comentarii

predicatul nominal exemple


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
maan - de thebrightside la: 16/05/2007 09:44:36
(la: "io te-am facut, io te omor")
Nu stiu daca sa rad sau sa pland fiindca exact asa face fi'miu. Ieri avu teza la romana. Unul dintre subiecte sa faca o propozitie in care 'ramuri' sa fie nume predicativ. Il intreb ce-o scris.

Ramuri ramuroase se coboara in ceas de seara.

Io de colo: "Whaaaat?!!! Pai si vb a fi unde e? Cum poate sa fie 'ramuri' nume predicativ in ex tau?
La care dansul zice: Pai nu raspunde numele predicativ la intrebarea 'care este subiectul'? Deci 'care este subiectul' - ramuri, deci e nume predicativ.

P.S. Sunt doi ani de cand ma chinui sa-l invat predicatul nominal. Stie definitia si cand il scoli noaptea din somn, a facut el cu manuta lui jdemii de exemple... tot a sfeclit-o :(((

bright - de maan la: 16/05/2007 10:59:39
(la: "io te-am facut, io te omor")
nu-l mai lasa sa puna intrebari.
din raspunsul lui pricep ca se-ncurca-n ele.
hai altfel:

ia vreo zece exemple simple de tot, cu subiect + predicat nominal.

dupa aia ia aceleasi exemple, da' transforma NP in subiecte.

din ce-mi zici va intelege.

lasa-l o ora si amesteca-i frazele.
vezi unde se-ncurca.


ps. poti folosi bucati de hartie pe care sa scrii cuvintele si sa formati cu ele fraze.
#197699 (raspuns la: #197664) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bright - de alex andra la: 16/05/2007 10:14:04
(la: "io te-am facut, io te omor")
Ramuri ramuroase se coboara in ceas de seara.
Luminoaso, n-ai ce-i face. E poet, ca tine :)))Da-l incolo de predicat nominal si nu va necajiti pentru atata lucru:) I-o veni si lui vremea.
#197673 (raspuns la: #197664) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
N-a învăţat pentru că nu a ştiut cum, când şi mai ales de ce, iar de la un moment dat nici n-a mai vrut.
N-a învăţat fiindcă pseudo-părintele-Stat nu a stat niciodată să-i explice ce-i ăla predicat nominal sau cum să conceapă o propoziţie inteligibilă
N-a învăţat pentru că lângă ea n-a fost (în cele mai multe situaţii, nu generalizez) nici o voce care s-o mângâie, nici o mână care să-i şteargă lacrimile provocate de colegii uniţi în inconştienţă, care i-au strigat la şcoală în cor: “ proasta, proasta, proasta!” ( O să spuneţi probabil că acest exemplu este o exagerare. Eu vă spun că este copiat în întregime după comportamentul pe care fiul meu şi colegii lui îl au faţă de o colegă a cărei singură vină este culoarea pielii.)
Încă mai credeţi că ea avea şanse egale cu celelalte candidate? Hai să introducem un alt factor pe care deloc întâmplător o să-l numesc Domnul Argintiu. Domnul Argintiu e un căminist care o ştie pe fata noastră, a trăit mulţi ani alături de ea, aşa se face că sunt destul de apropiaţi. Când ea îi povesteşte eşecurile în a-şi găsi un loc de muncă, el îi repetă iar şi iar să renunţe. Să i se alăture lui şi prietenilor lui, căci n-are rost să se chinuie, n-o vor accepta niciodată. Îi tot oferă punga lui. Ea îl refuză până într-o zi când descoperă că aurolacul amorţeşte oboseala paşilor în van, împrăştie dezamăgirea uşilor închise şi face decorul străzii murdare dezirabil unei societăţi care o respinge, o respinge, o respinge de când se ştie pe lume. În plus, mai e şi Domnul Argintiu care îi vorbeşte, o alină, o acceptă, o place, o numeşte de-a lui.
Cum naiba să faci o alegere înţeleaptă în condiţiile astea? Cum naiba poate spune vocea piţigăiată din spate că a avut şanse egale? Dă-mi voie, drag moralist legat la ochi, să te trimit doar cinci minute la naiba. Poate dacă îl cunoşti pe naiba, o să vii înapoi cu o altă perspectivă asupra acestor copii. Poate o să-ţi dai seama ca e ABSURD să crezi că un copil crescut de o instituţie, fără grija şi dragostea părinţilor, într-un cămin în care se leagă doar de cei asemeni lui, cei destinaţi aceluiaşi drum către stradă şi aproape niciodată altuia, are şanse egale cu majoritatea.
Aş vrea să-mi explicaţi voi, cei care susţineţi “omnipotenţa şanselor egale”, cum Doamne iartă-mă să aleagă munca şi cinstea un copil care învaţă întâi poezia pentru cerşit şi practica de şparlit?! Spuneţi-mi acum că acel copil de patru ani pe care l-am văzut la metrou întrebându-şi mama când vor pleca acasă şi căruia i s-a răspuns “după ce facem un milion” AR FI TREBUIT SĂ DISCEARNĂ ŞI SĂ ALEAGĂ MUNCA ŞI CINSTEA. Spuneţi-mi că a avut şanse egale, puteţi?
Cei pe care-i vedeţi pe stradă la cerşit sau poate în magazine la furat sunt adeseori precis acel copil. Unul şi acelaşi copil, captiv în trupul unor adulţi handicapaţi social. Dezmeticiţi-vă.
NIMENI NU ALEGE STRADA. STRADA ÎI ALEGE PE EI PENTRU CĂ TOŢI CEILALŢI ÎI RESPING.

