumnezeu. Pentru mine este prea aspra si rigida. Mi-a lipsit de fiecare data un mesaj din predica preotilor ortodoxi pe care i-am auzit eu, de cite ori am avut prilejul (recent) sa particip, duminica...sau de Sarbatori.
Nu mai sintem romanii inapoiati de acum citeva sute de ani, si nu sintem toti taranii mai putin educati sau inaintati in virsta, si totusi serviciul religios ortodox pe care il cunosc eu, parca se adreseaza numai acestei categorii de oameni !!! Nu vreau sa o numesc depasita, invechita, biserica ortodoxa, dar...pretentiile spirituale ale romanilor s-au mai modificat in ultima suta de ani si mi-as dori ca si iesind dintr-o biserica ortodoxa sa simt ca am invatat ceva, ca sint mai buna, sa ies de acolo, in suflet cu ecoul cuvintelor preotului.
Predicile sa fie facute pe intelesul oamenilor, sa cuprinda invataminte, sfaturi, sa redea oamenilor disperati incredere in Dumnezeu, sa le insufle oamenilor optimism, speranta, invataturile din Biblie sa fie nu numai citite uscat si sec, dar explicate si exemplificate cu experiente de viata normala de zi cu zi.
Dumnezeu insa sta peste toate religiile si nici nu este una anume , deci spiritualitatea este aceea pe care ma voi bucura sa o gasesc. In orice biserica crestina.

paralela intre religie si comunism - de (anonim) la: 20/10/2004 22:02:56
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
ca si comunismul religia se impune si se bazeaza pe frica (secu vs. moarte)
ca si comunismul si crestinismul (si alte religii mai noi) s-au ridicat la rascruci de drumuiri ale omenirii si s-au impus la inceput prin 'noutate' prin 'altceva', o alternativa la starea de decadere morala a societatii (crestinismul fata de Roma, comunismul fata de burghezie)
ca si comunismul crestinismul si-a gasit primii teoreticieni si aliati in sanul elitei sociale dominante
ca si comunismul (cel putin in forma in care a fost aplicat in practica), scopul bisericii (si a oricarei alte religii organizate) e puterea cator mai putini peste cat mai multi
ca si comunismul, religia institutionalizata cand ajunge la putere promoveaza 'cadrele' ei si duce la decadere...

si acum la punctul principal: dupa principiul ca ce e prea mult (si mai ales nu are nici o necesitate practica) strica, si educatia relioasa obligatorie v-a provoca reactie contrarie cum a facut si educatia comunista...

ca si comunismul care era predicat de cadre nepregatite care nu citisera scrierile de baza si mai ales nu intelesesera pe putinele care da le-au citit, si mai ales nu credeau in ele, asa si majoritatea celor care predau religia nu au nici cea mai vaga idee ce e si cu ce se mananca... si vor duce la efectele contrarii

si inainte de a incheia o mica intrebare: cum v-ati simtii in perioada postului daca copiii vor fii interogati de vreun profesor de religie mai zelos 'ce mancaruri pregateste mama de post?'
asa cum comunistii instigau copii sa-si spioneze parintii (desi nu tanar nu am prins perioada asta, dar am auzit si am citit...), desigur 'in scopuri bune, de inaltare a noii societati'...

In principiu, desi nu sunt religios, accept idea ca pastorul, sau popa sau rabinul, sau imamul (si nu al religia intitutionalizata) pot juca un rol educator si moderator, de inlesnire a adaptarii omului societatea moderna si stresanta in care traim.. un fel de psiholog...

sa nu uitam dragostea fortata e pana la urma viol, nu conteaza cat de bune si pure sunt intentiile celui care vrea sa se impuna...