#313053 (raspuns la: #313052) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de maan la: 20/05/2009 15:58:11
(la: Gramatica si Ortografie. Cum e corect? )
nu ii, mah ... sunai la soacra-mea, care e toba de gramatici.
panarama nu e predicat nominal, ci element predicativ suplimentar.
cu a face am avut dreptate: NU e copulativ!
#441834 (raspuns la: #441825) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Exemple? - de Dan Logan la: 20/08/2003 07:46:46
(la: Cuvantul, ca prieten !)
Buna Diana,

Si pe mine ma intereseaza cuvantul ca mijloc de comunicare. Ne poti da niste exemple de cuvinte care sunt "aproape identice ca pronuntie, indiferent de tara", asa cum zici tu?

Dan
Exemplul Israelului este admirabil dar nu unic! - de anonim la: 10/11/2003 04:41:07
(la: Israelul, dupa Codrin)
Si arabii, acolo unde au avut parte de pace si de buna guvernare, si-au transformat desertul in gradina.

Exemplul Israelului este admirabil dar nu unic!




#3868 (raspuns la: #3841) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
exemple de derbedei: cei care - de Daniel Racovitan la: 14/11/2003 06:15:36
(la: Solidaritatea intre derbedei)
exemple de derbedei: cei care pica ceara pe batrane in noaptea de inviere, cei care spre distractie se arunca in tine si-ti striga "uita-te ba pe unde mergi", cei care comenteaza in gura mare despre o femeie de langa ei "ba ce cracanata e asta", cei care intra cu picioarele pline de noroi intr-o expozitie de arta, doar asa, de distractie, si exemplele pot continua

"revolutie"? ce revolutie e in a picura ceara pe o batrana sau a jigni pe strada o femeie?

#4227 (raspuns la: #4222) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sfintii Parinti - de pr Iulian Nistea la: 28/11/2003 05:11:55
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Sfintii Parinti sunt acei parinti ai Bisericii care au ramas in constiinta Bisericii, prin viata si scrierile lor, ca modele si izvoare de intelepciune. Cateva exemple: Sfantul Nicolae (la care i se apropie praznuirea, pe 5 decembrie), care a ramas prin "împlântat" in constiinta crestinilor mai ales prin viata lui daruita lui Dumnezeu si aproapelui; Sfantul Ioan Gura de Aur, ca a ramas in constiinta Bisericii mai ales ca un mare predicator si autor (desi avea o viata sfanta), s.a.m.d.

Mai mult decat atat, Biserica marturiseste ca Sfintii Parinti sunt "organe ale Duhului Sfant", adica ne'au graite "cuvinte cu putere multa".

Sfintii Parinti au nuantat invatatura Bisericii (una si aceeasi de la inceputuri, dar dezvoltata si explicitata in timp), si au precizat'o si au aparat'o.

Sfintii Parinti pot avea greseli. Nimeni nu'i infailibil. De aceea o scriere a unui Sfant Parinte nu este luata ca valoare "in sine", ci impreuna cu scrierilor altor Parinti.

Pr. Iulian
#5460 (raspuns la: #5371) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Puterea exemplului - de neonoir la: 30/01/2004 06:07:37
(la: Stefan cel Mare si... Sfant)
Subiectul a fost mult, mult prea dezbatut...OK nu a fost cel mai cuvios domnitor... Dar biserica ofera exemple... nu poti explica aproape nimic fara un exemplu...
Stefan cel Mare nu este dat exemplu de cuviosenie sau marinimie... Nu viata personala este modelul oferi ci vitejia. A oprit armatele care au reusit sa doboare centrul ortodoxiei, Constantinopolul. Conjunctura, noroc, tactica... multi factori... dar fapta ramane aceeas. Nici asta nu este de ajuns?


Pai hai sa luam niste exemple - de gabriel.serbescu la: 21/03/2004 14:43:43
(la: Integrarea tiganilor)
Pai hai sa luam niste exemple:
o comunitate de irlandezi in SUA se va integra doar in directia individualista competitiva americana. In rest nu va adopta nici o trasatura culturala de acolo. Italienii la fel, spaniolii la fel.
Vor face un compromis materialist mai degraba, decat de alt tip.
De aici se porneste la conceptul multiculturalitatilor, si lucrurile coexista intr-o oarecare armonie.
Pentru tigani in schimb, conceptul asta individualist al muncii, al independetiei fata de familie, a cumpararii de un apartament, de hiopotecare etc este o tampenie, cand primele valori despre viata pe care le invata sunt familia si migrarea. Un tigan nu va renunta la iubita/iubitul sau in favoarea carierei, si nici nu va ramane peste orar, la munca, in loc sa mance cu ai sai(sunt niste exemple la intamplare).
Bine, incerci sa integrezi pe cineva, insa in ce? Si inca odata integrare se produce in cazul prietenei tale, care la procesul asta participa si ea voluntar. Probabil are niste prioritati identitare: sunt femeie, sunt tiganca, sunt romanca; insa dupa cum spuneai provine din patura elitista si fericita a tiganilor educati, respectiv care au invatat niste valori sociale comune.
Eu nu confund asimilarea cu integrarea. Insa sa nu astepte nimeni ca Putu, pe care ti-l dadeam exemplu, sa mearga sa munceasca la orar de 8-10 ore, doar fiinca el ca tigan trebuie sa se integreze.
Maica-sa care vindea seminte pe centru, impreuna cu toata familia lor de comercianti de nimicuri si ghicitori in palma, l-a trimis pe Putu al ei la scoala pentru ca altfel o batea sectoristu´, iar dupa Revolutie ce scoala mai nene...
Astfel Putu, sau Trutz sau Zorala nu s-au integrat in societatea romaneasca ci i-a asimilat strada si cartierul cu specificul ei social.
Unu: pentru ca sentimentul lor de apartenenta se rezuma la lucruri concrete, emotionale: familia, clanul, tovarasii, iar nu la concepte simbolice si frivole ca ¨patrie¨,¨natiune¨,¨societate¨
Doi: au fost asimilati de cultura urbana, sau de strada, pentru ca acolo ¨existau¨ acolo traiau cotidian, strada ii impacta emotional, si le conditiona un anume tip de comportament.
O intrebare, daca mi-e permis, cati tigani ai cunoscut?

#12510 (raspuns la: #12450) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
2 exemple - de mya la: 06/08/2004 16:41:05
(la: Studenti romani plecati la studii, va mai intoarceti?)
Exemplul nr. 1:
Tip la 30 de ani, inginer chimist, pleaca la Master in Germania cu bursa (pe bune!) si continua si doctoratul acolo. Termina cu brio desi era cam bata la inceput cu germana da' stia ceva engleza si a invatat de-a rupt limba noua pe parcurs. In tot timpul asta (vreo 6 ani cu totul) tipul revine mereu in tara lui (in vacante, concedii) ca sa-si caute ceva de lucru (nu are chef sa stea in Germania, se simte singur-dor de prieteni, parinti, caine...ma rog si altele). Trimite CV-uri in nestire in Romania da'...surpriza, nu-i raspunde nimeni. Domne' CHIAR NIMENI, zau asa...se intreaba el?!

Se intoarce in Germania si dupa primele trei CV-uri trimise il cheama la interviu o firma farmaceutica (tare de tot, cu actiuni la bursa americana), il plac, il iau si uite asa tipul nostru (romanul patriot) lucreaza deja de doi ani in Germania (leafa frumoasa...bani la ciorap).

Tipul vrea in Romania (in strafundul sufletului lui) da' Romania nu il vrea pe el. Ce sa faca, sa moara de foame in Romania sau sa ramana in Germania? A decis sa ramana, deocamdata...cel putin.

P.S. Doctoratul in chimie facut in Germania e considerat cel mai tare din lume (sau ma rog...printre cele mai tari). A fost greu...foarte greu. Acum tipul are 36 de ani.
.....................................................................
Exemplul nr. doi:
Tip la 22 de ani, biolog, destept foc (putin ciudat, genul bun in cercetare/ oarecum asocial), tocmai isi termina studiile (Bucuresti) cand vine un profesor american in vizita la facultate si da de el, il place si-l ia la bursa in State. Pustiul = tare, familie buna, are si doua certificate de traducator in franceza si engleza (studiate in "particoler". E tapan!

Pleaca la Master in Sua, continua cu doctoratul, il termina cu brio da' nu vrea in America. Nu-i place, e singur, nu se adapteaza nicicum. E genul mai cult, in tara se ducea la teatre, expozitii, muzee, etc. In Sua nu poate ca nu are bani destui si se duce mereu singur ... la pescuit, la un vecin in varsta, american...(vecin care e impresionat de cunostiintele pustiului) sau la un centru francofon unde se intretine in franceza, fara ihibitii.

Pustiul vrea in Romania - MUSAI DOMNE' CA NU-MI PLACE AICI! - Vine in tara in concedii/vacante (lucreaza ca asistent universitar in Sua ca sa mai scoata un ban) da' e din ce in ce mai dezamagit cand isi da seama ca nu si-ar gasi nimic de lucru in tara, nici macar ca asistent universitar...El vrea cercetare, nu vrea "bani, tigari valuta"...
Se intoarce in Sua si ramane acolo cu un contract de munca in facultate(termen limitat dar cu perspective). Ce sa faca? Vrea sa faca cercetare (visul lui)iar in Romania nu se poate. Ramane in Sua ca sa-si faca meseria (banii il lasa rece). E deja acolo de vreo 7 anisori (numarati de la inceputul plecarii).

P.S. Acum tipul are 29 de ani.

Concluzia? Va las pe voi sa o trageti!

Puterea exemplului - de mya la: 29/08/2004 12:37:17
(la: Da mai departe!)
Incercarea de a face lumea mai buna e sortita esecului fiindca omul tot asteapta ca cel de langa el sa devina mai bun. De-abia dupa ce vecinul devine mai bun - o sa devin si Eu mai bun...

Tot ce poate sa faca Omul pentru o lume mai buna este ca el insusi sa devina mai bun si sa imparta apoi in jur din bunatatea lui. Asta este puterea exemplului.