,,3 zile"- timp si spatiu - de (anonim) la: 29/10/2004 09:33:45
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Am sa fiu clar si concis:
1.Subiectul este unul religios. Predicatul pare sa fie ateizant . Dincolo de aceste premize totul e poezie , totul e filosofie . Crestinismul s-a remarcat tocmai prin indepartarea de cetate , de obiceiurile si filosofiile ei. Astfel stand lucrurile ,eu cred ca singurul temei al acestei discutii trebuie sa fie Isus si numai Isus .
2.Isus a fost acuzat ca va rezidi templul in 3 zile . Fariseii nu puteau intelege ,cu exceptia unuia singur care a spus ca daca lucrarea este de la Dumnezeu va rezista , in caz contrar nimic nu va rezista ,consecinta a lucrului omenesc - pieritor , inconsistent.
3.Extrapoland totul , imi permit sa cred ca Dumnezeu nu poate lasa lucrarea Sa pe mana <> , care fac din ajutorul lui Dumnezeu o piata de desfacere sau mai rau implica Divinul in disputa politica .
4.Dumnezeu nu poate fi studiat.Repet: Dumnezeu nu poate fi studiat . Scoala lui Dumnezeu se afla in Biserica . Scoala lui Dumnezeu se descopera in mijlocul celor bolnavi , celor inchisi , a celor care traiesc in cele mai inumane conditii de viata , in general . Dumnezeu isi arata puterea tocmai in cele dispretuite ale lumii ,tocmai pentru a i se vadi puterea . Aici este o taina , un miracol .
5.Nu poti obliga oamenii decat fizic .Psihic totul apartine Creatorului , in masura in care ne debarasam de obisnuintele pe care Societatea le sadeste in noi , premeditat , intr-un scop tulbure .
6.in incheiere , nu pot decat sa indemn pe fiecare credincios sa studieze Biblia . Din ea fiecare isi va gasi mai devreme sau mai tarziu raspunsurile .Mergeti la Biserica , fiecare unde crede ca poate simti mai mult si mai bine Divinitatea .Isus e esentialul . Poruncile lui sunt simple .Rugaciunile ??? Ce vreti mai banal decat asta .Dialog , un simplu si sincer dialog cu Creatorul tau . Nu trebuie nici o scoala pentru asta . Obligativitate ?? Non-sens !!! Cum poti obliga pe cineva sa devina medic daca el nu are inclinatie pentru asa ceva .Invatator nu cunosc decat Unul singur :Isus. Restul : orbi care conduc orbi .
pai cam de mult s/a predat doar crestinismul - de django la: 30/10/2004 11:17:02
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
pana acum, doar de crestinism s/a auzit pe la noi, la scoala. Nu stiu daca au ,,caderea" sa predea asa ceva. La Cluj, mai demult s/a intamplat un lucru reprobabil...un prieten al meu, predicator Hare Krsna, si propovaduitor al religiei vedice, prin cartile Bakhtivedeanta Trust, a fost ,,sechestrat" la Spitalul de Boli nervoase, timp de 2 saptamani, pentru ca a avut tupeul sa sustina ca Cristos era Krsna, si ca era un avatar al lui. La/u denuntat niste buni crestini, care in extremismul lor au considerat ca asa ceva, dupa capul lor, nu este compatibil, ca Cristos este copilul lui D/zeu, si era evreu, nu indian. Domnul cu pricina, dealminteri foarte normal, vinde bete parfumate si carti si reviste, si umbla din usa in usa, pentru a duce la sfarsit ceea ce si/a propus.
Faza proasta, e ca nici la Spital nu l/au crezut, de dupa 2 sapt. venind un doctor mai rasarit, a spus, dati/i drumul, nu/l mai sedati, ca asta e normal, nebuni sunteti voi, ca nu stiti de asa ceva.
Credeti ca e normal, ca doar crestinismul sa se predea, iar oamenii sa fie ocultati de invataturi, de catre BOR sau BRU?
#26951 (raspuns la: #26890) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ptr Daniela Manolescu - de Dragos Neacsu la: 01/11/2004 20:13:29
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Cateva din afirmatiile pe care le faceti dovedesc lipsa clara a unei cunoasteri in domeniul istoriei religiilor. V-as ruga sa faceti afirmatii mai putin categorice si mai mult de genul: "eu cred". In primul rand, buddhismul nu este o religie. Cu atat mai putin o religie monoteista. In buddhism nu se afirma existenta unei entitati superioare: finalitatea este Nirvana- un fel de neant in care toate mizeriile lumii acesteia dispar. Daca e sa facem comparatii, vedeti si singura diferenta intre Buddha (plecat din palatul tatalui sau din cauza scarbei de orgii de tot felul) si Iisus Hristos (intrupat pentru o viata plina de lupta si o moarte crancena). Deosebirile sunt extrem de multe si deloc de neglijat. Nu neg ca nu sunt si puncte comune, dar sunt extreme de putine si destul de fragile/fortate. Cat despre ce s-a intamplat cu Iisus intre 13 si 30 de ani, ma mira ca aveti curajul sa citati o astfel de gogomanie: este o simpla speculatie, care nu are nimic de-a face cu adevarul istoric, o nereusita incercare de a pune egalitate intre Tantra buddhista si infranarea monahilor, o parodie care incearca sa combine neantul buddhist cu un Creator milostiv.(Daca Iisus ar fi studiat in Tibet, de ce credeti ca Apostolul Toma a ajuns pana in India pentru a ii crestina pe cei de acolo? Numai asa ca sa propovaduiasca evanghelia celor ce o aveau deja?)