Daca ar face toti lucrul asta, lumea ar fi automat mai buna. E ridicol sa astepti ca omenirea sa devina mai buna printr-o inteventie divina, sau printr-un guvern mai bun, sau printr-o societate mai buna atat timp cat oamenii nu fac eforturi destule ca ei sa se schimbe in bine.

#20595 (raspuns la: #17603) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dinisor - de carapiscum la: 15/09/2004 06:37:59
(la: Ateu convins!)
Nu vreau sa ma arat sentimental sau sa dau dovada de un umanitarism fortat, insa stiu perfect/inteleg prin ce treci. Si cred ca intuiesc destul de bine cam cum decurge relatia voastra, de vreme ce eu insumi am trecut prin ceva asemanator in relatia mea cu propriul tata. Sper sa nu te superi daca am sa vin aici cu exemple din experienta proprie.

Spre deosebire de mama mea, care provine dintr-o familie ce a frecventat biserica (ortodoxa) si care tinea cu strasnicie pravilele crestine strabune, tatal meu provine dintr-o familie care a fost exact contrariul primei: oameni simpli si needucati, invatati doar cu munca rudimentara a campului si intotdeauna cu grija vietii de maine, nu numai ca n-au inteles niciodata rostul bisericii si implicit al lui Dumnezeu in viata lor, dar au si dus un fel de campanie sustinuta impotriva oricaror idei despre divinitate luand in ras cam orice legat de aceasta. Prin urmare tatal meu a fost fidel intocmai celor invatate in copilarie si mai tarziu in tinerete, impunand in mod tacit aceeasi nepasare fata de cele sfinte inclusiv mamei mele- nu trebuie uitat insa ca in perioada despre care vorbesc acum sentimentul anti-religios era la moda, comunismul ateu ducand lupta impotriva bisericii pana la limitele imposibilului.

Au trecut anii, repede ca furtuna, ani din care nu-mi pot aminti decat necazuri, greutati, neajunsuri, piedici, injuraturi, blesteme, vaiete, simtamantul neputintei si al robiei sufletesti impuse cu forta...si o singura "Inviere" la care am fost impreuna cu mama mea dupa multi ani de lipsa totala. Am ajuns la varsta intrebarilor mai mult decat la cea a raspunsurilor si, printr-un concurs de imprejurari care avea sa-mi schimbe mai tarziu intreaga viata, am pasit pt. prima data pe drumul spre biserica, singur si neindrumat de nimeni. Care a fost "bobarnacul"? Incerc sa spun pe scurt: o profesoara de limba romana si franceza, care ne preda limba straina la liceul in care am intrat, infruntand obiceiul prin care majoritatea profesorilor la cursuri denigrau biserica si ne invatau sistemul de gandire evolutionist stiintifico-fantastic, ne-a propus la una din ore (celor care eram interesati) sa mergem la una din bisericile ortodoxe ale orasului, loc in care se intalneau de ceva vreme cateva sute de copii si tineri. Asa ca eu cu inca vreo trei colegi de clasa am mers intr-o sambata seara la acea intalnire si dupa vecernie am ramas sa ascultam predica. Aceasta a fost pt. mine prima intalnire reala cu Dumnezeu, prima dintr-un lung sir ce avea sa urmeze. Ca o paranteza, pt. ca acesta este un aspect important, din ceilalti colegi ai mei unul mi-a devenit cumatru (am amintit despre el intr-un alt loc in cafenea), altul s-a lasat de "sportul" asta devenind sergent in politie (sa-l vezi cum umbla ca un cocos pintenat...), si ultimul a devenit un critic si un aspru judecator al faptelor crestinilor pe motiv ca viata ii fusese pusa la incercare de niste greutati ce-l lovisera (dupa ce dusese stilul de viata hollywoodian). Despre ultimul pot spune ca de cate ori ma intalneam cu el, de tot atatea ori se plangea de viata lui, vorbea cu un fel de constiinta a propriului martiraj social, si-i ataca pe preoti (chiar si pe Dumnezeu) fiindca nu-l scapa de necazuri. Nici eu insumi n-am scapat acestor atacuri virulente. Orice i-as fi spus considera din start ca fiind venit din partea unuia "habotnic". Ori asta ma durea f. tare fiindca, f. sincer trebuie sa spun asta, daca as fi fost bine situat i-as fi dat in fiecare zi cate un peste sa manance, n-as fi incercat numai sa-l invat sa pescuiasca. Insa si eu insumi se intampla sa n-am nici macar coada uscata a unui peste pt. mine insumi. Culmea e ca lui i se parea ca eu o duc regeste fata de el. I se parea, fiindca in realitate nici nu beam ca el, nici nu mergeam la "curve" (cum se lauda el), nici nu cheltuiam pe prostii putinii bani de care dispuneam.

Sa revin insa la tatal meu. Putini si dintre prietenii sau cunoscutii mei apropiati stiu faptul ca inca de la inceputul crearii acestui lant acasa-biserica-acasa am intampinat din partea propriului tata o opozitie extrema, opozitie ce s-a soldat nu in putine randuri cu bataile de rigoare suferite pt. ca i-am incalcat porunca de a nu mai merge la biserica. Imi amintesc acum ca si cum ar fi aievea, seara in care intors de la vecernia de sambata impreuna cu sora mea (pe care nici nu mai stiu cum am facut-o sa vina cu mine) am fost luati pe sus inca de la usa. Si in timp ce el se rafuia cu sora-mea, eu am zbughit-o pe usa afara, descult si dezbracat ca un cersetor de rand (norocul meu ca era vara), m-am ascuns printre blocuri o vreme ca sa vad ce mai urmeaza, apoi m-am suit intr-un troleibuz si m-am oprit in fata usii surorii lui care statea in partea opusa a orasului. Povestea e lunga, nu vreau sa o mai continui aici.

In orice caz, vazand el in timp ca nu mai vreau sa-l ascult si ca ii voi incalca hotararea de a nu mai merge la biserica, n-a avut incotro si pana la urma nu facea decat sa ma certe, dar nu ma mai oprea. Cu toate acestea, in sufletul meu n-am fost si nu sunt linistit nici in ziua de azi. Poate te intrebi de ce. Fiindca simt in sinea mea acea mustrare de constiinta pt. faptul ca n-am reusit sa-l fac sa inteleaga ceea ce intelesesem eu referitor la Dumnezeu. Nimic de zis, "biruinta" asupra sistemului lui de gandire si logica s-a petrecut atunci cand in sfarsit a inceput sa-si mai faca seara cate o cruce (dupa ce toata ziua pomenise numai de sfinti si de cruci si de dumnezei) si a culminat cu spovedirea lui- probabil prima si ultima. Spun ultima pt. ca nici acum nu crede in asa ceva. Asadar continui sa simt o frustrare adanca in ce priveste persoana tatalui meu, pe care totusi nu-l condamn pt. ce a facut, dar simt aceasta frustrare cu atat mai tare cu cat relatia dintre noi s-a deteriorat mult ducand la o ruptura sufleteasca. Intrebarile ce mi le pun tot timpul: AM FACUT TOT CE SE PUTEA PT. EL? Sunt eu mai putin vinovat fata de el? Nu cumva, undeva, candva, in loc sa-i deschid o portita eu i-am trantit-o in nas?

In fine, anii trec la fel de repede, viata merge inainte indiferent ca vrem sau nu noi. Ce am invatat pana acum la sanul bisericii mama e ca: nimic nu e intamplator in viata asta, totul are o ordine si o disciplina interioara sau exterioara; nimeni nu-ti scrie in frunte destinul (cum gresit se afirma: "ce ti-e scris, in frunte ti-e pus"- poate doar momentul mortii, in nici un caz felul cum mori); fara Dumnezeu suntem suferinzi chiar de am fi cei mai sanatosi oameni (fizic vorbind) si cei mai saraci chiar de am avea milioanele de dolari la tescherea; un om fara constiinta sufletului spiritual n-are cum sa inteleaga existenta unei fiinte spirituale mai presus de fire si de intelegere; un om fara constiinta pacatului nu poate avea un echilibru interior care sa-l faca sa interactioneze pozitiv cu cei din jur; un om care nu-ti accepta explicatiile poate fi usor strabatut de fiorul sfant atunci cand nu o minune, ci un cutremur ii va zgudui viata; cine hraneste spiritual pe cineva, chiar daca "mancarea" asta va fi mult timp aruncata la gunoi de cel/cea caruia ii este destinata, trebuie mai intai sa se inarmeze cu multa rabdare si sa faca asta din dragoste, nu numai din convingerea ca acesta e un lucru bun; cine daruieste aceasta dragoste crestina nu trebuie sa se astepte la multumiri si sa stie ca mai devreme sau mai tarziu samanta pe care o arunca poate sa dea rod- nadejdea poate sa dea rod bun, deznadejdea niciodata. Sunt multe lucrurile pe care le-am invatat, dar totusi atat de putine in comparatie cu cat de adanc este sacul plin cu aceasta invatatura... Si totusi, chiar de n-as sti nimic din stiinta lumii sau a bisericii, in sinea mea exista acel "ceva" fiintial care isi cere legatura cu eternul, cu viata vesnica. Pt. ca, in ultima instanta, a trai doar cu gandul ca viata dureaza doar pe pamant si dincolo suntem desfiintati este optiunea acelora care nu stiu sa iubeasca cu adevarat. Iubirea este nemuritoare, trece dincolo de mormant, e vie si lucratoare ca picatura de apa ce loveste stanca de granit. Asadar pe unii ca acestia trebuie mai intai sa-i invatam sa iubeasca, abia dupa aceea sa le vorbim despre dogmatica crestina.

Si un ultim aspect: impietrirea inimii nu este semnul ateismului din om, ci al lipsei lui Dumnezeu din viata acestuia. Poti fi un "slab" crestin, fara o viata dusa pe principiile evanghelice, dar asta nu inseamna sa fii ateu. Dar poti fi un bun teoretician modern care cunoaste numele si miscarea tuturor stelelor si prin aceasta ti se pare ca Dumnezeu este desfiintat nemaiaflandu-si rostul intre conceptiile tale- asta te poate face sa lupti impotriva Lui. Asadar ateu inseamna sa fii/te pui impotriva Lui. Pt. unul ca acesta exista alternativa "Saul pe drumul Damascului". Si, apropo, menirea vietii tale nu e sa-i mantuiesti pe altii, ci pe tine insati. Fa aceasta si celelalte se vor adauga de la sine.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
Mesajul anonim - de Mary la: 19/10/2004 15:35:24
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Departe de mine gindul de a supara pe cineva, dar trebuie sa marturisesc ca sint de acord cu cite ceva din mesajul Anonimului....
Si hai sa nu reactionam socati numai pentru ca cineva spune adevarul lui propriu, pe care dumnealui il cunoaste, si nu este singurul care cunoaste din pacate si exemple mai putin fericite.... Si cred ca trebuie sa fim in stare sa discutam despre ele, ca doar traim toti in democratie si nu inchizitie sa ne fie frica sa vorbim despre si oi negre ale biserici. Ca nici biserica (in general) cum stim nu este ferita de ele. De ce, deci, sa asumam ca biserica ortodoxa este ?