Va inselati cand credeti ca preceptele "ochi pentru ochi" si "dinte pentru dinte" demonstreaza ca Dumnezeu S-ar comporta diferit. Asta este o alta gogorita protestanta (cititi-o si pe cea de mai jos) care nu face decat sa arate in ce intuneric se afla urmasii lui Luther & Co. V-ati gandit vreodata ca asta ar fi putut insemna doar ca atata puteau accepta oamenii in vremea aceea? Daca ati fi la curent cu Vechiul Testament ati vedea cazurile in care pentru un viol erau ucisi locuitorii unei cetati. Credeti ca daca li s-ar fi spus "Iubeste-ti vrasmasii" asta ar fi avut un impact? Li s-a spus "ochi pentru ochi si dinte pentru dinte " pentru a nu fi "o mie de ochi pentru unul si o suta de mii de dinti pentru un dinte".

Cand vine vorba de crestinism si iudaism, problema e si mai spinoasa. Exista impresia gresita (introdusa de protestanti) cum ca Hristos a venit sa ne puna in brate o carte. Afirmatia dvs nu face decat sa arate cat de inradacinate sunt astfel de idei stupide in mintea oamenilor. Hristos a venit pentru a arata un mod de viata. Nu pentru a imblanzi un Tata manios, nu pentru a da o carte in mainile oamenilor (plus pleiada de interpretari aferente cartii) ci pentru a ne da posibilitatea indumnezeirii. Daca reuseste cineva sa imi dea un singur exemplu unde ideea aceasta "transpira" in iudaism, voi recunoaste ca exista asemanari esentiale. Pana atunci, mesajele sunt complet diferite, fara punti de trecere. Incercarile de a pune egalitate intre religii este un duh al vremurilor contemporane, intr-o incercare nereusita de a explica greseli trecute si de face pe toata lumea sa se simta bine. Putem sa procedam ca strutul, dar atunci nu avem dreptul sa ne arogam dreptul de a sti despre ce vorbim. Iar daca Romania este crestina mi se pare corect sa se predea lectii despre invatatura Ortodoxiei. Cine are chef de altceva e liber sa aleaga alte discipline. Biserica Ortodoxa nu a fortat pe nimeni sa mearga la biserica, nici sa asculte predici.
#27226 (raspuns la: #27123) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
O să-i ajungem cu succes din - de Simeon Dascalul la: 08/11/2004 15:27:13
(la: Copii romani in SUA)
O să-i ajungem cu succes din urmă. Părinţii mei susţin că-i o diferenţă foarte mare între şcoala de acuma şi şcoala de pe vremea lor. Verişoara maică-mii îi proafă şi se îngrozeşte la gândul că mai are zece ani până la pensie. Prevesteşte că în curând vom ajunge „ca-n America”, referindu-se la droguri, violenţa în şcoli şi dispariţia moralei „clasice”.
Nu mă interesau prea mult predicţiile ei, şcoala mi s-a părut o debandadă plictisitoare şi inutilă, mirosind a praf de cretă şi care trebuia completată cu meditaţii scumpe. Singura valoare ce i-am găsit-o era cea socială: aveam un cerc de prieteni şi de câteva ori pe an mergeam în excursii cu clasa. Dar dacă mă gândesc pe termen lung trebuie să admit că tendinţa-i într-adevăr de dezagregare şi că după ce o să am copii n-o să-mi placă să-i ştiu într-un loc chiar mai catastrofic decât fosta mea şcoală.