Cunosc si eu de multi ani un preot din Romania care a inceput sa construiasca o biserica imediat dupa Revolutie (?) pe care nu a
terminat-o inca, din lipsa de bani.......In tot acest timp insa, si-a construit o casa cu etaj, cel putin 200 m patrati, si-a cumparat teren la munte si isi construieste acolo a doua casa in care sa se retraga la batrinete.... Ca biserica o lasa mostenire fiului pe care l-a facut tot preot. ...L-am revazut de curind, arata innasprit, ii lipseste o anume blindete si integritate din tinuta si chip care acum citiva ani il caracteriza si innobila ....Ma intreb, de unde atitia bani sa isi mai tina si cei citiva copii prin facultati??

Cu sinceritate marturisesc ca eu personal nu prea am fost ajutata de biserica ortodoxa sa gasesc spiritualitea pe care toti o cautam, mai devreme sau mai tirziu care asa cum o vad eu nu este altceva decit dorinta de a-l cunoaste si fi aproape de Dumnezeu. Pentru mine este prea aspra si rigida. Mi-a lipsit de fiecare data un mesaj din predica preotilor ortodoxi pe care i-am auzit eu, de cite ori am avut prilejul (recent) sa particip, duminica...sau de Sarbatori.
Nu mai sintem romanii inapoiati de acum citeva sute de ani, si nu sintem toti taranii mai putin educati sau inaintati in virsta, si totusi serviciul religios ortodox pe care il cunosc eu, parca se adreseaza numai acestei categorii de oameni !!! Nu vreau sa o numesc depasita, invechita, biserica ortodoxa, dar...pretentiile spirituale ale romanilor s-au mai modificat in ultima suta de ani si mi-as dori ca si iesind dintr-o biserica ortodoxa sa simt ca am invatat ceva, ca sint mai buna, sa ies de acolo, in suflet cu ecoul cuvintelor preotului.
Predicile sa fie facute pe intelesul oamenilor, sa cuprinda invataminte, sfaturi, sa redea oamenilor disperati incredere in Dumnezeu, sa le insufle oamenilor optimism, speranta, invataturile din Biblie sa fie nu numai citite uscat si sec, dar explicate si exemplificate cu experiente de viata normala de zi cu zi.
Dumnezeu insa sta peste toate religiile si nici nu este una anume , deci spiritualitatea este aceea pe care ma voi bucura sa o gasesc. In orice biserica crestina.

Cred ca exemplul cel mai bun - de mya la: 14/12/2004 20:22:04
(la: Altruism sau egoism?)
Cred ca exemplul cel mai bun de iubire absolut pura este (cu scuzele de rigoare pentru cei cu alte credinte) dat de Isus. El spunea ca trebuie sa ne iubim dusmanii, si cand cineva iti da o palma sa intorci si obrazul celalalt. Acum acest principiu e considerat inaplicabil, si cei ce il invoca sunt crezuti ipocriti. Dar in cazul lui Isus chiar era adevarat, el ii iubea pe toti (fie ei chiar pacatosi, chiar pe calaii sai) indiferent de ceea ce facusera si ce gandeau. Ca sa ai o iubire atat de pura trebuie sa ai o inima foarte mare, si sa fii foarte generos. Si trebuie sa ierti din inima orice scapare si orice greseala - eroarea e omenenasca.

Isus nu avea numai o inima mare, avea o perceptie fara de margini, a absolutului daca pot sa ma exprim asa. In sensul ca era atat de "in joy" - in contat direct/fericire deplina - cu Dumnezeu incat vedea in jur numai creatia lui Dumnezeu. Tot din jur, natura, pietre, stele, oameni, tot. D-aia a zis ca trebuie sa ne iubim dusmanii si sa intoarcem obrazul. In sensul asta. Adica sa ajungi sa vezi totul in jur prin prisma creatiei divine si sa fii tolerant cu toti (si sa-i iubesti in egala masura, chiar daca iti dau palme...in sensul figurat). E ca si cum Dumnezeu e tatal tau si al tuturor (al creatiei in fond). Ei bine, acest tata (sau mama sau "ceva-ul", cum il percepe fiecare) are aceeasi dragoste egala fata de toti ca doar el i-a creat pe toti. E precum un parinte care-si iubeste copiii in aceeasi masura, indiferent de faptele copiilor.

Asta e dragostea fara conditii, iubirea pura, fara de limite. Restul sunt apa de ploaie (daca facem comparatia cu dragostea divina) sau ma rog...ceva de genul o steluta mica fata de o galaxie de sori. E ca si cum ai compara culorile celui mai frumos curcubeu care coboara peste o vale cu...culoarea mov, simpla, doar ea.

Stiu ca nu are legatura cu subiectul initial comentariul meu dar mi-a venit sa scriu aici. Sper ca nu v-ati suparat.
raspuns de ne-parinte - de giocondel la: 18/01/2005 07:56:43
(la: Parinti si copii)
eu nu sunt parinte Ci copilul cuiva.Sunt copilul unui om care m-a educat fara sa ma educe.Cei ce ma cunosc spun ca rezultatele subtilului sau mod de a-mi indruma pasii , fara modestie, sunt excelente.

Ca si copil am avut un temperament indaratnic si incapatanat.nu suportam sa mi se spuna ce sa fac.Intotdeauna as fi facut contrariul daca tatal meu nu ar fi gasit solutia potrivita.

Iata ce a facut: inca de cand aveam 3-4 ani, intotdeauna mi-a vorbit cu respect si m-a inclus in consultatiile ce priveau familia noastra(treburi de oameni mari) tratandu-ma ca pe un adult, ascultand cu rabdare orice opinie aveam si incercand sa ma ajute sa gandesc intotdeauna mai departe , rationalizand si explicandu-mi logic.

Intotdeauna mi-a auzit intrebarile si curiozitatile si mi-a raspuns atat cat a stiut

Cand nu a stiut, mi-a spus ca nu stie si impreuna am cercetat si gasit raspunsul dorit

Mi-a insuflat curiozitate fata de carti si m-a invatat ce sa citesc si cum

A trezit in mine si a cultivat pe putinta puterilor lui dragostea pentru frumos, pt muzica buna, pt poezie, setea de cunoastere

A avut incredere, totala si sincera, in mine si potententialul meu ca fiinta umana si am simtit asta atat de puternic incat , de multe ori, cand eram pe cale sa fac ceva nasol, dadeam inapoi din dorinta de a nu pierde aceasta calitate: de a fi demna de increderea tatalui meu

Exemplu: cand eram in clasa a noua, jucam intr-o zi biliard la o cafenea cu colegii mei si tatal meu, manca o pizza la o alta masa. am facut un pariu cu colegii: am pariat pe cateva jocuri de biliard ca am curajul sa ma duc la tatal meu, cu o tigara in gura( nu sunt fumatoare) si sa ii cer un foc.si le-am zis ca el o sa imi dea, fara sa isi schimbe expresia fetei.
toti au ras bineinteles, asa ceva e sinucidere curata.m-am dus, i-am cerut un foc, mi-a dat fara sa clipeasca...(in loc sa imi traga o mama de bataie pt asa sfidare) si am castigat pariul...dupa cateva minute toti colegii mei erau la masa tatalui meu intrebandu-l de ce nu a zis nimic.Tata a zis ceva de genul: i-am spus fetei mele ca daca vrea vreodata sa fumeze, poate sa o fac de fata cu mine, Nu are sens sa se ascunda.voi fumati pentru ca parintii vostrii v-au interzis asta si e misto sa faci ceva impotriva regulilor pentru ca aveti prea multe reguli de respectat.cativa nu au mai fumat de atunci.


Niciodata nu mi-a spus NU sau Nu poti face asta.intotdeauna mi-a spus ca e alegerea mea dar ca rezultatele mele pot fi diferite in functie de ceea ce aleg si mi-a exemplificat ,spunand ca asta sau asta s-ar putea intampla etc..apoi mi-a zis..tu alege ce vrei tu si accepta responsabilitate pt alegerile tale.Uneori am ales gresit si am invatat din greseala insa nu am auzit de la el chestii de genul: ti-am spus eu!mai bine ascultai de mine!

M-a incurajat intotdeauna si niciodata nu a uitat sa imi arate sau sa imi spuna cat de mult ma iubeste

Niciodata nu mi-a spus ca nu pot reusi in ceva, ci dimpotriva mi-a spus intotdeauna ca orice vreau sa fac, daca am motivatia corecta(pura si dezinteresata, detasata) si hotararea necesara, voi reusi

Cand am dat-o in bara sau am gresit cu ceva, nu m-a admonestat ca si cand ar fi fost sfarsitul pamantului ci mi-a dat de inteles ca desi este dezamagit cu rezultatele actiunilor mele, are incredere in potenialul meu si ma iubeste

Mi-a fost mai intai de toate prieten si apoi parinte

Prin exemplu personal, m-a invatat sa iubesc natura, oamenii, intreaga creatie, sa fiu toleranta, intelegatoare si iertatoare , sa am compasiune si empatie , sa fiu generoasa atat in bogatie cat si in adversitate, sa fiu demna de incredere, sincera, cinstita si niciodata tematoare de a-mi urma visele.

Dar mai presus de toate, cel mai de pret dar pe care l-am primit de la tatal meu, este interesul ifata de spiritualitate si toate acele aspecte subtile ale existentei.El m-a invatat ca exista mai mult si mai interesant decat aparentul si m-a incurajat sa ma cunosc pe mine insami, sa ma accept, iubesc si niciodata sa nu imi potolesc setea de cunoastere.