Nu cred că SUA reprezintă ceva singular. Eventual e în avangardă, dar n-o să ne ia mult timp ca să ajungem ca ei. Cred că halul în care e astăzi şcoala e pur şi simplu un rezultat al evoluţiei societăţii şi datorită globalizării peste tot va fi la fel.
comentariu la #28514 Hypatia - de donquijote la: 12/11/2004 00:37:42
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
intr-adevar 'fericiti cei saraci cu duhul'. chestia e ca daca-i lasi mult in ignoranta incep sa se inmulteasca (adica incep sa aplice spiritul scripturilor) si devin o problema sociala...
p.s. cei care sunt nereligiosi, sunt asa nu din ignoranta (precum ai afirmat in cateva ocazii), dimpotriva: multi din ei conosc scrierile sfinte mai bine decat marea majoritate credinciosilor. diferenta e ca au mai citit si alte carti, si folosesc creierul pentru scopul in care a fost creat (sau evoluat): sa gandeasca...
p.p.s. trebuie sa recunosc ca scrii frumos si convingator. In USA ai putea face o cariera frumoasa si $$$$$$$ ca predicator (curentele reformiste din noul continent spre deosebire de cele 'traditional-ortodoxe' din batrana europa accepta femeile ca pastor sau preot).
precizare NT si VT - de pr Iulian Nistea la: 21/12/2004 21:22:05
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Buna, RSI.

As vrea sa fac o precizare, pornind de la reactia dumitale.

Mântuitorul, în "predica de pe Munte", care e considerata un fel de chintesenta a invataturii Lui, a repetat adeseori: "Stiti ca este scris in lege... Eu insa va spun voua..." Totusi, aceasta exprimare, nu este una adversativa - Mântuitorul Iisus Hristos nu s-a opus legii vechi -, ci una corectiva, care ajusteaza si transfigureaza legea veche ("Porunca noua am venit sa dau voua: Sa va iubiti unii pe altii - precum eu v-am iubit pe voi , asa si voi sa va iubiti").

Aceasta atitudine a condus pe apostoli (vedem in evanghelii noi interpretari profetice ale unor pasaje din Vechiu Testament) si urmasii lor, sfintii parinti, sa priveasca Vechiul Testament prin cel Nou. Vechiul Testament este citit prin cel Nou. Si este normal sa fie asa: Hristos este noul Adam, neamul omenesc a fost din nou ridicat, universul intreg (creatia toata) a fost restaurat de venirea lui Hristos.

Dupa Hristos, toate se judeca prin el, si prin esenta invataturii lui: iubirea aproapelui.

Am facut aceste precizari ca sa spun in final ca in aceasta viziune de lucruri trebuie intelese explicatiile pe care le-a dat Echinox, si pentru care ii multumesc, ca eu am avut mai putin timp de internet in ultima vreme.

Doamne ajuta.
pr_iulian
- http://www.nistea.com (Spiritualitate si Literatura)
- http://www.calendar-ortodox.ro/ (calendar crestin-ortodox pe anul 2005)
- http://www.EgliseRoumaine.com (Biserica Ortodoxa Româna din Paris)
- http://www.icones-grecques.com (Icoane bizantine)
- http://www.OrthodoxesaParis.org (Ortodocsi la Paris)
#32092 (raspuns la: #32063) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...