Sfat catre parinti: cel mai bun mod de a va educa odraslele este acela de a oferi exemple vii, prin voi insiva.Copii simt cand ceva nu e in regula, si atata timp cat le dati reguli de urmat si le restrictionati libertatea,dar dumneavoastra insiva faceti lucruri ce sunt impotriva a ceea ce predicati, va vor considera prefacuti si se vor indeparta usor usor.

cel mai important lucru de tinut minte este acela ca, desi l-ati conceput si nascut si va sacrificati pt el( copilul) si uneori va identificati intreaga existenta cu existenta lui, Copilul NU VA APARTINE!!!!.El nu este un obiect asupra caruia aveti toate drepturile fara drept de apel. El este un suflet separat, cu individualitate, este un Dar si un Test pt dumneavoastra de la Dumnezeu.Respectati-l si acordati-i credit si atentia cuvenita.

restul vine de la sine....

"Knowledge is a  single point, but the ignorant have multiplied it."
-The Seven Valleys -
"Dati-mi acele exemple si vom - de mircea bezergheanu la: 28/01/2005 20:35:47
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Dati-mi acele exemple si vom face macar un caz din ele.Aveti grija sa fie bine documentate si dovedite,eventual gasiti chiar pagubasii care pot proba ca pozele,imaginile le apartin"
Domnule Niculae, va dau un singur exemplu deocamdata: Monitorul din Galati, luati orice numar (din ultimii 2 ani, spre exemplu) si uitati-va la poza zilei, apoi vizitati photosig.com. O sa fiti surprins sa gasiti multe fotografii cotate pe photosig, fara macar sa aiba habar autorii lor de asta. Pe asta de fapt se mizeaza, cine dracu o sa ne prinda, si ce ne vor face? Trist este ca activitatea asta zilnica o presteaza tocmai fotograful angajat acolo...
Cel mai apropiat fotograf bulanit de astia este Nejat E. de la StudioCat din Instambul... http://www.photo.net/photodb/user?user_id=357102
Si mai am.
Despre fotografii personale pot sa va spun ca le-am gasit pe site-uri din state care ofera pagini web predefinite la care tu adaugi datele firmei tale. 1260$ proiectul. Cu fotografii de la mine, un amarat din Ro. care nu poate face nimic.
Si mai am.
In momentul in care am sesizat ca ProTV difuzeaza un mat. pub. in care era inclusa o fotografie de-a mea, m-am dus la un ziar sa fac public lucrul acesta dar am fost sfatuit sa renunt, ei sunt colegi de breasla si nu se cade sa se atace. Cu cateva zile in urme se bateau cu pumnii in piept sa le aduc numai un caz si ei fac dreptate.
Administratia Fluviala Foloseste fotografiile mele si-si promoveaza interesele la un targ in Viena (mapa si CD), Camera de comert si industrie Braila editeaza un catalog cu imagini din judet ( PESTE 600 Fotografii facute de mine, fara sa precizeze undeva autorul si fara sa-mi ceara acordul - le-am oferit initial 2 CD-uri sa-si aleaga si sa ma ocup de tiparire)
Si mai am.
In privinta ONG-ului lucrurile stau altfel de cum le stiti.
Pentru Fundatii e nevoie de 100 salarii in avans in cont, ptr. Asociatii nu este acesta limitare iar membri pot fi si 3 si 4 si 7 si 9 si...cati vreti. Eu am toata documentatia, procesul este in desfasurare, am nevoie de, sa zicem, 9 membri fondatori fara ifose de artisti, care sa-si rupa de la gura 2-3 milioane. Eu am facut deja pasul acesta si propun presedinte un tip grozav pe organizare si care nu are nimic de-a face cu fotografia, este mai presus de patimile care ne consuma pe noi. Voi reveni cu informatii legate de persoana lui in momentul in care stiu cu cine ma inham la treaba.
Ar fi: 1. Domnul Niculae (din cauza caruia se intampla asta si care este vinovat pentru cele 2 nopti in care nu am dormit deloc)
2. Dinu,
3. Domnul Stanescu
4. Narcis,
5. Florin CNEJEVICI,
6. xxx,
7. xxx,
8. xxx,
9. xxx,
10. xxx
Vad in grupul asta si pe Ara si pe Petre BUZOIANU, dar e nevoie de prezenta lor fizica la notaru public, in momentul constituirii asociatiei.
Personal am primit deja mesaje murdare si prefer sa raman in banca mea, la Galati, dar voi face toate demersurile sa finalizez proiectul ptr. ca am ceva mai mult timp liber. Si ma vad aparat de voi peste 2-3 ani!

#34838 (raspuns la: #34676) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De ce ai omis exemplul practi - de Simeon Dascalul la: 23/03/2005 12:15:50
(la: Teoria conspiratiei)
De ce ai omis exemplul practic care a determinat părăsirea taberei "scepticilor cu bun-simţ"?
“Iar predicatorii toleranţ - de Cassandra la: 11/06/2005 15:59:48
(la: despre toleranta)
“Iar predicatorii toleranţei nu cred c-ar merita o soartă mai bună decât să convieţuiască tot restul vieţii într-un bloc sau mai bine într-un apartament ori cort cu etnia dragă”

Atitudinea toleranta este favorizata de mediile cu inalt nivel economic si modernizare sociala asa incit vei vedea pe aici ca “predicatorii” tolerantei sint in general emigranti care s-au integrat si o duc relativ bine in tari cu economie dezvoltata. Religia, cultura, traditia au si ele un rol important. Un inalt grad de toleranta exista in prinicipalele tari protestante in timp ce in tarile ex-comuniste printre care Romania, atitudinea toleranta este minima.
#54336 (raspuns la: #54170) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...